Articole

Sorina Bradea
Sorina Bradea este Co-Fondator și Managing Partner la Thomas Romania, dar și antreprenor, trainer şi consultant în cadrul Romarketing. Totodată, Sorina Bradea este membru Fondator al Fundației Alternative și al Asociației de Resurse Umane din Oradea, Membru al European Professional Women Network, membru fondator al Clubului Rotary Oradea Art Nouveau, Membru al Comisiei Locale de Dialog pentru Educație și Învățământ.

 

Omul Sorina Bradea – un reper, o persoană de succes, o marcă în antreprenoriat, training, consultanță

Sorina Bradea spune despre ea că este un inginer pasionat de literatură, devenit antreprenor! Un om care a traversat perioada revoluției din 89 și care a sperat, tot ca mulți alții, într-o majoră transformare, nu doar schimbare.

Părinții mei, ingineri amândoi, mi-au insuflat dorința de a face orice vreau, însă cu pasiune. Pentru că așa sunt și ei! Am crescut într-o familie în care eu și fratele meu am avut parte de iubirea părinților, bunicilor, străbunicii… Și ce bine ne-a fost! Valoarea cu care am crescut din familie este că orice vrei să realizezi are nevoie de muncă. Vorba era: nimic nu îți cade din cer! Și sigur aceasta a fost pentru mine lecția pe care nu am uitat-o niciodată.

A anticipat propria nevoie de schimbare și a reacționat pozitiv la schimbările care i s-au potrivit. Și le-a refuzat pe cele care nu i-au plăcut (dar nu spunea nimănui asta!).

Sorina Bradea se consideră a fi foarte curioasă din fire și îi place să încerce ceea ce nu a mai făcut. De aceea a făcut o schimbare majoră în 1992 trecând de la învățământ (din poziția de profesor) în multinațională, ca manager de personal.

Dacă am știut ce înseamnă? Atât cât scria în anunțul de angajare. Am înțeles însă că mi se oferă o șansă și nu am voie să o ratez. Și din sute de candidați am fost printre cei 9 selectați. Și așa a început istoria mea de mediu de afaceri privat….După care am făcut următoarea schimbare majoră când dintre-un post foarte bine plătit și sigur am ales calea antreprenorialului. Si ce bucurie si provocare in acelasi timp! Dar e de bine!!

 

Ce însemnă RoMarketing și Thomas International pentru Sorina Bradea

Sorina Bradea are în portofoliul său mai multe companii naţionale, multinaţionale, dar şi intreprinderi. De asemenea, coordoneaza activităţi de inovare în business şi resurse umane.  

Cu o experiență de peste 27 de ani în HR, din care 24 în propriul business, Sorina Bradea este un nume cunoscut și respectat de toți partenerii și companiile cu care a ajuns în contact sau cu care a încheiat contracte, atât pentru implicarea sa, cât și pentru viziunea și strategiile de succes implementate.

Sorina Bradea

Romarketing s-a născut pentru că Sorina și Carmen au vrut să schimbe lumea. Și nu oricum, ci prin educație! Și nu a copiilor ci a adulților! Și pentru a continua ceea ce ne plăcea să facem: să dezvoltăm oameni și echipe. Așa că ne-am decis să preluăm firma Romarketing (înființată în 1991 de soțul meu cu scopul de a derula cursuri de marketing) și să o ducem către a forma oameni și a-i ajuta să își facă propriul marketing, sau marketingul propriei persoane cum obișnuim noi să spunem.

Acum Romarketing reprezintă una din cele mai vechi firme de training românești, care reușește în fiecare an să își surprindă clienții cu noi programe, noi idei, noi abordări. Acest fapt se întâmplă în primul rând să nu se plictisească ele de ceea ce fac și în al doilea rând pentru că nevoile clienților sunt tot mai sofisticate.

Cât despre Thomas, Sorina Bradea ne spune că este un fel de copil care a devenit adult în România din ambiția de a arăta că managementul oamenilor nu se face după ureche și intuiție, ci că putem adăuga informație obiectivă.

Când în 1998 am adus Thomas în România (era prezent deja în peste 40 de țări), am fost printre pionierii evaluării comportamentale. Astăzi este așa un fel de „cum, nu știi ce profil ai???!!!”. Adică a devenit un fel de must have. Și nu mă mai întreabă nimeni când spun Thomas dacă e vorba despre trenuleț și nici când le dau feedback dacă am legături cu mama Omida (astea sunt așa….picanterii ale pionieratului Thomas-ului în România). Am fost și aici deschizători de drumuri, poate nu am știut să profităm de acest lucru așa cum s-ar fi cuvenit, este ceea ce aș face diferit acum.

 

Rotary Club Oradea Art Nouveau, un proiect de suflet

Însă Rotary Club Oradea Art Nouveau a devenit rapid proiectul său de suflet:

De 5 ani, prin soțul meu, am fost aproape de mișcarea Rotariană. Anul trecut, împreună cu mai mulți prieteni și prietene (cei mai mulți implicați și ei în același mod), am pus bazele clubului nostru care are ca ținte principale dezvoltarea comunității prin cultură și educație. Facem proiecte frumoase, nu stăm mult pe gânduri, acționăm rapid acolo unde vedem o nevoie. Facem caritate, însă avem întotdeauna în minte și propria noastră dezvoltare. Deviza Rotary este „Servim mai presus de sine” și noi punem în practică acest principiu care ne este foarte apropiat de inimă!

Sorina Bradea

Cel mai spectaculos proiect aflat acum în derulare este participarea la renovarea Teatrului Arcadia, o clădire simbol a orașului Oradea. De asemenea, anul viitor în vacanța de primăvară va debuta tabăra Educația prin Artă, „Dă mai departe!”, destinată elevilor cu talent artistic. Rotary va aduce elite ale artei (pictori, actori, instrumentiști) care să formeze nu doar competențe tehnice ci și să pună bazele unui grup de tineri pasionați de artă ca preocupare de timp liber, nu profesie.

Particularitatea taberei noastre este că în ultima zi vom avea invitați copii cu nevoi speciale cărora elevii aflați deja în tabără le vor da mai departe din cunoștințele și pasiunea lor. Pentru că este important să învețe că valoarea fiecăruia stă în ceea ce dă mai departe, nu doar în ceea ce învață pentru sine.

 

Ce înseamnă valorile, integritatea morală și oamenii în antreprenoriat și training?

Sorina Bradea a avut de-a face de-a lungul anilor cu multe feluri de oameni și de firme. În afaceri, precum în viață, este esențial să avem încredere în cei cu care colaborăm sau devenim parteneri de afaceri. Cât de mult contează încrederea, dacă este esențială sau vitală, vom afla de la Sorina Bradea:

„În timp, unii au plecat de lângă noi, de lângă alții am plecat noi. Am învățat că acolo unde valorile nu sunt compatibile, nu se poate forța…. dragostea! Valorile nu sunt mai bine sau mai rele, sunt doar altele. Pentru noi integritatea sau a te privi în oglindă fără să îți vină să apleci ochii este foarte important. Și cei care fac parte sau au făcut parte din echipa noastră un timp mai îndelungat au acest simț al valorilor promovate de către noi. Este greu într-o firmă mică să existe alte valori decât cele ale celor care au înființat firma și care sunt activ implicate în viața de zi cu zi. Adică noi! De aceea valorile noastre din viața personală și cea de business sunt la fel.

Contează foarte mult să ai încredere în cei cu care faci afaceri, ne spune Sorina, deoarece se ajunge în primul rând să se cunoască informații confidențiale despre clienții cu care lucrează. Doar așa se pot păstra colaborări pe termen lung.

Știi piramida lui Lencioni? Cea care are la bază încrederea și abia în vârf rezultatul? Așa e și cu colaborările. Dacă baza nu se construiește pe încredere….ce așteptări să ai???!! Uneori însă oamenii te dezamăgesc, așa cum poate și eu îi dezamăgesc pe alții. Și atunci renunț poate prea ușor și mă îndepărtez.

 

Lecții, sfaturi și gânduri

Într-o lume atât de dinamică precum cea a afacerilor, relaxarea și timpul devin o problemă. Antreprenorii ajung într-un punct în care totul se învârte în jurul preocupărilor lor. Oricât de bine ar eficientiza afacerea și oricât de încredere ar fi echipa sau departamentele, un manager bun va simți mereu să fie parte activă la tot ce se întâmplă.

Fără sprijinul familiei este greu să răzbați. Nu întotdeauna viața este roz, mai ales în afaceri, în mediul instabil în care vrem sa facem performanță, uneori simți că ai vrea să depui armele….și atunci eu cel puțin mă bizui mult pe familie. Mai ales când o parte din familie, adică fiica mea, este cu mine în firmă. Da, am timp pentru mine. Doar că uneori uit să mi-l aloc. Încerc în fiecare zi să am un pic de relaxare – de exemplu acum că scriu mă relaxez!

Ca lecții învățate pe parcursul timpului, Sorina ar enumera patru și anume:

  • Nu renunța să fii tu însăți!
  • Ține-i aproape pe cei care te iubesc. Nu te vor înțelege la infinit că nu ai timp de ei!
  • Pe lume sunt sfinte familia și prietenii!
  • Dacă ție îți este bine în suflet, poți face bine și pentru alții!

Sfaturile le consideră binevenite, doar că într-o lume în care fiecare simte să încerce pe cont propriu, sfaturile devin inutile:

Câți dintre noi am învățat din succesele sau greșelile altora cu toate că toți am auzit ce grozav este să facem asta???!! Cu toate acestea cred că de la oamenii care ne sunt apropiați și care cred în noi și în puterea noastră de face ceva e bine să primim sfaturi. Chiar dacă nu le urmăm întotdeauna, cel puțin să ascultăm. În schimb nu aș asculta niciodată sfatul cuiva care nu crede în mine, al cuiva care vede doar partea goală a paharului în tot ceea ce fac. M-aș feri de acești critici de serviciu.

Sorina Bradea consideră că fiecare își creează propriile guidelineuri în funcție de ceea ce vrea să realizeze. Da, desigur pot discuta cu specialiști, coach, pentru a-i ajuta să își creioneze calea, dar este calea fiecăruia.

De aceea, nu crede în părinții care își obligă copiii să meargă pe o anumită cale…. care poate a fost dorința lor din tinerețe.

Ce înseamnă Reușesc? Pentru fiecare, reușita are altă semnificație. Ceea ce pentru cei care trăiesc în natură, și-au cumpărat case vechi și locuiesc acolo și consideră că au reușit, pentru mine s-ar putea să fie o extravaganță și să o consider un refugiu sau o nereușită. Cred că a reuși este măsura fiecăruia. Depinde ce ne propunem și cum evaluăm noi această reușită sau nereușită în viață. De exemplu eu sunt convinsă că am reușit să am copii extraordinari, care sunt minunați și ca și adulți, că am reușit, evident nu singură, să construiesc o afacere care este stabilă și crește în fiecare an, că am reușit să am o familie echilibrată bazată pe prietenie și iubire, că am reușit să am prieteni apropiați pe care oricând îi văd este ca și când ne-am despărțit ieri… Am făcut afaceri de 1 milion de euro/an? Încă nu. Este aceasta o nereușită? Eu consider că nu, pentru că încă nu mi-am propus asta! Urmează! Și dacă nu voi atinge, atunci este o nereușită financiară și va trebui să o corectez.

În concluzie, Sorina ne spune că noi suntem propria măsură a reușitei sau nereușitei. Nu vecinul, concurentul, prietenul sau neprietenul.

 

Cuvânt de încheiere

Sorina Bradea nu este doar un Managing Partner, Manager, HR, trainer sau consultant de succes. Ea însăși este un om de calitate umană care știe aprecia frumosul, simplitatea și firescul, care nu a uitat să fie alături de cei mai puțin norocoși și este o voce până și în educație.

Prin prisma acestui interviu am avut ocazia să înțeleg mai mult decât în alte dăți, că „omul sfințește locul”, iar caracterul acestuia este pur și simplu esențialul, cheia aceea magică din spatele oricărei reușite. Degeaba ar exista spontaneitatea, inteligența, viziunea, dacă nu ar fi completate de frumusețea umană, de determinare, modestie și loialitate.

Când discuți cu Sorina Bradea ai impresia că stai la masă cu un vechi prieten, care atunci când îți vorbește, te ține de mână și îți ajunge direct în suflet! Nu există nimic arogant în atitudinea sa. Doar zâmbet, bunăvoință, deschidere și mult bun simț. Cu astfel de oameni, nu mă mir că până și HR poate deveni un departament empatic.

Lucky Day Fancy Shop, zero plastic waste

Lucky Day Fancy Shop, magazinul din Sfântu Gheorghe, județul Covasna unde conceptul zero plastic waste este susținut prin vânzarea alimentelor vrac folosind ambalaje de hârtie. 

 

Te-ai gândit vreodată că noi, românii folosim mult prea mult plastic în viața noastră de zi cu zi? Studiile arată că deșeurile conțin din ce în ce mai mult plastic de la an la an, ceea ce constituie o tendință globală alarmantă.

Sigur îți mai amintești când erai mic și te duceai la magazin să iei 100 grame de cafea Fortuna sau bomboane cu cacao. Veneai acasă cu o punguță bine închisă pe care dacă o deschideai te zăpăcea acel miros puternic de cafea proaspăt râșnită sau de dulce.

Peste ani, încă mai simți în nări acel fior plăcut și relaxant, dar ambalajele de hârtie sunt puțin utilizate sau chiar deloc în aceste timpuri moderne. Creăm milioane de ambalaje de plastic care nu sunt folosite decât o dată și pe care ne este greu să le distrugem.

 

Ce știm despre plastic waste?

Un român creează în medie 261 kilograme de deșeuri anual. Unde se duc aceste deșeuri? În ape, în locuri unde oamenii cred că nu le vede nimeni, în pământ unde nu se descompun decât peste 100 ani.

Ce-ar fi dacă am schimba acest obicei urât care ne degradează planeta printr-o alegere simplă: ambalaje de hârtie?

Soluția pare simplă, însă marile lanțuri de magazine nu doresc să renunțe la ambalajele de plastic. Plasticul este la îndemână și de cele mai multe ori mai ieftin decât alte soluții.

Totuși, dacă schimbările mari nu vin de la operatorii mari, lucrurile se îmbunătățesc încet-încet datorită celor cu inițiativă. Cu o floare nu se face primăvară, dar cu o grădină, DA! Aceasta este povestea unui magazin care își propune să facă zero plastic waste tocmai în inima țării.

Kinga și Gyozo, din Sf. Gheorghe, jud. Covasna, au decis să schimbe ideile și obiceiurile nocive și învechite. Ei au deschis magazinul Lucky Day Fancy Shop unde alimentele se vând vrac în ambalaje reciclabile.

„Avem 41 de ani și am decis să rămânem în țară, să schimbăm în bine ce se poate schimba.”

Hârtia este aici regină, așa cum a fost și în vremurile de dinainte de ’89. Cei trecuți de 30 ani știu despre ce este vorba.

De fapt, și noi, copiii ne amintim pungile de hârtie. Totul mirosea atât de frumos în acea hârtie fermecată…

Dorind să schimbe ceva într-o lume în care plasticul ne sufocă în orice colț de țară ne-am duce, cei doi soți au făcut un mic pas pentru comunitatea lor.

Căsătoriți de 17 ani, părinți a doi copii frumoși, un băiat de 16 ani și o fată de 12 ani, cei doi românași ne așteaptă în pragul magazinului lor din orașul Sfântu Gheorghe.

Cum a început totul

Cei doi dețin împreună un ruin pub, concept mai puțin cunoscut la noi, dar mult mai îndrăgit afară.

Szimpla Sfântu Gheorghe este primul ruin pub din țara noastră, iar cei care îi trec pragul nu sunt niciodată dezamăgiți.

De fapt, își promit să mai treacă pe acolo o dată măcar ei, dacă nu cu toată gașca de prieteni. Cei care au un blog personal scriu acolo despre experiența lor.

Ce înseamnă un ruin pub de fapt?

Ideea de bază este să folosești clădiri, obiecte care sunt sortite demolării sau aruncării, astfel încât să le dai viață și o altă destinație.

Se ia una bucată clădire aflată în stare dezolantă, se renovează puțin și se folosește drept loc inedit de artistic și boem numai bun de întâlnit cu prietenii. De băut o bere, două, trei mai ales.

De reținut este faptul că Kinga ne povestește despre băuturile pe care le oferă clienților. Oferta este diversificată, iar iubitorii de bere artizanală se vor simți ca în Rai.

Cei care trec pragul acestui pub vor avea de ales dintre nu mai puțin de 100 de băuturi artizanale din România. Este interesant cum ei, ca proprietari de local vor să dea o șansă micilor producători care abia „răsar” pe piață.

Povestea Lucky Day Fancy Shop

Clienții care veneau în pub pentru a cumpăra bere i-au inspirat să deschidă un magazin de cadouri.

Aici ar fi vândut bere artizanală la prețuri mai mici decât în pub, dar și 100 de tipuri de vin. Vinurile ar fi venit în procent majoritar din cramele din țară. Pe deasupra, articole de artizanat și dulciuri artizanale. Tot ceea ce considerau ei că poate fi un cadou frumos pentru oricine.

Ideea frumoasă de a oferi un cadou a dat naștere unui loc unde oamenii vin cu drag pentru a cumpăra lucrurile cu care s-au obișnuit deja, dar și să vadă ce mai e nou.

Lucky Day Fancy Shop zero plastic waste

Cum atragi vizitatori într-un magazin nou-deschis?

Simplu, creezi o promoție. Kinga și Gyozo au venit cu promoția care reducea risipa de hârtie. Șase plăsuțe de cadou aduse la magazin îi aduceau clientului o cafea gratis. Pe deasupra, plăsuțele erau oferite gratis mai departe altor cumpărători.

O promoție simplă și drăguță care a adus în magazin câteva sute de plăsuțe cadou din sertarele unde stăteau nefolosite. Cumpărătorii au fost extrem de încântați când au aflat că pot alege dintre acestea. Cine nu ar fi?

Având în vedere faptul că permanent ne lovim de problema deșeurilor, și în viața particulară dar și ca și proprietari de bar și magazin, am decis să reducem, pe cât posibil, cantitatea de deșeuri pe care o producem.

Cei doi proprietari sunt în permanență preocupați de reducerea deșeurilor, așa că au înlocuit, de exemplu, paiele de plastic cu macaroane. Ideea a fost bine primită de publicul care nu se aștepta la asta.

De asemenea, la vânzare nu mai au nici măcar apă îmbuteliată în plastic. Acești pași pot părea mici, dar pe termen lung contează enorm.

Făcând cumpărături pentru acasă, am realizat că producem foarte multe deșeuri, chiar dacă suntem atenți la ceea ce cumpărăm și de aici sâmburele ideii lărgirii magazinului cu produse zero plastic waste mi-a rămas în minte. Nu am crezut, nicio clipă, că o să se facă așa un mare tam-tam pe tema asta, nu mi-am imaginat nicio clipă că o să fie subiect de presă.

 

Oferta de produse crește pe zi ce trece

Oamenii au venit încă din prima zi să vadă ce se vinde, iar reacțiile au variat de la „wow” la „doar atât?” ceea ce a dus la diversificarea rapidă a ofertei.

În doar două săptămâni, au ajuns de la 70 la 250 de produse care se vând la vărsat. Primele două săptămâni. Categoria de vârstă a cumpărătorilor se încadrează în limitele 25-40 ani.

Clienții sunt persoane atente la ce și cât cumpără, majoritatea făcându-și apariția pe bicicletă.

Kinga și Gyozo sunt în continuare preocupați de eliminarea risipei și a costurilor mari per produs, din cauza ambalajului de plastic.

Cumperi cât ai strict nevoie, și astfel mulți cumpără și acele tipuri de alimente de bază care altundeva sunt ambalate în cantități mai mari și sunt mai scumpe.

Probabil vă întrebați cese  cumpără din acest magazin cu minuni la vrac. Cele mai vândute produse sunt orezul sălbatic, pastele din orez, diferitele tipuri de condimente.

Pe de altă parte, o altă gamă de produse iese in față când vine vorba de vânzări. Produsele bio sunt la mare căutare: detergenții bio, periuțe de dinți de bambus, bureți de vase de cânepă și cocos, bureți lufă, nuci de săpun, săpunuri și șampon vrac.

Deși alimentele și condimentele se vând toate la fel de bine, Kinga și Gyozo vor să-și lărgească oferta introducând produse locale de la producători locali: fructe, zarzavaturi, ouă, lactate, zacuscă sau gem. Totul va avea loc în timp și cu răbdare.

Sunt proiecte care se leagă de târgurile organizate la Szimpla, cum ar fi târgul de semințe, după care a urmat târgul de răsaduri, iar în toamnă urmează târgul de zarzavaturi. Este un cerc care trebuie continuat, ne spune Kinga.

Producătorii locali participanți la târguri pentru a-și face cunoscute produsele sunt încântați de ideea celor din spatele Lucky Day Fancy Shop.

Lucky Day Fancy Shop zero plastic waste

Fragmente de viitor

Lucky Day Fancy Shop dorește ca în 2 ani să fie magazinul preferat pentru cumpărători de produse de larg consum: produse alimentare, miere, lapte, pâine, carne, zarzavaturi, fructe, condimente, detergenți, cupe menstruale, absorbante care se pot spăla și așa mai departe.

Pe de altă parte, planurile lor ating și alte direcții.

E mult de povestit, avem foarte multe proiecte, evenimente care țintesc diferite categorii de oameni, de la târguri și expoziții, până la prezentări de modă, evenimente cu și despre câini, donări de sânge…

Este emoționant să vezi că, într-un colț de țară, se încearcă lucruri văzute, auzite pe afară, iar oamenii le receptează bine. Parcă ai o speranță că viitorul va fi mai bun, mai luminos, mai responsabil. Foarte puțini tineri se preocupă de lucrurile pe care le cumpără pentru acasă.

Asta ar trebui să le dea de gândit. Până la urmă viața în sine necesită o strategie pe termen lung. Ceea ce mâncăm azi ne oferă starea de bine sau boala, problemele de mâine. Ceea ce tăiem astăzi înseamnă copacul pe care mâine copilul nostru va ști să îl recunoască doar în cărți.

Există lucruri pe care nu le învățăm la școala, la universitate, dar care sunt la fel de vitale ca număratul, cititul sau scrisul.

Oameni ca aceștia din Sfântu Gheorghe, să tot vedem. Avem nevoie de mai mulți pentru o schimbare la nivel național.

 

Lucky Day Fancy Shop: Make a difference! Be good! Be kind! Choose to help!

Acesta este motto-ul Kingăi. Iar creația sa, magazinul Lucky Day Fancy Shop, este ca o bucățică de Rai pentru cei care își doresc să trăiască sănătos. Pentru cei care vor să mănânce ce-și gătesc acasă și care reduc amprenta de carbon pe care o lasă în urma lor.

Pe deasupra, gazdele sunt mereu cu zâmbetul pe buze, primitori, săritori, iar decorul pare scos din alte vremuri.

Întrebarea pe care mi-o pun și eu în acest moment: când mergem la Sf. Gheorghe?

Elisa Rusu Omnicredit

Prima platformă fintech din România de servicii de multicreditare, exclusiv online este condusă de o femeie. Elisa Rusu, CEO Omnicredit, are 20 de ani de experiență în domeniu și a acceptat această provocare cu zâmbetul pe buze și convingerea că nimic nu este imposibil, atunci când vrei să faci performanță.

 

Omnicredit este un proiect inovator care vine în întampinarea nevoii de finanțare în special a micilor antreprenori, putând finanța cereri standard de până la 25.000 lei, în mai puțin de o oră. Statisticile arată că 94% dintre companiile românești sunt microîntreprinderi, iar, dintre ele, 70% nu sunt eligibile pentru accesarea unui credit bancar clasic. Ceea ce le oferă Elisa Rusu antreprenorilor, prin intermediul platformei pe care o conduce, nu sunt doar bani, ci este ceva mai prețios: luându-le de pe umeri povara nevoii de finanțare, le oferă acestora timp pentru a-și dezvolta afacerea.

Un alt serviciu inovator pentru piața românească pe care Omnicredit îl dezvoltă este cel de factoring, preluând riscurile companiilor privind neachitarea facturilor emise. Astfel, coordonând o echipa de 12 oameni în prezent, Elisa Rusu are planuri mari: vor să devină lideri de piață pe segmentul lor, să se extindă pe piața europeană și să lanseze prima „Academie de Educație Financiară” pentru micii antreprenori, o platformă online care îi va ajuta să înțelegă mai bine zona financiară și de credit.

 

Elisa Rusu: „Am avut una dintre cele mai bune învățătoare din lume. Datorită ei și părinților mei am pornit cu dreptul în viață”

Cine spune că bazele a ceea ce vom deveni ca adulți se pun în ”cei 7 ani de acasă”, are dreptate. Elisa Rusu s-a născut la Tulcea și a copilărit în micul orășel plin de verdeață de pe malul Dunării. Își amintește cu drag de zilele lungi ale vacanțelor, în care pleca de acasă împreună cu alți copii odată cu zorile și, deși știau că trebuie să fie acasă cel târziu la 7 seara, nu ajungeau niciodată la ora stabilită.

Am avut o copilărie cum astăzi din păcate nu mai există… Alergam cu orele fără să ne pese de nimic, flamânzi și murdari, iarna înghețați și cu nasurile roșii, iar când ajungeam în gașcă acasă, ne așteptau în fața blocului un „șir” de mame nervoase. Ne certau, dar asta nu însemna că a doua zi nu o luam de la capăt. Nu existau telefoane mobile, părinții nu știau nimic de noi, dar parcă sentimentul de „paranoia” nu era asa dezvoltat.

Una dintre cele mai mari bucurii ale Elisei în copilărie era să meargă în vacanță la verișorii ei de la Sulina: fără mașini pe străzi, aer curat și parfum de flori, iarbă grasă și Dunăre, un amestec ce i-a rămas în nări și-n suflet și astăzi.

Copilăria și-a pus puternic amprenta asupra mea. Mi-o amintesc ca pe un timp al fericirii fără cusur, un timp în care singurele necazuri erau premiul al-II-lea luat în clasa a VII-a, băiatul care a preferat o altă colegă în locul meu sau pierderea câinelui pe care-l iubeam ca pe ochii din cap.

Tot din vremurile senine ale celor 7 ani de acasă, Elisa Rusu a deprins o serie de valori importante, ce i-au fost de folos atât în viața personală, cât și în cea profesională. Cinstea, respectul, politețea, bunătatea, mila, perseverența – pentru toate le este profund recunoscătoare părinților săi.

Baza pentru toată devenirea noastră ca oameni se pune în școala generală, iar Elisa a avut norocul să aibă o învățătoare excelentă, care, alături de părinți, a știut să-i insufle dragostea pentru învățătură. Rezultatele excelente din școală i-au netezit drumul către cel mai renumit liceu din județ – „Spiru Haret”, secția mate-fizică.

Grație admirației nutrite pentru învățătoarea ei din școala generală, mult timp Elisa a visat să devină profesoară pentru că iubea copiii și își dorea să lucreze cu ei.

De-a lungul timpului, am vrut să urmez mai multe cariere. Când eram mică mă îmbrăcam uneori în hainele mamei, dădeam muzica la maxim și dansam ore-ntregi… visam să fiu o mare dansatoare.

Elisa Rusu Omnicredit

Apoi, după Revoluție, odată ce timpurile s-au schimbat, visurile din adolescență au lăsat loc unor decizii pragmatice și s-a înscris la ASE – Relații Internaționale.

 

Ambiția și calitățile înnăscute de lider, rețeta de succes în carieră

Traiectoria profesională a Elisei a fost mereu ascendentă, pe o linie clară. După liceul de mate-fizică și facultatea la profilul Relații Internaționale, un MBA în Management financiar-bancar a fost continuarea firească.

Cred că aveam calități de „lider”de mică… de obicei, eu făceam regulile la jocuri, eliminam copiii sau… păpușile, atunci când mă jucam de una singură. Sigur că, pe vremea aceea, nu-mi dădeam seama ce înseamnă asta, însă timpul mi-a demonstrat că erau primele semne privind evoluția mea ulterioară.

Primul job al Elisei în domeniu financiar a fost ca ofițer de credite la Microcredit, actual Procredit Bank. Apoi, grație experienței dobândite acolo, în ianuarie 2009 s-a alăturat echipei de la Banca Transilvania, unde a petrecut 9 ani plini de provocări care au maturizat-o pe deplin ca profesionist în domeniu.

Toamna lui 2017 a adus primii pași pe propriul drum profesional. Elisa Rusu a intrat acționar minoritar și co-fondator la Instant Factoring unde, alături de o echipă excelentă, a scris o frumoasă poveste de succes. Instant Factoring s-a făcut repede cunoscut pe piață, astfel încât următoarea etapă a venit natural: propunerea de colaborare din partea fondului de Investiții RC2 în proiectul ambițios al Omnicredit, primul fintech 100% online din România.

Înainte de Omnicredit, fusesem CEO la alte 3 IFN-uri și director departament în cea mai mare bancă din România, Banca Transilvania, deci aveam suficientă experiență managerială. Provocarea cea mai mare a fost să conduc un fintech – adică o companie financiară bazată pe tehnologie și digitalizare, unde trebuie să schimbi traseele clasice și să „rupi” barierele.

Pentru că-i plac provocările, o motivează și o ambiționează, Elisa a reușit încă din primele luni de la lansarea Omnicredit pe piață să rezolve o parte din „necunoscutele” din ecuație. Rezultatele sunt neașteptat de bune pentru un business care și-a propus să revoluționeze piața de profil din România. Acest lucru antrenează, însă, eforturi susținute din partea întregii echipe. Elisa explică:

Succesul pe care l-am avut încă de la început face să fie nevoie să creștem, să ne automatizăm și mai mult, să începem să căutăm o finanțare mai repede decât ne gândeam. Am avut mare noroc cu o echipă extrem de dedicată, cu furnizori de soft extrem de muncitori și deschiși la nou, cu acționari încrezători în proiect, cu primii clienți extrem de toleranți.

 

Elisa Rusu: „Fericirea stă în lucruri simple!”

Zilele Elisei încep cu o oră de lucru acasă, la cafea. Citește și răspunde la mailuri, face un mic sumar al zilei precedente și un plan al celei în curs. Are mare noroc că nu trebuie să fie la birou la prima oră și evită astfel haosul matinal din traficul bucureștean.

Pot să mă consider fericită, întrucât merg la serviciu cu plăcere. Echipa e minunată, atmosfera este destinsă, descoperim și construim împreună în fiecare zi lucruri noi și încercăm să îmbunătățim business-ul. Nu am un birou separat, stau într-un open space cu toți ceilalți colegi întrucât vreau să fac parte din ,,acțiunea zilnică” si să simt vibe-ul afacerii direct de la sursă.

Momentele de relaxare înseamnă, pentru Elisa Rusu, timp petrecut alături de familie, plimbările pe care le face cu cățeii ei și clipele petrecute îngrijindu-și florile din grădină. 

Elisa Rusu

Cea mai mare bucurie e că, făcând ceea ce-i place mai mult, reușește să aducă succes în afacerile clienților, lucru care se vede din mesajele frecvente de mulțumire pe care le primesc atât ea, cât și echipa pe care o coordonează la Omnicredit.

Când vezi că anumite lucruri se repetă în viața ta, este clar că sunt niște lecții de învățat. Iar dacă le ignori și faci aceleași greșeli – nu evoluezi.

Consecventă propriului sfat, Elisa Rusu a repetat un singur lucru de-a lungul anilor de evoluție profesională: succesul.

Laura Hîncu

Cineva care a facut contabilitate, acum face modă. Exprimarea, cam bulevardieră dar plăcută, anunță începutul unei povești despre o tânără interesantă (căci da, România are tineri interesanți după cum bine știți). Laura Hîncu face piese vestimentare din mătase, pentru că-i place să creadă despre brandul personal că nu se adresează oricui. La fel cum nici mătasea nu poate fi purtată de oricine sau în orice situație, fiind o țesătură atât de fină…

 

S-a trezit într-o bună zi că vrea să ia drumul mătăsii… Și chiar așa o întreb: „Laura Hîncu, te-ai trezit așa, într-o bună zi, că vrei pe drumul mătăsii?”. Această întrebare metaforică e de fapt o provocare să îmi povestească cum a ajuns pe acest drum al modei, ce spirit a împins-o către ea. O lume nu tocmai…mătăsoasă.

Pasiunea investită în această experiență numită fashion nu e numai lapte și miere. Trebuie să fii mereu în vârf, să ții pasul, dar nu făcând concesii la „asta se poartă”, ci făcând plecăciuni la excelență.

Un articol vestimentar unic este rezultatul viziunii estetice a designerului, a implicării clientului și a „limbajului” acestor emoții – mătasea, în cazul Laurei. În plus, la ea contează configurarea, consilierea. Totul se realizează în atelierul ei la nivel personal, fiecare articol vestimentar necesită o înțelegere profundă a persoanei care îl va purta.

 

Cusătura franțuzească și un tipar de om – Laura Hîncu

Dacă întrebarea nu era metaforică, răspunsul ar fi fost un simplu „da”, pentru că nu sunt conștientă de vreun spirit sau motiv pragmatic care să mă fi împins pe acest drum în ultimii 9 ani. Cu riscul de a părea o poveste ezoterică, realitatea e că am început și am continuat susținut, iar argumentele pro au venit pe parcurs doar ca o necesitate de a neutraliza contra-argumentele. Ale mele sau ale celor din jur.

De la ea am aflat – de fapt dintr-un interviu de-al ei, că produsele de lux se fac cu cusătura franțuzească. Aceasta reprezintă un tip de finisaj care înlocuiește o altă cusătură făcută de o mașină rapidă, eficientă, dar inestetică. Cusătura franțuzească e ”slow sewing”, unul dintre motivele care justifică prețul produselor vestimentare de lux.

Habar n-aveam! Dacă nu ar fi făcut haine – scuzată să îmi fie exprimarea plastică, ar fi făcut orice ar fi însemnat stres, competiție și volum mare de muncă. Încerc să fac… tiparul acestui om care da, se consideră antreprenor. Și încă unul mândru, așa se consideră:

Da, sunt un mândru antreprenor. Cred în evoluția profesională pe tot parcursul vieții, iar în vârful acestui lanț trofic văd antreprenoriatul în orice formă.

Frumos. Tiparul curge lin, croiul e ferm, iar mătasea, mătasea foșnește în tonul cuvintelor Laurei.

A lansat acum patru ani rochia cu două fețe – mândria ei tehnică. Se poate purta pe ambele părți pentru că este impecabil finisată prin diverse metode tehnice – două materiale diferite dublate sau termocolate, sau un singur material cu două fețe. Aceste soluții tehnice implică matematică, meșteșugărie și resurse materiale și de timp alocate.

Probabil că nu mulți știu acest lucru despre Laura Hîncu, iar ea se mândrește numai dacă o întrebi! Altfel tace mâlc și croiește minunății. În 2018 a lansat, în cadrul celei de-a treia ediții a Silk Garden Party, prima linie de accesorii premium, din mătase, pentru bărbați. Iar una dintre marile provocări ale Laurei de-a lungul timpului a fost rochia pictată manual, realizată pentru debutul pianistei Alexandra Dariescu în cadrul Concertului Regal alături de orchestra Fundatiei Principesa Margareta a României, cu ocazia zilei Regelui Mihai I.

Laura Hîncu și Alexandra Dariescu

 

De la matematică, la ac și ață

E, cel mai probabil, un călător vivace pe acest drum, al mătăsii, pe care și l-a ales. Deoarece ea promitea pe tărâmul matematicii! Da, da, Laura Hîncu provine dintr-o familie de contabili, iar ea a terminat Contabilitate și Informatică de gestiune la ASE…

Anii ei de liceu au fost foarte grei. Tatăl i-a a murit când trecea în clasa a IX-a, iar mama s-a văzut rămasă cu două fete de 15 și 18 ani, fără să aibă „bani puși deoparte”.

Revenind la perioada ASE, a urmat cursurile unui Master în Audit, în timpul facultății s-a angajat la Raiffeisen Bank. Între timp, ea le făcea haine prietenelor…

Un an și jumătate a stat la bancă. Apoi, un prieten i-a vorbit despre un designer care avea nevoie de o asistentă. Nu orice fel de designer: vorbim despre însuși Adrian Oianu. Avea să lucreze la Oianu trei ani, în regim de internship. Laura făcea din toate câte puțin, dar cel mai mult i se potrivea „partea” de tipare, partea de ac și ață și multe altele care o vor ajuta mai târziu, adică acum, să foșnească așa cum trebuie pe calea mătăsii!

În 2009, mama unei prietene a venit cu o propunere: să fie director financiar pe un proiect strategic care valora cinci milioane de euro. Laura a acceptat, proiectul s-a încheiat OK după aproximativ doi ani și jumătate, iar ea, în tot acest timp, cumpăra mătase…

În 2011, ceea ce reușise să realizeze deja era astfel prezentat: „Noul brand fashion sută la sută românesc de pe piaţa de produse premium din România, Laura Hîncu Exclusive Fashion Design, propune colecţia de primăvară- vară 2011 ca o colectie de inspiraţie Ţara Făgăraşului!”

N-ai nicio garanție că lucurile ar fi mers mai bine dacă ai fi luat decizii diferite, așa că orice părere de rău post-factum care nu se transformă rapid în ceva pozitiv, nu face decât să te țină pe loc. Iar când deciziile sau reacțiile greșite, remușcările sau purul hazard devin lecții din care înveți, deci avansezi, nu mai văd rostul regretelor.

Mai ales că planifică o extindere a gamei de produse, la nivel internațional. Iar acum e o „perioadă cu multe, multe și mărunte”, după cum descrie chiar Laura. Mediul online i-a asigurat vânzări foarte mari in Europa, China si Australia. Laura e foarte focalizată pe tot ceea ce înseamnă online, iar cuvintele-cheie folosite pe site au contribuit la atragerea clientelor interesate de lucruri din mătase, fără a fi necesară investiția în reclame agresive.

 

Amintire cu baloți

Laura a făcut timp de trei ani Krav Maga –  o artă marțială israeliană. Un curs de autoapărare pentru femei, dar cu tehnici din Krav Maga.

Când sora mea mi-a propus balet sau Krav Maga, eram în căutare de o activitate fizică regulată care să mă atragă și cursul de autoapărare a câștigat. Pentru acea perioadă stresantă, a fost modalitatea perfectă de a mă relaxa. Acum merg la balet.

Mă întreb care e amintirea ei cea mai frumoasă din tot acest amalgam de chestii pe care le-a făcut și le face. Să lăsăm amintirea cu făcutul rochiilor pentru păpuși, asta face toată lumea, mai mult sau mai puțin în copilărie. Ar putea fi ceva diferit, ar putea fi amintirea cu balotul de mătase? Sau e prea…recentă?

Am două amintiri cu „balotul de mătase” – primul balot pe care l-am cumpărat acum 14 ani dintr-un depozit prăfuit, de la marginea Bucureștiului și cel pe care l-a „marcat” Elin, pisoiul nostru din showroom în prima zi când l-am adus. Ambele sunt foarte plăcute, dar pe cea mai frumoasă o reînnoiesc anual și e clasica după-amiază de vară, de lenevit pe plajă.

Sfatul Laurei pentru un tânăr designer aflat la început de drum e să nu-și piardă entuziasmul. Cam greu în România acest lucru, dar cu efort, cu mare efort de fapt, se poate. Dacă o rogi să rezume în câteva cuvinte business-ul ei, Laura Hîncu e foarte precisă, mai precisă decât o tăietură cu foarfeca a unui material fin.

E un brand premium românesc de design vestimentar, cu produse pentru femei și accesorii pentru bărbați din mătase și cașmir, estetică minimalistă, sustenabilitate. #PrivateFashioning este o experiență de shopping, produsul vestimentar este unicat, un rezultat al viziunii estetice a brandului, implicarea clientei și limbajul comun – mătase. Piesele #LHSilkEssentials disponibile pe shop.laurahincu.ro reprezintă o perspectivă simplificată a conceptului Private Fashioning și cuprinde piese de bază din garderobă realizate din mătase și cașmir, grupate în mini colecții potrivite atât pentru a fi purtate la birou, cât și în timpul liber. În ultimii 4 ani, la început de vară #SilkGardenParty a însemnat o seară elegantă, dar relaxată în grădina Clubului Diplomatic pentru a sărbători aniversarea Silk Essentials. Anual, lista de invitați depăsește 400 de persoane și e formată din grupuri de oameni care împărtășesc valori și interese comune ceea ce a făcut ca evenimentul să evolueze într-o modalitate de recunoaștere atât a bunului gust, cât și a bunului simț, a unui stil de viață inspirat de mătase.

 

Estetica simplității

Destul de complexă explicația de brand a unui om care își dorește să îmbraci în mătase pe toată lumea, „deci pe nimeni în mod special”. Să fim bine înțeleși: Laura Hîncu creează de obicei personalizat, adică Private Fashioning. Ea a adus pe piața de design vestimentar din România acest concept de „private fashioning”, inspirat de „private banking” – adică acel domeniu pe care l-a părăsit, pentru modă.

Printre colecțiile ei lansate se numără Minimal TF – reinterprearea minimalistă a portului popular romanesc și Duality –  rochii „2 în 1“, cu ambele fețe purtabile. Anul acesta, în iunie, în cadrul celei de-a patra ediții a Silk Garden Party, a lansat două noi secțiuni Home și Demi Couture împreună cu noua colecție de piese vestimentare de bază din mătase pentru femei – Silk Essentials, disponibile online.

Ca un fapt inedit, noua secțiune Home include așternuturi din mătase, cămăși de noapte și desuuri, fețe de pernă clasice sau tip Oxford, rochia cu bretele şi halatul din mătase! Plus pantalonii scurți, trening din cașmir pur organic și masca de dormit din mătase…

Apoi, Demi Couture “conține“ rochii din mătase pură pentru ocaziile speciale, pictate manual și tăiate din cele mai spectaculoase texturi de mătase – mikado, satin duchesse și mătase-spumă. Piesele pictate manual sunt realizate în colaborare cu artista Beatrice Șerban, iar tehnica folosită respectă fluiditatea texturii de mătase și linia generală Silk Essentials de estetică a simplității.

Laura Hîncu

Și pentru că tot a venit vorba despre această estetică a simplității, mă gândesc, simplu și la obiect, că cel mai probabil va rămâne mereu în România. Nu știu ce mi-a venit (sic!) dar așa cred. „Tu ai viitor în România?”, o întreb.

Probabil că da, doar că planul e ca evoluția business-ului să ceară și mobilitate internațională. N-aș putea face eforturi pentru ceva fără viitor, deci viitor, sigur avem, doar că e impredictibil. După chipul și asemănarea României!

Daniela Shah Eturia

Călătoriile sunt parte din viața noastră, a fiecăruia. Călătorim inevitabil cu puterea gândului, atunci când citim despre alte culturi și civilizații. Așa crede și Daniela Shah, membru fondator Eturia, cea care a crescut, ca adolescentă, cu toate cărțile generației sale, pe care le citea pe furiș noaptea sub pătură (căci fie nu erau incluse în programă, fie chiar trebuia să doarmă!): cu Winnetou și Ultimul Mohican, cu Shogun și Maitreyi, cu romane de Zola și Dostoievski.

 

Dar a citit și sute de cărți despre diverse culturi și civilizații. Iar epopeile lui Jules Verne îți sădesc inevitabil într-un colț al minții ideea de călătorie, indiferent de vârstă pe care o ai, după cum spune Daniela Shah, membru fondator al Eturia – prima agenție de turism din România specializată în vacanțe exotice personalizate. Și persoana responsabilă cu dezvoltarea și promovarea noilor destinații, ce se ocupă și de poziționarea companiei pe piața de profil.

Cum a ajuns să facă așa ceva? Am întrebat-o pentru că știu că e și medic și vreau să știu de unde această pasiune – de a fi… călăuza vacanțelor acelor păsări călătoare numite oameni.

Medicina este într-adevăr prima mea dragoste, mulți pacienți au regretat faptul că nu am mai practicat, căci i-am salvat din situații limită (chiar de la moarte, aș putea spune) însă pentru mine călătoria a deschis o nouă ușă a sufletului meu și a umplut un gol al cunoașterii și descoperirii. Captivându-mă într-atât, încât am putut renunța la medicină, căreia i-am dedicat totuși mai bine de 25 de ani din viața mea. Acest lucru s-a întâmplat după aproximativ 8 ani de business Eturia, căci nu te poți ocupa în același timp de două direcții de carieră atât de diferite și să le faci la superlativ pe amândouă.

 

“Rosa, por favor, quiero visitar Nazca”

La înființarea Eturiei, acum 12 ani, Daniela călătorise deja în foarte multe țări. Deși gândea de multe ori singură programul, avea teama aceea ascunsă de a rezerva „în afară” și a plăti pe internet, așa că toate vacanțele se desfășurau prin agenții din România. Nu a reușit însă mereu să găsească exact ceea ce dorea… A călătorit împreună cu alte grupuri (deși dorea să călătorească individual), a primit informații în limba germană (deși nu vorbea germană) sau deloc și așa mai departe.

Îmi aduc aminte și acum, că după ce agenția ne spusese că nu avem inclusă vizită la Nazca în program, am sunat noaptea în Peru și am vorbit în spaniolă cu o localnică (pe atunci nu se vorbea engleză prea mult în turism): ”Rosa, por favor, quiero visitar Nazca”, eu știind spaniolă, ca tot românul, așa, de la ”Sărmana Maria” și ”Înger sălbatic”, adică mai deloc. Apoi am modificat cu greu și cu niște costuri foarte mari programul, zborul, etc. La un moment dat, chiar consultantul nostru de la acea vreme, o persoană specială cu care am colaborat pentru multe vacanțe exotice, văzând pasiunea noastră de a călători, ne-a întrebat mai în glumă, mai în serios: de ce nu vă faceți voi propria agenție?

De fapt, de aici a venit ideea de a înființa Eturia. A simțit că este nevoie de o astfel de companie în România, care să știe cu adevărat ce se întâmplă într-o destinație exotică, dar mai ales să poată face un program personalizat, după gusturile și interesele de călătorie ale fiecăruia, fără a fi necesar să îți impună cineva o varianta sau alta. Sigur, cel mai important aspect este să ai expertiză în a oferi consultanță, să ai capacitatea de a pune cap la cap ideile, uneori destul de fragmentate ale turistului care vine la tine.

De ce acest nume, Eturia? La origini, a stat o denumire mai diafană, care se dorea a fi un proiect de suflet, prin care să ofere servicii de calitate. Nu se știa încă din ce domeniu!

După ce s-a decis să meargă pe turism, denumirea Eturia a părut că adună într-un cuvânt toată semnificația de tururi exotice. Astăzi, numele conține de fapt valorile cele mai dragi ale companiei: Entuziasm, Tenacitate, Unicitate, Responsabilitate, Integritate, Atitudine. Cum spune și Daniela Shah, Eturia este și va rămâne o stare de spirit…

 

Orice solicitare primită este, de fapt, visul unui om

La vremea la care a pus bazele Eturia, a livra excelență în domeniul călătoriilor exotice era o provocare imensă. Acum, este o trăsătură definitorie a companiei, în perfectă concordanță cu atenția Danielei la detalii și meticulozitatea împinsă la extrem.

Daniela Shah a avut însă încredere, dar și un dram de curaj nebun, iar din pasiune pentru călătorii și-a asumat orice risc. Iar asumarea riscurilor duce deseori la succes…

În fiecare program lucrat am pus un strop din sufletul meu, încercând să înțeleg destinațiile chiar dacă nu am fost acolo, să aflu toate detaliile, să îmi pun toate întrebările și să aflu toate răspunsurile despre „unde”, „când” și „cum” să călătorești fără griji.

Daniela Shah Eturia

O întreb cum s-ar plasa România pe „piața călătoriilor“. Crede că românii sunt pasionați de trenduri, de călătorii, de locuri exotice. Chiar dacă suntem ca trend în urma pieței de turism din Germania de exemplu, aceștia fiind cei mai experimentați și exigenți călători, totuși, în ultimii ani a remarcat cu mare bucurie că turiștii noștri sunt din ce în ce mai curioși, mai exigenți, fiind mai deschiși către destinații noi și experiențe inedite, autentice. Au înțeles semnificația turismului responsabil și au grijă la civilizația cu care interacționează.

Digitalizarea a dus la conectarea tuturor la noutățile din piață, călătorii devenind mult mai atenți la preț decât în trecut, în special la serviciile efective incluse, nu neapărat la tariful final, dar pe de altă parte, își doresc să economisească bani, timp și energie, păstrând standardele de calitate.

 

Când era copil, unde visa să călătorească?

Când eșți mic, până și un alt oraș, sau „la țară” este o imensă sursă de interes, căci lumea e un puzzle căruia, oricât te-ai strădui să îi dai de cap, nu îi poți găși un răspuns.

Îmi aduc aminte cu mare drag cum petreceam toate vacanțele de vară, și nu numai, la bunici sau la rudele de la țară, unde ajutam la toate treburile câmpului, mergeam la fân, mergeam cu vacile la pășune, după bureți și fructe de pădure (pe atunci habar nu aveam că fragușele, murele și zmeura se numesc așa), ajutam la prășit, la plivit, la secerat, la culesul recoltei, și tot ce se mai face pe lângă o gospodărie de la țară. O dată venea tată acasă și spunea: hai să mergem la țară și imediat eram cu toții la ușă, gata de plecare, eram „de-ai dusului”, au fost ani minunați legați de amintirea dragă a părinților, a mătușilor și unchilor care foarte mulți nu mai sunt printre noi.

Fiind o familie modestă, nu a călătorit decât de vreo 2-3 ori la mare. Cu toții însă ai ei o lăsau să meargă uneori vara, la o cunoștință a bunicilor, în Constanța (nenea Gicu și tanti Rică, aveau un băiat Victor), unde nu plătea nimic, și incredibil, părinții au lăsat-o într-o tabără la Năvodari în clasa a XII-a. La vremea aceea a dictaturii ceaușiste, nici nu îndrăznea să viseze că va călători vreodată în afara țării. Făcuse două excursii de câte o zi în Bulgaria, iar ăsta era maximul la care putea spera.

Daniela Shah – poza de arhivă, clasa a XI-a, pe Ceahlău la Stâna cu Sterpe (Mai 1985)

După Revoluție și-a dat seama că îi este drag să descopere lumea. Și au mai trecut încă 10 ani ca să își poată permite „luxul” pe atunci, de a călători în Europa sau, mai mult, în afara ei. Iar Peru, cu ruinele incașe, de care se leagă parcă toate misterele lumii, a fascinat-o dintotdeauna și aici și-a dorit să ajungă în prima călătorie extraeuropeană.

Era atât de rară călătoria în Peru, încât Forbes Magazin menționa că în acel an, doar două familii de români ajunseseră în această țară. Una din ele a fost familia Danielei… Și-a dorit dintotdeauna să ajungă la Machu Picchu, cetatea pierdută a incașilor, fără să creadă vreodată că își va realiza visul și altfel decât cu ochii minții.

Ori de câte ori mă gândesc la asta, mă cuprinde acea emoție covârșitoare, un amestec de bucurie și împlinire, căci într-adevăr, aici mi-am dorit dintotdeauna să ajung, călătorisem de multe ori în visurile mele cu ochii deschiși, iar când am decis să mergem acolo în 2002, mi s-a părut ireal, îmi era teamă să nu dispară în zori că un simplu vis, să nu se întâmple ceva în ultima clipă, care să îmi deturneze planurile. Machu Picchu m-a impresionat încă de la primii pași, am colindat ore întregi prin cetate, am admirat ruinele și sistemul de îmbinare cu o precizie milimetrică a blocurilor uriașe, fără a folosi deloc mortar, ca atâtea construcții misterioase ale lumii antice, am mers pe o porțiune din Inca Trail și pe terasamentele agricole, simțeam parcă atingerea vieților trecute… La întoarcere din vacanță, ne-am întâlnit cu cei mai buni prieteni și le-am descris totul cu lux de amănunte, iar poveștile spuse cu pasiune, reflectate cu emoție în ochii lor, m-au făcut să înțeleg că fericirea cea mai mare este să împărți bucuria călătoriilor cu ceilalți. Așa că am continuat să povestesc prietenilor, toate detaliile, după fiecare vacanță…

 

Lacrimi și zâmbete pentru Daniela Shah

Când vine vorba de cea mai frumoasă amintire a ei, Daniela Shah se reîntoarce tot la prima vizită în Peru:

Când am ajuns în Cusco, vechea capitală incașă, numită și orașul soarelui, la banda de bagaje era o formație peruană de vreo 6 persoane, îmbrăcate în costumele lor naționale, care cântau la instrumente tradiționale ”El condor pasa”. Deși auzisem melodia de zeci de ori înainte, aici parcă sună diferit, simțeai încărcătura istoriei, într-un amestec tulburător de bucurie și tristețe, iar lacrimile au început să-mi curgă încet pe obraji, fiind copleșită de emoția unui vis împlinit.

Sunt multe poveștile trăite de Daniela Shah la Eturia. Povești care îi aduc mereu un zâmbet pe buze, sau o lacrimă în colțul ochilor, și despre care ar putea scrie o carte întreagă. Fiica ei de 5 ani, Anandi, este însă cu siguranță cea mai dragă sursă de amintiri: prima dată când i-a prins un deget cu pumnul ei micuț, primul zâmbet, primul „mama”, prima zi la grădi, primul spectacol de balet, toate sunt amintiri de neprețuit reprezentând sursa ei inepuizabilă pentru a fi capabilă să zâmbească în fiecare zi.

Daniela Shah Eturia

Iar cea mai dragă și emoționantă amintire cu Anandi s-a întâmplat în urmă cu 2 ani:

Trecând pe lângă un bătrân care vindea miere, îi spune: mami hai să cumpărăm din mâna întinsă! Poftim, ce să cumpărăm? …din mâna întinsă mami (am înțeles că vroia să cumpărăm mierea bătrânului). Dar tu nici nu mănânci miere, nu vrei să cumpărăm jucării, sau suveniruri de la taraba de aici? am încercat-o eu… Nu mami, dacă luăm din mâna întinsă, el va putea pleca acasă, să se odihnească… Și a făcut schimb: ea, un copil de 3 ani, în loc de jucării (că nu am mai luat nici una, trocul era clar), a preferat să cumpărăm mierea din mâna bătrână întinsă pe stradă, să plece moșul acasă, m-a uns pe suflet soluția copilului. Anandi este desigur cea mai mare realizare a mea, îi spun mereu că o iubesc până la cer și înapoi.

 

Prin lume cu familia

Cum se împacă viața ei de familie cu călătoriile? Se îmbină în mod armonios, știu, dar care este secretul unei asemenea armonii?

Atunci când a călători este un mod de viață, un job ce îi oferă o imensă bucurie și satisfacție, Daniela Shah nu mai face scindarea între călătorii și familie. Practic călătorește peste tot însoțită de Anandi și de soțul ei, care este Contracting Manager în Eturia. În toate destinațiile în care ajung, vor să experimenteze și să descopere cât mai mult.

Fie el, fie ea, vizitează hoteluri, în timp ce celălalt e baby sitter, participă la diferite activități, pe rând sau împreună cu toții. A călători reprezintă deci pentru ei o oportunitate minunată de a descoperi destinații captivante, de a crea noi amintiri și de a petrece timp împreună, fiind recunoscători divinității pentru această șansă.

Recomandarea Danielei pentru un tânăr român pasionat de călătorii care vrea să facă din acest lucru o profesie e…să facă parte din echipa Eturia, bineînțeles! Ea mai adaugă că, pentru a reuși în acest domeniu, trebuie să ai, pe lângă cunoștințe solide de geografie și turism, people skills – adică drag și dorința de a lucra cu clienții, de a înțelege că orice solicitare primită este, de fapt, visul unui om, și mai ales să ai călătoria în sânge. Poate sună redundant, însă un lucru trebuie să fie înțeles: pasiune, dedicare, asumare și dorința de a livra excelență, toate acestea creează rețeta perfectă pentru un consultant de turism.

La planuri de viitor, Daniela include faptul că își dorește ca, la Eturia, livrarea serviciilor excelente să rămână o condiție sine-qua-non, așa cum a fost dintotdeauna. Și să deschidă drumul spre cât mai multe destinații deosebite.

 

Daniela Shah, despre vise și pasiuni

E greu să te ocupi de călătorii? De oameni și călătoriile lor?

Când faci ceva cu dăruire, cu dragoste, nimic nu mai pare greu. Fiecare program de care mă ocup este o adevărată provocare, pentru că vreau să creez pentru acea persoană călătoria perfectă, visul său de călătorie este în mâinile mele și este fragil, trebuie să am grijă să îl transform în realitate, și pot spune că iubesc ceea ce fac. E o provocare ce necesită pregătire, fiecare Eturian (așa le spunem consultanților Eturia) face permanent training pe destinații, cursuri, participăm la webinarii și seminarii, mergem în inspectarea destinațiilor din portofoliu, dar e nevoie mai ales de implicare și pasiune, pe care le au toți colegii mei. Iar astăzi, avem satisfacția de a fi creat o echipă Eturia fără a folosi niște ingrediente sofisticate, ci doar multă muncă, dorința continuă de autoperfecționare și mai ales pasiune fără limite. Și chiar așa: suntem oameni care se ocupă de visurile altor oameni! Ce poate fi mai frumos decât atât, putem spune că mai mult decât a crea vacanțe cu servicii personalizate, noi îndeplinim visuri, visurile unice de călătorie ale oamenilor!

Se spune că o dată în viață trebuie să facem o călătorie deosebită, însă care poate fi aceasta? Daniela consideră că o călătorie în jurul lumii ar trebui poate să fie măcar pe lista de dorințe a tuturor. Lumea e un mozaic infinit de obiceiuri, oameni, culturi și natură spectaculoasă, un puzzle care așteaptă să fie descoperit.

Punând cap la cap povestea fiecărei țări în parte, putem descoperi lucruri captivante, care ne aduc lumea mai aproape. Avem, desigur, clienți care îmi confirmă această idee și care, alegând un tur în jurul lumii, rămân cu amintiri de neprețuit pentru întreagă viață. Și mai cred că dacă ai de luat o decizie foarte importantă în viață trebuie să mergi în deșert (oriunde ar fi acesta), unde întâlnirea cu ține însuți te va aduce mai aproape de adevăr, iar sub albastrul infinit al cerului deșertului, vei simți atingerea divinității și vei gusta un strop de nemărginire…

Daniela Shah

Să continuăm să credem în vise? Absolut, spune Daniela Shah!

Visele m-au ghidat întotdeauna către un ideal pe care am căutat să îl îndeplinesc, iar orice invenție, orice afacere de succes a avut la bază un vis al cuiva de a face lucrurile diferit. Desigur, în spatele unui vis împlinit stă o muncă asiduă și studiu individual, însă primul pas este să rosteșți gândul tău către Univers, și vei găși forța care te va susține să livrezi excelență chiar și într-o zi oarecare.

Când ai o pasiune pentru ceva, fă totul să îți îndeplineșți visul. Merită să lupți pentru asta, astfel încât să nu regreți niciodată ceea ce ai fi putut face. Iar dacă pui în prim plan percepția celui căruia te adresezi cu un serviciu sau un produs, și încerci să satisfaci cerințele acestuia într-un mod excelent, chiar suprinzător, față de așteptările lui, succesul nu va întârzia să apară.

Iar un dicton celebru ne spune că: ai reușit continuă, nu ai reușit, continuă!

Ștefan Ecxarcu Global Archive Management

Pasionat de matematică, IT și dans sportiv, Ștefan Ecxarcu, Directorul general Global Archive Management, a învățat pe propria-i piele că nu trebuie să faci niciodată afaceri bazate pe încredere, dar și că o situație-limită te poate face să ți le depășești pe ale tale. După incendiul care a mistuit acum doi ani unul dintre depozitele de arhivă, compania pe care o conduce a investit aproape 500.000 de euro în cel mai perfomant sistem de protecție, Global Archive Management fiind la acest moment cea mai sigură arhivă din România.

 

Ștefan Ecxarcu s-a născut în Timișoara, însă familia sa a venit în București la scurt timp după nașterea lui.

Pasiunea pentru IT a început din școala generală. Imediat după terminarea clasei a IV-a, când a aflat că la Școala Generală Nr. 1 – Sfinții Voievozi se înființa, pentru clasa a V-a, o grupă specială de informatică, a mers să dea examen acolo. Examenul a fost la matematică și, cu toate că era bine pregătit, nu a luat o notă care să-i permită calificarea deoarece a rezolvat una dintre probleme cu datele alteia, iar rezultatul, evident, nu a fost cel corect.

Totuși, profesoara de matematică, pe care nu o văzuse niciodată până la susținerea probei, a considerat că ar trebui să mai dea o dată examenul de admitere, într-o altă zi.

 

Ștefan Ecxarcu: „Nu este important doar să știi să faci un lucru, ci să știi să-l faci fără efort”

Rezultatul a fost mult mai bun, am avut a doua sau a treia notă pe clasă. În școală am învățat, de la aceeași profesoară de matematică, doamna Dobre se numea, că nu este important să știi cum să faci un lucru sau să rezolvi o problemă, ci e important să știi cum să îl faci fără efort. Am avut ocazia să pun și în practică acest lucru, deoarece în fiecare vacanță mică aveam ca temă 100 de probleme de matematică din materia învățată în trimestrul respectiv, iar în vacanța mare, 300 de probleme, până când ajungeam să le rezolvăm automat, fără un efort prea mare.

Nu doar informatica l-a pasionat pe Ștefan din copilărie, ci și dansul sportiv de performanță. A participat la mai multe competiții din țară, petrecând astfel mult timp în cantonamente cu colegii.

În general, aveam antrenament 5 zile pe săptămână, în weekend câte 4-6 ore zilnic, iar în timpul săptămânii 2-3 ore pe zi. Am reușit astfel să mă dezvolt social și emoțional într-un mediu foarte plăcut, unul din care nu numai că am deprins câteva valori de viață importante, ci m-a și ajutat să evit tentațiile perioadei respective, de a chiuli, de a merge prin baruri, la biliard…sau alte locuri pe care colegii mei din clasă le frecventau foarte des, uneori în detrimentul școlii. În plus, dansul mi-a mai dat un avantaj: la „bairamurile” la care mergeam în școală și în liceu, eram, de obicei, cam singurul băiat care chiar știa să danseze și căruia nu îi era rușine să invite fetele la dans.

Tot dansul i-a adus-o în cale și pe soția lui, Andreea, ceva mai târziu, însă, când a început să meargă și la cursuri de salsa, într-o grupă de începători. Acolo s-au cunoscut și au început să danseze împreună. După mai bine de 10 ani de când se cunosc, dansează cu plăcere împreună cu fiecare ocazie pe care o au.

Ștefan Ecxarcu

Ștefan Ecxarcu alături de soția sa, Andreea, la cursurile de salsa

 

Drumul de la dans la IT

Ghinionul avut la început de școală generală l-a urmărit pe Ștefan Ecxarcu și la admiterea la liceu. A dat la Colegiul Tudor Vianu însă, din cauza emoțiilor, a făcut aceeași greșeală de la admiterea în gimnaziu: a rezolvat una dintre problemele de la examenul de matematică, cu datele altei probleme. Din păcate, însă, de această dată nu a mai avut încă o șansă.

Mi-a plăcut întotdeauna foarte mult matematica și mi s-a părut destul de simplă deoarece reușeam să „văd” rezolvarea problemei, sau chiar direct rezultatul corect, fără un efort prea mare. Era un fel de intuiție. Probabil că din acest motiv nici nu eram foarte atent la toate datele problemei, însă am câștigat o lecție destul de importantă de viață, și anume că oricât de sigur aș fi pe mine și pe rezolvare, trebuie să mă reasigur că datele problemei pe care încerc să o rezolv, sunt cele corecte.

Norocul i-a surâs, totuși, pentru că, prin repartizare, având o medie mare, a ajuns la Colegiul Național Sf. Sava, la clasa de Fizică-Chimie. La liceu și-a descoperit pasiunea pentru economie, iar alegerea facultății, ASE – Marketing – Cercetare de piață, a venit firesc.

A lucrat încă din facultate, iar primul său salariu a fost echivalentul a 80 de dolari. Nimic nu s-a comparat, însă, cu mândria de a putea contribui la bugetul familiei.

 

„Cei mai buni bani folosiți au fost aceia cu care m-a păcălit cineva: am cumpărat minte”

A urmat o perioada de câțiva ani în care a lucrat în diverse companii, fie în departamentul IT, fie în cel de Vânzări, ba chiar și în într-un call center, exersând răbdarea și empatia în relația cu oamenii. Primul training adevărat în vânzări l-a avut, însă, în perioada în care a lucrat la Oracle România.

Pentru mine experiența Oracle a fost cheia dezvoltării mele deoarece atunci mi-am dat seama că nu trebuie „să reinventez focul, roata și apa caldă”, cum spunea Dl. profesor Troie, ci pot să ajung mult mai repede, mult mai departe, dacă învăț din experiența altora. Din fiecare loc am învățat câte ceva, atât din punct de vedere profesional, cât și personal, ca lecții de viață. Am văzut undeva scrisă o vorbă cu care m-am identificat foarte bine, din păcate nu doar în acea perioadă: „Cei mai buni bani folosiți au fost aceia cu care m-a păcălit cineva: am cumpărat minte”. Și cea mai multă minte am „cumpărat-o” destul de scump.

După aproximativ un an la Oracle, magia antreprenoriatului l-a făcut pe Ștefan să accepte propunerea unui prieten de a se asocia pentru dezvoltarea unui business de servicii IT. După efortul inițial, lucrurile au început să meargă foarte bine și, în 3 ani, au ajuns la o cifră de afaceri de aproximativ 350.000 de euro.

Am învățat foarte multe în perioada respectivă, de la managementul oamenilor, la dezvoltarea produselor și a serviciilor, la eficientizarea activității operaționale și, nu în ultimul rând, am intrat în contact cu ce înseamnă contabilitatea unei companii mici și răspunderea administratorului. Acolo însă s-a mai întâmplat un lucru foarte important în dezvoltarea mea profesională: am mai „cumpărat minte”, pentru că am învățat că, atunci când este vorba de bani, nu trebuie să mergi pe încredere. În momentul în care compania a ajuns pe profit, speram și eu cel puțin să returnez banii cu care mă împrumutasem pentru a putea continua activitatea companiei. Nu de alta, dar se născuse primul meu copil, cheltuielile erau mai mari, iar veniturile soției mele s-au redus deoarece intrase în concediu pentru creșterea copilului. Partenerul meu, însă, a considerat că nu este în interesul lui să împartă profitul companiei cu mine, așa că a decis că e mai bine sa mă înlăture.

Toată această experiență s-a materializat într-o nouă mențiune în CV-ul lui Ștefan Ecxarcu: s-a hotărât să urmeze și Facultatea de Drept, pentru a fi sigur că nu-i mai scapă niciun termen al unui contract neclar ce i-ar putea aduce neplăceri pe viitor.

 

Business Networking-ul, calea către o afacere de succes

În paralel cu dezvoltarea afacerii în IT, Ștefan Ecxarcu a devenit membru într-o organizație de Business Networking, Focus BNI. Grație colegilor de grup, a avut ocazia să afle foarte multe despre antreprenoriat în timp scurt. Tot ei au fost cei care, după incidentul cu partenerul din compania de IT, l-au ajutat să se stabilizeze și să dezvolte o altă companie, axată mai mult pe proiecte IT.

La una din întâlnirile Focus BNI, Ștefan a luat contact pentru prima dată cu acționarii Global Archive Management.

Mi-au cerut să îi ajut să facă o ofertă de scanare pentru unul dintre clienții lor, și să le spun cum aș gândi eu un mod de calcul al prețului. Am făcut asta, după care, pentru că deja știam care sunt toate detaliile, m-au rugat să vorbesc eu direct cu clientul lor, în numele lor, prezentându-mă ca făcând parte din echipa GAM, pentru a-i explica detaliile proiectului și costurile.

Colaborarea cu Global Archive Management a continuat cu două proiecte de IT, unul de infrastructură și altul de securitate, pe care Ștefan le-a și implementat. În primăvara anului 2014 i s-a propus să preia conducerea companiei.

 

Incendiul după care a renăscut cea mai sigură arhivă din România

După doi ani în care, sub conducerea lui Ștefan, compania se echilibrase din punct de vedere organizațional, iar calitatea serviciilor crescuse, planurile de dezvoltare au fost date peste cap într-o noapte. Noaptea în care unul dintre depozite a ars.

Ștefan își amintește că în dimineața zilei respective, chiar avusese o discuție cu unul dintre acționari despre următorii pași în dezvoltarea companiei. Planuri și obiective mărețe, doar că… la ora 17.30 vedeau cum iese fum de sub acoperișul uneia dintre clădiri.

Curtea era plină. Pompieri cu autospeciale, Arhivele Naționale, Poliția din Măgurele, primarul, prefectul, ITM-ul, ISC-ul, Garda de Mediu, presa… Chiar angajații, care din fericire nu mai erau în depozit când a pornit incendiul. Toată lumea avea întrebări. Clienții sunau să afle dacă e totul adevărat și ce se va întâmpla cu arhivele lor.

Global Archive Management

Depozitul Global Archive Management afectat de incendiu

Nu a fost prea mult timp de panică sau deznădejde. Ștefan a trecut imediat la acțiune, iar primul lucru a fost să identifice toate posibilele riscuri, să le evalueze ca importanță, ca urgență și ca potențial impact asupra businessului și să le prioritizeze.

Faptul că au respectat toate normele de siguranță a făcut să nu existe nicio victimă: alarma s-a declanșat imediat, astfel toți angajații care erau la birou au știut să evacueze clădirea repede. Nu s-au dus spre incendiu decât cei care făceau parte din echipa de prima intervenție. S-au utilizat extinctoarele din dotare, direct asupra incendiului, imediat ce a pornit. Mașinile de intervenție ale Pompierilor au avut loc suficient pe lângă clădiri pentru a se putea deplasa și pentru a bloca extinderea incendiului la alte clădiri, au putut să intervină în timp util pentru a se asigura că în interior nu au mai rămas persoane. Structura clădirii nu a cedat din cauza temperaturii iar în zona de birouri, care era izolată de zona de depozit prin pereți și uși cu rezistență la foc, nu a pătruns focul.

 

Cum a revoluționat Global Archive Management piața serviciilor arhivistice din România, datorită unui incendiu

Era evident că trebuia făcut mult mai mult decât a respecta cerințele legii pentru a asigura nu doar oamenii, ci și documentele importante depozitate.

Ceea ce am făcut a fost să ne reinventăm și să revoluționăm piața serviciilor arhivistice din România. Am plecat de la investiția în sistemul de stingere incendii cu gaz inert, fiind în acest moment singura companie care are o capacitate de depozitate atât de mare protejată cu acest sistem. Am continuat cu regândirea structurii interne a organizației, pentru a ne permite o flexibilitate mult mai mare în abordarea proiectelor arhivistice cu cerințe diferite. Am dezvoltat un sistem intern de instruire la locul de muncă, într-un mod care să asigure nu numai dezvoltarea profesională a angajaților ci și crearea unui mediu de lucru plăcut, bazat pe dezvoltarea și recunoașterea competențelor fiecărui coleg, în care fiecare coleg să vină cu plăcere la birou, să facă activitățile pe care și le dorește și să lucreze pe proiecte care i se potrivesc, din punct de vedere al competentelor și abilităților fiecăruia.

În acest moment, depozitele de arhivă GAM sunt cele mai sigure din țară. Tehnologia și instalațiile GAM sunt similare cu cele cerute de Arhivele Naționale pentru Camerele Tezaur, care păstrează documentele cu valoarea istorică cea mai mare a țării noastre.

Investițiile au constat în dotarea depozitelor cu sistem de detecție rapidă a incendiilor cu senzori laser, cu instalații de stingere incendiu automate, foarte eficiente, cu gaz INERGEN, care asigură stingerea oricărui incendiu în maxim 5 minute de la declanșarea sistemului și înlocuirea instalațiilor electrice din depozit cu cele pe bază de LED care necesită o intensitate mai mică a curentului electric, eliminând astfel riscul apariției unui scurtcircuit.

În paralel, parteneriatul lui Ștefan cu Global Archive Management s-a consolidat, devenind și el unul dintre acționarii companiei.

 

Familia, echilibrul necesar unui pasionat de muncă

Pentru că are atât de multe responsabilități, programul lui Ștefan Ecxarcu nu arată ca unul obișnuit.

În general, în intervalul 08:00 – 09:30 Ștefan își duce copiii la grădiniță. Fetița începe școala în septembrie, iar băiețelul are 4 ani și jumătate și este foarte energic.

În același timp, răspunde la mesajele urgente, în special cu privire la lucrurile care trebuie să se întâmple în prima parte a zilei.

Între 09:30 și 18:30 participă la întâlniri de lucru, interne, pe diferite proiecte, sau ședințe de planificare cu colegii sau de raportare a activităților. În acest interval își stabilește și întâlnirile cu clienții, cu partenerii. Intervalul 18:30 – 24:00 este dedicat în totalitate familiei.

Pentru mine ziua are 24 de ore pe care încerc să le folosesc într-un mod cât mai eficient, îmbinând atât activitatea profesională cât și cea personală și vizita de familie.

Ștefan Ecxarcu, Andreea, Kalinda și Nicolas

După ce familia merge la culcare, Ștefan se ocupă de lucrurile care țin doar de el: se gândește la strategia de dezvoltare a companiei, notează subiectele de discutat în ședințe, face oferte pentru clienții importanți, răspunde mailurilor primite de la colegi care necesită mai mult timp de analiză, verifică rapoarte și revizuiește proceduri.

Dintr-un punct de vedere, pot considera că activitatea de la 00:00 la 04:00 este, de fapt, activitatea mea „de birou”. Mulți ar spune că sunt un workaholic, însă nu mă identific cu termenul pentru că îmi face foarte mare plăcere ceea ce fac și din acest motiv nu simt că muncesc nici măcar o zi pe an. De lucrat, lucrez însă 12-14 ore pe zi fără să obosesc și fără să simt nevoia de concediu.

Din acest motiv, cea mai importantă lecție de viață pe care Ștefan vrea să o predea copiilor lui este că succesul vine atunci când ceea ce faci te face fericit. S-au obișnuit să nu pună presiune pe ei pentru a urma o direcție sau a obține anumite rezultate.

Cel mai important pentru ei este să se bucure de viață. Nu există succes real atunci când totul este o constrângere, iar lucrurile sunt făcute doar pentru că trebuie și viața este văzută ca o luptă.

 

*Interviul cu Ștefan Ecxarcu, Global Archive Management, a fost realizat de către Alina Cristea, PR Account Manager Tudor Communication

Dr Corina Balan

A fost un medic ca oricare altul în sistemul medical românesc. A experimentat traume personale, depresii, munca în corporație cu plusurile și minusurile sale. De 7 ani, și-a regăsit libertatea, fericirea și starea de bine, datorită unui sistem uneori hulit în România dar care, iată, pentru unii oameni funcționează foarte bine. În cele ce urmează detaliem toate cele de mai sus, împreună cu dr Corina Bălan – una din cele mai puternice voci din marea familie Forever Living Products.

 

Da, vorbim exact despre Multi-Level-Marketing! Poate că ați avut ocazia să participați la genul acela de întâlniri unde o mână de oameni arată cât de bine se simt în pielea lor. Tot ce au visat ei, li s-a întâmplat datorită acelui MLM. Și tu poți ajunge pe scenă, trebuie doar să deschizi o ușă…

Mie mi s-a întâmplat prin facultate și am plecat cu un gust amar. Măcar am fost cu câțiva colegi de liceu și am încheiat seara frumos, la o bere. A fost plăcut să ne revedem și să concluzionăm că noi nu vom încerca niciodată să convingem 4, 8, 16, 32 etc cunoscuți să facă așa ceva.

Pe dr Corina Bălan o cunosc de câteva luni. Pe lângă energia și entuziasmul care o urmează peste tot, am fost frapat să observ că, în niciuna din întâlnirile noastre, nu a încercat să mă convingă să fac acel pas. Or știm foarte bine că succesul în MLM se datorează în primul rând noilor consumatori…

Cumva, mi-a stârnit curiozitatea de a înțelege și partea cealaltă a baricadei. Ce fel de oameni intră în acest sistem? Este chiar atât de frumos să trăiești din MLM? Cât este mit și cât realitate? Și iată ce am aflat…

 

Amintiri din Ploiești, București și Brașov

Cu mândrie în glas, Corina își începe depănarea amintirilor spunându-mi că este „republicancă” din Ploiești. S-a născut în 4 noiembrie 1967, în luna a șaptea, o primă dovadă a nerăbdării care o caracterizează și azi.

Pe la 16 ani, s-a produs declicul. Nașa ei, Tia, s-a îmbolnăvit grav, iar Corina a simțit că medicii ar fi putut face mai mult pentru ea. Și-a spus că ea va fi altfel, că va da tot ce se poate pentru a vindeca un om.

Numai că admiterea la Facultatea de Medicină din București era foarte dificilă la acea vreme. A reușit abia după trei ani de la absolvirea liceului, după multe zile și nopți de stat în casă învățând cele mai mici detalii. Între timp, pentru că refuza să fie întreținută, a obținut un post de suplinitor de fizică, la o școală dintr-un sat de lângă Ploiești.

În prima vacanță după anul 1 de facultate, în anul 1990, Corina trebuia să urmeze un stagiu de practică într-un spital. Împreună cu o colegă, a ales Crucea Roșie, pentru că varianta clasică părea doar o pierdere de timp. Așa a ajuns la Spitalul de Boli Infecțioase din Brașov.

Până înainte de 1989, pentru că nu aveau cu ce susține și trata copiii, medicii au găsit soluția de a-i reechilibra nutrițional rapid: microtransfuzii și așa s-a ajuns la contaminări multiple cu HIV și alte boli cu transmisie prin sânge. Și acolo, ca în multe spitale din țară, erau mulți copii bolnavi de SIDA, de la nou-născuți la 5-6 ani. Erau considerați paria, malnutriți, mulți dintre ei părăsiți inclusiv de familiile lor. Celor din personalul medical le era frică să nu se contamineze. Atunci, susținuta și educată de Crucea Roșie, m-am decis să mă ocup și de informarea personalului. Dimineața eram infirmieră, după amiaza educator.”

Ea, o studentă de anul 1, mică și negricioasă, ținea prelegeri personalului medical din întregul spital… De la personalul de curățenie la directori de Direcție Sanitară și doctori… A avut succes nu pentru că vorbea din cărți, ci mai ales datorită exemplului personal. Demonstra mereu empatie față de acei copii, arăta că nu îi este teamă că se va contamina. După această experiență, Corina și-a învins pentru totdeauna teama de a vorbi în public.

 

Cum să te desprinzi de un sistem bolnav

Ajungem cu povestea în 1995, când Corina termina facultatea și dădea naștere fetiței sale, Iulia. Într-un an greu, cu multe provocări, Corina eșua la examenul de rezidențiat.

A obținut repartiția la spitalul CFR din Ploiești. De asemenea, de 2 ori pe lună făcea consultații pediatrice într-un sat din apropiere. Corina Bălan își amintește cum mergea cu tanti Getuța pe bicicletă prin sat pentru vaccinări: în dispensar, „dacă dezbrăcai un copil, exista risc mare de infecție…”

Doi ani mai târziu, avea să obțină în sfârșit rezidențiatul pe chirurgie. După atâta timp de studiu, de pregătire, de gărzi de noapte și consultații la sat în condiții mizere, Corina era obosită. Banii nu îi ajungeau niciodată pentru cărțile necesare și nici pentru navetă. Exista pericolul real de a nu avea cu ce să-și crească fetița.

Acum, aspectul financiar s-a rezolvat cât de cât, însă nu și nivelul de epuizare. Mulți medici suferă de fenomenul de burn-out. Din cauza aceasta, se transformă în roboți și pierd din empatie. Tratează un pacient ca și cum ar schimba piese la o mașină de spălat. Și vorbesc din experiențe proaspete avute cu părinții mei prin spitale. Nu e vina lor, din păcate standardul la facultate a scăzut. Absolvenții sunt bine pregătiți din punct de vedere tehnic, însă cei buni pleacă în străinătate iar cei rămași păcătuiesc la capitolul compasiune și comunicare cu pacientul.

Decizia luată în acea perioadă, spune Corina Bălan, a fost al doilea moment de cotitură, după pierderea nașei sale. Cu sufletul îndoit dar cu gândul la viitorul său și al familiei, s-a îndreptat către industria farma.

 

Dr Corina Bălan: „80% din medicamente sunt promovate pe aspecte mercantile!”

Pentru Corina, au urmat 13 ani de corporație, în cele mai variate domenii farma. A fost reprezentant medical, mereu prin spitale, cabinete medicale și farmacii. A fost responsabilă de echipe de neurologi din 5 județe și erau perioade în care aduna chiar și 50.000 km pe an la volan!

A încercat chiar și o investiție de 15.000 euro într-o farmacie în mediul rural sau distribuție de sterilete pe cont propriu.

În 2007, un afacerist bulgar i-a propus să se ocupe de intrarea pe piața din România. Corina Bălan a fost primul angajat Naturpharma și s-a ocupat de tot: de la amenajare birou și „dat cu mopul” până la recrutări, promovare sau contracte cu distribuitorii. Ea este cea care a înregistrat în România Cicatridina, celebra formulă de cicatrizare a pielii, bazată pe acid hialuronic.

Când am ales provocarea Naturpharma, luasem deja decizia de a nu mai promova vreodată medicamente clasice. Mi se părea că nu îmi mai respect jurământul de medic. 80% din medicamente sunt promovate pe aspecte mercantile, de către doctori care preferă anumite branduri datorită congreselor la care sunt trimiși. Foarte puțini prezintă reacțiile adverse, ceea ce pentru mine ca medic este inacceptabil.

Au fost ani excelenți din punct de vedere profesional. Corina a înțeles dedesubturile industriei, cum trebuie să te comporți în relația cu decidenții. Îmi explică, de exemplu, că un medicament ajunge în top-uri de vânzări dacă sunt îndepliniți trei factori: discount la doctori, discount la distribuitori, discount la farmaciști. Și pentru că se descurca cu primele două categorii, a fost șansa perfectă de a-și testa din nou abilitățile de trainer. Corina Bălan livra formări pentru farmaciștii unor lanțuri, iar produsele Naturpharma ajungeau pe rafturi, pentru că așa toate condițiile erau îndeplinite.

Pe plan personal, însă, lucrurile nu arătau la fel. În două rânduri a fost foarte aproape de o intervenție la coloană, dar s-a salvat datorită suplimentelor și kinetoterapiei. Au eșuat atât prima căsnicie, cât și farmacia privată. Relația dificilă cu ginecologii pentru vânzarea de sterilete îi provoca mereu stări de anxietate majoră, specific sindromului de burn-out.

A trebuit să renunțe și la Naturpharma, din cauze unei agente de vânzări de 21 ani care își făcea mereu targetul cumpărând (?!) produsele din portofoliu. Era apreciată de proprietarul afacerii și a simțit că o poate promova, în detrimentul Corinei…

 

De la fundul sacului la libertate financiară, via Forever Living Products

Doi ani de zile, Corina a trăit din rezervele din perioada corporatistă. Și-a tratat coloana cu suplimente, s-a bucurat de adolescența fetiței, de libertate. L-a cunoscut pe Laurențiu, actualul soț, alături de care, treptat, începea să reclădească o familie. Și totuși, rezervele se cam terminau.

În februarie 2012, o prietenă m-a invitat la o sesiune gratuită de înfrumusețare. Mi-a povestit despre Forever și cum pot construi o afacere din așa ceva. Nu am fost sigură că vreau să fac asta, deoarece percepeam MLM-ul ca ceva agresiv, umilitor și necinstit.

Și totuși, care erau opțiunile? Rezervele se cam terminau. Afacerea cu sterilete a trebuit închisă și era hotărâtă să nu se mai întoarcă niciodată în farma.

Dr Corina Bălan

În acea perioadă, lucra în asigurări, însă venitul era foarte mic. Avea de întreținut o casă, o educație a unei adolescente cu doar 1200 lei/lună. Și atunci și-a spus să încerce, pentru că nu avea ce pierde. Să vedem ce a descoperit:

MLM profesionist înseamnă altceva decât agresivitate și câștiguri nemuncite. Cel puțin în versiunea Forever. Înseamnă să dai un exemplu, să fii ceea ce „vinzi”: produsul acelui sistem și ca sănătate și ca activitate. Înseamnă respect și devotament față de oameni, pregătire, dezvoltare continuă. Aici, nu există „nu știu”, înveți în fiecare zi. Am avut surpriza să constat că toate acestea nu sunt doar niște valori pe un perete. Toți cei cu care am intrat în contact în acești șapte ani cred cu tărie și fac toate aceste lucruri.

Nu i-a luat mult Corinei să treacă de la statutul de consumator la cel de antreprenor. Însă ce e cel mai spectaculos de-abia acum urmează: până în decembrie 2012, Corina urcase deja patru nivele în ierarhia Forever!

Corina Bălan a ajuns la statutul de manager pentru că, conform planului de marketing, timp de două luni consecutive, echipa sa și-a îndeplinit targetul de vânzări de aproximativ 120.000 lei. Partea interesantă e că vânzările cu echipa din ultima lună de calificare a fost de 89.000 lei si făcute în decembrie, când de obicei oamenii se gândesc la tăiatul porcului sau toaleta de Revelion.

Greu? Ușor? Aflăm imediat:

 

Mit versus realitate în sistemul MLM

Ca să intre în sistem, a fost necesară o investiție inițială de 2000 lei, sumă încă valabilă pentru orice start în antreprenoriatul Forever. Corina și Laurențiu au decis să lucreze împreună, pe același cont. Evident că nu le-a fost ușor să ajungă la acest nivel de vânzări lunare, în aproximativ jumătate de an. Cheia a constat în faptul că au ieșit din zona de confort, și-au propus să atingă acel nivel de manager și au reușit.

Corina Bălan îmi arată că un profesionist în network marketing trebuie să demonstreze trei lucruri:

Mulți cred că vânzarea MLM se face bătând din ușă în ușă. Nimic mai fals! Primul pas este să consumi chiar tu acele produse și să îți placă. Abia apoi vei realiza o promovare autentică. Vei povesti despre experiența ta cu produsele, vei fi autentic, fără să agresezi. Munca de MLM-ist este de fapt munca prin care faci orbii să vadă și surzii să audă. Menirea mea e să învăț oamenii să se simtă mai bine, să arate mai bine, să câștige mai bine. Doar dacă vor!

Puterea exemplului. Autenticitate. Oportunitate. Cam asta pune pe masă un antreprenor Forever Living Products. La asta se adaugă dezvoltarea sa umană și profesională. Totul îmbrăcat într-o stare extraordinară de bine, împlinire personală și viață sănătoasă.

Corina și Laurențiu sunt și astăzi la nivelul de manager. Mă surprinde faptul că nu au mai avansat în ierarhie, dar înțeleg imediat de ce. După acel moment decembrie 2012, s-au concentrat pe consolidarea rețelei proprii. Corina și-a pus în valoare abilitățile de trainer și a devenit lifestyle mentor, susținând periodic training de produse, de promovare sau seminare de sănătate livrate tuturor membrilor Forever, indiferent de echipa din care fac parte.

Dar, cel mai important, s-au bucurat de beneficiile unei vieți libere. Au călătorit prin toată lumea, și-au construit o casă, și-au schimbat stilul de viață. Puterea exemplului…

A propos de agresivitate: avem prieteni care ne spuneau că nu vor să intre în această afacere. Evident, nu am insistat niciodată pe lângă ei. După doi ani, veneau ei la noi să ne întrebe ce facem de ne permitem atâtea și atâtea lucruri.

 

În loc de concluzii

În România sunt în jur de 700.000 coduri Forever (consumatori sau antreprenori). Mult, puțin, decideți voi, cert este că afacerea e în creștere și există în continuare mare potențial.

Laurențiu și Corina Bălan „păstoresc” peste 1500 consumatori și antreprenori. Cel mai exotic – un preot din Uganda, care promovează și oferă aloe vera în tot satul său. La fiecare achiziție din partea acestora, ei obțin un comision. Mai important însă, au o responsabilitate imensă pentru toți acești oameni. Sunt promotori, vânzători, dar și mamă, tată, consilieri familiali în sănătate, în carieră, în dezvoltarea personală.

Cu ce rămânem din toată această poveste? Și aici, în MLM, la fel ca în orice alt domeniu, ingredientele sunt cam aceleași. Fără setarea mentală corectă, fără entuziasm și autenticitate, fără a te perfecționa zi de zi, nu vei reuși. Iar Dr Corina Bălan ne lasă cu un gând pentru viitor:

Eric Worre, părintele network marketingului spune că, în viitorul nu foarte îndepărtat, ne vom prezenta: „Bună, sunt dr Corina Bălan, de profesie medic, dar sunt și profesionist în network marketing!” Mai devreme sau mai târziu, lumea va fi convinsă de importanța acestui sistem, care nu este altceva decât o altă modalitate de consum și un alt mod în care să faci o carieră de succes în afaceri.

Marius Ștefan Autonom

Cine și-ar fi imaginat vreodată că o afacere de închirieri auto va deveni un etalon în antreprenoriatul românesc? Și știți care e partea frumoasă? După discuția cu Marius Ștefan, am ajuns la concluzia că Autonom este doar ideea. Nevoia latentă acoperită la un moment dat și transformată într-o afacere de succes. Mijlocul prin care doi frați revoluționează mediul de afaceri, în special datorită valorilor personale după care se ghidează.

 

A fost să fie rent-a-car, însă putea fi foarte bine orice altceva. Dintre afacerile încercate de-a lungul timpului de familia Ștefan, Autonom a luat amploare și le-a permis celor doi frați să pună în practică convingerile personale.

Succesul Autonom se datorează unui cumul de factori simpli, din care avem cu toții de învățat. Cred cu tărie că valorile, principiile Autonom pot fi replicate în orice domeniu, atâta vreme cât există oameni de business cu capacitatea și dorința de a-i dezvolta pe cei din jur.

 

Frații Ștefan, înaintea erei Autonom

Despre Dan și Marius Ștefan, s-a scris în foarte multe rânduri. Fără să vreau să mă repet, am să încerc totuși o sinteză a aspectelor relevante.

Astfel, trebuie neapărat subliniat că mama lor a fost primul anticar din Piatra Neamț. Tatăl – un adevărat izvor de idei de afaceri. Ei – au crescut înconjurați de cărți, mereu văzând cum se dezvoltă afaceri.

Au avut o situație familială bună și totuși nu au bravat în acest sens. Familia Ștefan a dus o viață simplă, o dovadă fiind faptul că au locuit mulți ani în chirie, la etajul 10 al unui bloc din Piatra Neamț. Cu toate că și-ar fi permis condiții mai bune, au investit, dacă vreți, în dezvoltarea spirituală, mai degrabă decât în cea materială.

Băieții și-au testat încă din adolescență abilitățile de vânzători. Tot ce încerca tatăl lor, ei erau acolo, învățau și ajutau, fie că era vorba de țigări, tricouri, cărți sau piese auto.

Au absolvit amândoi ASE-ul din București, însă nu pot spune că le-a folosit prea mult. S-au dezvoltat mai degrabă datorită lecturii, a studiilor în străinătate, dar și prin înțelegerea greșelilor și succeselor celor mai mari decât ei.

Marius Ștefan a deținut o agenție de publicitate în București, apoi s-a îndreptat către studii în State. În CV-ul său regăsim școli celebre de business din toată lumea – Harvard, Stanford, IMD Lausanne, INSEAD sau London Business School. Deși a ajuns la un nivel înalt, conceptul ”lifelong learning” nu se întrerupe niciodată, iar eu vă pot confirma că ne-am întâlnit în sediul lor de la Autonom între două călătorii la studii în străinătate.

În același timp, fratele mai mic s-a orientat către Franța. După studii economice în Orleans sau la Sorbona, Dan Ștefan a fost aproximativ cinci ani consultant în achiziții pentru diverse companii din Paris. Câștiga foarte bine și putea trăi liniștit o viață fericită, dar a acceptat provocarea fratelui său de a se întoarce în România.

Dan Ștefan

 

Rolul domnului Ștefan în lansarea Autonom

Între timp, în Piatra Neamț, Georgică Ștefan își vedea de afacerile sale. Din 1994, s-a stabilizat pe zona auto, deținând succesiv o vulcanizare, apoi două magazine de piese auto sau un service.

În paralel, domnul Ștefan vedea idei de afaceri la tot pasul. Era în ADN-ul său să relaționeze cu mulți oameni, să se entuziasmeze de fiecare dată când i se părea lui că undeva putea exista un sâmbure de valoare.

O situație similară a apărut în 2004, când toată familia se afla în Maryland cu ocazia ceremoniei de absolvire a MBA-ului urmat de Marius Ștefan. Și cum românii nu ajung prea des în SUA și era păcat să nu profite de moment, familia Ștefan a închiriat o mașină pentru un tur de America de câteva săptămâni. La vremea respectivă, să conduci mașina altuia părea o utopie pentru un român…

Domnul Ștefan a simțit însă potențialul pentru România. Nu s-a lăsat până când nu l-a convins pe Marius să investească în așa ceva. României îi lipsea un astfel de serviciu, de fapt nici nu prea avea nevoie de închirieri auto la nivelul anilor 2000.

Marius Ștefan a decis să investească în idee, mai mult de dragul părintelui. Cu greu a identificat nișa românilor veniți din străinătate în vacanțe, care aveau nevoie de mașini pentru a se deplasa prin România.

Și totuși, afacerea s-a dezvoltat atât de repede, încât Marius a căutat sprijin pentru a crește în conformitate cu cererea. A apelat la cel mai de nădejde om din viața sa și l-a convins pe fratele său Dan să renunțe la viața din Franța.

La fel ca în copilărie când împărtășeau aceleași pasiuni pentru lectură și afaceri, Marius și Dan Ștefan s-au reunit în 2006, cu scopul de a închiria mașini. Sunt nedespărțiți de 13 ani, datorită tatălui lor care i-a mobilizat în mod abil și le-a ridicat o minge la fileu: să influențeze mediul de business românesc, în conformitate cu valori sănătoase, insuflate de doi părinți frumoși.

 

Succesul explicat prin trei factori-cheie: transparență totală, sisteme riguroase de raportare, dezvoltare continuă

În fiecare an de activitate, Autonom a înregistrat un procent de creștere a veniturilor de 2 cifre. A trecut cu bine inclusiv peste criza din 2009 când, timp de trei luni, nu au primit nicio cerere de închiriere auto.

La nivel de grup, anul fiscal 2018 s-a încheiat cu o cifră de afaceri de 54 milioane Euro și un profit net de peste 4 milioane Euro. Pe lângă sediul central din București, Autonom are 43 puncte regionale în toată țara, 600 angajați și, mai ales, o cultură organizațională unică.

Sunt cel puțin trei piloni pe care se sprijină succesul Autonom și îi voi detalia în cele ce urmează. Fără excepție, de la proprietari până la ultimul șofer, toți angajații se supun acestor reguli care, în mod evident, funcționează.

 

Drepturile și obligațiile unui angajat Autonom: salarii publice, raportare zilnică, libertate și responsabilizare

Ceea ce am făcut noi cel mai bine a fost să gestionăm intern sisteme complexe. ERP-ul implementat intern ne ajută să monitorizăm tot ce se întâmplă în țară, în echipe manageriale dispersate geografic.

Concret, Autonom a investit serios în rețeaua internă. Fiecare angajat are aceleași drepturi de acces, putând vedea în orice moment tot ce se întâmplă cu orice alt coleg. Vorbim aici de liste de prospecți, întâlniri de vânzare, valoarea facturilor, statusul comenzilor etc. Până aici, nimic ieșit din comun.

Diferența vine de la faptul că ERP-ul oferă informații considerate tabu de marea majoritate a organizațiilor. Marius Ștefan explică:

În interiorul Autonom, toate salariile sunt publice. Suntem o organizație relativ plată, unde eu, Dan și directorul de operațiuni suntem top management. Liderii de echipe sunt nivelul 2, iar diferențele dintre ceilalți angajați sunt reflectate doar în funcție de senioritate sau vechime în organizație.

Ceea ce în alte companii produce frustrare, demotivare și fluctuație mare de personal, aici în Autonom generează încredere și siguranță. Pe lângă remunerația lunară (superioară mediei din industrie), salariații se bucură de o mulțime alte beneficii. Cel mai palpabil este participația la cota de profit: dividendele, fără excepție, ajung în buzunarul fiecărui angajat!

Este obligatoriu ca, în fiecare zi, toți angajații să urce în ERP un raport de activitate. Acesta surprinde tot ce s-a întâmplat în ziua respectivă – întâlniri, telefoane, predări/preluări mașini, realizări sau greșeli, discuții și învățăminte, cărți citite, revelații și propuneri de îmbunătățire. Rigurozitate dusă la extrem, ar spune unii, dar care totuși responsabilizează, i-a demonstrat practica lui Marius Ștefan:

Noi nu avem program fix de muncă, nu ținem condică, nu monitorizăm prezența în niciun fel. Orice coleg poate lucra una sau opt ore, cu condiția ca, la ora 18, să plece de la birou. Își poate petrece timpul în fața calculatorului, în întâlniri sau citind o carte. De asemenea, pe mine nu mă interesează dacă închiriază o mașină cu 1 euro sau 100 euro/zi. Important e să declare ce au făcut în ziua respectivă, iar la finalul lunii, fiecare punct de lucru să își îndeplinească targetul.

Și pentru că am tot vorbit de cărți și dezvoltare continuă…

 

Marius Ștefan: „Bugetul pentru cărți este nelimitat în Autonom!”

Vă reamintesc că frații Ștefan au fost mereu înconjurați de cărți. Acasă, în Piatra Neamț, aveau o bibliotecă cu peste 3000 volume. Într-o perioadă din adolescență, descărcau TIR-uri întregi de cărți care ajungeau în oraș, iar titlurile cele mai interesante treceau mai întâi prin mâna lor.

Acum, lectura este lege în Autonom! O dată la șase luni, în discuția individuală de evaluare, una din întrebări este legată de titlurile pe care îți propui să le citești în următoarea perioadă.

Avem în companie o bibliotecă foarte mare. În cazul în care cineva dorește să citească o carte și nu o avem pe stoc, cumpărăm imediat. Bugetul pentru cărți de business sau de psihologie este nelimitat în Autonom!

Doar reținând acest mic detaliu și vă puteți crea o imagine despre nivelul de educație din companie. Sigur că există și buget de training, iar aici fiecare angajat trebuie să parcurgă minim 50 ore într-un an. În 2018, media a fost de 68 ore de training. Cea mai importantă este educația financiară, de care Marius se ocupă personal prin workshop-uri interne în care își echipează colegii cu cele mai noi practici și instrumente.

Marius Ștefan Autonom

Ar mai fi un amănunt, care poate face diferența între cei buni și cei excepționali. Este opțional, însă Marius Ștefan le recomandă tuturor să îl ia în considerare:

Îi invit mereu pe colegii mei să își caute un mentor informal, o persoană superioară lor din cercul de cunoștinte, pe care o admiră, cu care să-și petreacă timpul liber. De preferință din afara companiei. Când se întâmplă asta, pe mine mă interesează doar două lucruri: ce obiectiv își stabilește respectivul și ce s-a întâmplat diferit de la ultima întâlnire. Eu sunt într-un astfel de grup, Mastermind, care se întâlnește o dată la două săptămâni și ne împărtășim experiențe. Este una din cele mai plăcute experiențe de învățare din viața mea.

 

Ce fel de angajați recrutează Autonom

Totul pare de vis, nu-i așa? Câștiguri peste medie, program flexibil, dezvoltare personală și profesională, fluctuație mică… Nu degeaba, din 2014 Autonom este premiat anual drept cel mai bun angajator din România. Mai mult decât atât, este cam singura companie 100% românească nominalizată la aceste premii.

Cu toate astea, Marius Ștefan ne asigură că nu este totul atât de simplu. În primul rând, Autonom are un model de recrutare testat și perfecționat de-a lungul timpului. Astfel, se caută exclusiv pentru poziții entry-level, absolvenți de studii superioare care cunosc limba engleză și, de preferință, încă o limbă străină. Sunt evaluate atitudini și comportamente, nu cunoștințe, de care evident că se ocupă organizația. Este un interviu simplu, iar mulți candidați se blochează la întrebarea „Care este ultima carte citită?”

Recrutarea se face la nivel local, direct de către liderul echipei din care va face parte noul angajat. Pozițiile disponibile sunt de agenți de vânzări, ceea ce presupune foarte multe predări/primiri auto. Multe deplasări la client, programări în service, plimbări cu mijloace de transport…

După trei luni, echipa locală (maxim 7-8 persoane) decide dacă noul coleg corespunde sau nu cerințelor. Marius îmi spune că mulți nu trec peste această perioada de probă.

Țin neapărat să fac aceste precizări, deoarece lumea are așteptări mari de la noi. Viitorii noștri colegi trebuie să înțeleagă că în Autonom se muncește foarte mult. Rezultatele sunt pe măsură, însă joburile de aici nu sunt pentru oricine.

Altfel, dacă ai trecut de perioada de probă, te poți considera parte integrantă din companie. Te bucuri de toate beneficiile menționate mai sus și mai mult.

Nu ești doar un simplu șofer care aleargă pe la clienți. Ești încurajat să participi la evenimente locale, să te implici în campanii umanitare, să devii un membru activ în comunitatea respectivă. Ba chiar faci parte din procesul decizional.

Autonom este într-o continuă versiune Beta. Mereu organizăm grupuri de brainstorming și testăm proiecte-pilot. De multe ori, ce avem eu sau Dan în minte nu se validează, iar dezvoltarea noastră se datorează ideilor generate de echipe.

 

Recomandarea lui Marius Ștefan pentru mediul de afaceri românesc

Așa cum i-am spus și lui Marius la prima noastră întâlnire, eu cred sincer că Autonom face istorie în antreprenoriatul românesc. Îmi e foarte greu să mă gândesc la un model de afaceri similar și chiar vă rog să mă combateți.

Timpul a demonstrat că valorile lor personale reprezintă calea câștigătoare. Frații Ștefan investesc în educația angajaților, în sisteme complexe care facilitează dialogul în orice colț al țării. Autonom își responsabilizează angajații, iar aceștia lucrează de plăcere pentru un business aparent obișnuit, de închirieri auto.

Idei foarte bune sunt generate de către clienți. Este foarte simplu, clienții sunt mulțumiți de serviciile noastre și ne spun: „Aș vrea să am un furnizor ca tine în domeniul X”. În acele momente, ne gândim, testăm și investim dacă putem aduce noi valoare adăugată. Sfatul meu pentru orice CEO este să iasă din birou și să se întâlnească cu clienții săi.

Așa s-a întâmplat, de exemplu, când Autonom a investit în sisteme frigorifice, pentru că un client i-a spus chiar lui că ar avea nevoie de frig în rulotă.

Sau, anul trecut, când un alt client s-a văitat de serviciile de asistență rutieră. A rezultat una din cele mai mari achiziții din istoria Autonom, care s-a transformat rapid în cea mai mare companie de asistență rutieră din România. Este o informație cunoscută în industrie, dar comunicată în premieră publicului larg, prin intermediul platformei noastre!

 

Autonom în cifre

De fapt, compania nu mai e demult un simplu furnizor rent-a-car. Doar 20% din business reprezintă închirieri persoane fizice. Restul de încasări provin din servicii adresate companiilor. Autoturismele lor sunt oferite în leasing operațional, pe termen îndelungat, către companii din toată țara.

9000 mașini noi. 17.000 predări/primiri de auto pe lună. 60 întâlniri de business programate într-o zi. Tot în fiecare zi, un manager citește 60 rapoarte de activitate provenite de la colegii din subordine.

Sunt cifre care vorbesc despre magnitudinea la care a ajuns Autonom. O afacere născută dintr-o întâmplare, dar care a crescut pentru că proprietarii au beneficiat de o educație sănătoasă.

Nu știu câți antreprenori sunt dispuși să replice exemplul oferit de familia Ștefan. Nici nu trebuie până la urmă, pentru că nicio cultură organizațională nu se aseamănă cu alta.

Ce putem face însă este să reținem câteva lucruri pe care le putem aplica. Printre acestea, puterea învățării continue. Importanța oamenilor, care lucrează cu tine, nu pentru tine. Poate faptul că nimeni nu deține adevărul absolut, iar urechile și mintea deschise mereu pot naște lucruri valoroase.

Până când ajungem să ne creăm astfel de obiceiuri, e bine să ne bucurăm că există asemenea exemple. Să privim în urmă, să înțelegem și să urmărim evoluția Autonom. Avem garanția că, atât Marius Ștefan cât și fratele său, vor aduce mereu elemente noi în afacerea lor.

 

Sursa foto: Facebook Marius Ștefan

Nawaf Salameh

Nawaf Salameh este un nume legat, indisolubil, de performanță, calitate, succes și excelență. Într-un cuvânt, elită. Elita României. Un veritabil model de conduită morală și de management, el este omul care a pus bazele unei afaceri extrem de profitabile, care cucerește noi și noi teritorii. Însă, mai ales, este unul dintre principalii susținători ai marilor valori ale culturii și sportului din România.

 

Nawaf Salameh s-a născut în Siria într-o comunitate creștină și a ajuns în țara noastră în perioada comunistă, la studii. Deși în adolescență, își dorea să studieze regia de film în Italia sau în Statele Unite, părinții săi și-au dorit altceva pentru el. Tatăl lui ar fi vrut să devină farmacist ca el, mai ales că deținea un lanț de farmacii, sau medic, în timp ce mama voia să fie cât mai aproape de casă, într-o țară  în care religia creștină să fie bine primită. Dar cel mai important lucru era să fie o țară care să nu îl tenteze să rămână acolo.

Cum România din perioada comunistă nu mi-ar fi permis să mă stabilesc aici nici dacă aș fi vrut, părinții au ales. Însă, nu am studiat Regie, ci Medicină. Taxa de studii a fost mai mică și tatăl meu a decis că ar fi mai bine să urmez această cale. Pot să spun, însă, că era cu totul altă Românie. Unele părți erau mult mai bune, altele mult mai rele decât ceea este acum.

Nawaf Salameh: „Destinul m-a adus în România și tot destinul m-a făcut să rămân”

În 1991, după absolvirea facultății, Nawaf Salameh a plecat la Atena pentru rezidențiat, unde a fost atras în lumea antreprenoriatului. Foștilor săi parteneri greci le-a luat doi ani pentru a-l convinge să investească într-o distilerie din Creta, unde se producea inițial Alexandrion.

Afacerea a luat amploare și, curând, pentru creșterea și dezvoltarea acesteia, a fost necesară creșterea capacității de producție. Așa că primul său gând s-a îndreptat tot spre România, unde a apărut distileria din Pleașa, județul Prahova, care se întinde acum pe aproximativ de 200.000 de metri pătrați.

Eu consider că destinul m-a adus în România și tot destinul m-a făcut să rămân. După anii ‘90 am primit foarte multe oferte de a pleca și de a mă stabili în alte țări. Am ales România și nu îmi pare rău nicio secundă.

În tot acest timp, Nawaf Salameh a trăit prin propriile experiențe și transformările majore prin care a trecut țara noastră în ultimii 35 de ani, conturându-și o imagine de ansamblu, obiectivă, a României postdecembriste. A ajuns aici în 1983 și a prins ultimele luni de prosperitate din timpul fostului regim. Tot atunci, autoritățile din România și-au plătit toată datoria externă și au luat măsuri dure pentru a putea atinge acest scop.

Am fost aici și la Revoluția din 1989. Eu am perceput-o ca pe o schimbare foarte rapidă care nu a fost făcută într-o manieră optimă. Dacă nu greșesc, Polonia a avut doi ani de tranziție și lucrurile au mers mult mai bine și țara s-a adaptat mai ușor. Tocmai această schimbare bruscă de la un regim foarte închis la unul absolut deschis, i-a făcut pe mulți dintre români să plece imediat din țară. Era ca o fugă pentru libertate. Acum avem milioane de români care trăiesc peste hotare și care și-ar dori, poate, să revină. Evident că România a evoluat mult de atunci, dar încă mai avem nevoie de îmbunătățiri pe mai multe planuri.

 

Rețeta succesului: să fii transparent, cinstit, loial

Nawaf Salameh este un om de succes și în viață și în afaceri pentru că mereu a rămas fidel principiilor sale: transparenta și loialitate.

Viziunea mea este una foarte clară: trebuie să fii un om foarte transparent, ceea ce înseamnă că trebuie să fii un om cinstit, deschis. Întâi de toate cinstit cu tine însuți și cu ceilalți. De asemenea, trebuie să fii loial. Loial față de produsele tale, față de oamenii tăi, de consumatorii tăi și față de întregul tău business. Într-un limbaj mai simplist, aș spune că produsele pe care le oferi consumatorilor tăi trebuie să îți placă și ție. Nu poți să le propui clienților tăi ceva care ție nu îți place, un produs în care nu crezi și pe care nu îl apreciezi.

Dar antreprenorul nu s-a mulțumit doar cu propriile sale reușite și a căutat să motiveze, să ajute și să inspire sportivii și oamenii de cultură din România prin intermediul premiilor oferite de Fundația Alexandrion. Un adevărat Mecena pentru marile noastre valori, Nawaf Salameh s-a inspirat din modelul lui Constantin Brâncoveanu, domnitorul martir al Țării Românești, și al fiului său, Matei Brâncoveanu, atunci când a decis recompensarea excelenței în domeniul culturii.

Este absolut fascinat de istoria familiei Brâncoveanu, de modul în care aceștia au dezvoltat Țara Românească din punct de vedere cultural și spiritual. Nawaf Salameh ne reamintește de celebrul stil arhitectural brâncovenesc, dar și de acel sfert de secol plin de prosperitate, iluminare și, cel mai important, de pace.

De ce să nu ne găsim inspirația în istoria țării așa cum o fac și alții? România de azi are în istoria ei numeroase exemple care pot ajuta la promovarea ei atât printre românii care au uitat de strămoșii lor, cât și peste hotare.

 

Nawaf Salameh: „Elita nu are legătură cu averea”

Nawaf Salameh este omul care susține elita României pentru că toate acțiunile sale sunt destinate elitei și se adresează elitei, urmând niște valori fundamentale, precum calitate, performanță și excelență. Dar ce înseamnă cu adevărat Elita României pentru un om de calibrul său?

Elita nu are legătură cu averea, nu înseamnă neapărat oameni cu bani. Elita este formată din oamenii de valoare din fiecare domeniu, fie că vorbim de medicină, literatură sau sport. Un sportiv care muncește de mic, care se antrenează din greu pentru a face perfomanță și ne face pe toți din România să fim mândri de el, face parte din elită.

Nawaf Salameh se numără printre puținii oameni de afaceri potenți care sprijină în mod constant calitatea, bunul-simț și performanța în societatea românească. Impresia lăsată de Alexandrion Group este că prin acțiunile sale încearcă să schimbe și unele mentalități și să pună în lumină adevăratele valori, care sunt lăsate, de multe ori, în umbră, în mod nemeritat.

 

Nawaf Salameh: „Continuăm maratonul susținerii și recompensarii marilor performeri”

Prin recompensele oferite cu ocazia Trofeelor Alexandrion, a Premiilor Constantin Brâncoveanu și a Premiilor Matei Brâncoveanu, Nawaf Salameh este un sprijin de nădejde și un motivator al sportivilor și al oamenilor de cultură din România. Dar președintele Alexandrion Group are o altă viziune față de rolul său și al companiei sale în această privință.

Când spuneți că spijinim financiar valorile culturii și ale sportului românesc mi se pare că îi înjosim, îi jignim pe acești performeri. Eu consider că, prin ceea ce facem noi cei de la Alexandrion Group și de la Fundația Alexandrion, nu facem altceva decât să îi aplaudăm pe acești oameni. Noi le mulțumim acestora pentru contribuția pe care o aduc dezvoltării culturii și sportului din țara noastră și încercăm să îi promovăm în presă, în mediul online și în social media atât național, cât și internațional. Îi prezentăm publicului larg și colegilor de breaslă pentru ca și aceștia să poată aprecia eforturile și rezultatele muncii acestor oameni de valoare.

La fel ca sportivii de top, al căror fidel susținător este, Nawaf Salameh are propriul său maraton. Acela de a susține în continuare perfomanțele sportului românesc atât în România, cât și în afara ei, prin Trofeele Alexandrion, precum și prin parteneriatele încheiate cu diferite cluburi.

De asemenea, va continua să onoreze oamenii de valoare din cultură și artă prin organizarea de noi ediții ale Premiilor Constantin Brâncoveanu și Matei Brâncoveanu, atât în țară cât și în diaspora. Mai mult, în acest an, va avea loc cea de-a doua ediție a Premiilor Constantin Brâncoveanu Internațional, dedicate personalităților și valorilor din întreaga lume.

Prin tot ceea ce a întreprins în activitatea sa, dar mai ales prin valorile pe care le-a respectat cu sfințenie toată viața, Nawaf Salameh are un loc special în Elita României. Adică a țării care i-a devenit a doua casă.

Adrian Ambrose

Cum ar fi ca tot ce s-a fabricat vreodată în România să apară în același spațiu online? Să existe o platformă dedicată tuturor producătorilor sau furnizorilor de servicii români? Adrian Ambrose are acest obiectiv îndrăzneț și nu se va lăsa până nu-l va atinge!

 

De fapt, această platformă există deja! Se numeste, chiar așa, #FabricatinRO și este, dacă vreți, extensia personalității lui Adrian Ambrose în mediul online. Dorința lui cea mai fierbinte – aceea de a realiza ceva frumos și măreț pentru mediul de afaceri românesc. Propunerea sa de valoare, mingea la fileu ridicată tuturor antreprenorilor din România, mai mici sau mai mari!

Cine este Adrian Ambrose, de ce Fabricat în România și de unde această mare pasiune, aflăm în cele ce urmează.

 

Începuturile lui Adrian Ambrose

Adrian s-a născut și a crescut în Iași. Aici a urmat facultatea și masterul, aici îl regăsim și astăzi, când dezvoltă un proiect de țară magnific.

S-a format alături de doi părinți antreprenori. Încă de mic a înțeles ce înseamnă să conduci o afacere, iar tatăl său a reprezentat principala sursă de inspirație.

Ca mulți alți absolvenți de studii industriale, Adrian și-a început cariera într-o fabrică. Șase ani a avut șansa să testeze ”on-the-job” principiul cererii și ofertei: atunci când există cerere în creștere, o companie e obligată să facă angajări, iar afacerea se dezvoltă implicit.

Este importantă această precizare, pentru că principiul stă la baza motivației lui Adrian de a vedea cum cresc afacerile românești.

 

FabricatinRO, fabricat la o… bere!

În timpul concediului din 2014, la o masă la o bere, Adrian și amicii săi filosofau despre ce ar putea ei să aducă nou în această țară. Și cum stăteau ei trei, Adrian, Andrei și Cătălin, și se gândeau la toți acei oamenii care se vaită cât de greu e să trăiești în România, și-au dat seama cât de ușor este de fapt să spui cuiva să se schimbe. Care este însă rezultatul? Greu de spus….

Cel mai ușor însă este să oferi chiar tu un exemplu! Te poți tu schimba cu adevărat? Poți face tu ceva cu însemnătate?

Ne gândeam, cum putem ajuta noi țara? Care e cel mai ușor lucru pentru a veni în folosul unei comunități? Din vorbă în vorbă, ne-am dat seama că dacă susținem noi produsele, le recomandăm, atunci acestea s-ar putea dezvolta mai rapid. Dacă noi cumpărăm miere de albine direct de la un producător, acel producător va crește. Dacă nu, nu!

Zis și făcut! Imediat după ce s-au întors din vacanță, cei trei ieșeni au construit site-ul Fabricat în România. La început a funcționat exclusiv ca un blog, în care peste 400 producători din România și-au prezentat afacerile.

Adrian Ambrose Fabricat în România

Prima echipă Fabricat în România

Un an mai târziu, din lipsă de timp, Andrei și Cătălin s-au retras. Nici Adrian nu stătea mai bine din acest punct de vedere: munca în fabrică era solicitantă, cu nopți nedormite și weekenduri ocupate. Totuși, a decis să continue.

Între 2015 și 2018, Adrian Ambrose s-a ocupat aproape singur de proiect. Doar câțiva freelanceri și studenți l-au ajutat să descopere povești frumoase despre produsele românești.

De asemenea, în 2016 s-a mutat din producție în zona de servicii, tocmai pentru a înțelege mai bine provocările cu care se confruntă un astfel de furnizor. Astăzi, gestionează un portofoliu variat de proiecte, iar responsabilitățile de la locul de muncă îi permit ca, în timpul liber, să se dedice atât cât este nevoie pentru ca Fabricat în România să crească frumos.

Din 2018, o nouă identitate pentru Fabricat în România

Vara trecută, Tudor Perian și Victor Ciubotariu, proprietarii agenției de marketing online Digital Goal din Iași, au venit cu ideea de a transforma un simplu blog în ceea ce vedeți astăzi pe site-ul FabricatinRO. A rezultat o platformă care să răspundă mai bine tuturor părților implicate – producători, clienți, economie în general.

Au creat așadar un nou site, logo, au introdus sloganul actual – „portalul produselor și serviciilor fabricate în România”. Au schimbat complet perspectiva, astfel încât fiecare producător are acum o pagină de prezentare în site. Trebuie să înțelegem că, de cele mai multe ori, vorbim despre mici producători locali care nu au forța să se facă mai cunoscuți în afara razei lor de acțiune.

Fabricat în România rezolvă această problemă, deoarece se ocupă de tot ce înseamnă brandingul acestor producători. Practic, dacă tu în curtea ta fabrici un produs, ești foarte bun dar te cunosc doar vecinii din sat/comună/cartier și vrei să te extinzi pe o arie mai mare, atunci listarea pe FabricatinRO este obligatorie! Este, dacă vrei, cel mai scurt drum de la un nume respectat în comunitatea ta la o notorietate extinsă la nivel național.

Fabricat în România ajută producători, ajută consumatori oferindu-le informații și produse proaspete, ajută economia țării, ajută la păstrarea tradițiilor, ajută unind antreprenori.

Dacă Adrian Ambrose se ocupă acum de relația cu clienții platformei, Tudor și Victor sunt responsabili de tot ce înseamnă mentenanța site-ului. Se asigură că paginile brandurilor listate sunt optimizate pentru google, arată bine și atrag clienți. În plus, la cerere pot construi inclusiv magazine online, astfel încât produsele furnizorilor să ajungă cât mai ușor în toate colțurile țării!

 

De ce să te listezi pe FabricatinRO

Orice afacere are nevoie, mai devreme sau mai târziu, de promovare. Mai ales în mediul online. Opțiunea cea mai comodă este cu sprijinul unei agenții de marketing, care livrează servicii integrate – web design, seo, poziționare, promovare în social media, advertoriale pe diverse platforme etc.

În România, sunt nenumărate astfel de agenții de marketing. Majoritatea slabe, doar câteva bune sau foarte bune. Tu, client, după ce te-ai chinuit să identifici varianta perfectă, după ce ai dat greș de câteva ori pe timp și bani mulți și ai ajuns în sfârșit la o alternativă acceptabilă, întâmpini o nouă problemă.

Chiar dacă ești mulțumit de rezultate, voi veți fi avut doar o relație punctuală, în funcție de proiectul și livrabilele agreate. După finalizarea contractului, fiecare merge pe drumul său…

Aici intervine Fabricat în România! Adrian Ambrose explică:

Noi suntem alături de un producător pe termen lung. O dată ce fac parte din comunitatea noastră, aceștia se bucură de beneficii pe care o agenție obișnuită nu le poate oferi. Pe lângă serviciile standard de marketing, noi construim o comunitate. Vrei de exemplu ca produsele tale să ajungă într-o anumită băcănie? Noi te ajutăm! Vrei să participi la un eveniment de profil sau să vină presa la tine în curte? Avem contactele potrivite!

Mai mult decât atât, comunitatea din jurul FabricatinRO este nișa perfectă pentru orice producător local. Sunt genul de consumatori care iubesc produsele românești, deschiși să le testeze în defavoarea celor străine. Mai repede ar cumpăra de exemplu anvelope fabricate în Timișoara decât în Turcia sau prin alte țări.

De ce? Pentru că, la fel ca Adrian, își doresc să vadă cum crește economia românească. Vor să facă parte dintr-o comunitate care promovează tot ce înseamnă ”made in Ro”. Acești oameni sunt publicul țintă pe care orice antreprenor român și-l dorește!

 

Adrian Ambrose: „Banii investiți în publicitate sunt ca banii de benzină…”

La aproape un an de la relansare, 60 producători sunt deja listați pe Fabricat în România. Majoritatea provin din zona alimentară, cel mai cunoscut furnizor fiind probabil celebrul magiun de Topoloveni.

Găsim, de asemenea, producători de bijuterii, magazine de încălțăminte, chiar fabrici de vopseluri sau produse cosmetice. Deja există o gamă largă de categorii de producători, distribuitori sau furnizori de servicii. Poți de asemenea face filtrare în funcție de regiune, astfel încât să găsești recomandări de produse, cât mai aproape de casa ta.

Adrian mă asigură că acesta este doar începutul! În viitorul apropiat vor organiza târguri pe tematici, vor extinde efortul de relaționare cu partenerii, astfel încât aceștia să-și atingă obiectivele de notorietate și implicit de vânzări.

Adrian Ambrose Fabricatinro

Victor Ciubotariu, Adrian Ambrose și Tudor Perian, echipa FabricatinRO

Sigur că platforma nu este pentru oricine. Conform unor studii recente, în România există peste 1,3 milioane de antreprenori. Dintre aceștia, Adrian estimează că circa 10% au mentalitatea corespunzătoare:

Ca în orice business, întâlnim și oameni reticenți să plătească un mic abonament lunar. De obicei, acestora le spun că atunci când ei își vor oferi gratis propriile produse sau servicii, atunci vom putea și noi să facem asta. Românii trebuie să înțeleagă că banii investiți în publicitate sunt ca banii de benzină. Conduci exact atât de mult cât ești dispus să alimentezi.

În orice caz, acei 10% antreprenori cu care se poate lucra vor fi la un moment dat cu toții listați pe Fabricat în România! Îmi imaginez că este și va fi o muncă titanică, însă pe Adrian nimic nu pare să-l oprească:

Eu când cred în ceva, nu mă las până nu reușesc. Mi-am propus ceva când am început și chiar dacă lucrurile în echipă s-au schimbat, direcția și scopul au rămas aceleași. Mi-am dorit o comunitate, pentru a ajuta și a crea beneficii, pe multe categorii.

Nu ne rămâne decât să urmărim această inițiativă de excepție. De asemenea, dacă ești sau cunoști oameni potriviți pentru platforma sa, îi poți scrie lui Adrian Ambrose pe pagina de Facebook a proiectului sau pe formularul de contact din site.

Cel mai important, vă invit să vă creați un obicei în a căuta produse pe Fabricat în România. Să încercați rețetelor acestor furnizori, cam toate cu iz de „ca la mama acasă”.

Până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să transformăm în branduri de țară acele produse cu care ne delectăm în curtea rudelor de la țară? Cam asta încearcă să facă Adrian, iar eu zic că merită să îl susținem!