Titi Tudor

Titi Prosop. Aşa îl ştie toată lumea pe omul care l-a dus pe Leonard Doroftei spre celebritate. La 65 de ani, pe care îi va împlini în august, Titi Tudor îşi face în continuare treaba la Ploieşti în sala care acum se cheamă chiar …”Titi Prosop”!

 

Dacă acum câţiva ani boxul românesc se mândrea că trimite la Olimpiade sportivi pe bandă rulantă, acum îi numeri pe degete pe cei calificaţi la competiţia supremă. De aici a început discuţia noastră cu maestrul Titi Tudor, omul care l-a ajutat pe Leonard Doroftei să aibă lumea la picioare.

 

Cod roşu în boxul românesc

Reales de curând în Biroul Federal al FRB, ploieşteanul deplânge situaţia în care a ajuns întreg sportul românesc, nu doar boxul. Să spunem că în acest moment, România are calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo un singur pugilist – hunedoreanul Cosmin Gârleanu.

La box, România era locul 5 în lume! Acum suntem mai jos de ultimul loc… Asta este, am ajuns rău de tot şi mor de ciudă! Dar asta e situaţia întregului sport românesc… Dacă înainte sportivii noştri calificaţi la Olimpiadă îşi făceau cu greu loc într-un avion, acum încap lejer într-un microbuz… Trist e puţin spus.

Lui „nea Titi” îi vine extrem de greu să vorbească despre situaţia actuală din sportul românesc. Îşi aduce aminte că, în 1982, la inaugurarea sălii care îi poartă numele, l-au aplaudat aproape 1000 de spectatori în meciul cu adversarul său. Acum, abia dacă mai vin 400 la o etapă de campionat naţional.

În absenţa unei injecţii financiare din partea Guvernului, zice Titi Tudor, boxul românesc o să ajungă şi mai jos decât este. Crede că rezultatele vor reapărea doar dacă se va crea, din nou, o competiţie la nivel national, una care să filtreze valorile.

 

Titi Tudor: „Ne trebuie o nouă Daciada”

Daciada a fost ceva extraordinar! Cei mai buni sportivi ai ţării de acolo provin, şi mă gândesc aici la Doroftei sau la Nadia. Dacă vrei să ai o societate sănătoasă în viitor, trebuie să investeşti în competiţii de masă în care să-i antrenezi pe copii, pe cei mai buni. Dar acum, când pe stradă sunt oameni cu mâna întinsă, e greu să mai faci ceva în sensul ăsta.

Centrele de copii şi juniori reprezintă o altă cheie a renaşterii boxului românesc, a sportului în general. La Ploieşti, Titi Prosop se străduieşte din răsputeri să facă asta. Iar rezultatele nu au întârziat să apară! Are grijă de o ceată întreagă de mici războinici – care au găsit aici un loc unde să doarmă, să mănânce, să înveţe şi să se pregătească pentru marile turnee care îi aşteaptă.

Nea Titi nu vrea nici măcar un leu de la nimeni pentru el. În schimb, se luptă ca un leu pentru fiecare bănuţ pe care îl pune deoparte pentru elevii săi, pentru a le asigura toate condiţiile în perspectiva marii performanţe. La planul său au aderat oameni de bine din Ploieşti, care au dorit să rămână anonimi, dar şi alţii care le asigură copiilor produsele de bază – Fundaţia „Nini Măcelaru” şi „Măcelăria Pion”.

Avem mulţi copii valoroşi, şi mai vin. Aici au toate condiţiile să atingă marea performanţă. Aici dorm, aici învaţă, aici mănâncă, aici îşi fac temele şi aici se antrenează! Aşa ceva ar trebui să existe în orice mare oraş din România, dacă vrem să mai vorbim de campioni mondiali sau medaliaţi la Olimpiade! Altfel, nu va mai auzi nimeni de noi.

 

Titi Prosop a scos inclusiv campioane la… box feminin!

Sportivii legitimaţi la CSM Ploieşti, unde este angajat şi Titi Tudor, nu au aşteptat prea mult să confirme. Dovadă stau zecile de medalii şi cupe câştigate de sportivii lui „nea Titi” în competiţii.

Campionul naţional George Dumitrescu era calificat în turneul preolimpic, dar sosirea pandemiei i-a dat planurile peste cap ploieşteanului. Fratele acestuia, Iulian, este campion naţional de juniori şi component de bază al lotului naţional. Apoi sunt Marian Ghinoiu şi Cristian Drăgan (vicecampioni naţionali de tineret), Valentin Bârzan (dublu campion naţional şi locul 5 la Campionatele Europene), Alin Sandu (loc 3 campionatul naţional, la +80 kg).

Titi Prosop

Preocuparea lui Titi Tudor s-a extins şi la boxul feminin. Anul trecut, antrenorul lui Doroftei a înfiinţat şi o secţie de fete la CSM Ploieşti. La doar câteva luni distanţă, trei dintre elevele lui au făcut spectacol la campionatele naţionale: Isabela Pîrvu şi Lidia Botică (campioane naţionale la categ. 68 kg, respectiv +80 kg) şi Georgiana Bănică (vicecampioană naţională la categ. 54 kg).

Titi Tudor este, în acelaşi timp, coordonatorul lotului naţional de cadeţi şi juniori al României, iar unul dintre elevii săi este şi ploieşteanul Constantin Alexandru – vicecampion european de juniori în 2018 la categ. +80 kg.

 

Titi Prosop: „Ai o şansă la 100 de ani să antrenezi un sportiv ca Doroftei!”

„Nea Titi” nu vrea să se oprească aici. Încă se simte tânăr şi în putere şi până să se retragă din activitate mai vrea să scoată unul-doi mari campioni. De departe, Leonard Doroftei a fost cea mai mare realizare din carieră.

Ca antrenor, ai o şansă la 100 de ani să antrenezi un sportiv de talia şi valoarea lui Dorin. Din acest punct de vedere, mă pot considera unul dintre cei mai norocoşi antrenori din lume! Am avut o mare durere în suflet şi un mare gol în stomac când el m-a anunţat că pleacă definitiv în Canada..Dar nu am vrut să mă bag în niciun fel în deicizia familiei lui. Dar eu ştiu cu siguranţă că el a plecat din România cu un mare regret…Pentru mine, plecarea lui a rămas şi rămâne o mare enigma.

De dragul celui mai bun elev al său, Titi Prosop a „tapetat” pereţii sălii din Ploieşti cu tot ce i-a lăsat Doroftei ca amintire – echipamentul în care el a devenit campion mondial la profesionişti, trofeul cucerit după lupta cu Balbi, mănuşi şi tricouri în care a câştigat alte titluri strălucitoare, diplome şi medalii. Nea Titi se uită la ele şi oftează îndelung…Îi e cumplit de dor de cel alături de care visa să restarteze boxul românesc.

Doroftei a fost la un moment dat preşedintele FRB, dar lipsa experienţei într-un asemenea post şi anumite jocuri de culise au făcut ca el să renunţe repede la acest job. Apoi în minte i-a încolţit gândul plecării din ţară, gonit şi de lipsa sprijinului din partea autorităţilor locale din oraşul natal care i-au luat şi ultima dragoste – pub-ul lui din centrul Ploieştiului.

 

Are un prosop la care ţine ca la ochii din cap

Titi Tudor ţine bine ascuns un prosop – cel pe care l-a „devorat” în colţul ringului la meciul în care Leonard Doroftei a devenit pentru prima dată campion Mondial. Nimeni nu a mai pătruns în colţul cu amintiri dragi al Maestrului!

Titi Prosop

Acum, a acceptat să facă şi o poză cu celebrul prosop! A uitat şirul prosoapelor „mâncate” până acum în cariera de antrenor…

Nu le-am contabilizat, dar cu siguranţă sunt mai multe faţă de câţi campioni am scos. Pentru că eu trăiesc la intensitate maximă orice meci, nu doar de titlu sau alt trofeu important. Cu acest obicei m-am ales într-un turneu la Buzău, în 1985, când Doroftei boxa în finala campionatului naţional. Am fost atenţionat atunci să nu mai ţip, pentru că îl depunctează pe Doru, aşa că n-am avut ce să fac decât să mănânc din prosop… Aşa a apărut personajul Titi Prosop.

Porecla primită de Nea Titi tronează acum afară, pe peretele sălii din Ploieşti unde antrenorul lui Leonard Doroftei şlefuieşte alte talente. Pandemia a fost cel mai mare duşman din cariera sa de 45 de ani, pentru că a stat în casă precum un leu în cuşcă.

 

A antrenat pe Whatsapp din cauza pandemiei

Ca mulţi alţii, a trebuit şi el să se descurce cumva – aşa au apărut antrenamentele online, pe Whatsapp sau Zoom. A pus antrenamentele la ore diferite pentru cei mai importanţi dintre sportivi şi îi urmăreşte cum lucrează. Bineînţeles, mai mult partea fizică, dar lucrează cu ei şi la tehnică pentru că îi pune să facă „box cu umbra” şi alte exerciţii specifice. Mâna dreaptă a lui Nea Titi este un fost elev de-al său – Adrian Pîrlogea, care se ocupă îndeaproape şi de programul de masă al copiilor.

La despărţire, am vrut să-i aplicăm şi noi un upercut lui Nea Titi şi am fost curioşi să aflăm dacă a jucat curat în cariera de sportiv sau de antrenor. Aşa-zisele blaturi, cum sunt cunoscute la fotbal. A parat, însă, perfect şi am pierdut prin k.o. disputa:

Nu am făcut şi nu voi face niciodată în viaţa mea o înţelegere cu adversarii pe spatele elevului meu, pe munca lui! Josnic e puţin spus că ar fi… Aici e sport cu pumni, nu cu şuturi în fund. În box, singurii care pot fura sunt arbitrii. Şi eu şi Doroftei am păţit-o… În rest, nici măcar nu m-am gândit la aşa ceva. Dar ştiu că mai sunt unii care, în schimbul anumitor favoruri, nu îşi mai trimit elevul la cântarul de dinaintea meciului sau îl dau bolnav.

 

În 2013, Titi Tudor a câştigat meciul vieţii

Aflat atunci la Campionatele Europene de box din Rusia, ploieşteanul a suferit un infarct şi a fost dus de urgenţă la spitalul din Novorosiisk – unde niciunul dintre medici nu s-a încumetat să-l opereze.

După un periplu cu mari emoţii, a ajuns în ţară şi a fost operat de profesorul Brădişteanu, care i-a montat patru by-pass-uri. A vrut să fugă din spital înainte de intervenţia chirurgicală, după ce a citit într-o carte că trebuie să i se scoată practic inima din piept!

Tot profesorul Brădişteanu l-a ţinut în spital – s-a descheiat la cămaşă şi i-a arătat operaţia pe care o avea , tot pe cord deschis. Așa, Titi Prosop a fost convins să rămână şi să fie operat.

Astăzi, la aproape 65 de ani, antrenorul lui Doroftei se simte foarte bine şi antrenează cu zâmbetul pe buze copiii pe care mâine vrea să-i vadă mari campioni.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *