Stelian Țurlea a devenit un nume de referință în presa românească prin munca sa în numeroase redacții mai mari și mai mici. Este de asemenea un autor prolific căruia nu îi rezistă niciun gen: cărți polițiste, cărți pentru copii, reinterpretarea basmelor, cărți de dragoste și de căutare a sinelui, a sensului vieții în comunism și după.
Pasionații de romane polițiste știu destule despre Stelian Țurlea, iar cititorii revistelor de literatură știu de două ori mai multe. Primul meu contact cu opera domnului Țurlea a fost la târgul Gaudeamus de acum 2 ani, când am găsit la reducere o carte cu titlu provocator: Greuceanu, roman (cu un) polițist.
Întotdeauna titlurile cu ceva în paranteză mă duc cu gândul la o scriere aflată la granița dintre genuri. Această incertitudine mă provoacă intelectual enorm, pentru că analizez foarte mult modul de redactare.
Am citit o reinterpretare a unui basm care mi-a plăcut foarte mult. Greuceanu trăia în prezent ca polițist care trece de limitele meseriei sale, riscându-și viața pentru a salva un oraș întreg. Am impresia că personajul principal preia caracteristici, idei, principii de viață ale autorului și anume setea de adevăr, dreptate, justiție și puniție a vinovaților, dar mai ales dedicarea vieții personale pentru binele comunității.
Poate și de aceea, operele pline de mister sau de povești de viață și deopotrivă de dragoste au atras mulți cititori și cumpărători de-a lungul vremii, pentru că par reale, veridice și scoase din lumea contemporană.
Activitatea lui Stelian Țurlea
Pasiune începută de la poveștile lui Andersen, carte dăruită de mama sa, scrisul este și va rămâne pentru domnul Stelian Țurlea cea mai frumoasă activitate. Singura meserie care l-a atras, singura profesie pe care și-o dorește și singura modalitate de a ajunge la sufletul și mintea celor din jurul său.
Biografia sa prodigioasă arată cum cariera domnului Țurlea nu a trecut neobservată. Peste trei decenii în presa scrisă, conducând reviste ca Lumea, Zig-Zag sau Meridian (ultima, caracterizată de chiar de Stelian Țurlea drept primul ziar cu adevărat occidental, asemănător cu International Herald Tribune, care a dispărut pentru că apăruse înainte de vreme, iar lumea nu prea-l înțelegea). Mai târziu, creator al Observatorului de la Antena 1, sau Senior Editor al Ziarului de duminică pentru 16 ani, poate cel mai bun ziar cultural după anul 2000.
Despre care redacție să vorbesc? Cele mai multe au fost furnicare, viespare. Ar însemna să scriu un studiu sau să-mi scriu memoriile…
Activitatea publicistă este completată de câteva zeci de romane pentru toate vârstele, o serie de albume din vremea lui Carol I, premii pentru literatura pentru copii sau pentru întreaga sa carieră. Este evident că așternerea ideilor, a viselor, a gândurilor pe hârtie i-a fost facilă dintotdeauna și asta demonstrează că unii oameni sunt născuți pentru un anumit lucru.
Stelian Țurlea: Ficțiunea, câtă este, e născută din acest amestec a ceea ce am observat în jur. Cum să cântăresc procentele?
Cărțile lui Stelian Țurlea
“Relatare despre Harap Alb“, spre exemplu, iese din tiparele basmului și devine o poveste de viață modernă care se potrivește oricui. Cu toții am trecut printr-un episod de bildungsroman și ne-am dezvoltat, să nu zic maturizat.
”Relatare despre Harap Alb” e un roman de altă factură, am încercat să topesc în el toată înțelepciunea lumii și s-o aduc pe meleagurile noastre, sper să fi reușit. Mi-a făcut o plăcere nebună!
Însăși viața este o călătorie inițiatică, uneori distanța este doar de la incert la cunoașterea profundă de sine.
Îi vine ușor să creeze lumi imaginare și fantasmagorice perfect credibile, precum J.R.R.Tolkien care a creat Middle Earth. Cărțile sale pentru copii nu sunt chiar DOAR pentru copii. Simplitatea cu care sunt scrise le fac accesibile copiilor, dar maturitatea pe care o inspiră atrag deopotrivă adulții.
Stelian Țurlea face un lucru foarte interesant: scrie atât cu voce de bărbat, cât și de femeie, fiind perfect credibil de parcă ar fi trăit cândva într-o minte de femeie. Mai mult, se joacă extrem de usor cu genurile, stilurile, planurile de narare.
Trece de la o formă de exprimare artistică la alta, fără să își piardă din autenticitate, cu o creativitate genială.
Atunci când scrie la persoana întâi, are o forță introspectivă care aduce lămuriri și limpeziri, uneori chiar unde nu este nevoie, adică în viața cititorului. Inspirate din viața personală sau imaginate, întâmplările au cursivitate, sunt legate și aduc în sufletul cititorului o avalanșă de sentimente, emoții și îmbie la meditație sau căutarea sensului vieții.
Cărțile polițiste au un mod inedit de a recrea imaginea unei crime, folosind un puzzle cu piese mici. Emoția lecturii crește treptat, imaginea Bucureștiului dă fiori reci pe șira spinării și la final cititorul se simte dezamăgit că a terminat cartea.
Cum să nu inventez povești, dacă-mi place să spun povești? Iar o carte are de cele mai multe ori un suspans, o căutare a ceva. Astfel e foarte simplu să ajungi la roman polițist.
Întrebări încă există, misterul continuă în afara cărții. Scrie natural, fără blocaje sau lipsă de inspirație și foarte repede.
Amalgam de emoții și idei
Este unul dintre acei autori care nu hulesc comunismul, nici nu se leagă de neajunsurile sale: mâncare, apă și curent cu rația. Nu mai zicem de informație cu porția și teama de arest.
Scrie, expune, creionează povești de viață ale unor femei pentru care destinul, soarta, blestemul, tradiția, gura lumii, orânduirea socială, teama sunt litere de lege.
Îmi place să-mi țin cititorii cu sufletul la gură. Dar cu sufletul la gură te poate ține orice poveste.
Scrie cu o măsură în toate. Nu judecă aspru, nu jignește profund, nu se autoflagelează ca alții. Aduce cititorului o nepăsare dulce în cele mai multe situații. Caută sensul vieții prin călătorii mai mult sau mai putin inițiatice.
Caută înțelepciunea în cei care au trăit alte regimuri politice, dar și în alte locuri. De aici răzbate o dorință pentru mai multe călătorii. Sunt buni ascultători și prieteni, amanți pasionali și nerăbdători, curioși, interesați de povești de demult, de o altă lume, viața celor care sunt bătrâni acum.
Nu este clar dacă povestea de iubire care nu se împlinește, deși începuse furtunos, pasional, este și reală. Acel sentiment de dezolare, de neputință, de geniu pustiu, neînțeles, “nemuritor și rece”, aduce aminte de alt geniu al literaturii române, pe numele său – Eminescu.
Iubirea trece frontiera anului ’89 spre o lume liberă, dar care nu își cunoaște puterea. Modul în care vorbește despre proteste, frică, atmosfera de atunci, curaj, speranță și libertate îți dă o stare de euforie ca a unui drog.
Ai vrea să afli mai multe, să fi trăit atunci doar pentru a lua pulsul revoluției. Stelian Țurlea inspiră eroism, sacrificiu pentru o idee, ceea ce nu poate fi decât înălțător.
Personaje memorabile cu care cititorii rezonează
Îmbină destul de des miticul cu profanul. Introspecția, melancolia, drama, speranța, ambiția, dorința de adevăr fac casă bună cu o nepăsare dulce la final de carte.
Fiecare personaj pare că are un vis mare pe care îl pierde datorită unei întâmplări. Deși se străduiește să-și reatingă visul, într-un final renunță și ajunge mulțumit cu ceea ce are. Aici un exemplu bun ar fi „Fă-ți patul și dormi”, unde Popeye pierde șansa… unei cariere în fotbal.
Eroii domnului Țurlea au deseori scrisul în sânge și nu îi interesează banii, ci doar textul. Să ajungă la public, să informeze, să atenționeze. Pe de altă parte, în relații de orice tip se consideră comuni, fazi, ca și cum ar avea un complex de inferioritate sau o modestie acută.
Deseori transmite ideea că dezamăgirea și pierderile fac parte din viața noastră și trebuie să le acceptăm ca atare. Totul pentru vindecare, dar mai ales pentru maturizare și a putea trăi cu noi înșine în pace.
Cărțile pentru copii au fost scrise din dorința de a-i citi fiului său, cel care i-a fost și primul său critic. Reacția sa de încântare l-a încurajat să continue și i-a dat acordul că face bine ce face.
Am știut atunci că nu vreau să fac altceva când voi fi mare, decât să scriu și eu cărți și să spun povești.
De unde inspirația pentru fiecare roman polițist? Esența pare să fie mereu aceeași. Orașul. Tot ce trăim, tot ce este în jurul nostru. Locuri care transormă aceste romane în adevărate cărți thriller sau de mistere, așa cum Stelian Țurlea preferă să le denumească.
Stelian Țurlea: Am scris mereu de plăcere și când faci ceva de plăcere, nu prea cred că poți avea momente dificile.
Sfaturi pentru generațiile viitoare
La prima vedere, poate nu pare un autor faimos, dar aparențele înșeală.
Sigur n-am rupt gura târgului, cum se zice. N-am pretenția că și le smulg cititorii din mână. Faptul că s-au vândut e un semn bun. Dar peste toate, nu știu cum am fost/cum sunt receptat. Se va vedea când nu voi mai fi.
Scopul cărților nu este doar de intruziune într-o altă lume sau de meditație asupra propriei vieți sau condiții, ci educarea. CIA – “Compania” cu usile deschise, Virusul mileniului sau cea mai recentă carte, Algoritmul Funcoin sunt câteva exemple.
Acestea ne duc subtil cu gândul la ideea că în acest mileniu, informația ne poate distruge. Implicit relațiile interumane au de suferit datorită tehnologiei și virtualizării excesive. Cât despre generațiile actuale și viitoare, sfatul artistului este simplu dar puternic în același timp: să nu uite să citească.
Născut la 6 ianuarie 1946, Stelian Țurlea are ceva din unicitatea celor născuți în aceeași zodie. Geniul neînțeles al lui Eminescu și atracția către folclorul românesc, iubirea pentru scris, împlinirea prin creație, se regăsesc în cărțile sale scrise la persoana întâi.
Va rămâne mereu cunoscut, pentru felul în care știe să creeze lumi noi, oferă emoții și suspans pe pâine, face copiii să viseze, face adulții să trăiască în regimuri pe care nu le știu și să caute mai adânc sensul vieții.
Totul pentru că scrisul îi face foarte mare plăcere.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!