Luiza Zan: „Jazz-ul este muzica omului-explorator!”

Luiza Zan face parte din rândul puținilor artiști contemporani care nu au nevoie de oportunitățile capitalei pentru a-și câștiga și menține notorietatea. Câștigătoare a premiului 1 la Cerbul de Aur Brașov în 2004 și al locului doi la Festivalul de Jazz din Montreux, Luiza Zan s-a dedicat muzicii și familiei în egală măsură.

Născută în Tulcea în anul 1980, Luiza Zan câștigă primul premiu la doar 4 ani, locul 1 la un concurs ”Șoimii Patriei”. În 2004 obține premiul I la Festivalul Internațional Cerbul de Aur Brașov. Interesant e că ambele performanțe s-au datorat interpretării aceleiași piese, “Frunzuliţa d’alior”. Însă cea mai importantă recunoaștere a valorii sale este premiul al II-lea la Festivalul de Jazz din Montreux (Elveția), chiar cu o săptămână înainte de cucerirea Cerbului de Aur.

Au urmat ”Premiul Confirmării” la Gala Premiilor de Jazz din 2004, ”Muzicianul Anului” în 2011 la Gala Jazz Prize, multe alte trofee interne și internaționale.

Până în prezent a lansat 5 albume de muzică, dintre care ”Heritage” (2016) este cel mai apreciat. A cântat gospel cu Snaps încă din 2005 și încă mai cântă împreună, deși nu a găsit în România o nișă pentru genul ăsta. Oamenii sunt reticenți și, în general, nu înțeleg muzica asta, subliniază artista.

În teatru, a avut șansa să lucreze cu Radu Afrim, la Năpasta (Teatrul Național). Apoi cu Vlad Massaci (True West – Teatrul Andrei Mureșanu), cu Sebastian Marina (Șapte ⬇️- Teatrul Andrei Mureșanu). E o muncă frumoasă și uneori cruntă, plină de răsplată emoțională, spune Luiza Zan.

Suntem suma oamenilor pe care-i întâlnim în viață

Vedem așadar cum Luiza și-a dedicat întreaga viață muzicii, artei în general. Jazz-ul apare însă undeva prin 1992-‘93, odată cu vizita unui prieten belgian al tatălui său, Pierre Vanhoorde, căruia și azi îi mulțumește pentru discul cu Nat King Cole. Stilistica vocală a marelui artist i-a demonstrat că nu există diferențe între voce și alte instrumente, că nu există bariere tehnice în abordarea unei melodii.

Un alt album care i-a croit cumva gândirea muzicală este interpretarea lui Sviatoslav Richter a concertului nr.2 op.18 pentru pian și orchestră în do minor de Rahmaninov. Aceasta este o înregistrare din 1959 pe bandă de magnetofon, pe care a ascultat-o de nenumărate ori.

Cei 9 ani de canto clasic la Liceul de Artă din Piatra Neamţ și la Universitatea de Arte Iași, suprapuși peste talent și multă muncă au stat în spatele succesului său. Cea mai importantă lecție este dată de profesorul său de jazz din facultate. Datorită lui Rick Condit, Luiza Zan a învățat să asculte jazz corect și să aibă curaj să greșească atunci când cântă.

Momentul zero, în care a știut că se va dedica jazz-ului, a fost însă pe scena Festivalului de la Montreux. Nu pentru că reușise să cânte acolo, nici măcar neapărat pentru marele premiu obținut. A avut marea șansă să cunoască îndeaproape nume mari, pe care nici nu visa să le întâlnească. Geri Allen, Bob Hurst, Eric Harland sau Omar Hakim sunt doar câteva din numele cu care a împărțit scena unuia dintre cele mai prestigioase festivaluri de jazz din lume. A decis atunci, în acel clipe unice, că va căuta mereu oportunități de a cânta cu oameni valoroși.

Luiza Zan @ George Enescu Square Bucharest

Căutarea liniștii după recunoașterea valorii

Toate aceste distincții nu au fost suficiente pentru a o reține pe Luiza Zan în București. Cu toate oportunitățile pe care i le oferea capitala, a ales să-și urmeze sufletul. Iar sufletul său pereche, soțul, partenerul și managerul ei personal locuia în Sfântu Gheorghe… Așa că artista a lăsat vacarmul capitalei pentru a se bucura de avantajele unui oraș mic și liniștit.

Cea mai mare dificultate este să accepți liniștea. Pentru mine. În același timp, liniștea este și cel mai mare avantaj al vieții departe de tumultul capitalei. Când ești pregătit să afli cine ești, te retragi într-un loc care nu te obligă neapărat să fii “cineva”.

Viața personală și cea de muzician au început să se contureze mult mai frumos de când Luiza a devenit mamă. Ca om, petrece mai mult timp bucurându-se de lucrurile mici, dar importante, iar ca artist, e mai selectivă în alegerea concertelor.

Rămâne un om spontan în reacții, dar nu neapărat imprevizibil. Îi plac mișcările pregătite, precupețite. Pentru fiecare alegere, are în cap două consecințe posibile. Nu întotdeauna alege bine, dar surprinsă nu prea e, mărturisește artista.

Educația jazz-ului dincolo de reguli

De la mama sa, Luiza a moştenit darul predării muzicii. Când a părăsit capitala, a renunțat să predea la Conservator, iar acum educă după propriile reguli în orașul său adoptiv.

Eu predau în confortul micului meu studio, în termenii pe care singură mi-i impun. Dacă un elev are nevoie de 3 ore de lucru, în loc de două, nu ne oprim doar pentru că o cere programa universitară. Sunt liberă să îmi aleg elevii după cum consider că pot ajuta respectivul om, nu sunt constrânsă să lucrez cu nimeni, nicicând. În plus, e liniște, miroase a lavandă mereu și e foarte zen, așa, la mine…

Artista cunoaște bine minusurile sistemului educațional și crede că avem o problemă cu lipsa jazz-ului în licee. Mediul academic de jazz suferă din lipsa elevilor bine pregătiți și bine motivați, care să nu fie luați de la zero odată intrați în Conservator. Aici, pedagogii bine pregătiți nu pot preda la un nivel superior, astfel încât munca lor să fie cu adevărat motivantă și plină de satisfacții.

În contradicție cu, de exemplu, țara vecină, Ungaria. Luiza are turnee anuale și albume scoase în Ungaria, este rezidentă permanentă la Budapest Jazz Club. Acolo sunt mult mai mulți muzicieni de jazz, tocmai pentru că există mai multe școli de profil, mai mulți profesori, săli mai mari, mai numeroase, arhipline la orice concert de jazz.

Poate dacă ar exista o competiție între licee de muzică pe partea de jazz, am vedea o mai bună prezență la admitere la Conservator.

Pe toți cei care vor să evolueze, artista îi sfătuiește să își dorească și să facă tot ce le stă în putință să evolueze, să se facă auziți, să se înconjoare de muzicieni care îi fac să fie mai buni și de oameni care cred în visele lor.

Luiza Zan @ Romanian Peasant Museum

Publicul, marea necunoscută a unui concert

Publicul este o necunoscută mereu. Nu ai garanția că te va plăcea, orice ar fi. Nici dacă epuizezi toate biletele cu o lună înainte de concert, nu poți fi sigur de reușita unui concert. Poți controla acest aspect doar în momentul în care pășești pe scenă. E o sarcină de care ai relativ puțin timp să te achiți și care cere concentrare, determinare, profesionalism și un pic de sclipici.

O altă educație muzicală, publicul nu necesită, spune artista. O conduită diferită poate că există “afară”, în funcție de locul unde cânți. Luiza a întâlnit public crispat și aici, dar și afară, la fel și public efervescent. Nu crede că trebuie neapărat o doză superioară de cunoaștere muzicală. Însă, cu siguranță, un public “experimentat” e de preferat, pentru că e la fel de important coechipier precum colegii de scenă.

Cât despre dificultățile organizării unui turneu în țară, Luiza îmi amintește că România este țara tuturor posibilităților. Trebuie să țină mereu cont că orice detaliu stabilit cu mult înainte se poate schimba în ziua concertului. Atâta timp cât nu există un sistem care să protejeze cu adevărat artistul, acesta va fi mereu expus la … tot felul de posibilități.

Din fericire, Luiza Zan are o experiență internațională extrem de bogată. Lucrează cu muzicieni renumiți de peste hotare, cu organizatori de concerte sau turnee cu metode pe care am face bine să le preluăm mai des.

Luiza Zan: „Muzica reprezintă amprenta sufletului unui popor”

Până la urmă însă, Luiza cântă oriunde vede că oamenii sunt deschiși sau… natura primitoare. Artistei îi plac foarte mult provocările și a ieșit de multe ori din cluburile clasice de jazz. De la un jam session în rezervația Joshua Tree din California la curtea unei grădinițe, de la o sală de sport plină de dansatori până la o scenă de teatru plină de pământ, într-o arenă de tenis sau în Ljubljana pe stradă.

Pentru a susține același ritm, are nevoie de un loc cald, primitor, un loc în care se simte în siguranță, bine, acasă. Iar acesta nu poate fi altul decât România. Aici s-a născut, aici este familia ei, de aici își poate dezvolta fără grijă o carieră internațională. Iar pentru Luiza Zan, sunt suficiente motive de a rămâne mereu alături de casa sa.

Muzica reprezintă amprenta sufletului unui popor. Ritmurile tradiționale reflectă spiritul ludic, iar melodiile – creativitatea acestuia. Desigur că îți poți forma o părere despre un popor analizându-i muzica, însă nu ne putem permite să fim selectivi în evaluarea acesteia. Trebuie culese informații complete, atât căutând între piesele etnice, cât și între cele moderne.

Proiecte de viitor, simple și sincere

În prezent, Luiza Zan are în lucru două materiale discografice. Unul dintre proiecte presupune întoarcerea la a crea simplu şi sincer. Așteaptă momentul potrivit să lanseze acest proiect, care a ajuns la a șasea piesă în studioul ei.

Nu știu cât de pregătit este publicul român să asculte ceva simplu și sincer. Observ că trendul este la polul opus în întreaga lume, nu ne place sinceritatea, iar simplitatea ne plictisește…

Al doilea proiect este un album de duo – chitară și voce. Anul 2019 ar trebui să fie unul sclipicios, cum îi place artistei să spună. Asta presupune multe concerte faine, aici și peste hotare. Dar fiecare lucru, la timpul lui.

Până atunci, fiți cu ochii și urechile pe afișele care anunță vreun concert sau material discografic cu Luiza Zan!

Aș prefera să gust esența vieții când voi fi pe drumul către cealaltă lume. Deocamdată, mă îmbăt cu viață. Jazz-ul este muzica omului-explorator, a omului liber, a omului iubitor de cunoaștere și exultare.