Vișinel Bălan a devenit unul dintre ocrotitorii țării noastre după ce statul român l-a susținut sub aripa sa într-unul din centrele de plasament. Este asistent universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (S.N.S.P.A.) și Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
Din 2010 stă în slujba copiilor abandonați. Încearcă să le fie sprijin cât mai multor, convingându-i că fiind ai statului nu înseamnă că sunt ai nimănui. Culmea, până la 26 de ani, Vișinel a trecut prin zece astfel de instituții. Din ultima, chiar a evadat.
A înțeles în viață că trebuie să încerci, că trebuie să fii îndrăzneț să visezi și să nu abandonezi luptele grele, că primești doar dacă știi unde să cauți și la ce ușe să bați. A învățat să ierte și să facă bine, a învățat să supraviețuiască și să trăiască din puțin.
Poate-l mai apasă trecutul și retrăiește momente din viața lui prin ochii celor care suferă prin gări atunci când îi zărește, dar se liniștește odată cu gândul că le apără drepturile. „Ajutându-i pe alții, te ajuți pe tine”, crede Vișinel Bălan.
Vișinel Bălan: „Transformând trecutul într-o experiență plăcută, vă asigur că suferința e mai puțin prezentă.”
Vișinel este unul dintre cei 13 copii ai mamei sale. A fost luat din brațele ei, la fel ca toți ceilalți frați ai lui.
Tatăl, cioban, le bătea mama până la epuizare fizică, întrucât statul a considerat că e spre binele copiilor să fie sub protecția lui. A fost trimis la Comănești, dar la un moment dat a avut ocazia de a-și cunoaște mama și casa părintească.
A găsit-o pe cea care i-a dat viață într-o sărăcie lucie și recunoaște că este mulțumit că povestea vieții sale nu s-a scris acolo. Crede cu tărie că ar fi primit sprijin pentru a studia, iar Vișinel știe sigur că pe el cartea l-a salvat.
Am plâns foarte mult pe parcursul vieții mele. Am avut parte de nopți lungi, perne pline de lacrimi și vise agitate. Cu cât înaintez în viață, simt din ce în ce mai profund experiența caselor de copii. Acum, a stat întotdeauna în mine cât de mult am permis acestor emoții să mă afecteze. În definitiv, emoțiile sunt bune, ne umanizează.
Și-a acceptat trecutul. S-a clădit, în pofida greutăților nenumărate, pe o temelie sănătoasă. A muncit cu psihicul său și a realizat cu timpul că acceptarea pornește de la iertare.
În anul III de facultate a decis să vorbească despre cine este el, ce este, cu bune și cu rele, văzut ca un întreg. Cea mai bună decizie a sa a fost să lase în urmă tot ceea ce l-a făcut să sufere.
Mi-am iertat părinții la vârsta de 10 ani. Am avut momente, în adolescență, când plângeam doar pentru că voiam să fiu ținut în brațe, voiam să plâng în brațele părinților mei. Însă m-am liniștit, mi-am acceptat condiția.
Vișinel Bălan a călătorit mult… prin gări și vagoane
Vișinel Bălan refuză să se mai întoarcă în trecut chiar și cu gândul. Prezentul și viitorul contează pentru el.
Se mândrește cu realizările sale. A învățat mult și pentru asta a ajuns cine este azi.
A îmbrățișat șansa oferită de către Gabriela Firea de a face parte din echipa Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, dar drumul până aici a fost anevoios tare.
Nu a avut parte de o copilărie pe care orice copil o merită. Nu a avut parte de iubire, nici de acoperiș deasupra capului de multe ori.
Sub cerul senin, pe bănci, prin gări, prin vagoane, a dormit de multe ori. L-au adăpostit, încât a și uitat să mai țină minte un număr concret de câte ori.
Am fost certat și sancționat de controlori pentru că nu aveam bilet. Eram un copil de aproximativ 10 ani care mergea la cerșit prin tren pentru a supraviețui vieții în stradă.
Mânăstirea mi-a schimbat perspectiva de a gândi și de a-mi asuma visul. Părintele Epifanie, de la Mânăstirea Măgura, a fost sorgintea celui care sunt azi.
Ambii părinți au murit, mama sa chiar de curând fiind înmormântată. Se pare că locul în care s-a simțit cel mai bine nu a fost în brațele lor, ci la Centrul Rezidențial Por Familia din Bacău. Până aici, călătoria sa prin viață a fost presărată cu lipsuri, abuzuri, suferință, despre care nu vrea să mai pomenească.
Supraviețuirea este rezultatul voinței. Am avut voința de a-mi depăși condiția socială. Asta îmi doresc și de la copiii aflați în grija statului. E timpul să nu se mai plângă și să caute ușa ce li se va deschide. E drept, viața este cu atât mai dificilă pentru ei. Însă, astăzi, societatea oferă mai multe oportunități și copiii sunt altfel îngrijiți.
Frica de a nu ajunge pe străzi l-a determinat să studieze
Dacă a fost nevoie ca cineva să-l împingă vreodată pe Vișinel Bălan să învețe, să se țină de carte și să nu abandoneze școala, nu au fost părinții, așa cum se întâmplă în alte case. Totuși, profesorii, diriginții din unitățile școlare i-au fost imbold prin cuvintele lor de susținere. Un „tu poți” a făcut cât o mie de altfel de cuvinte.
Prima persoană a fost Codrin Lungu, cel care este astăzi nașul fiului meu. Un alt om care mi-a marcat existența a fost profesoara de limba română din liceu și diriginta mea, Ursinschi Violeta. Acum, clădesc și eu noi oameni, de la catedră, datorită profesorului universitar Alfred Bulai, a cărui bunăvoință nu o văd a cunoaște limite.
Celor care au încercat să-l demoralizeze, le-a arătat reversul. Nu a dorit să ajungă pe străzi, ca alți colegi instituționalizați. A tras de el ca să-și depășească condiția. A înțeles că instrumentul de care nu trebuie să se lipsească ca să reușească sunt studiile. Și a dobândit.
În martie 2022, Vișinel Bălan a obținut poziția de Vicepreședinte ANPDCA. Pentru a nu intra în conflict de interese, a renunțat la toate celelalte roluri – comunicare la Ministerul Sportului, Președinte la Consiliul Tinerilor Instituționalizați, Consilier local la Primăria Joița, fundraiser la Vocea Copiilor Abandonați.
Primul proiect înaintat echipei ANPDCA și Ministerului Familiei este o listă cu 24 propuneri pentru apărarea și protecția copiilor din centrele de plasament/rezidențiale, în asistență maternală și plasament familial.
Prin munca sa, dorește ca niciun copil să nu mai treacă prin ce a trecut el. Este marele său vis și luptă cu toată energia pentru a-l îndeplini.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!