Articole

Florin Răducanu
Florin Răducanu este un nume important în lumea jazz-ului românesc şi internaţional. Pianist, compozitor şi orchestrator, a participat la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale de jazz, performând în Europa şi în Asia, alături de nume importante precum: David Murray (SUA), Jorge Silvester (Afro-caribbean), Lee Pearsons (SUA), Jean-Louis Rassinfose (Belgia), Eric Legnini (Italia), Joseph Pruesner (SUA-Malaiezia), Jasper Bloom (Olanda), Ari Roland( SUA), John Mosca (SUA), Zaid Naser( SUA), Keith Balla (SUA), Herwig Gradisching (Austria), Jari Perkiomaki (Finlanda), Daniel Rotem (Israel/SUA), Tal Gamlieli (Israel), Roy Oliel (Israel), Idan Walish (Israel), Paolo Morello (Germany/Brasil), iar în 2017 a colaborat cu legendarul Billy Cobham (SUA/ Panama) în Israel.

 

De-a lungul vremii, Maestrul Florin Răducanu a iniţiat numeroase proiecte, a participat la evenimente variate, în formule de trio, sextet sau chiar alături de orchestre simfonice de jazz, a cucerit scene româneşti şi internaţionale, a obţinut premii, distincţii, a lansat cărţi şi vreo 8 albume.

Acesta este personajul, dacă îmi este permis să spun aşa, pe care îl aduc astăzi în faţa dumneavoastră şi altfel, nu doar ca un Maestru al Jazzului, dar şi un om remarcabil, al cărui spirit este categoric departe de ceea ce ne este nouă dat să cunoaştem.

 

Motto: „Libertatea care nu poate fi îngrădită din exterior se află doar în propriul act de creație”

Florin Răducanu şi-a creat un „brand” din simbioza classical-jazz, teza sa de doctorat cu titlul „Improvizaţia între libertate şi control” fiind axată pe două ipostaze ale creatorului-profesor: Poemul simfonic de jazz ,”Jazz Ecumenica” şi metoda de improvizaţie muzicală.

Fondator al Secției de Jazz și Profesor titular la Colegiul Naţional de Muzică “George Enescu”; membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România; dirijor şi lider al Ansamblului de Jazz Simfonic Classical Trubadures Orchestra, cu care a cântat în 2009 pe scena Festivalului George Enescu.

Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru Compoziție de Jazz Simfonic. Premiul Revistei de atitudine și Cultură „Cuvântul”. Muzicianul de Jazz al Anului 2009 în România. Premiul Albumul de Jazz al anului 2011 în România.

În 2013 a publicat „Ghidul pentru improvizația jazzului”, un ajutor prețios pentru fiecare muzician aspirant la jazz.

În 2014 a participat la Kiev la un festival de jazz, alături de muzicieni din Ucraina, cu această ocazie susţinând un masterclass pentru studenţii Academiei de Muzică P.I. Ceaikovski din Kiev. Tot atunci, Florin Răducanu a fost invitat să celebreze Ziua Jazz-ului la Clubul de jazz Porgy & Bess din Viena.

Florin Răducanu

Florin Răducanu: Am o bucurie deosebită când ascult – pe 3 din cele 8 Cd-uri – sunetul pianului “Fazioli”, o bijuterie pe care o deține cel mai important club de jazz din Europa, Porgy&Bess din Viena.

După o astfel de listă, mi-a venit cumva să ţin un fel de moment de reculegere al sufletului meu. Şi al cuvintelor. Ce aş putea eu să mai spun în faţa unui colos al jazzului?

Am reuşit, deoarece Florin Răducanu ştie să fie un om de o modestie şi de o frumuseţe interioară covârşitoare. Ştie să coboare alături de tine, să te ia de mână şi să îţi prezinte latura umană a tot ceea ce reprezintă arta, jazzul şi Domnia sa.

Prin blândeţea caracteristică, zâmbitor şi coborât cumva dintr-o altă sferă, cea a stelelor şi Universului, maestrul Florin Răducanu mi-a spus:

Voi face apel la un citat din Mahatma Gandi care spune aproximativ : „… este mai bine să lăsăm ca viața să vorbească despre noi în locul vorbelor…”. Sunt profesor – atât la nivel universitar, cât și preuniversitar – pianist și compozitor. Trebuie să spun că nu-mi place să vorbesc/povestesc  depre mine !? Există, grație mass-media internă și internațională emisiuni radio-tv, site-uri, reviste etc. unde se pot găsi informații despre mine. Cea mai importantă sursă de informație aparține partenerului meu din Canada, JazzWorldQuest.com

 

De unde provine un Maestru ca Florin Răducanu

Şi totuşi, oamenii geniali şi frumoşi se nasc ca noi toţi. Provin din familii frumoase, copilăresc, se julesc, râd şi plâng ca noi. Au un anumit drum în viaţă, fac alegeri, au urcuşuri şi coborâşuri. 

Mă gândesc, însă, că tocmai aceste alegeri sau motivația din spatele lor fac diferenţa între noi şi oamenii de marcă ai artei şi culturii la nivel mondial. Florin Răducanu îmi confirmă:

Se spune că alegerile noastre de viață nu sunt deloc întâmplătoare, Sinele nostru îndrumându-ne, la nivel subconștient, în funcție de scopul pe care ni l-am propus în cadrul căii de evoluție spirituale pe care ne-am ales-o încă de la alegerea unui corp somatic în care să ne întrupăm.

O primă etapă în formarea lui Florin Răducanu a reprezentat-o șansa unei copilării frumoase, alături de părinți ideali. Un element primordial și decisiv este un mediu familial unde să ne găsim energia şi spiritul. Părinții ne croiesc aripile cu care vom învăţa să zburăm mai târziu liberi, frumos şi încrezători în noi înşine, în capacităţile noastre şi în viaţă.

Ceea ce vreau să subliniez este un aspect referitor la mediul familial din copilăria fiecărui om. Este deosebit de important ca un copil să trăiască într-un mediu familial armonios, în care bărbatul și femeia, reuniți în cuplu, înțeleg că atunci când există copii, aceștia trebuie să beneficieze de toată atenția, înțelegerea iubitoare și suportul părinților. Foarte important este ca părinții să-i respecte personalitatea copilului, să-l ajute să se maturizeze și să-și formeze o personalitate distinctă, prin respectul arătat de părinți față de dorințele, aspirațiile și stările emoționale ale copilului.

Mai departe, o somitate în lumea muzicală precum Florin Răducanu are o legătură specială cu jazzul. Nimeni nu ajunge întâmplător într-un anume loc şi nimeni nu dezvoltă o anume pasiune într-un talent uimitor, dacă undeva, în sinele său, nu există chemarea. 

În cazul său, a fost vorba despre dorința de a se exprima liber prin limbaj muzical. Răspunsul a venit chiar din timpul studenției, sub forma muzicii de jazz și a artei improvizației.

Poate părea suprinzător însă, nu peste mult timp, Florin Răducanu a realizat că libertatea jazzului poate fi atinsă prin acumularea unor cunoștințe și reguli de creație spontană destul de stricte. Că, de fapt, jazzul este bine făcut în mod organizat și mai puțin aleator.

De aici, a mai fost doar un pas până la a înțelege cuvintele marelui Goethe. „Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greșit că e liber”. Și „Nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranța activă”. Două citate extraordinare, care, transpuse pe exemplul lui Florin Răducanu, ne învață că a rămâne înrădăcinați în propriile credințe nu face decât să conducă la mediocritate.

Florin Răducanu

Florin Răducanu: Este foarte important să ne placă și să iubim finalitatea și scopul acțiunii noastre… Despre iubire, același genial om de știință și totodată artist-creator de geniu, Goethe, spunea : “iubirea nu domină, ea educă, iar aceasta înseamnă mai mult”.

 

Cel mai marcant proiect: Jazz Ecumenica și prezentarea sa în spațiul rusofil

Am reuşit să smulg de la Florin Răducanu faptul că Domnia sa a avut şansa să beneficieze – în anumite momente cheie – de suportul unor instituții din țară și străinătate care i-au pus la dispoziție tehnica necesară realizării înregistrărilor care ulterior au devenit suporturi audio/video – CD si DVD. 

De asemenea, realizări deosebite a obținut datorită Societății Române de Radiodifuziune, cu suportul Orchestrelor/Big Band-ul Radio.

Însă cea mai puternică recunoaștere a fost, fără îndoială, colaborarea cu Belarusian Philarmonic Orchestra, atunci când a prezentat, în premieră mondială, poemul său de jazz simfonic, “Romanian Simfonic Jazz Poem – Jazz Ecumenica”

La Minsk, am avut parte de o “minune” atunci când televiziunea națională din Belarus a decis să filmeze concertul cu premiera lucrării mele și să o transmită cu ocazia Zilei Mondiale a Jazzului – UNESCO JAZZ Day. Simbolismul a fost și mai important, având în vedere că evenimentul UNESCO a fost promovat, cu ocazia concertului nostru (din România am avut-o ca invitată și pe Dalila Cernatescu, prof.titular al catedrei de Nai în cadrul Universității Naționale de Muzică din București)  într-o țară rusofilă și considerată cu reminiscențe comuniste… În fapt, muzica s-a dovedit că nu are granițe, limbajul muzical fiind cu adevărat universal.

Concertul filmat, care a devenit și DVD, poate fi vizionat aici :

 

Cine sunt mentorii lui Florin Răducanu, sau o posibilă explicație a complexității unui mare artist

La această întrebare, Florin Răducanu a răspuns aproape pe nerăsuflate, calm, cald, ca şi cum ar fi căutat cumva clapele pianului, pentru a ne interpreta cea mai minunată partitură a sufletului şi eului său spiritual.

Un răspuns care ne pune pe gânduri și merită analizat cu mare atenție:

„Ați întrebat cine? Există un răspuns – este adevărat al oamenilor „cuminți” și conștienți, în sensul că există ceva în spatele celor palpabile –  în care trimiterea se face către Dumnezeu.

Problema este că, răspunzând astfel, Îl personificăm pe Dumnezeu. Ori tocmai aici avem o problemă… Dumnezeu personificat poate fi doar un aspect al măreției „Sursei” tuturor lucrurilor „văzute și nevăzute”.

Există o referire, în Biblie, la Dumnezeu ca fiind  „Cel PreaÎnalt”.  Personal, am început să înțeleg cât de cât mai bine măreția lui Dumnezeu datorită metafizicii ebraice și hinduse, „Cartea Misterului Pecetluit”, care derivă din Zohar, fiind una dintre acestea.

Știința ne arată că totul este vibrație (chiar și rocile și pietrele conțin materie structurată pe o anumită frecvență), frecvență, deci număr, iar fizica sunetului și arta sunetelor (muzica) ne pot ajuta să înțelegem mai bine conceptul de material și nematerial, văzut și nevăzut al Divinității creatoare.

Cea mai bună metodă de a primi energie este orice formă de rugăciune și meditație care ne conectează cu „Sursa” tuturor lucrurilor și chiar a formelor – gând/conceptelor. Goethe – a cărui gândire devine un motto în acest interviu – vorbea despre „Planta Arhetipală – URPFLANZE”, aplicând în botanică ceea ce Zoharul ne explică prin Lumea Arhetipală sau Lumea ideilor.

Înțelepciunea ebraică ne vorbește despre Dumnezeu nematerial sau Arhetipul, Lumea Ideilor nematerializate care, odată cu coborârea frecvenței, se materializează în cadrul Copacului Vieții sau Adam Quadmon sau Hristos Cosmic !? Ceea ce înțelepciunea ebraică numește ADAM QUADMON, înțelepciunea hindusă denumește PURUSHA, iar creștinii HRISTOS Cosmic. Înțelepții sufiști din Islam vorbesc despre un nume al lui Dumnezeu format din 99 de litere. De fapt, toate religiile vorbesc despre același Dumnezeu, dar gradele de cunoaștere despre Măreția LUI sunt diferite, de la popor la popor, de la cultură la cultură.

Din acest motiv, trebuie să fim recunoscători tuturor „maeștrilor înălțați”, denumiți și profeți, începând de la Pitagora – cel care ne arăta Măreția lui Dumnezeu prin știința și metafizica numerelor, trecând prin bunătatea și înțelepciunea lui Gautama Budha, cel care ne-a arătat manifestarea Empatiei, și, în spațiul creștin, raportându-ne la LOGOSUL întrupat, ISUS Hristos, cel care a înglobat atributul suprem al lui Dumnezeu – Iubirea.”

Categoric, Florin Răducanu nu este doar un mare muzician ci un filosof, un om de la care ai putea să înveţi toate misterele şi lecţiile universului. Povesteşte cu atâta plăcere şi bucurie, cu atâta emoţie. Ai asculta fără să clipeşti, ca şi cum ai fi la una din cele mai frumoase lecţii de muzică şi jazz.

Cât despre mentorii săi, Bach și Beethoven rămân etaloane universale pentru orice muzician modern, datorită felului în care „au reușit să aducă împreună trecutul, prezentul și viitorul în opera lor.” 

Însă Florin Răducanu se uită cu admirație și la un Einstein, cel care spunea că, dacă nu ar fi fost fizician ar fi ales muzica, sau la un Nikola Tesla pentru felul în care ținea cont de legile numerologiei în tot ceea ce realiza.

Un tip fascinant și cu o teorie științifică revoluționară este contemporanul Gregg Braden, care – în cartea „Codul lui Dumnezeu” – ne arată cum numele lui Dumnezeu este codificat în corpul uman prin cele patru elemente constitutive ale ADN-ului: hidrogen, azot, oxigen, carbon. Aceste 4 elemente corespund unor litere specifice din alfabetul ebraic, care simbolizează unul dintre numele lui Dumnezeu. Acest autor și om de știință completează ceea ce Goethe arăta despre Arhetipul ”Urpflanze.”

 

Ce (ar trebui) să însemne să fii Român

Şi încă o dată, frumuseţea sufletului, un suflet educat de graţia divină, dar şi de muzică, mi-a dat un răspuns cu totul şi cu totul neaşteptat. Fericit, dar neaşteptat!

Observ că ați scris cuvântul român cu “R” mare.  Patriotismul este un sentiment foarte frumos care are și un efect material imediat: siguranța pentru sine și pentru cei apropiați. Din păcate, în istorie, observăm deraieri grave de tip ultranaționalist și xenofob, din acest motiv, trebuie să fim circumspecți în situațiile cu manifestări extreme de tip naționalist.

În istoria muzicii, există un fenomen foarte frumos – la sfârșitul sec.XIX și continuat și la începutul sec.XX – cunoscut sub denumirea de „școlile naționale”. În această perioadă, compozitorii s-au intors cu fața către bogăția muzicilor tradiționale pe care le-au metamorfozat prin tehnici componistice și le-au universalizat prin discursuri simfonice de tip cult. Este și cazul titanului nostru, George Enescu.

Da, acest tip de patriotism este ideal, este benefic tuturor, demonstrând  că limbajul muzical este universal – cu anumite manifestări specifice idiomatice -, frumusețea locală a unei culturi muzicale tradiționale fiind astfel reașezată în totul unitar care este „Muzica lumii”.

Personal tocmai această axiomă de unitate a „Muzicii lumii” am aplicat-o în Poemul de Jazz Simfonic, demunit “Jazz Ecumenica”. Pornind de la idiomul românesc – DOINA – am demonstrat asemănări cu idiomul afro – BLUES-ul -, cu conceptul improvizatoric hindus – RAGA – și Maquam-ul  arăbesc care a influențat compozitorii iberici precum Manuel de Falla.

Jazzul este într-adevăr o sinteză muzicală, dar depinde de pregătirea muzicianului dacă poate să cuprindă părțile componente: muzicile tradiționale de tip improvizatoric respectiv muzicile culte de tip improvizatoric.

În mod normal, ar trebui să resimțim aceeași bucurie că suntem români, precum cetățeanul care este german, francez, suedez, evreu/israelian, arab, etiopian, mongolez sau japonez.  Datoria fiecărui cetățean al unei țări este să-și apere integritatea națională, valorile culturale, toate acestea raportate la propria familie și la familia extinsă a umanității.”

Florin Răducanu

 

Cuvânt de încheiere

Nu pot decât să îi mulţumesc atât Maestrului Florin Răducanu, cât şi Divinităţii pentru această imensă bucurie şi emoţie de a putea sta de vorbă cu un mare muzician şi om, de la care am învăţat modestia sub o altă formă şi faptul că în toate există credinţa şi iubirea.

Încheiem acest dialog într-o notă de optimism, tot cu un gând al lui Goethe care spunea că “minunea este copilul cel mai drag al credinței” , și spun eu mai departe că muzica este o rugăciune pentru unitate. Iar eu, am să îmi las sufletul să facă o adâncă şi respectuoasă reverenţă în faţa dumneavoastră şi să vă mulţumesc că mi-aţi oferit ocazia de a mă plimba peste tot. Atât în lumea muzicală, cât şi în cea spirituală şi sufletească!

A fost o onoare şi o imensă bucurie! Vă doresc să ajungeţi pe cât mai multe scene, Maestre şi să împărtăşiţi iubirea şi frumosul, aşa cum numai dumneavoastră ştiţi!

Cadmiel Boțac

La doar 21 de ani, Cadmiel Boțac este una dintre marile speranțe ale pianului din România. În prezent e student în ultimul an la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Premii și diplome a obținut multe de-a lungul anilor, dar poate cel mai important e faptul că iubește muzica și cântă la pian de când era mic. Mulți l-au cunoscut și s-au convins de valoarea sa urmărindu-i prestația la emisiunea ”Românii au talent”.

 

Tânărul muzician a ajuns să studieze pianul pentru că îi plăcea de mic să cânte. Era fascinat de orice jucărie care scotea vreun sunet. Chiar cânta cu vocea la grădiniță, destul de bine pentru un copilaș de 2-3 anișori, spun cei care îl cunoșteau încă de pe atunci. Părinții și-au dat imediat seama de faptul că are o înclinație spre muzică. Așa a ajuns ca la vârsta de 4 ani să înceapă studiul pianului cu regretata profesoară Chifor Monica, de la Școala de Muzică din Sighetu Marmației.

Orele de pian erau mai mult scurte ședințe de joacă la instrument deoarece la vârsta respectivă îi era greu să rămână mult timp concentrat la pian. Cu toate acestea, profesoara sa a avut foarte multă răbdare cu el, în toți cei 10 ani în care au colaborat.

Neavând posibilitatea de-a studia pianul în Sighet după ciclul gimnazial, Cadmiel Boțac a continuat în Cluj-Napoca. La pian a fost îndrumat de binecunoscutul pianist și profesor Daniel Goiți. Un muzician rafinat, un pianist extraordinar, un om deosebit de la care Cadmiel a învățat și încă învață multe lucruri. Colaborarea celor doi a rămas aceeași până în ziua de azi, una cu multe roade.

 

Pianistul cu o continuă sete de învățare

Îl cunosc pe Cadmiel ca un tânăr aparte, foarte modest, cu mult bun simț, dornic mereu de a învăța lucruri noi și a se dezvolta pe toate planurile. În primul rând, a învățat ce înseamnă pianul, ce e muzica, acest univers infinit și incredibil de frumos. A mai învățat faptul că poți ajunge la lucruri frumoase doar cu foarte multă muncă, oricât de mult talent ai avea.

A învățat și că în muzică, la fel ca în alte domenii, nu câștigă mereu cei mai buni. Totul ține de împrejurări. Trebuie să te lupți în orice etapă a vieții cu un zid de interese, de oameni ignoranți poate, sau de multe alte probleme care nu au nimic de-a face cu frumusețea muzicii.

Cadmiel Boțac are convingerea că muzica se interpretează și prin prisma propriei vieți, a experiențelor din viața personală. De aceea spune că orice experiență, orice carte citită sau muzică ascultată, orice pictură privită, orice om de la care a avut de învățat, l-au influențat în interpretarea și înțelegerea muzicii.

Pentru el, valorile creștine sunt baza pe care își clădește viața. Credința în Dumnezeu ocupă cel mai important loc în viața sa, și crede că muzica e un dar de la Dumnezeu.

Pe lângă muzică, Cadmiel e foarte pasionat de arta fotografică și de fotbal. Din păcate, sportul său preferat nu-l prea poate practica prea des deoarece trebuie să se ferească de eventuale accidentări.

Cadmiel Boțac

Cadmiel Boțac și marile premii care i-au confirmat valoarea

În mai 2014, Cadmiel Boțac termina concursul “Astana Piano Passion”- Kazahstan pe locul 1. Dintre 120 de tineri pianiști înscriși în concurs, doar 30 au fost selectați pentru a participa. Acolo a avut ocazia să îl cunoască pe rusul Denis Matsuev, președintele juriului, unul din cei mai mari pianiști ai lumii. Pentru Cadmiel, un adolescent de 17 ani din România, acel premiu a fost o frumoasă confirmare că munca sa nu e în zadar și că e pe drumul cel bun. Încrederea acumulată la acel concurs i-a dat putere să lupte în continuare cu toată inima și cu toată puterea.

Un alt premiu important l-a obținut în Zagreb – Croația. Avea doar 10 ani în acel moment, iar în concurs evoluau pianiști cu vârste până la 20 de ani. Spre surprinderea tuturor, Cadmiel a obținut Marele Premiu, oferit pentru cel mai bun participant din tot concursul! Tânărul pianist recunoaște că la vârsta de 10 ani nu realiza foarte bine ce i se întâmplă, dar simțea că e un moment special în viața sa.

La doar 14 ani, Cadmiel Boțac a fost invitat de către Ambasada României în Luxemburg să susțină un recital la Conservatorul local. A fost de asemenea selectat să participe la cursuri de măiestrie la Mozarteum International Summer Academy de la Salzburg şi International Summer Academy de la Viena, unde profesori i-au fost mari artişti precum Robert Levin şi Boris Berman. Nu în ultimul rând, prezența lui Cadmiel la Concursul Internațional George Enescu în 2018 este o nouă confirmare a valorii sale.

Premiile sunt doar un bonus pentru pasiunea mea de a cânta la pian.

American Dream

Un alt premiu important a venit în 2010 – Locul 1 la concursul “Dinu Lipatti”. Din acel moment a început o frumoasă colaborare cu Radio România Muzical. Chiar în această perioadă, a primit din partea conducerii radioului o sesiune de înregistrări solo, iar în curând vom vedea și un disc cu piesele înregistrate.

Competiția te face mai puternic, mai motivat, te expune publicului, și de aceea, cât timp voi putea, voi participa la astfel de evenimente. Concursurile fac parte mereu din proiectele mele. În viitorul apropiat îmi doresc să finalizez acest proiect început cu Radio România Muzical, realizarea unui CD.

Cadmiel Boțac

Un mare vis al său, ca al oricărui muzician, este să cânte la Carnegie Hall New York într-o bună zi. Cadmiel crede că participarea sa la un concert în New York l-ar putea ajuta să cunoască oameni influenți în domeniul muzicii. Un oraș atât de important te face cunoscut în fața publicului avizat, de aceea o astfel de ocazie nu trebuie ratată.

Chiar dacă încă nu a ajuns pe celebra scenă newyorkeză, a cântat totuși pe tărâm american. În urmă cu aproape 8 ani a primit o bursă de merit în SUA, care a constat într-o tabără de vară în Boston. Această tabără nu a fost legată de muzică, ci mai degrabă de sport, fotografie, arte plastice. Organizatorii, aflând de pasiunea sa, i-au organizat un recital solo în Boston la un club privat de artă. Emoțiile unui adolescent de 13-14 ani sunt intense într-un astfel de moment, iar succesul acelui recital a fost o nouă etapă parcursă în evoluția sa ca pianist.

Cadmiel Boțac nu s-a văzut niciodată făcând altceva în afară de muzică. Toate premiile de mai sus sunt pietre de aducere aminte în viața sa, pe lângă multe altele. Premiul din Kazahstan a fost însă punctul zero, fiind copleșit de importanța momentului. Atunci a știut cu adevărat că va face pian toată viața.

 

Marile probleme ale unui pianist student în Cluj

Cu toate că a avut multe oportunități de a pleca din țară, a ales să continue deocamdată în România, deoarece încă are lucruri de învățat de la profesorul său. A ales să rămână deocamdată în România pentru că își iubește țara. A dezvoltat relații frumoase cu oameni minunați, a început colaborări de lungă durată.

Cu toate astea, și-ar dori ca anul viitor să studieze la o universitate de prestigiu din Europa. Prima ușă deschisă e în Viena. Crede că orice tânăr muzician român are nevoie de această schimbare, pentru că nivelul din școlile europene e mult mai ridicat decât în România. Dacă această mutare nu e posibilă, cu siguranță va încerca să păstreze legătura cu mediul bun din străinătate.

Cadmiel Boțac consideră că prima provocare din viața oricărui student care vine în Cluj e să își găsească o locuință bună. Pentru pianiști, lucrurile se complică puțin, pentru că nu pot studia la instrument oriunde, depinzând foarte mult de pianele conservatorului de muzică. Programul la conservator începe la 6 dimineața, iar ca să ai siguranța unei săli cât mai bune, trebuie să fii prezent în fața academiei începând cu ora 5. În timpul anului universitar se dă o adevărată bătălie pentru sălile din conservator, dar acest lucru îi ajută să fie foarte bine organizați și disciplinați.

 

Cadmiel Boțac și jazz-ul

În ultima vreme, Cadmiel Boțac a devenit preocupat și de Jazz. E un domeniu atât de complex și frumos, încât necesită o dedicare exclusivă. Din păcate, timpul nu îi permite să aprofundeze și jazz-ul, dar își dorește mult ca în viitor să îi poată acorda mai multă atenție.

Cadmiel Boțac a și compus muzică, mai mult ca un exercițiu. E foarte interesant să experimentezi din mai multe laturi ale muzicii, acest lucru te pune în contexte diferite și te ajută să înțelegi complexitatea muzicii. Cu toate astea, simte că partea de compunere a muzicii nu e domeniul lui.

Aș vrea să vă mulțumesc pentru invitația dumneavoastră, și vreau să vă spun de la bun început că experiența mea e mult prea mică și umilă, dar din puținul meu, îmi doresc să împărtășesc lucruri frumoase și, sper eu, ziditoare pentru alții.

Aurelia Vișovan

Aurelia Vișovan face parte din rândul tinerei generații de muzicieni români care face cinste acestei țări. Ea a câștigat până acum peste 25 de premii internaționale. Cel mai important e Premiul I la Concursul internațional de pian Santa Cecilia din Porto (2015). În 2017 a obținut Premiul Special pentru cea mai bună interpretare a lucrărilor comandate în Premio Jaén. În 2018 obține locul 5 în cadrul celui de-al 4-lea concurs internațional de pian de la Takamatsu. În prezent este asistent universitar la departamentul de pian al Universității de Muzică și Arte Plastice din Viena, iar în paralel urmează studii de doctorat la Academia de Muzică din Cluj-Napoca. 

 

Aurelia Vișovan, pianista care a știut tot timpul că va face muzică

Aurelia Vișovan s-a născut în anul 1990 la Sighetu Marmației, în Maramureș, ca prima fiică dintre cei 6 copii ai părinților săi. Și-a petrecut primii 12 ani în localitatea natală, după care s-a mutat în Cluj-Napoca pentru a urma studiul pianului la Liceul de Muzică. La vârsta de 12 ani are primul său concert ca solist acompaniat de o orchestră.

Primii pași spre muzică i-a făcut la doar 5 ani. Părinții săi au dus-o la Școala de Muzică din Sighet pentru a lua ore de pian cu regretata doamnă profesoară Monica Chifor. La început, totul a fost o joacă pentru Aurelia, cum e și normal. Însă profesoara de pian a observat de timpuriu potențialul ei, așa că, deja de la 6 ani a pregătit-o pentru diverse concursuri de pian din țară.

Ce a urmat? În cei 7 ani de studiu la Sighet, Aurelia Vișovan a câștigat în jur de 20 de premii. Era evident deja că muzica va fi vocația sa, iar o scenă mai mare ca cea de la Cluj-Napoca era un pas firesc. Chiar dacă îmi mărturisește că îi lipsea gălăgia de acasă și că a resimțit puternic despărțirea de familie și de orașul natal.

La Cluj a studiat pianul la clasa doamnei profesoare Gerda Tuerk, un mentor extraordinar, cu o dragoste de muzică fără margini. La îndemnul acesteia, Aurelia Vișovan a continuat spre conservator, la clasa doamnei Prof. Univ. Dr. Adriana Bera. Până în ziua de astăzi, doamna Bera este un sprijin muzical și moral extrem de important.

Ce am învățat despre muzică în România? Aproape tot ceea ce știu! Am avut norocul să am profesori extraordinari și sunt foarte recunoscătoare pentru aceasta.

 

Cariera muzicală în Viena

Aurelia Vișovan și-a dorit mereu să vadă cum arată lumea muzicii în Vest. Știa că este mult mai efervescentă decât în țară și că există mult mai multe oportunități. A căutat un profesor care să i se potrivească și a ajuns la profesorul Martin Hughes, la Universitatea de Muzică din Viena.

Cu toate astea, Aurelia crede că nu este nicio diferența dintre a face muzică clasică în România față de Austria. Pentru ea e indiferent unde cântă. Dedicația și pregătirea, dragostea pe care o pune în interpretarea fiecărei piese este aceeași. În Austria, mai bine zis în spațiul germanic în general, există diferențe în ceea ce privește condițiile. Instrumente mai bune, public mai cultivat, resurse financiare mai bogate. Însă muzica rămâne aceeași!

 

Capacitatea de adaptare, esențială în obținerea succesului

Cel mai important lucru pe care l-a învățat pianista la Viena este să fie flexibilă. A pornit din România cu speranța de a face o carieră ca solistă. Excludea în mintea ei, încă foarte tânără, posibilitatea de a cânta muzică de cameră, de a acompania, de a preda. A învățat acolo că, cu cât știi să faci mai multe, cu atât ești mai apreciat și solicitat. Nu o dată a ajuns să cânte pe scene importante alături de parteneri de muzică de cameră, și a descoperit cât de frumos este să împarți scena și cu alții.

La Viena a reînceput de la zero studiile, deoarece cei doi ani de conservator la Cluj nu s-au recunoscut acolo. A absolvit după 6 ani masteratul la pian. Timp de 4 ani a studiat și clavecin, ceea ce i-a stârnit interesul pentru toate instrumentele istorice cu claviatură, la care cântă în prezent în mod regulat. Odată ce și-a încheiat studiile, a avut norocul să afle că există un post liber de asistent la catedra de pian pe care tocmai o absolvise. S-a înscris, a dat concurs pe post, și de atunci este cadru universitar!

 

Beneficiile sistemului austriac de educație

Am vrut să aflu de la Aurelia Vișovan ce ar putea prelua România din sistemul educaţional austriac pentru a-i creşte performanţa. Am aflat că unul dintre lucrurile foarte avantajoase în sistemul de învățământ superior austriac e faptul că orice materie poate fi absolvită oricând. Nu există un moment fix (de exemplu, anul 2, semestrul I) pentru fiecare materie.

Studentul poate alege dacă dorește să facă toate materiile, spre exemplu, în primii doi ani, iar apoi să fie liber să meargă la concursuri, în turnee. Totul fără povara prezențelor obligatorii la facultate. Acest lucru a ajutat-o mult pe pianista noastră.

Discutând despre legătura dintre muzică și cărți, Aurelia și-a exprimat un punct de vedere foarte interesant. Astfel, un muzician nu poate înțelege decât parțial muzica pe care o interpretează, fără a cunoaște literatura vremii. În trecut, conexiunea între diversele arte era mult mai puternică. Tocmai de aceea, pianista a studiat cât a putut de mult literatura franceză, rusă și germană.

Legat de artiștii sau oamenii care mă inspiră, am fost mereu o mare admiratoare a lui George Enescu, atât din punct de vedere muzical, cât și uman. Consider că până și în ziua de astăzi această mare figură a muzicii românești este mult subapreciată, din păcate…

 

Japonia, locul de suflet unde se regăsește

Muzica a dus-o pe Aurelia Vișovan de trei ori în Japonia. Anul acesta a participat la concursul de la Takamatsu, unde a luat premiul 5, datorită căruia a fost invitată recent din nou pentru a da câteva concerte. Prima ei vizită în Japonia a fost în 2015, când a participat la un festival de binefacere la Fukushima, pentru victimele cutremurului și tsunami-ului din 2011. A fost o experiență foarte marcantă și a legat-o încă de pe atunci foarte puternic de Japonia.

Aurelia Vișovan

Importanța educației muzicale

Educația muzicală a publicului în reușita unui concert este de o importanță vitală, crede Aurelia. De-a lungul istoriei, publicul a fost mereu la curent cu muzica timpului, cunoștea și înțelegea ceea ce se compunea. De aceea, spre exemplu, un Beethoven a fost o personalitate șocantă. Fiindcă publicul înțelegea și cunoștea muzica lui Bach, Haydn, Mozart, iar Beethoven a venit cu inovații atât de marcante, încât publicului i-a fost foarte greu să accepte și să înțeleagă muzica lui.

Muzica a devenit tot mai complexă cu timpul, tocmai fiindcă publicul înțelegea totul și era nevoie de inovații pentru a păstra interesul ascultătorilor. Fără cunoștiințe, însă, toate aceste complexități ale muzicii rămân în mare parte neînțelese.

Din păcate, publicul românesc nu stă foarte bine la acest capitol, dar nu suntem singurii. În ziua de astăzi doar vestul Europei, SUA în parte și, mai nou, Japonia și China au un public educat muzical. Aceasta se datorează faptului că, în școli, aproape orice copil învață bazele unui instrument muzical. Cunoașterea aceasta din interior al procesului înlesnește o înțelegere mult mai profundă a muzicii.

Aurelia Vișovan le recomandă tinerilor muzicieni să studieze cât mai mult posibil. Nivelul în muzica clasică este foarte înalt și e greu să răzbești dacă nu oferi calitate ridicată. Pe urmă, e important să fie mereu pregătiți să spună ”Da” ofertelor care apar. Celor care locuiesc într-o țară străină, le recomandă să se adapteze culturii și spiritului acesteia. Acest detaliu e neglijat de mulți, din păcate.

 

Cel mai important proiect muzical și turneele prin România

Acum doi ani, împreună cu clarinetista Vera Karner și contrabasistul Dominik Wagner, Aurelia a participat la un proiect care dorește să ajute muzicienii și compozitorii refugiați în spațiul germanic. Au înregistrat un CD cu piese compuse special pentru cei trei de către compozitori din Afghanistan, Siria, Crimeea. Ulterior au cântat în diverse concerte împreună cu un grup de muzicieni sirieni, tot refugiați în Germania.

Este o experiență foarte emoționantă atât pentru muzicieni, care învață multe despre cultura și muzica arabă, dar și pentru public, care înțelege tragedia acestor oameni dintr-o cu totul altă perspectivă.

În România, Aurelia se întoarce cât poate de des. În octombrie 2018 are concerte în formația de trio cu pian, alături de doi tineri muzicieni extraordinari: Vlad Răceu și Octavian Lup. În program sunt programate trio-urile de Ceaikovski și Enescu, două lucrări extrem de emoționante și captivante. Aceste concerte sunt planificate pe 8 octombrie 2018 în Baia Mare, 9 octombrie 2018 în Satu-Mare și pe 16 octombrie 2018 în Cluj-Napoca, în cadrul evenimentului ”Toamna Muzicală Clujeană”.

În Cluj se va întorce pentru un recital de pian pe 20 noiembrie 2018 în cadrul Mozart Festival. Pe lângă concertele din România, Aurelia Vișovan va da un recital solo pe 10 noiembrie 2018, în Porto (Portugalia), unul dintre orașele sale preferate.

Dacă vă aflați într-unul din aceste orașe, vă invit neapărat să o vedeți pe Aurelia Vișovan. Este deja un nume consacrat, care trebuie urmărit cu mare atenție în viitor deoarece cariera sa încă nu a ajuns la apogeu.