Dragoș Cantea

De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica, spunea cândva, demult Emil Cioran. Adevărul este că muzica ne creează o bucurie în suflet pe care doar alte lucruri frumoase ca arta și emoțiile o pot egala. Dragoș Cantea preia microfonul pentru a ne prezenta ce înseamnă pentru el muzica și cum vede viața prin ochelarii unei țări aproape complet diferită de România.

 

Dacă îl privești din exterior vezi un pianist concertist și un antreprenor cultural, dar în interior… O altă poveste vei găsi. La interior vei vedea un creator lipsit de granițe, pasionat de geografie, istorie, astronomie, aviație, Liverpool, tenis și snooker.

Dragoș Cantea este un pianist pasionat de muzică, o persoană care și-a deschis aripile în Norvegia. Aici a găsit șansa de a eșua în propriile idei avangardiste fără să fie judecat sau exclus.

Farmecă publicul cu pasiunea sa pentru clapele pianului, iar în restul timpului este și antreprenor, director artistic, profesor.

 

Pentru Dragoș Cantea, muzica reprezintă o extensie a vocabularului său

Atunci când era mic își dorea să fie liber și activ, dar mai ales să nu se plictisească niciodată. Nu s-a schimbat prea mult, ci a ajuns un adult cu o mulțime de hobby-uri tocmai pentru a nu se plictisi deloc.

Muza sa a fost Ioana Stănescu, iar de la întâlnirea cu aceasta muzica și arta „s-au instalat natural și firesc” în viața sa. Totul s-a realizat cu sprijinul, dar și cu sacrificiile familiei.

Adaptarea la o nouă țară a fost una ușoară odată ce a putut să își facă meseria, să își dezvolte pasiunea, dar și să devină mai bun sub îndrumare și apreciere.

Ca o paralelă, în România nu a putut experimenta „nebuniile artistice”, dar a primit o disciplină necesară pentru a se simți bine primit în Norvegia. Aici a găsit spațiul și libertatea de a se dezvolta.

Civilizația occidentală are o cutumă în care termenul de failure este mai ușor de acceptat din dorința de a experimenta lucruri noi. Se învață mai mult din eșecuri decât din succese.

Muzica este o parte integrantă fără de care viața sa ar fi cu totul diferită, dar mai ales o extensie a vocabularului său.

Nu e ca o nouă limbă, ci mai degrabă unește toate cuvintele din toate limbile pe care le vorbesc zi de zi. Viața nu ar mai fi fără muzică, punct.

Pentru Dragoș Cantea, frumusețea muzicii se aude peste tot, de la ciripitul păsărilor la claxoanele mașinilor. În mod evident, muzica se află peste tot, important este să ne păstrăm urechile și mintea deschise pentru a simți aceste sunete și a ne bucura de ele.

Momente cheie

Cariera sa de artist se construiește pas cu pas în continuare. Dragoș Cantea a avut parte de momente determinante atât pe scenă, cât și în afara sa. A avut revelații muzicale sau legate de tehnici de studiu, asumarea unor decizii sau cunoașterea unor persoane noi.

Cariera sa nu cunoaște granițele de pe hartă, iar asta este relevant pentru orice artist chiar dacă ne aflăm în pandemie. Totuși, la Iași a avut primul său „concert cu orchestra, primul recital public și primele proiecte interdisciplinare”.

Tot acolo a relansat Revista Arta în anii studenției, iar Classix Festival a avut primele două ediții într-o „conjunctură favorabilă și împins de subiectivism”. Aici va aminti prima întâlnire cu Kathryn Stott în gara din Oslo, dar și orele de muzică de cameră derulate sâmbăta în zori alături de Constantin Stanciu.

Să nu uităm de conversațiile lungi binecuvântate de un iz doctoral cu maestrul Dan Prelipcean.

Din perspectiva artistului, un pianist desăvârșit are nevoie de mai multe lucruri, printre care un strop de nebunie, inspirație, dedicație, disciplină, răbdare, autocontrol. Deși mulți ar spune că talentul este un factor determinant, pentru Dragoș Cantea acesta este insignifiant în raport cu alte calități.

Afirmația îmi este întărită și de imensul Enescu, care raporta succesul muzical ca fiind 99% muncă și doar 1% talent.

 

Dragoș Cantea: Omul sfințește locul

Dacă ar fi să o ia de la capăt, nu s-ar gândi la o reprofilare îndepărtată de muzică. Interesant este că în timpul preselecțiilor eșuate în anii de facultate a înțeles că un muzician ar trebui să își dezvolte nervi de oțel.

Respingerile sunt cumva o parte firească de-a lungul carierei și este bine să fie pregătit pentru respingeri înainte de a fi pregătit pentru succese.

Viața de artist aduce mai multe bucurii, dar cea de care își amintește des o reprezintă serile târzii cu concerte camerale în Italia.

De asemenea, îi revin în minte ovațiile din săli arhipline sau „lacrimi după concerte în saloane intime cu public restrâns, adunat în jurul pianului. Bancuri spuse de dirijori cu câteva secunde înainte de a pătrunde împreună pe scenă și zâmbetul cu care ajungeam la pian.”

Mai mult, cea mai frumoasă amintire din viața de pianist ar fi interpretarea ultimei sonate de Beethoven în fața a sute de persoane la Catedrala din Oslo în miez de noapte pe timp de pandemie.

De aici putem doar deduce faptul că muzica pentru pian ne poate duce în seri târzii în alte secole, când femeile purtau rochii lungi cu crinolină, iar bărbații costum. Când muzica de cameră era singura distracție posibilă în casa cuiva, iar oamenii se adunau pentru a socializa față în față.

Pianul ne aduce uneori în minte o eleganță de mult pierdută și prea puțin apreciată în zilele noastre, când stilul casual reprezintă moneda zilnică.

România și Norvegia

Filosofia sa de viață conține dorința de a-și demonstra abilitățile asupra celor mai mărunte lucruri pentru a putea gestiona lucrurile cu adevărat mărețe.

Sunt foarte încântat și motivat atunci când reușesc să creez un proiect care să vină în beneficiul tuturor părților implicate, fie el muzical sau managerial.

Chiar dacă ne așteaptă din păcate tot un viitor pandemic, Dragoș Cantea vizează apariții cu orchestre din România, dar și urmate de vizite academice în Finlanda unde va susține conferințe și masterclass-uri.

Mai mult, are în program un mic turneu de recitaluri solo în Nordul îndepărtat al Norvegiei, dar și o nouă aventură muzicală prin directoratul artistic la Classic Festival.

Dragoș Cantea este pianistul care a învățat tot ce putea pe meleagurile însorite ale Ieșilor, iar apoi și-a deschis aripile și poate zbura pe cerul Norvegiei fără să îi fie teamă de cădere. Aici poate cădea și se poate ridica la loc.

Dedicarea sa muzicii, dorința de a ajuta alți pianiști să atingă măreția și să primească mult doritele ovații și aplauze, toate îl fac cu adevărat o personalitate demnă de Elita României.

Pentru pasiune, ambiție, perseverență și muncă, dar mai ales pentru că duce numele României mai departe, MULȚUMIM, Dragoș Cantea!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *