Articole

Florin Răducanu
Florin Răducanu este un nume important în lumea jazz-ului românesc şi internaţional. Pianist, compozitor şi orchestrator, a participat la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale de jazz, performând în Europa şi în Asia, alături de nume importante precum: David Murray (SUA), Jorge Silvester (Afro-caribbean), Lee Pearsons (SUA), Jean-Louis Rassinfose (Belgia), Eric Legnini (Italia), Joseph Pruesner (SUA-Malaiezia), Jasper Bloom (Olanda), Ari Roland( SUA), John Mosca (SUA), Zaid Naser( SUA), Keith Balla (SUA), Herwig Gradisching (Austria), Jari Perkiomaki (Finlanda), Daniel Rotem (Israel/SUA), Tal Gamlieli (Israel), Roy Oliel (Israel), Idan Walish (Israel), Paolo Morello (Germany/Brasil), iar în 2017 a colaborat cu legendarul Billy Cobham (SUA/ Panama) în Israel.

 

De-a lungul vremii, Maestrul Florin Răducanu a iniţiat numeroase proiecte, a participat la evenimente variate, în formule de trio, sextet sau chiar alături de orchestre simfonice de jazz, a cucerit scene româneşti şi internaţionale, a obţinut premii, distincţii, a lansat cărţi şi vreo 8 albume.

Acesta este personajul, dacă îmi este permis să spun aşa, pe care îl aduc astăzi în faţa dumneavoastră şi altfel, nu doar ca un Maestru al Jazzului, dar şi un om remarcabil, al cărui spirit este categoric departe de ceea ce ne este nouă dat să cunoaştem.

 

Motto: „Libertatea care nu poate fi îngrădită din exterior se află doar în propriul act de creație”

Florin Răducanu şi-a creat un „brand” din simbioza classical-jazz, teza sa de doctorat cu titlul „Improvizaţia între libertate şi control” fiind axată pe două ipostaze ale creatorului-profesor: Poemul simfonic de jazz ,”Jazz Ecumenica” şi metoda de improvizaţie muzicală.

Fondator al Secției de Jazz și Profesor titular la Colegiul Naţional de Muzică “George Enescu”; membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România; dirijor şi lider al Ansamblului de Jazz Simfonic Classical Trubadures Orchestra, cu care a cântat în 2009 pe scena Festivalului George Enescu.

Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru Compoziție de Jazz Simfonic. Premiul Revistei de atitudine și Cultură „Cuvântul”. Muzicianul de Jazz al Anului 2009 în România. Premiul Albumul de Jazz al anului 2011 în România.

În 2013 a publicat „Ghidul pentru improvizația jazzului”, un ajutor prețios pentru fiecare muzician aspirant la jazz.

În 2014 a participat la Kiev la un festival de jazz, alături de muzicieni din Ucraina, cu această ocazie susţinând un masterclass pentru studenţii Academiei de Muzică P.I. Ceaikovski din Kiev. Tot atunci, Florin Răducanu a fost invitat să celebreze Ziua Jazz-ului la Clubul de jazz Porgy & Bess din Viena.

Florin Răducanu

Florin Răducanu: Am o bucurie deosebită când ascult – pe 3 din cele 8 Cd-uri – sunetul pianului “Fazioli”, o bijuterie pe care o deține cel mai important club de jazz din Europa, Porgy&Bess din Viena.

După o astfel de listă, mi-a venit cumva să ţin un fel de moment de reculegere al sufletului meu. Şi al cuvintelor. Ce aş putea eu să mai spun în faţa unui colos al jazzului?

Am reuşit, deoarece Florin Răducanu ştie să fie un om de o modestie şi de o frumuseţe interioară covârşitoare. Ştie să coboare alături de tine, să te ia de mână şi să îţi prezinte latura umană a tot ceea ce reprezintă arta, jazzul şi Domnia sa.

Prin blândeţea caracteristică, zâmbitor şi coborât cumva dintr-o altă sferă, cea a stelelor şi Universului, maestrul Florin Răducanu mi-a spus:

Voi face apel la un citat din Mahatma Gandi care spune aproximativ : „… este mai bine să lăsăm ca viața să vorbească despre noi în locul vorbelor…”. Sunt profesor – atât la nivel universitar, cât și preuniversitar – pianist și compozitor. Trebuie să spun că nu-mi place să vorbesc/povestesc  depre mine !? Există, grație mass-media internă și internațională emisiuni radio-tv, site-uri, reviste etc. unde se pot găsi informații despre mine. Cea mai importantă sursă de informație aparține partenerului meu din Canada, JazzWorldQuest.com

 

De unde provine un Maestru ca Florin Răducanu

Şi totuşi, oamenii geniali şi frumoşi se nasc ca noi toţi. Provin din familii frumoase, copilăresc, se julesc, râd şi plâng ca noi. Au un anumit drum în viaţă, fac alegeri, au urcuşuri şi coborâşuri. 

Mă gândesc, însă, că tocmai aceste alegeri sau motivația din spatele lor fac diferenţa între noi şi oamenii de marcă ai artei şi culturii la nivel mondial. Florin Răducanu îmi confirmă:

Se spune că alegerile noastre de viață nu sunt deloc întâmplătoare, Sinele nostru îndrumându-ne, la nivel subconștient, în funcție de scopul pe care ni l-am propus în cadrul căii de evoluție spirituale pe care ne-am ales-o încă de la alegerea unui corp somatic în care să ne întrupăm.

O primă etapă în formarea lui Florin Răducanu a reprezentat-o șansa unei copilării frumoase, alături de părinți ideali. Un element primordial și decisiv este un mediu familial unde să ne găsim energia şi spiritul. Părinții ne croiesc aripile cu care vom învăţa să zburăm mai târziu liberi, frumos şi încrezători în noi înşine, în capacităţile noastre şi în viaţă.

Ceea ce vreau să subliniez este un aspect referitor la mediul familial din copilăria fiecărui om. Este deosebit de important ca un copil să trăiască într-un mediu familial armonios, în care bărbatul și femeia, reuniți în cuplu, înțeleg că atunci când există copii, aceștia trebuie să beneficieze de toată atenția, înțelegerea iubitoare și suportul părinților. Foarte important este ca părinții să-i respecte personalitatea copilului, să-l ajute să se maturizeze și să-și formeze o personalitate distinctă, prin respectul arătat de părinți față de dorințele, aspirațiile și stările emoționale ale copilului.

Mai departe, o somitate în lumea muzicală precum Florin Răducanu are o legătură specială cu jazzul. Nimeni nu ajunge întâmplător într-un anume loc şi nimeni nu dezvoltă o anume pasiune într-un talent uimitor, dacă undeva, în sinele său, nu există chemarea. 

În cazul său, a fost vorba despre dorința de a se exprima liber prin limbaj muzical. Răspunsul a venit chiar din timpul studenției, sub forma muzicii de jazz și a artei improvizației.

Poate părea suprinzător însă, nu peste mult timp, Florin Răducanu a realizat că libertatea jazzului poate fi atinsă prin acumularea unor cunoștințe și reguli de creație spontană destul de stricte. Că, de fapt, jazzul este bine făcut în mod organizat și mai puțin aleator.

De aici, a mai fost doar un pas până la a înțelege cuvintele marelui Goethe. „Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greșit că e liber”. Și „Nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranța activă”. Două citate extraordinare, care, transpuse pe exemplul lui Florin Răducanu, ne învață că a rămâne înrădăcinați în propriile credințe nu face decât să conducă la mediocritate.

Florin Răducanu

Florin Răducanu: Este foarte important să ne placă și să iubim finalitatea și scopul acțiunii noastre… Despre iubire, același genial om de știință și totodată artist-creator de geniu, Goethe, spunea : “iubirea nu domină, ea educă, iar aceasta înseamnă mai mult”.

 

Cel mai marcant proiect: Jazz Ecumenica și prezentarea sa în spațiul rusofil

Am reuşit să smulg de la Florin Răducanu faptul că Domnia sa a avut şansa să beneficieze – în anumite momente cheie – de suportul unor instituții din țară și străinătate care i-au pus la dispoziție tehnica necesară realizării înregistrărilor care ulterior au devenit suporturi audio/video – CD si DVD. 

De asemenea, realizări deosebite a obținut datorită Societății Române de Radiodifuziune, cu suportul Orchestrelor/Big Band-ul Radio.

Însă cea mai puternică recunoaștere a fost, fără îndoială, colaborarea cu Belarusian Philarmonic Orchestra, atunci când a prezentat, în premieră mondială, poemul său de jazz simfonic, “Romanian Simfonic Jazz Poem – Jazz Ecumenica”

La Minsk, am avut parte de o “minune” atunci când televiziunea națională din Belarus a decis să filmeze concertul cu premiera lucrării mele și să o transmită cu ocazia Zilei Mondiale a Jazzului – UNESCO JAZZ Day. Simbolismul a fost și mai important, având în vedere că evenimentul UNESCO a fost promovat, cu ocazia concertului nostru (din România am avut-o ca invitată și pe Dalila Cernatescu, prof.titular al catedrei de Nai în cadrul Universității Naționale de Muzică din București)  într-o țară rusofilă și considerată cu reminiscențe comuniste… În fapt, muzica s-a dovedit că nu are granițe, limbajul muzical fiind cu adevărat universal.

Concertul filmat, care a devenit și DVD, poate fi vizionat aici :

 

Cine sunt mentorii lui Florin Răducanu, sau o posibilă explicație a complexității unui mare artist

La această întrebare, Florin Răducanu a răspuns aproape pe nerăsuflate, calm, cald, ca şi cum ar fi căutat cumva clapele pianului, pentru a ne interpreta cea mai minunată partitură a sufletului şi eului său spiritual.

Un răspuns care ne pune pe gânduri și merită analizat cu mare atenție:

„Ați întrebat cine? Există un răspuns – este adevărat al oamenilor „cuminți” și conștienți, în sensul că există ceva în spatele celor palpabile –  în care trimiterea se face către Dumnezeu.

Problema este că, răspunzând astfel, Îl personificăm pe Dumnezeu. Ori tocmai aici avem o problemă… Dumnezeu personificat poate fi doar un aspect al măreției „Sursei” tuturor lucrurilor „văzute și nevăzute”.

Există o referire, în Biblie, la Dumnezeu ca fiind  „Cel PreaÎnalt”.  Personal, am început să înțeleg cât de cât mai bine măreția lui Dumnezeu datorită metafizicii ebraice și hinduse, „Cartea Misterului Pecetluit”, care derivă din Zohar, fiind una dintre acestea.

Știința ne arată că totul este vibrație (chiar și rocile și pietrele conțin materie structurată pe o anumită frecvență), frecvență, deci număr, iar fizica sunetului și arta sunetelor (muzica) ne pot ajuta să înțelegem mai bine conceptul de material și nematerial, văzut și nevăzut al Divinității creatoare.

Cea mai bună metodă de a primi energie este orice formă de rugăciune și meditație care ne conectează cu „Sursa” tuturor lucrurilor și chiar a formelor – gând/conceptelor. Goethe – a cărui gândire devine un motto în acest interviu – vorbea despre „Planta Arhetipală – URPFLANZE”, aplicând în botanică ceea ce Zoharul ne explică prin Lumea Arhetipală sau Lumea ideilor.

Înțelepciunea ebraică ne vorbește despre Dumnezeu nematerial sau Arhetipul, Lumea Ideilor nematerializate care, odată cu coborârea frecvenței, se materializează în cadrul Copacului Vieții sau Adam Quadmon sau Hristos Cosmic !? Ceea ce înțelepciunea ebraică numește ADAM QUADMON, înțelepciunea hindusă denumește PURUSHA, iar creștinii HRISTOS Cosmic. Înțelepții sufiști din Islam vorbesc despre un nume al lui Dumnezeu format din 99 de litere. De fapt, toate religiile vorbesc despre același Dumnezeu, dar gradele de cunoaștere despre Măreția LUI sunt diferite, de la popor la popor, de la cultură la cultură.

Din acest motiv, trebuie să fim recunoscători tuturor „maeștrilor înălțați”, denumiți și profeți, începând de la Pitagora – cel care ne arăta Măreția lui Dumnezeu prin știința și metafizica numerelor, trecând prin bunătatea și înțelepciunea lui Gautama Budha, cel care ne-a arătat manifestarea Empatiei, și, în spațiul creștin, raportându-ne la LOGOSUL întrupat, ISUS Hristos, cel care a înglobat atributul suprem al lui Dumnezeu – Iubirea.”

Categoric, Florin Răducanu nu este doar un mare muzician ci un filosof, un om de la care ai putea să înveţi toate misterele şi lecţiile universului. Povesteşte cu atâta plăcere şi bucurie, cu atâta emoţie. Ai asculta fără să clipeşti, ca şi cum ai fi la una din cele mai frumoase lecţii de muzică şi jazz.

Cât despre mentorii săi, Bach și Beethoven rămân etaloane universale pentru orice muzician modern, datorită felului în care „au reușit să aducă împreună trecutul, prezentul și viitorul în opera lor.” 

Însă Florin Răducanu se uită cu admirație și la un Einstein, cel care spunea că, dacă nu ar fi fost fizician ar fi ales muzica, sau la un Nikola Tesla pentru felul în care ținea cont de legile numerologiei în tot ceea ce realiza.

Un tip fascinant și cu o teorie științifică revoluționară este contemporanul Gregg Braden, care – în cartea „Codul lui Dumnezeu” – ne arată cum numele lui Dumnezeu este codificat în corpul uman prin cele patru elemente constitutive ale ADN-ului: hidrogen, azot, oxigen, carbon. Aceste 4 elemente corespund unor litere specifice din alfabetul ebraic, care simbolizează unul dintre numele lui Dumnezeu. Acest autor și om de știință completează ceea ce Goethe arăta despre Arhetipul ”Urpflanze.”

 

Ce (ar trebui) să însemne să fii Român

Şi încă o dată, frumuseţea sufletului, un suflet educat de graţia divină, dar şi de muzică, mi-a dat un răspuns cu totul şi cu totul neaşteptat. Fericit, dar neaşteptat!

Observ că ați scris cuvântul român cu “R” mare.  Patriotismul este un sentiment foarte frumos care are și un efect material imediat: siguranța pentru sine și pentru cei apropiați. Din păcate, în istorie, observăm deraieri grave de tip ultranaționalist și xenofob, din acest motiv, trebuie să fim circumspecți în situațiile cu manifestări extreme de tip naționalist.

În istoria muzicii, există un fenomen foarte frumos – la sfârșitul sec.XIX și continuat și la începutul sec.XX – cunoscut sub denumirea de „școlile naționale”. În această perioadă, compozitorii s-au intors cu fața către bogăția muzicilor tradiționale pe care le-au metamorfozat prin tehnici componistice și le-au universalizat prin discursuri simfonice de tip cult. Este și cazul titanului nostru, George Enescu.

Da, acest tip de patriotism este ideal, este benefic tuturor, demonstrând  că limbajul muzical este universal – cu anumite manifestări specifice idiomatice -, frumusețea locală a unei culturi muzicale tradiționale fiind astfel reașezată în totul unitar care este „Muzica lumii”.

Personal tocmai această axiomă de unitate a „Muzicii lumii” am aplicat-o în Poemul de Jazz Simfonic, demunit “Jazz Ecumenica”. Pornind de la idiomul românesc – DOINA – am demonstrat asemănări cu idiomul afro – BLUES-ul -, cu conceptul improvizatoric hindus – RAGA – și Maquam-ul  arăbesc care a influențat compozitorii iberici precum Manuel de Falla.

Jazzul este într-adevăr o sinteză muzicală, dar depinde de pregătirea muzicianului dacă poate să cuprindă părțile componente: muzicile tradiționale de tip improvizatoric respectiv muzicile culte de tip improvizatoric.

În mod normal, ar trebui să resimțim aceeași bucurie că suntem români, precum cetățeanul care este german, francez, suedez, evreu/israelian, arab, etiopian, mongolez sau japonez.  Datoria fiecărui cetățean al unei țări este să-și apere integritatea națională, valorile culturale, toate acestea raportate la propria familie și la familia extinsă a umanității.”

Florin Răducanu

 

Cuvânt de încheiere

Nu pot decât să îi mulţumesc atât Maestrului Florin Răducanu, cât şi Divinităţii pentru această imensă bucurie şi emoţie de a putea sta de vorbă cu un mare muzician şi om, de la care am învăţat modestia sub o altă formă şi faptul că în toate există credinţa şi iubirea.

Încheiem acest dialog într-o notă de optimism, tot cu un gând al lui Goethe care spunea că “minunea este copilul cel mai drag al credinței” , și spun eu mai departe că muzica este o rugăciune pentru unitate. Iar eu, am să îmi las sufletul să facă o adâncă şi respectuoasă reverenţă în faţa dumneavoastră şi să vă mulţumesc că mi-aţi oferit ocazia de a mă plimba peste tot. Atât în lumea muzicală, cât şi în cea spirituală şi sufletească!

A fost o onoare şi o imensă bucurie! Vă doresc să ajungeţi pe cât mai multe scene, Maestre şi să împărtăşiţi iubirea şi frumosul, aşa cum numai dumneavoastră ştiţi!

Luiza Zan

Luiza Zan face parte din rândul puținilor artiști contemporani care nu au nevoie de oportunitățile capitalei pentru a-și câștiga și menține notorietatea. Câștigătoare a premiului 1 la Cerbul de Aur Brașov în 2004 și al locului doi la Festivalul de Jazz din Montreux, Luiza Zan s-a dedicat muzicii și familiei în egală măsură.

 

Născută în Tulcea în anul 1980, Luiza Zan câștigă primul premiu la doar 4 ani, locul 1 la un concurs ”Șoimii Patriei”. În 2004 obține premiul I la Festivalul Internațional Cerbul de Aur Brașov. Interesant e că ambele performanțe s-au datorat interpretării aceleiași piese, „Frunzuliţa d’alior”. Însă cea mai importantă recunoaștere a valorii sale este premiul al II-lea la Festivalul de Jazz din Montreux (Elveția), chiar cu o săptămână înainte de cucerirea Cerbului de Aur.

Au urmat ”Premiul Confirmării” la Gala Premiilor de Jazz din 2004, ”Muzicianul Anului” în 2011 la Gala Jazz Prize, multe alte trofee interne și internaționale.

Până în prezent a lansat 5 albume de muzică, dintre care ”Heritage” (2016) este cel mai apreciat. A cântat gospel cu Snaps încă din 2005 și încă mai cântă împreună, deși nu a găsit în România o nișă pentru genul ăsta. Oamenii sunt reticenți și, în general, nu înțeleg muzica asta, subliniază artista.

În teatru, a avut șansa să lucreze cu Radu Afrim, la Năpasta (Teatrul Național). Apoi cu Vlad Massaci (True West – Teatrul Andrei Mureșanu), cu Sebastian Marina (Șapte ⬇️- Teatrul Andrei Mureșanu). E o muncă frumoasă și uneori cruntă, plină de răsplată emoțională, spune Luiza Zan.

 

Suntem suma oamenilor pe care-i întâlnim în viață

Vedem așadar cum Luiza și-a dedicat întreaga viață muzicii, artei în general. Jazz-ul apare însă undeva prin 1992-‘93, odată cu vizita unui prieten belgian al tatălui său, Pierre Vanhoorde, căruia și azi îi mulțumește pentru discul cu Nat King Cole. Stilistica vocală a marelui artist i-a demonstrat că nu există diferențe între voce și alte instrumente, că nu există bariere tehnice în abordarea unei melodii.

Un alt album care i-a croit cumva gândirea muzicală este interpretarea lui Sviatoslav Richter a concertului nr.2 op.18 pentru pian și orchestră în do minor de Rahmaninov. Aceasta este o înregistrare din 1959 pe bandă de magnetofon, pe care a ascultat-o de nenumărate ori.

Cei 9 ani de canto clasic la Liceul de Artă din Piatra Neamţ și la Universitatea de Arte Iași, suprapuși peste talent și multă muncă au stat în spatele succesului său. Cea mai importantă lecție este dată de profesorul său de jazz din facultate. Datorită lui Rick Condit, Luiza Zan a învățat să asculte jazz corect și să aibă curaj să greșească atunci când cântă.

Momentul zero, în care a știut că se va dedica jazz-ului, a fost însă pe scena Festivalului de la Montreux. Nu pentru că reușise să cânte acolo, nici măcar neapărat pentru marele premiu obținut. A avut marea șansă să cunoască îndeaproape nume mari, pe care nici nu visa să le întâlnească. Geri Allen, Bob Hurst, Eric Harland sau Omar Hakim sunt doar câteva din numele cu care a împărțit scena unuia dintre cele mai prestigioase festivaluri de jazz din lume. A decis atunci, în acel clipe unice, că va căuta mereu oportunități de a cânta cu oameni valoroși.

Luiza Zan

Luiza Zan @ George Enescu Square Bucharest

Căutarea liniștii după recunoașterea valorii

Toate aceste distincții nu au fost suficiente pentru a o reține pe Luiza Zan în București. Cu toate oportunitățile pe care i le oferea capitala, a ales să-și urmeze sufletul. Iar sufletul său pereche, soțul, partenerul și managerul ei personal locuia în Sfântu Gheorghe… Așa că artista a lăsat vacarmul capitalei pentru a se bucura de avantajele unui oraș mic și liniștit.

Cea mai mare dificultate este să accepți liniștea. Pentru mine. În același timp, liniștea este și cel mai mare avantaj al vieții departe de tumultul capitalei. Când ești pregătit să afli cine ești, te retragi într-un loc care nu te obligă neapărat să fii “cineva”.

Viața personală și cea de muzician au început să se contureze mult mai frumos de când Luiza a devenit mamă. Ca om, petrece mai mult timp bucurându-se de lucrurile mici, dar importante, iar ca artist, e mai selectivă în alegerea concertelor.

Rămâne un om spontan în reacții, dar nu neapărat imprevizibil. Îi plac mișcările pregătite, precupețite. Pentru fiecare alegere, are în cap două consecințe posibile. Nu întotdeauna alege bine, dar surprinsă nu prea e, mărturisește artista.

 

Educația jazz-ului dincolo de reguli

De la mama sa, Luiza a moştenit darul predării muzicii. Când a părăsit capitala, a renunțat să predea la Conservator, iar acum educă după propriile reguli în orașul său adoptiv.

Eu predau în confortul micului meu studio, în termenii pe care singură mi-i impun. Dacă un elev are nevoie de 3 ore de lucru, în loc de două, nu ne oprim doar pentru că o cere programa universitară. Sunt liberă să îmi aleg elevii după cum consider că pot ajuta respectivul om, nu sunt constrânsă să lucrez cu nimeni, nicicând. În plus, e liniște, miroase a lavandă mereu și e foarte zen, așa, la mine…

Artista cunoaște bine minusurile sistemului educațional și crede că avem o problemă cu lipsa jazz-ului în licee. Mediul academic de jazz suferă din lipsa elevilor bine pregătiți și bine motivați, care să nu fie luați de la zero odată intrați în Conservator. Aici, pedagogii bine pregătiți nu pot preda la un nivel superior, astfel încât munca lor să fie cu adevărat motivantă și plină de satisfacții.

În contradicție cu, de exemplu, țara vecină, Ungaria. Luiza are turnee anuale și albume scoase în Ungaria, este rezidentă permanentă la Budapest Jazz Club. Acolo sunt mult mai mulți muzicieni de jazz, tocmai pentru că există mai multe școli de profil, mai mulți profesori, săli mai mari, mai numeroase, arhipline la orice concert de jazz.

Poate dacă ar exista o competiție între licee de muzică pe partea de jazz, am vedea o mai bună prezență la admitere la Conservator.

Pe toți cei care vor să evolueze, artista îi sfătuiește să își dorească și să facă tot ce le stă în putință să evolueze, să se facă auziți, să se înconjoare de muzicieni care îi fac să fie mai buni și de oameni care cred în visele lor.

Luiza Zan

Luiza Zan @ Romanian Peasant Museum

 

Publicul, marea necunoscută a unui concert

Publicul este o necunoscută mereu. Nu ai garanția că te va plăcea, orice ar fi. Nici dacă epuizezi toate biletele cu o lună înainte de concert, nu poți fi sigur de reușita unui concert. Poți controla acest aspect doar în momentul în care pășești pe scenă. E o sarcină de care ai relativ puțin timp să te achiți și care cere concentrare, determinare, profesionalism și un pic de sclipici.

O altă educație muzicală, publicul nu necesită, spune artista. O conduită diferită poate că există “afară”, în funcție de locul unde cânți. Luiza a întâlnit public crispat și aici, dar și afară, la fel și public efervescent. Nu crede că trebuie neapărat o doză superioară de cunoaștere muzicală. Însă, cu siguranță, un public “experimentat” e de preferat, pentru că e la fel de important coechipier precum colegii de scenă.

Cât despre dificultățile organizării unui turneu în țară, Luiza îmi amintește că România este țara tuturor posibilităților. Trebuie să țină mereu cont că orice detaliu stabilit cu mult înainte se poate schimba în ziua concertului. Atâta timp cât nu există un sistem care să protejeze cu adevărat artistul, acesta va fi mereu expus la … tot felul de posibilități.

Din fericire, Luiza Zan are o experiență internațională extrem de bogată. Lucrează cu muzicieni renumiți de peste hotare, cu organizatori de concerte sau turnee cu metode pe care am face bine să le preluăm mai des.

 

Luiza Zan: „Muzica reprezintă amprenta sufletului unui popor”

Până la urmă însă, Luiza cântă oriunde vede că oamenii sunt deschiși sau… natura primitoare. Artistei îi plac foarte mult provocările și a ieșit de multe ori din cluburile clasice de jazz. De la un jam session în rezervația Joshua Tree din California la curtea unei grădinițe, de la o sală de sport plină de dansatori până la o scenă de teatru plină de pământ, într-o arenă de tenis sau în Ljubljana pe stradă.

Pentru a susține același ritm, are nevoie de un loc cald, primitor, un loc în care se simte în siguranță, bine, acasă. Iar acesta nu poate fi altul decât România. Aici s-a născut, aici este familia ei, de aici își poate dezvolta fără grijă o carieră internațională. Iar pentru Luiza Zan, sunt suficiente motive de a rămâne mereu alături de casa sa.

Muzica reprezintă amprenta sufletului unui popor. Ritmurile tradiționale reflectă spiritul ludic, iar melodiile – creativitatea acestuia. Desigur că îți poți forma o părere despre un popor analizându-i muzica, însă nu ne putem permite să fim selectivi în evaluarea acesteia. Trebuie culese informații complete, atât căutând între piesele etnice, cât și între cele moderne.

 

Proiecte de viitor, simple și sincere

În prezent, Luiza Zan are în lucru două materiale discografice. Unul dintre proiecte presupune întoarcerea la a crea simplu şi sincer. Așteaptă momentul potrivit să lanseze acest proiect, care a ajuns la a șasea piesă în studioul ei.

Nu știu cât de pregătit este publicul român să asculte ceva simplu și sincer. Observ că trendul este la polul opus în întreaga lume, nu ne place sinceritatea, iar simplitatea ne plictisește…

Al doilea proiect este un album de duo – chitară și voce. Anul 2019 ar trebui să fie unul sclipicios, cum îi place artistei să spună. Asta presupune multe concerte faine, aici și peste hotare. Dar fiecare lucru, la timpul lui.

Până atunci, fiți cu ochii și urechile pe afișele care anunță vreun concert sau material discografic cu Luiza Zan!

Aș prefera să gust esența vieții când voi fi pe drumul către cealaltă lume. Deocamdată, mă îmbăt cu viață. Jazz-ul este muzica omului-explorator, a omului liber, a omului iubitor de cunoaștere și exultare.

Elena Mîndru este originară din Cluj-Napoca, fiind cunoscută drept cântăreață, compozitoare, aranjoare, producătoare de muzică, cu precădere insteresată și activă în genul muzicii jazz. A studiat compoziția la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca, iar mai apoi jazzul la nivel de masterat la Royal Academy Aarhus din Danemarca, Royal College of Music Stockholm din Suedia și Sibelius Academy din Helsinki, Finlanda. În prezent e doctorandă la Sibelius Academy, departamentul de jazz, unde predă muzică, produce albume, organizează turnee, concerte și conferințe despre muzică.

A primit multe premii de-a lungul timpului, cele mai importante din perspectiva jazzului fiind Premiul al doilea și Premiul Publicului de la Montreux Jazz Voice Competition.

Cu toate că locuiește în Finlanda alături de soțul ei, care îi este și partener muzical, și de băiețelul lor născut anul trecut, Elena a rămas apropiată sufletește de țara în care s-a născut.

Elena Mîndru & Orchestra Română de Tineret celebrează Centenarul României cu un turneu inedit de jazz simfonic în perioada 6-9 septembrie 2018, motiv pentru care vă invităm să o cunoașteți mai bine prin intermediul acestui articol.

 

Primii pași spre jazz

Elenei îi este greu să spună dacă primul său succes a fost cel de la 17 ani când a câștigat Festivalul Mamaia Copiilor și Festivalul George Grigoriu sau la 7 ani când a participat la Tip Top Mini Top. Ce poate spune sigur e că a descoperit jazzul când avea 14 ani, prin Stefan Vannai, profesorul care împărtășea copiilor și studenților pasiunea sa pentru jazz la Palatul Copiilor din Cluj-Napoca.

Elena s-a format alături de creațiile unor nume ca Nina Simone, Dee Dee Bridgewater, Diane Reeves, Eva Cassidy, Aura Urziceanu, Herbie Hancock, Igor Stravinsky, Adrian Pop, Stefan Vannai, Efortless Mastery (Kenny Werner) și lista ar putea continua mult.

A fost influențată de mulți oameni din jurul său, muzicieni și non-muzicieni deopotrivă. Părinții Petru și Saveta sunt primii ei mentori, cei care au observat înclinația spre muzică și au susținut-o să facă ceea ce îi place. În timpul facultății de la Cluj, a avut bucuria să fie îndrumată de profesorul Adrian Pop, care a știut să vadă părțile bune din calitățile ei muzicale.

Din păcate, jazzul nu este predat în România în mod serios. Și din păcate, la nivel academic nu este întotdeauna luat în serios. Însă toate experiențele cumulate din concertele și proiectele pe care le-am avut de-a lungul carierei mele, munca cu fiecare muzician pe care l-am întâlnit m-au învățat multe lucruri și suficiente pentru a putea ține pasul mai apoi și în universități europene.

Elena Mîndru și-a construit viața pe principii solide, din care nu lipsesc respectul pentru cei din jurul nostru, păstrarea promisiunilor, recunoașterea propriilor greșeli și capacitatea de a oferi o mână de ajutor chiar fără a se aștepta ceva în schimb.

Cum a ajuns Elena Mîndru să studieze în Finlanda

A plecat din țară cu dorința de a studia într-un loc unde exista deja tradiție în a preda jazzul. Prima încercare a fost la Berklee College of Music din Boston, SUA, unde a fost acceptată cu o bursă parțială când avea 17 ani. Cum nu și-a permis să plătească diferența necesară, a ales să studieze în România după liceu. Asta i-a prins foarte bine, recunoaște ea acum.

Pentru masterat a aplicat la universități din Europa, mai aproape de casă. A fost acceptată în Nordic Master of Jazz, un program cu patru universități scandinave partenere, din Danemarca, Suedia, Finlanda și Norvegia. Așa a ajuns la Helsinki, Finlanda în anul al doilea de masterat.

A face muzică în România versus Finlanda

Finlanda investește mult mai mult în educația muzicală, într-un mod mai practic. Mulți oameni știu să cânte la un instrument, la un nivel începător-mediu. De aici pleacă mai departe multe detalii: interesul publicului pentru muzica live de orice fel, percepția publicului despre muzică și muzicieni, respectul publicului față de muzicieni, de profesorii de muzică. Aceste lucruri se văd și când vine vorba de muzica jazz.

Un muzician format în România învață întâi de toate în Finlanda ce înseamnă profesionalismul și modul de comunicare eficient. Există și excepții în mod evident, însă majoritatea vin cu partiturile studiate, la timp. Poți să ai încredere că programul se va respecta și că nu vor lipsi de la repetiții sau concert. Simplifică mult colaborările și munca cu ceilalți muzicieni. Uneori, Elenei îi lipseau aceste lucruri în România.

Pentru că în Finlanda există multe școli unde se predă jazzul și muzica pop, de timpuriu, există mult mai mulți muzicieni bine pregătiți și mai multe opțiuni de colaborare. Prin aceste colaborări, Elena a învățat să fie mai eficientă și mai productivă în felul de a lucra individual sau cu ceilalți muzicieni.

Elena Mîndru despre importanța educației muzicale a publicului în reușita unui concert

În ceea ce privește educația muzicală în România, Elena Mîndru consideră că avem multe extreme, la fel ca și partea socială sau financiară. Unii au parte de educație muzicală suficientă în termeni de ore, însă prea teoretică, iar alții nu au parte deloc. Crede că un balans, undeva la mijloc, cu o programă redusă, însă mai practică ar fi mai utilă în viitorul fiecăruia.

Educația muzicală este extrem de importantă în general, din punctul meu de vedere, în formarea oricărui individ. Reușita unui concert nu stă neapărat în educația muzicală a publicului, ci mai degrabă în deschiderea sufletului și a minții lor. S-ar putea ca o minte educată, însă fără deschidere sufletească să nu primească muzica în inima și judecata lui. La fel, o minte fără la fel de multă educație (muzicală sau de orice fel), dar cu sufletul deschis, care vibrează la fiecare sunet pe care îl aude venind de pe scenă.

Elena Mîndru aduce muzica românească către publicul de jazz din toate colțurile lumii

Elena Mîndru

Elena Mîndru aduce Symphonic Jazz-ul în orașe fără filarmonică

Elena Mîndru a preluat în repertoriul propriu piese scrise de compozitori români (Johnny Răducanu, Marius Popp, Adrian Pop, Dan Variu și alții) sau scrise de ea. O parte dintre ele au influențe din folclorul românesc și chiar versuri în limba română. Le-a cântat în New York, Aarhus, Aalborg, Stockholm, Tallin, Amsterdam, Rotterdam, Heidelberg, Mannheim, Helsinki și alte orașe din Finlanda sau Europa.

A avut doar remarci pozitive, mai ales în ceea ce privește limba română. Publicul ei este de obicei suprins de similaritatea în sonoritate cu spaniola, italiana (limbi apreciate și studiate ca hobby în Scandinavia), dar și de faptul că există piese de jazz din România.

Cum influențează cultura imaginea unei țări

Muzica și orice formă de artă în general joacă un rol extrem de important în imaginea unei țări. Mai ales în Scandinavia. Iar România ar trebui să învețe să profite de acest lucru. Ar fi bine să fim mai atenți la ce fel de știri transmitem presei internaționale, despre ce alegem să informăm pe ceilalți și în ce anume investim.

Investiția în cultură și în educație nu a fost niciodată în van. Finlanda în moment de criză economică a ales să investească în educație în loc să taie din finanțare, de exemplu.

Am uneori impresia că unii furnizori nu au nevoie de clienți, că o duc prea bine – cazare, masă, transport etc. În cazul furnizorilor de servicii, educarea timpuriu a simțului civic (despre care copiii din școlile finlandeze vorbesc tot timpul) ar face o mare diferență. În ceea ce privește instrumentele și infrastructura de transport, e o chestiune financiară evidentă. Cei din conducerea țării noastre ar trebui să ia o pauză de la a face circ și să se ocupe de lucruri necesare și importante.

Problemele diferă de la caz la caz, de la proiect la proiect. Uneori lipsa instrumentelor bune și a lipsei infrastructurii de transport îngreunează mult întregul turneu. Apoi, în unele cazuri, comunicarea lasă de dorit când vine vorba de servicii de orice fel. În plus, muzicii de calitate în România îi lipsește o promovare puternică în media.

Partenerul de viață și de scenă

A fi o familie atât în viață cât și pe scena e uneori un atu, alteori o provocare. Soțul Elenei, Tuomas J. Turunen, pianistul formației, a compus și orchestrat multe dintre piesele pe care cei doi le cântă. Sunt amândoi firi puternice și au viziuni diferite uneori, așa că au învățat amândoi ce înseamnă diplomația. Experiența i-a învățat cum să relaționeze într-o situație tensionată și cum să rezolve situațiile încordate atunci când sunt și alții în preajmă, mărturisește Elena Mîndru.

E în același timp și un atu, mai ales că cei doi călătoresc mult și nu trebuie să fie separați mult timp. Luca, baiatul lor, are deja în jur de 30 de zboruri la activ în primul an de viață.

Sfaturi pentru tinerii care vor să plece din țară

Elena Mîndru le recomandă tinerilor dornici să plece, să nu uite că în România sunt și lucruri pozitive. A pleca nu înseamnă întotdeauna spre mai bine. Performanța pornește și de la munca pe care o face fiecare dintre noi, etica studiului individual, nu numai de la ceea ce îți oferă o universitate din străinătate.

Apoi, aspectul social e un lucru important de considerat, pentru unii poate fi crucial. Dacă nu și-ar fi găsit alesul inimii în străinătate, Elena Mîndru s-ar fi întors în România, așa cum plănuise când a plecat la studii.

Mi se pare incredibil când aud că sute de mii de spectatori vin să asculte un DJ pe o arenă, iar filarmonicile adună cu greu cinci sute de spectatori. Nu sunt de acord cu zicala ”asta e ceea ce vrea publicul”. Cred că publicul vrea ceea ce i se oferă, mai ales când i se oferă insistent și cu o campanie de marketing puternică în spatele ofertei.

În septembrie 2018, Elena Mîndru aduce Symphonic Jazz-ul în orașe fără filarmonică

Elena Mîndru

Elena Mîndru aduce Symphonic Jazz-ul în orașe fără filarmonică

Elena Mîndru vă așteaptă alături de Orchestra Română de Tineret în luna septembrie, în 4 orașe din Transilvania fără filarmonică. Turneul se numește Symphonic Jazz in Transylvania și este organizat prin asociația sa culturală ACEM prin care se ocupă și de proiecte culturale. Concertele vor fi în Sighișoara (6 septembrie), Zalău (7 septembrie), Negrești-Oaș (8 septembrie) și Toplița (9 septembrie).

Acesta e un turneu co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Primăria Sighișoara, Primăria Zalău, Primăria Negrești-Oaș, Primăria Toplița cu sprijinul unor parteneri locali, naționali și internaționali precum Asociația Transilvania Cultural, KulturTandem International e.V.

În turneu o vor avea alături pe dirijoarea cubaneză Cosette Justo-Valdes, împreună cu Dan Variu la fluier și în calitate de compozitor, pe soțul ei Tuomas J. Turunen la pian, pe basistul Michael Acker originar din Brașov și pe tobarul bulgar Bobby Petrov.

Publicul din aceste orașe și din împrejurimi va putea face cunoștință cu un concert unic și extraordinar, în care muzica jazz este îmbinată cu muzica clasică, cu influențe folclorice românești. Ideea generală a turneului e să ajungă în orașe care nu dispun la ora actuală de filarmonică proprie și în care accesul la acest tip de eveniment este redus. Elena Mîndru speră ca la acest turneu să aibă un public cât mai mare și să inițieze o tradiție prin acest tip de concerte.