Articole

Școala va începe în curând, iar fiecare dintre elevi și profesori are așteptări mari de la noul an. Sistemul educațional din țara noastră nu este cel mai bun. Are lipsuri și probleme, dar asta nu înseamnă că nu formează oameni de valoare. Oameni de elită care vor și pot schimba viitorul. Am decis să scriem un articol despre trecutul, prezentul și potențialul viitor al educației din România. Totul pentru a trage un semnal de alarmă și a da sugestii pozitive, dar mai ales pentru a evidenția ceea ce se face BINE la noi. 

 

Când ne gândim la educația din România, ne vin în minte o mulțime de știri și informații care ne revoltă.

De-a lungul timpului am auzit la televizor tot felul de lucruri: elevi care lovesc profesorii sau viceversa, elevi care se sinucid după afișarea rezultatelor de la Bac, relații între profesori și elevi, note măsluite și tot felul de lucruri ciudate care nu ar trebui să fie așa.

Da, există probleme. Avem un sistem învechit care nu se pliază pe nevoile pieței muncii și nici pe nevoile copiilor.

Da, sistemul educațional românesc are lipsuri. Are bube mari de fapt. Le știm cu toții: programa învechită, sistem de notare care timorează copiii, copiii urăsc să meargă la școală.

Nu le place să își facă temele, să învețe, să citească setul de cărți din lista obligatorie. Profesorii au salarii mici, nu se mai perfecționează, nu mai sunt motivați, sunt plictisiți, sufocați de teste și evaluări permanente.

Elevii nu știu să facă nimic chiar și după terminarea unei școli de meserii, iar liceele teoretice nu le oferă nici ele vreun post sau viitor.

Nu au cunoștințe de educație financiară, nici de antreprenoriat, managementul timpului, motivație, descoperirea vocației sau scriere creativă. Aptitudinile practice nu sunt nici ele dezvoltate.

Regulile peste reguli sunt doar sfori care ștrangulează imaginația și creativitatea celor mici, dar și motivația profesorilor.

 

Mituri în educație

Copiii cred că BAC-ul este cel mai greu examen al vieții lor și doar tocilarii îl iau. A merge la facultate este un chin, nu își doresc studii superioare, mulți nu își doresc un job la birou sau o carieră în educație.

Stereotipurile se transmit din generație în generație, iar notele de admitere la universitate sunt din ce în ce mai mici. Oare de ce? Nu mai sunt elevii interesați să meargă la facultate? Și-au dat seama că aptitudinile contează mai mult decât diplomele?

Totuși lucrurile nu stau atât de grav per total. Educația și influențarea copiilor din țara noastră nu încep și nici nu se termină la școală, sub privirile plictisite ale profesorilor.

Uneori, oameni precum bibliotecarii, fondatorii fundațiilor de cursuri creative, organizatorii concursurilor de orice fel, mentorii, cei care organizează proiecte educative, scriitorii, trainerii, public speakerii schimbă mentalitatea unui copil.

 

Speranțe în educație

În sate uitate de lume sau orașe mari, profesori și învățători pasionați fac tot ce le stă în putință să schimbe viețile celor mici. Avem elevi olimpici la nivel internațional, sportivi care vin acasă cu medalii de aur.

Numele României răsună în boxe la jocurile olimpice, unde conaționalii noștri ne fac mândri. Avem momente când stăm cu sufletul la gură și avem pielea de găină când ai noștri pășesc cu aurul la gât la aeroport.

Studenții la medicină ne pun numele pe scena lumii când sunt admiși la universități de top sau când ajung medici în Franța și Germania. Cei de la automatică uimesc lumea la concursurile de dezvoltare de roboți.

Avem copii care studiază la lumina lumânării și ajung să ia diplome și premii la olimpiade. Ți se umplu ochii de lacrimi când îi vezi în casele lor sărăcăcioase. Au mame care se spetesc să le pună mâncare pe masă și haine curate în șifonier.

De asemenea, elevii și studenții care fac performanță nu sunt susținuți. Uneori, o sutime face diferența între un bursier și un copil cu ochii în lacrimi. Bursele oferite de stat sunt prea mici în comparație cu nevoile unui copil sau tânăr.

Nu își pot cumpăra nici cărțile de care au nevoie. Că vorbim de burse de studiu, performanță sau cele sociale, ajutorul acordat este mai mult o jignire. Birocrația este prea mare pentru o sumă atât de mică. Bătaia de cap este mai mare decât ar trebui.

 

Oameni speciali din educație

Numai pe site-ul nostru am scris despre o mulțime de oameni care încearcă și chiar reușesc să schimbe sistemul, încă de la catedrele mici. Ne-am gândit că nu ar strica să le mai strigăm o dată numele, acum, înainte de începerea unui nou an școlar.

Christian Crăciun este un profesor de limba română care pune iubirea sa pentru cărți în orice oră de predare, iar criticile sale literare ajută oamenii să înțeleagă cărțile mai bine.

Liviu Drăghici este profesor de economie la Liceul Economic din Ploiești unde predă legile economice într-un mod neconvențional. Învățare prin joacă, chiar și cu elevi de liceu. Joaca nu are vârstă.

Dan Solcan este un profesor de istorie la Colegiul din Buzău. Este recunoscut pentru modul inedit în care predă, prin metode ”out of the box” care îi fac pe liceeni să se îndrăgostească de materia sa.

Nona Rapotan predă și altor profesori, dar activitățile sale nu se termină la catedră: fondator Bookhub, fostă președintă a Filialei Galați la Salvați Copiii României, de asemenea a fost formator pe diferite proiecte Phare sau cu alte finanțări.

Emilia Dragomir este educatoare în Moara Domnească, Prahova, al cărei devotament pentru profesie și copii nu cunoaște limite, iar iubirea pentru educație și literatură a făcut-o… poetă.

Irina Rusu este o profesoară din Bacău care îi integrează pe copiii cu autism și uneori ajunge cu ei la olimpiade. La aceeași școală Ion Creangă din Bacău, Geanina Spiriduș rescrie regulile educației publice, predându-le micilor „steluțe” din clasa sa, a III-a, prin tot felul de jocuri și joculețe.

Margareta Tătăruș este o bibliotecară din Focșani care a adus lectura în inimile elevilor nu doar în cadrul bibliotecii, ci prin cursurile predate în 3500 ore de training.

Laurențiu Bădicioiu este profesorul de la Mizil care susține și se ocupă de organizarea festivalului de poezie din oraș.

În Sighet, Liceul Tehnologic Marmația este cel mai bun liceu tehnologic în anul 2018 conform unui juriu din Viena în cadrul concursului Junior Achievement Europe.

Ovidiu Pecican este profesor de Studii Europene la Facultatea de Studii Europene din Cluj unde introduce studenții într-o lume europeană și democratică.

 

Elemente ale schimbării

Mileniul III. Secolul XXI. 2019. Ultimul sfert de an. Ne aflăm în momentul în care toată lumea știe că sistemul nostru de învățământ este depășit. Cu toții căutăm ieșirea sau îmbunătățirea sa.

De aceea, tot mai mulți părinți dau sume mari pe pregătiri în particular cu profesorii de la clasă. Alții își înscriu copiii la cursuri din cele mai diverse pentru a-i ajuta să își clădească un viitor. O mulțime de fundații se implică în educarea prin mod interactiv și distractiv.

Fundația Calea Victoriei organizează cursuri din cele mai variate domenii pentru copii. Câteva exemple ar fi: How to be a young Lady: Exerciţii de feminitate, Cum să te prezinți în 5 minute – Atelier pentru liceeni, Atelier de gândire critică pentru liceeni și multe altele. Deși sunt contra cost, aceste ateliere ajută liceenii să învețe lucruri noi.

Conferințele Bookland Evolution aduc cărțile aproape de liceeni prin întâlnirile din 40 județe ale țării. Le-au vorbit câte 7 speakeri de profesii diferite. Cei mai atenți elevi au primit cărți, iar cel mai norocos din țară a plecat în excursie. Intrarea este gratuită.

Creatori de viitor este o altă fundație care organizează concursuri pentru liceeni. Champions United este unul dintre concursurile destinate elevilor cu performanțe din România și din Republica Moldova.

Redacția sau Sesiunile Transform sunt alte proiecte care vor să îi ajute pe liceeni să își descopere și dezvolte aptitudinile.

Fundația „Dreptul la educație” le-a oferit liceenilor din 15 licee din capitală cursuri gratuite de educație financiară.

12 scriitori coordonați de Editura Up au mers în liceele din capitală în cadrul campaniei #Fii diferit #citeste. Aici, le-au vorbit liceenilor despre cărți, lectură și și-au promovat cărțile.

Cel puțin în capitală se fac eforturi uriașe pentru oportunități de voluntariat și ateliere de scriere creativă, public speaking, desenat, ilustrații, și altele. Problema este că majoritatea sunt contra cost, iar acest lucru nu le face prea accesibile liceenilor din familii defavorizate.

Eforturi se fac din toate părțile. Cine nu poate schimba sistemul din interior, începe să îl schimbe din exterior. Cei care nu sunt profesori sau învățători, creează fundații și ONG-uri care organizează tot felul de programe pentru elevi și tineri.

 

Perspective în educația românească

Chiar dacă ministrul educației se schimbă cam în fiecare an și elevii sunt tot mai confuzi în privința Bacalaureatului, per total lucrurile merg spre mai bine. Liceenii și elevii au tot mai multe oportunități, iar cei care ajung în sistem vin cu idei noi de predare.

Sistemul nostru educațional trebuie schimbat pentru a deveni mai aproape de bucuria și performanțele atinse în țările nordice. De la ei trebuie să ne inspirăm. Până și China are ore de engleză mai interactive și distractive decât ale noastre. A se căuta video-uri pe Youtube.

Libertatea ar trebui să primeze, libertatea de exprimare. Proiectele practice, orele de practică, lipsa temelor, o notare diferită, acestea ar fi direcțiile. Totuși nu se poate schimba nimic dacă profesorii țin cu dinții de modul de predare din perioada comunistă.

Lucrurile se schimbă treptat prin pașii mici ai unor oameni mari. Fiecare mică schimbare spre neconvențional înseamnă o șansă în plus oferită creativității celor mici.

Probabil că generația viitoare va schimba lumea educației. Va trebui să așteptăm și să vedem. Până atunci trebuie să facem eforturi intensive de a aduce modelul nordic la noi.

Voi ce spuneți? Aveți propuneri de oameni care fac lucrurile BINE în stilul lor? Dacă da, dați-ne un semn, să le spunem povestea!