Cornelius Zirbo

Publicul românesc are șansa de a asculta recitaluri în care își pune amprenta și violoncelistul Cornelius Zirbo, un tânăr format de violonceliști profesioniști de talie internațională. Muzica l-a purtat în majoritatea orașelor din țară, dar a cucerit și publicul străin, mai exact din 26 de țări din Europa, America de Nord, Africa și Asia.

 

Declară fără ocolișuri că nu a fost dragoste la prima vedere față de instrumentul căruia azi îi declară loialitate și fără de care nu ar trăi. Plăcerea de a cânta la violoncel s-a materializat în mai multe etape, părinții fiind cei care au luat inițial decizia în locul lui.

În prezent, nu poate decât să le mulțumească din tot sufletul pentru inspirația și înțelepciunea cu care au luat această hotărâre importantă. Datoria lui morală nu a rămas decât să aibă grijă și să fructifice harul cu care a venit pe lume.

 Cornelius Zirbo reprezintă generația tânără, actuală de artiști și îl vom cunoaste mai bine în rândurile de mai jos.

 

Muzica este în ADN-ul său

Prima întâlnire a lui Cornelius cu scena s-a produs încă de dinainte să facă cunoștință cu violoncelul. A făcut parte din corul bisericii din orașul natal, unde de multe ori cânta cu vocea în fața a zeci de oameni.

Într-un astfel de context am experimentat pentru prima oară emoțiile de scenă, frica de eșec, dar în ciuda acestor aspecte, bucuria imensă de a împărtăși publicului ceva ce deja iubeam foarte mult, ceva ce deja făcea parte din identitatea mea: muzica.

Cântatul la violoncel a fost la începuturi un pic mai stângaci și plăcerea de a îmbrățișa acest instrument cu toată inima s-a transformat treptat. Până în punctul în care mama sa trebuia să-l oprească din studiu pentru că, după spusele sale, Cornelius studia prea mult.

Cornelius Zirbo

Cornelius Zirbo: „Acum, mi-ar fi extrem de dificil să-mi imaginez viața mea fără violoncel, dar mai ales, fără muzica.”

Are convingerea că România are mai multe talente decât orice țară din lume.  Faptul că tânărul și-a făurit un nume care răsună la noi, dar și peste frontiere, nu poate decât să-l impulsioneze să continue să se perfecționeze în ale artei.

 

Unde s-a format Cornelius Zirbo ca artist

Cornelius Zirbo a început studiul violoncelului la Școala Gimnazială de Muzică “Augustin Bena” din Cluj Napoca la vârsta de 9 ani. Și-a continuat studiile la Colegiul de Muzică “Sigismund Toduță”, în orașul său natal, ulterior s-a transferat la Colegiul Național de Arte “Dinu Lipatti”, București, unde a studiat la clasa profesorului Octavian Lup. Studiile de licența le-a urmat în cadrul Universității Naționale de Muzică București la clasa maestrului Marin Cazacu.

S-a perfecționat la Paris, unde a studiat în cadrul Clasei de Excelență de Violoncel a lui Gautier Capuçon, desfășurată la Fundația Louis Vuitton. De asemenea a participat la masterclass-urile de violoncel din cadrul Academiei Kronberg, Germania, iar în iulie 2016 si 2018 a fost acceptat ca student activ la masterclass-ul lui Frans Helmerson, desfășurat la Palazzo Ricci în Montepulciano, Italia.

Este laureat a numeroase concursuri în țară și în străinătate, iar activitatea sa concertistică s-a desfășurat pe patru continente.

Cea mai mare împlinire constă în misiunea și scopul pe care le dețin și care, pe zi ce trece, capătă tot mai mult contur și de asemenea constă în faptul că sunt iubit, apreciat și prețuit.

 

Cornelius Zirbo: „Aș încuraja tinerii care ajung la statura de muzicieni maturi, să se întoarcă în România pentru a mentora și sprijini noua generație de artiști români.”

Violoncelistul Cornelius Zirbo a fost remarcat căci a studiat continuu, a muncit cu dăruire, dar și determinare. Având în vedere că se învârte în lumea muzicii și a fost format de către profesioniști, nu mai poate da înapoi. Culmea, nici nu vrea. Destinul l-a purtat pe această cale. Ceea ce face este lucrul făcut cu mâna lui, lucrul temeinic la care se pricepe cel mai bine.

Viitorul ideal, din punct de vedere profesional, ar fi să am posibilitatea să susțin concerte solo și recitaluri de muzică de cameră cât mai des și să am un context prielnic în care să predau violoncel tinerei generații.

Deși familia sa a rămas acasă, nu s-a lăsat împiedicat de gândul că va pleca singur în lume, va învăța și va studia departe de ai lui. A explorat toate orizonturile, a crescut, s-a maturizat, și-a însușit noțiuni noi despre muzică de la cei mai buni. În pofida acestui aspect, Cornelius îi sfătuiește pe tinerii din noua generație să nu se îndepărteze foarte mult de origini.

I-aș încuraja puternic să caute cel mai favorabil și prielnic mediu pentru dezoltarea lor artistică, fie în țară, fie în străinătate, cu condiția ca în momentul în care ajung la statura de muzicieni maturi, să se întoarcă în România pentru a mentora și sprijini noua generație de artiști români și pentru a ridica astfel nivelul cultural al țării.

 

Cine este Cornelius Zirbo dincolo de scenă și premiile obținute

Recunoaște sincer Cornelius că uneori poate avea un comportament impulsiv și vulcanic. Alteori, este un tip complicat și greu de abordat. Totuși, atât pe scenă, cât și dincolo de ea, zace în el entuziasm și bucurie pentru orice lucru pe care-l înfăptuiește. Poate se datorează spiritului tânăr și plin de vitalitate sau poate se datorează mediului în care a crescut.

Această vocație care îmi solicită mare parte din timp are ca scop principal (printre altele) oamenii din jur. Drept urmare, timpul liber îl investesc în aceeași direcție și anume în prieteni, în oameni dragi, în diverse acțiuni de voluntariat, în comunitatea bisericii din care fac parte.

Este unul dintre cei șapte copii ai părinților săi. Mai are trei frați și trei surori. Ar retrăi oricând copilăria alături de ei. Unele dintre cele mai frumoase amintiri sunt legate de vacanțele de vară pe care le petrecea în mare parte la țară.

Mărturisesc că și în prezent când vizitez casa bunicilor de la țară, mă simt copleșit de un parfum atât de intens, dar plăcut al amintirilor din copilărie.

Emoțiile îl cuprind pe tânăr în timpul unei reprezentații artisitice, atunci când evocă amintiri, dar și atunci când face un exercițiu de imaginație și se transpune din nou la vârsta copilăriei și visa că o să devină pictor.  Era fascinat de desen, tot o formă de artă.

Mare parte din desenele pe care le făceam (nu putine, de altfel) avea calul ca personal principal. Astfel încât nu va mai părea ciudat faptul ca în copilărie cel mai mult mă jucam cu frații și prietenii mei „de-a caii”.

Cornelius, să rămâi mare! Să devii artistul pe care ți-l dorești! Să ai drum lin în carieră, iar bucuria cu care cânți să nu se piardă niciodată! România noastră are nevoie de artiști dăruiți ca tine!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *