O altfel de fermă, una „informatizată”
Răzvan Avram este un tânăr economist de 35 ani născut în Focșani, într-o friguroasă și frumoasă zi de decembrie. Eu aș adăuga că s-a născut sub o stea îndrăzneață și extrem de altfel față de alții, prin felul în care a ales să se educe și să se dezvolte atât ca om, cât și ca persoană.
Întreaga copilărie mi-am petrecut-o la țară, în Județul Vrancea, în satul Ciorăști, alături de bunicii și de unchii mei. Principalele lor activități erau și sunt agricultura și creșterea animalelor. Cred că am o relație specială în ce privește agricultura, deoarece după finalizarea studiilor la București, am lucrat în domeniul IT aproximativ 8-10 ani, iar viața m-a readus în Vrancea, în domeniul agriculturii, alături de soție și cei doi copii.

Dragul de muncă i-a fost insuflat de către bunici, care lucrau pământul, iar el, copil fiind, mergea cu ei peste tot și îi ajuta în tot ce făceau.
Îmi amintesc anii de după revoluție când cultivau sfecla de zahăr și ne trezeam la 3 dimineața pentru a pleca cu căruța la câmp, pe un drum de circa 3 ore. Aveam sapa mea, o sapă micuță și plângeam dacă cineva mă ajuta pe rândul meu de sfeclă.
Răzvan crede cu sinceritate că în viață, pentru a avea succes, trebuie să faci ceea ce îți place și nu ceea ce ai învățat. Trebuie să fii îndrăzneț și să îți urmezi calea și visurile, deoarece nici un vis nu este foarte departe, dacă știi să îi urmezi.
Încă de mic l-a atras domeniul informatic, dar în același timp, a avut o pasiune deosebită pentru agricultură, lucru despre care Răzvan Avram spune: „eu cred că se pot îmbina într-o fermă informatizată”.
Bizonii, un proiect născut din ambiție și o doză de nebunie
Putea ajunge oriunde în lume și încă este convins că poate, dar… mereu există un „dar”. În urmă cu 5-6 ani, împreună cu soția sa, luaseră în considerare să se mute în Canada. Tot în domeniul agriculturii, evident.
Am vrut să renunțăm la tot în România și să ne facem o viață mai „liniștită”. Dar poate că dorul de casă, dorul de rude sau dorul de pământ românesc nu ne-a lăsat să plecăm. Cred că în viață există o cale ușoară și una mai grea și nu știu de ce, dar de fiecare dată am ales calea mai grea.
Și probabil că anumite alegeri din viața noastră, nu sunt deloc întâmplătoare, ceea ce la Răzvan s-a dovedit a fi foarte adevărat.
Decis să schimbe ceea ce făcea și pasionat de agricultură, pământ și creșterea animalelor, el a început să prospecteze piața, în căutare de „acel ceva” în care el să găsească un rost și să îi placă. Mai ales să îi placă, deoarece Răzvan Avram face în viață doar ceea ce îi place să facă!
Și după îndelungi prospectări și căutări, a găsit bizonii. Nu a căutat alte animale, deoarece a înțeles că piața este saturată, iar el vroia ceva diferit. A găsit însă, ceva foarte diferit! Și căutat de gastronomii care știu ce înseamnă beneficiile cărnii de bizon. O carne foarte cotată și scumpă, deoarece cantitatea de grăsimi și calorii este redusă.

Acest proiect a luat naștere din ambiție și o doză zdravană de nebunie. Mult timp nu am vrut deloc să cochetez cu creșterea animalelor din cauza forței de muncă din țara noastră. A fost o oportunitate chiar și faptul că acești bizoni nu au nevoie de îngrijire specială din partea omului. Sunt animale sălbatice, care își procură singure hrana și se adaptează ușor oricărui climat.
După mai multe cercetări pe internet, Răzvan Avram a procurat 21 de bizoni de la de la o fermă din Salonta, județul Bihor, unde acționarul este o persoană austriacă. Achiziția nu a fost foarte dificilă, doar că au fost câteva peripeții cu autoritățile, deoarece ei nu auziseră de existența bizonilor în România.
La ora actuală, inclusiv angajații autorităților sunt curioși să vadă aceste animale. Cât despre cadrul legislativ – aproape că nu există:
Nu pot să spun că se pun piedici, dar nici nu există ceva clar, reglementat, pentru a putea stimula creșterea bizonilor. Cum pentru vaci de exemplu există subvenție, pentru bizoni nu există. Probabil pentru că sunt animale rare.
Bordeasca, satul cu bizoni, vizitat de copii
Ferma de bizoni se află în satul Bordeasca, comuna Tătărani și se întinde pe aproximativ 20 hectare.
Bizonii sunt liberi într-un perimetru pe care l-am împrejmuit cu gard special pentru vânătoare. Angajații fermei din Salonta au fost foarte amabili și ne-au ajutat cu informații legate atât de construcția gardului cât și a adăpătorilor. Din punctul meu de vedere este o fermă micuță unde animalele trăiesc și se organizează singure după instinctul lor de turmă.
Bizonii sunt animale originare din America de Nord, deși există rude ale acestora și în Europa. Trăiesc aproximativ 40 de ani și greutatea lor este undeva între 400 de kg și mai bine de o tonă. Sunt animale sociabile și inteligente, trăiesc în turme, iar în America, bizonii sălbatici pot fi găsiți în general în rezervații.

Răzvan Avram: „În America cererea pentru carnea de bizon este foarte mare, deoarece este o carne „sălbatică” – unde omul nu își pune amprenta prin furajare cu tot felul de hormoni sau antibiotice.”
După ce s-a dus vestea că la Bordeasca există bizoni, Răzvan a început să primească vizite. În timp, ferma sa a a prins un fel de iz turistic și educațional, iar autoritățile locale, începând cu acest an, au decis să faciliteze accesul vizitatorilor.
Cuvânt de încheiere
Viața bate filmul! Așa aș putea spune, gândindu-mă la ferma lui Răzvan Avram și fără să vreau, amintindu-mi de cărțile cu Winnetou și Old Shatterhand. Cumva, așa este el acum: un Old Shatterhand al Vrancei, care a deschis ușa către o altă civilizație, din alte lumi și cu alte origini.
Răzvan a apropiat nu doar fauna Americii de România, ci a dat startul către noi reglementări care se vor deja impuse în legislație. A pornit noi alternative și de ce nu, poate într-o zi, bizonii americani vor deveni românești și îi vom vedea alergând liberi. Sau cel puțin, ne putem închipui!
Totodată, am înțeles că nu școala pe care o finalizăm ne determină pașii spre ceea ce suntem, ci alegerile și pasiunile din viață, corelate cumva cu informațiile acumulate.
Cu siguranță, îi vom păși pragul și ne vom bucura să vedem bizonii de la Bordeasca. Dar până atunci, îi urăm succes și îi spunem: „Howgh, mare crescător de bizoni!”.
cool