Tudor Ștefănescu studiază istoria la doctorat la Universitatea ”Tor Vergata” din Roma. Atracția pentru istorie a început în joacă, pe când era în clasele primare. Intra, alături de verișorul său, în rolurile lui Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare, iar ceva mai târziu a gustat din filmele istorice ale maestrului și inegalabilului Sergiu Nicolaescu. A crescut cu această pasiune și a fost susținut de către părinți și profesori să cunoască tainele istoriei ce o poartă țara noastră.
În prezent, se concentrează pe terminarea tezei de doctorat pe care intenționează să o publice în mai multe limbi. Ulterior, își dorește să predea mai departe elevilor, studenților și să le deschidă apetitul către această disciplină.
Vine din această zonă, dar în paralel a desfășurat activități de voluntariat. Din timpul facultății s-a implicat în diverse proiecte. Dedicat, bine intenționat, organizat și deschis, consideră că voluntariatul i-a dat ocazia să descopere ce îi place, să simtă că poate oferi ajutor și că poate aduce o contribuție pentru binele celor din jur.
Cum a luat avânt dorința de cunoaștere profundă a istoriei
Tudor Ștefănescu a crescut cu două iubiri: enciclopediile și filmele istorice, întrucât crede că responsabili se fac părinții și bunicii săi. Apoi, în clasele gimnaziale și liceale a avut parte de doi profesori excepționali care i-au insuflat pasiunea pentru cunoașterea trecutului. În facultate a înțeles ce înseamnă cu adevărat studiul riguros al disciplinei.
În februarie 2017 a primit bursă, a plecat la Roma, unde a studiat un semestru istoria și filosofia la Universitatea ”Roma Tre”. Și-a satisfăcut dorința profundă de a studia peste hotare, neștiind că se va creiona din acel moment o adevărată aventură academică.
Povestea a început în 2016, când m-am înscris prima oară la concursul pentru bursele Erasmus de la facultate, prin care puteam să studiez un semestru sau două la o universitate din străinătate. Îmi doream foarte mult să încerc această experiență nouă, să văd cum este să învăț la o universitate din Occident, având în vedere că mulți din colegii mei plecau acolo. La primele două interviuri ale acestui concurs nu am fost acceptat, însă nu am renunțat, iar pentru a treia încercare m-am pregătit foarte bine.
Spre încântarea sa, în 2018 a câștigat o bursă pentru studenții străini oferită de Ministerul Afacerilor Externe din Italia și astfel a urmat un alt master de un an la Universitatea Roma Tre, până în 2019.
Atunci când am plecat la Roma cu bursa Erasmus, primul criteriu pentru care am ales Italia a fost să pot merge în bibliotecile din oraș. Eram în anul 2 al masteratului și lucram la o teză despre Sfântul Scaun și Transilvania în evul mediu, așadar m-am gândit că Roma era orașul potrivit pentru a găsi materiale. Și într-adevăr așa a fost.
Cum vede Tudor Ștefănescu interesul românilor față de istorie
Legat de istoria românilor, tânărului i-a plăcut să citească cartea profesorului Neagu Djuvara ”O istorie a românilor povestită celor tineri”, dar a îmbinat plăcerea pentru citit cărți și manuscrise cu vizionarea de emisiuni cu tematică.
Tudor consideră că publicul larg are un interes mai mare față de istoria contemporană, adică perioada interbelică, anii războiului, perioada comunismului și vremurile recente anii 1990 – 2000. Apoi, crede că în rândul preferințelor ar fi istoria modernă cu domnitorul Cuza și regele Carol I, iar evul mediu și antichitatea rămân la sfârșitul listei.
Mă bucur mult că încă sunt emisiuni TV dedicate istoriei contemporane și moderne, din care avem multe de învățat.
Cu un picior în Italia, cu unul în România
Vorbește despre Italia ca și cum ar fi o a doua mamă care i s-a lipit la suflet din prima clipă. Și-a deschis sufletul și a primit oameni extraordinari, de toate vârstele. A fost încântat de multe locuri speciale, iar pe plan academic l-a influențat foarte mult.
Tânărul vorbește despre Italia la superlativ și poartă convingerea, mai ales că a simțit pe pielea sa, că totul se întâmplă la un nivel foarte înalt. Încurajează la rândul lui pe toți studenții din România să vină în peninsulă și să studieze, pentru că sunt multe oportunități de burse. Intrând în contact cu o limbă și cu o cultură străină și încercând să te adaptezi țării și noilor exigențe, crede cu tărie că te ajută să te maturizezi foarte profund.
Italia este țara care mă fascinează. Cultura, arta, istoria ei au un farmec copleșitor, și îmi oferă sentimentul că e imposibil să le cuprind pe de-a întregul, e ca și cum s-ar dilata la infinit.
Însă, Tudor vrea să se întoarcă acasă, la Cluj, acasă în toate locurile copilăriei sale, la Craiova la bunicii săi, acolo unde se simte iubit necondiționat. Poate aduce multe contribuții valoroase la cercetarea istoriei din România și își dorește să le ridice tinerilor curiozitatea față de trecutul țării.
În felul acesta cred că putem construi respectul și grija față de valorile și tradițiile noastre, pe care să le lăsăm mai departe moștenire copiilor noștri.
Tudor Ștefănescu a îmbinat studiile cu voluntariatul
Se întoarce cu gândul la copilăria sa și face o instrospecție. Își amintește că visa să devină astronom și să studieze stelele. Petrecea mult timp la țară prin păduri după lemne, juca fotbal, mergea la munte cu bunicii și cu verișorii săi, dar și la mare cu părinții.
Eram un băiețel foarte vesel, care zâmbea mereu. Însă eram foarte curios despre diverse lucruri și puneam mereu întrebări, așa cum fac copiii, despre natură, despre istorie, despre univers. Îmi plăcea să stau și să-i ascult pe cei mari cum povesteau, de obicei tata îmi povestea despre ele.
La școală învăța bine, avea rezultate bune, era silitor și perseverent. Era receptiv față de profesorii care îi plăceau, avea mereu curiozități despre istorie, la filosofie, la română. Părinții l-au învățat că mai presus de orice este respectul, că o mână de ajutor pe care o poate da nu strică niciodată și că e nevoie de determinare multă dacă își dorește să facă ceva important pentru el.
În facultate a început să se implice în voluntariat. Era membru al asociației studenților de la Istorie și Filosofie, numită Asociația PhiloHistoriss și organiza conferințe. Vreme de patru ani pe timpul verii organiza un festival de film istoric național și internațional la Vatra Dornei, coordonat de un prieten din facultate, unde a avut ocazia să cunoască oameni valoroși: regizori, actori, istorici și să intre în contact cu lumea filmului.
Dacă ar fi să dau un sfat sau o recomandare, ar fi să îndemn pe toți tinerii să-și caute și să își găsească propriile pasiuni și valori. Iar această căutare interioară să fie mereu din pură curiozitate față de ei înșiși.
Tocmai din acest motiv, fiindcă a știut să își urmeze cea mai mare bucurie a vieții, îl considerăm pe Tudor Ștefănescu drept un exemplu pentru generația sa. Îl mai felicităm și pentru că a înțeles că depășirea anumitor blocaje, precum timiditatea sau nesiguranța de a acționa, te conduc la libertate și te ajută să țintești spre idealuri înalte.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!