Roxana Cojocaru

Fie că o întâlniți pe ringul de dans, fie că o cunoașteți cu ocazia unui eveniment organizat cu scopul de a face lumea un loc mai bun, cu siguranță prezența nu îi va trece neobservată. Și greu de crezut să o prindeți singură, cât mai degrabă în compania celor mai potriviți cercei care să-i complimenteze personalitatea și ochii căprui. Roxana Cojocaru, femeia pe cât de plăpândă pe atât de puternică, fondatorul IDEA COLLIDER cu experiență la CERN, TEDxBucharest, Future Summit, Global Shapers sau IAA se definește prin a fi un agent al schimbării care accelerează inovația conectând și pregătind oameni.

 

Este rezultatul uman al unui calcul simplu: R³ = R(oximoron) * R(oxigen) * R(oxitocină).  Fiică, iubită, colegă, prietenă, antreprenor, nu neapărat în această ordine, Roxana topește orice inimă rece și mută orice munți îi ies în cale. Încet și sigur.

 

Puterea celor nevăzuți

Suntem adesea obișnuiți să acordăm atenție cu precădere celor deja aflați în atenția publică … însă putem avea parte de multe surprize frumoase dacă ne îndreptăm către cei care nu vorbesc niciodată despre ei. Niciodată despre cine sunt. Niciodată despre în ce cred. Și mereu despre ce fac, cât de minunați sunt cei care le sunt alături, cât de multe au rămas de făcut.

Ei sunt oamenii care aleg introspecția, culisele, smerenia în numele decenței și a liniștii de bun gust în detrimentul unei autopromovări inodore. De ce? Pentru că își cunosc valoarea și nu au nevoie să și-o hrănească prin aprecierile celorlalți.

Din penumbra culiselor se obține cea mai bună vizibilitate asupra luminii de pe scenă. Este ceea ce face și Roxana Cojocaru, un profesionist dedicat în a-i aduce în lumina reflectoarelor pe cei care merită să fie văzuți, ajungând indirect ea însăși mai valoroasă prin fiecare om pe care îl ajută astfel să crească.

Personalitate complexă și cu porniri contradictorii, Rox cea cu picioarele pe pământ umblă adesea cu capul în nori și este foarte mândră pentru că poate spune despre ea că este o visătoare pragmatică. Vede ce e mai bun din oameni și situații, spre bucuria celor care o însoțesc în viață.

Zâmbește mult, sincer și visează la a accelera inovația în România prin conectarea mai bună a lumii de business cu cercetarea știinţifică.

Sunt atât de multe lucruri pe care știinţa ni le oferă și pe care le aplicăm prea puţin în business!

„Om” prin propria-i definiție, Roxana Cojocaru crede că, deși drepturile și obligațiile se cuvin în general nenegociate, orice bine individual care poate aduce un rău colectiv se cere privit atent la lupă căci, nu-i așa, un bine cu consecințe nefaste este un rău mascat.

 

De la fetița cu vise și ochi mari la curatorul de conținut al unora din cele mai mari evenimente din România

Încurajată de mică să întâmpine viața „blindată” cu dragoste, iubire și prietenie, Roxana este astăzi pregătită să transfere mai departe aceste valori. Se hrănește din activitățile culturale și educaționale pe care le întreprinde la fel cum cei care lucrează alături de ea capătă o doză suplimentară de energie pentru că le este alături.

Într-o lume plină de declarații despre cum ar fi bine să ne trăim viața și cum s-o împărțim pe cutiuțe bine demarcate (muncă, personal, familie, hobby-uri), Roxana trece de bariera teoriilor superficiale. Admite onest că dacă are, nu-și lasă problemele acasă și circulă cu ele la purtător pentru a găsi rapid alături de cei care îi sunt alături, cele mai bune soluții pentru consens personal. Până la urmă, cum poți lucra bine cu ceilalți dacă te frământă grijile personale?

IMPREUNĂ, un cuvânt uzitat de mulți, dar oare cu câtă înțelegere reală a sensului? Roxana l-a învățat din copilărie odată cu pauzele ingenioase de la rutină familială când, în weekend, dormea cu părinții ei pe saltele, pe jos, în sufragerie, iar diminețile, în timp ce-și lua mic dejunul din pat, se putea uita la desene. Un prețios ungher de amintiri.

Absolventă a Facultății de Marketing de la ASE, Roxana este departe de a fi omul jumătăților de măsură, al lucrurilor călduțe sau oarecare. Atitudinea asumată de totul sau nimic se vede în parcursul ei profesional, în felul în care își selectează colaboratorii, prietenii și chiar și în felul în care își alege cerceii, un demers pe cât de neimportant pentru multe femei, pe atât de programat pentru ea:

Cercelul corect este întotdeauna mic, pe ureche, sau foarte mare, niciodată de lungime medie. Are sistem de prindere „cu șurub“, stă bine fixat pe ureche și este ușor, ca să nu mă incomodeze când merg sau (mai ales) când dansez. Are formă geometrică, argintiu și/ sau negru. Completează ținuta și generează complimente de tipul „ce bine îți stă cu acești cercei”, nu „ce frumoși sunt acești cercei”. E ca un partener pentru care este mai important să te pună într-o lumină bună, nu să iasă el în evidență.

Încă din liceu și-i schimba cu frecvența fiecărei ieșiri din casă. Nu știm dacă ai ei colegi de clasă anticipau evoluția tinerei de atunci în femeia de azi, dar cu siguranță ea știa încotro se va îndrepta și că în orice lucru bine făcut se cuvine să-și aducă toată pasiunea.

Este prin excelență omul care pune în centru fondul înaintea formei, nu doar pentru că este curator de conținut de peste 5 ani pentru unele din cele mai mari scene de evenimente din România, dar și pentru că este conștientă de efemeritatea carismei fără un fond trainic.

 

Roxana Cojocaru – exemplu de excelență în punerea celorlalți în valoare

Ca trainer de speakeri a interacționat adesea cu persoane extrem de timide și temătoare de respingere și judecată, dar cu un conținut valoros pentru public. Exact în acest coaching personal și profesional a găsit Roxana o parte incontestabilă a vocației sale: de a facilita ieșirea la iveală a valorii și de a oferi suport oamenilor fragili pentru a ieși inteligent din zona lor de confort.

Tocmai pentru că mulți nu știu ce știu sau nu reușesc să transmită ceea ce gândesc, Roxana și-ar dori să aibă puterea magică de a-i înțelege pe oameni dincolo de cuvintele lor.

Ei, înseși, îi este teamă de respingere, ca multora dintre noi, de altfel. Posibil să fie cauze multiple pentru acest fenomen – educația, contextul școlar în care am evoluat ca tineri adolescenți, bullying-ul social … dar dincolo de ele, cert este că niciunuia dintre noi nu ne este comod să ne expunem în mod autentic și dureros, chiar dacă trăim în mijlocul unui vast curent de opinie care încurajează vulnerabilizarea publică.

Cu toate acestea, expunerea Roxanei nu s-a lăsat așteptată, dar felul în care s-a făcut ea remarcată îi precede înălțimea morală.

Toată viața m-am înconjurat de oameni mai deștepți decât mine, de la care am de învățat. Când văd și știu ce oameni extraordinari sunt în lumea asta, pur și simplu mă simt…mică. Scopul meu e de a face lumea mai bună. Cel puțin momentan cel mai mare impact simt că îl am aducând în lumină oameni, povești, idei care pot inspira și informa alți oameni. Existența umbrei presupune existența luminii. Mă înconjor de lumini puternice.

În plin parcurs profesional care face slalom prin educație, cultură, incubare de business-uri și cu un portofoliu de nume mari (CERN, TEDxBucharest, Future Summit, Global Shapers Bucharest Hub, IAA), sub auspiciile fondării IDEA COLLIDER și a principiului de accelerare de inovație prin cercetare și știință, Roxana își dorește să facă parte din cât mai multe proiecte prin care să pregătească mai bine oamenii pentru viitor, atentă, însă, la ce a fost de învățat din trecutul experiențelor avute.

 

Un eveniment reușit = dorințele publicului + tendințe de viitor

Principial, Roxana Cojocaru nu face de două ori aceeași greșeală, iar dacă totuși ajunge în această postură, este pentru că și-a dat voie să-și înțeleagă o dată în plus lecția. Și pentru că speră. La mai bine. La oameni mai buni. La un viitor mai senin. La a doua șansă.

Unghiul egoist al curatoriatului care îi face sufletul să vibreze ține de educarea continuă, de cunoașterea oamenilor extraordinari și de aflarea direct de la sursă a răspunsurilor pentru întrebările stringente ale omenirii.

Dacă am trăi într-o lume în care copiii și-ar alege părinții, Roxana crede că am fi cu toții mult mai nefericiți pentru că am trăi cu consecința unui FOMO perpetuu: o dată ce ne-am ales perechea de părinți, practic le-am refuzat pe toate celelalte. Așa încât, probabil că lumea este mai bine construită decât am putea-o făuri noi.

Lucrurile stau, însă, cu totul diferit când este vorba de evenimente și responsabilitatea organizatorilor pentru conținut. Există un public pentru orice subiect și, deși trăim vremuri în care tentația de a ne da cu părerea despre orice este la fiecare pas și în care suntem martorii superficialității autenticității, onestității și autorității obligatorii în tratarea subiectelor forte, cu toate acestea scena oricărui eveniment relevant societății trebuie să țină seama de dorințele publicului și de tendințele de viitor. Ultimativ, însă, „rolul curatorului este să ofere oamenilor conținut pe care nici nu știau că și-l doresc” .

 

Future Talks, proiectul de pandemie care a vorbit României despre viitor

În ciuda unui context în care multi colegi din industria de evenimente nu și-au făcut simțită prezența într-un mod valoros sau notabil, Roxana Cojocaru a trecut la rândul ei prin momente de rătăcire introspective, dar a depășit întrebarea de pe buzele tuturor „mai este relevant mâine ce fac azi?”, schimbând-o. Astfel că a pivotat un proiect început înaintea crizei COVID 19 și a lucrat full time alături de Ciprian, Lexy și Andreea, echipa Social Innovation Solutions, în Future Talks, un proiect online derulat zilnic pe Facebook timp de 50 de ediții.

A fost un demers adaptat situației și care a avut tot sensul pentru ea. În plină incertitudine socială proiectul a adresat în discuții publice temerile pe care le aveam toți, dar nu știam cu cine sau dacă e OK să vorbim despre ele.

Roxana a arătat o dată în plus cum integritatea, încrederea, asumarea rămân atributele unui profesionist care face bine ceea ce face.

Vă amintiți mesajul de pe oglinzile retrovizoare ale mașinilor: obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par? Păstrând simbolismul, perioada de distanțate socială a venit cu o foarte valoroasă constatare pentru ea: lumea este un mare domino în ambele sensuri și ceea ce poate părea aproape, este departe. Și invers.

Dacă perioada aceasta ar fi prins-o angajată în convenția unui job 9 to 5, o etapă profesională prin care a trecut scurt acum mulți ani, Roxana și-ar fi simțit din nou aripile frânte, captivă unui univers cu două comenzi: play, rewind.

Un desen realizat de Roxana Cojocaru

În mod cert, industria de evenimente în care a ales să își dezvolte cariera este una aparte din multe puncte de vedere: responsabilitate față de public, reguli de urmat, tendințe, organizare, teme dezbătute … așa cum de exemplu adesea religia și politica sunt excluse de la masa evenimentelor culturale mari. Întrucât ele sunt subiecte nenegociabile și în care ori ești cu mine, ori ești împotriva mea, evenimentele vin și cu un mare rol social: acela de a ne aduce împreună și de a ne aminti de lucrurile pe care le împărtășim (valori, interese).

Dacă ne amintim scurt de marele fiasco numit Festivalul Fyre, cel mai mare festival care nu a avut loc niciodată, prin puterea exemplului negativ de oportunism iresponsabil, putem înțelege totul despre din ce se compune așa nu în organizarea unui eveniment.

 

De la copilăria cu cheia la gât la discuții despre case inteligente

Într-un univers creat de ea însăși, Roxana Cojocaru ar institui o singură regulă pentru oameni: iubirea autentică. Cea în care ne știm echilibrul, ne cunoaștem și asumăm consecințele faptelor noastre și în care decidem conștient de deciziile celorlați.

În funcție de cum gândești, cititorule, acest scenariu îți poate suna fie simplu, fie complicat. Indiferent că ai 20 de ani, 29 precum Roxana, 37 ca mine sau 75, în esență, suntem cu toții similari. Ce ne diferențiază, de fapt, este expunerea la medii și instrumente diferite de viață. După cum spune și Roxana:

Generația mea înțelege bine contrastele, iar adaptarea continuă este o stare de normalitate. Am crescut cu cheia la gât, dar acum înțelegem și conceptul de smart home. Ne-am uitat la desene animate nedublate, dar înțelegem și conceptul de realitate virtuală.

În acest context fluid și complex, Roxana Cojocaru se ancorează în ea însăși, în prieteni apropiați și în familie, iar gândirea critică și-o menține prin accesul la alte bule decât cea din care face parte. În acest moment al vieții nu rezonează cu ideea unui singur mentor, ci mai degrabă a unui sistem de oameni în care are încredere, iar dacă trece prin momente grele de viață, caută succesele mici care îi pot crește moralul.

Iată o mostră de gândire pragmatică a unui visător care caută cel puțin câteva puncte de control înainte de a valida orice și care în timpul liber dansează, pictează și poartă conversații cu sens.

 

Să intrăm în școală ca un semn de întrebare și să o terminăm ca un punct…

Aceasta este, din perspectiva Roxanei, capcana pe care ne-o întind adulții din viața noastră de copii și care rămâne cu noi peste ani tradusă liber prin auto-limitarea cunoașterii.

În orice idee despre părinții ei, transpare în tonul Roxanei un sentiment de mândrie, admirație și dragoste profundă. Pesemne că firea lor în raport cu ea sau chiar cu viața însăși se leagă de faptul că lucrează amândoi în sistemul de învățământ, dar este evidentă apetența înspre creștere și învățare continuă.

Chiar și așa, deși și-ar fi închipuit-o pe fiica lor deja măritată cu cel puțin un copil și cu mult mai multă stabilitate profesională, esențial este că o învestesc cu încredere și că își doresc să fie fericită, indiferent de alegerile ei. Nu se lasă trași înapoi de tehnologie și se mențin la curent cu postările și proiectele Roxanei, fie prin notițe, fie prin Google translate.

Atâta timp cât nu face rău intenționat, Roxana este un om deschis la orice tip de experiență, chiar dacă aceasta ar veni cu disconfort. Sau poate, cu atât mai mult. Însă cu un amendament: are nevoie să se ancoreze în ceva – fie în ea însăși, fie într-o privire, într-o oglindă din afara ei. Nu poate să se simtă singură, chiar dacă știe să meargă înainte în ciuda oricăror vicisitudini.

Vede în rușine un termostat al bunului simț, crede că României îi lipsește un Institut al Viitorului, pune mai mult preț pe idei decât pe oameni în crearea unui lineup consistent, acordă o singură șansă celor care îi fac rău cu intenție. Îi place să fie în control, are acceptanță zero față de lipsa de bun simț, își alege cauzele în care se implică după instinct și crede că political correctness-ul este util atâta timp cât creează un cadru constructiv de comunicare și acțiuni.

Există o mare temere în Roxana: frica deconcertată de a nu-și prinde potențialul din urmă. A avea mereu ceva către care să privească de departe cu convingerea că mai e mult până acolo o face să se dedice unei munci continue de perfecționare și dezvoltare prin care linia de final să se mențină la distanță.

 

Roxana Cojocaru: „Limitele democrației stau în înțelegerea greșită a puterii pe care o avem”

În mijlocul scandalurilor mediatice despre responsabilitatea influencerilor, este foarte relevant ce spune Roxana cu privire la contribuția pentru o cauză vs interesul personal.

Implicarea în diferite proiecte din dorința de a contribui nu le face mai puțin valoroase dacă generează și alte oportunități.  Dacă te asociezi în mod conștient cu diferite proiecte doar cu scopul de a-ți crea o anumită imagine, contribuția rămâne valoroasă pentru beneficiarii direcți, dar în acest caz îți minți comunitatea și la un moment dat ceva, cumva, te va da de gol. Nu cred că este sustenabil și cred că este benefic să poți contribui. Uneori primești înapoi mai mult, alteori mai puțin. E o balanță ce se menține natural.

Diferența dintre infinit și imediat stă în atitudine: de la avem timp pentru toate la hai să facem acum, totul este relativ și depinde de cum alegi să te raportezi la viață.

Deși o reprezentantă a generației tinere doritoare să plece în afara României, Roxana Cojocaru are experiență de lucru și viață pe alte trei continente. Pentru ea, activitatea profesională ideală înseamnă stabilirea în România și lucrul jumătate din timp în străinătate.

Un exemplu grăitor de reverberații ale circulației internaționale în proiectele sale îl reprezintă activitatea la CERN, care i-a explodat curiozitatea și i-a inspirat, printre altele, fondarea propriei viziuni antreprenoriale, IDEA COLLIDER, o inițiativă despre accelerarea knowledge sharing-ului prin colaborare, creativitate și umanism.

Așa cum teoria haosului este o ramură a unei științe exacte, tot așa aparentul haos din viața noastră este de fapt un tipar clar și bine definit. Important este să ne luăm o distanță confortabilă față de el pentru a-l putea distinge. Roxana crede despre lumea ei că este „un haos ordonat, ca un efect de fluture al faptelor bune”.

 

0.1 > 0 – ecuația spiritului civic

Inspirată de profesorul de matematică al vieții sale, tatăl ei, ecuația de mai sus se traduce astfel:

A avea spirit civic înseamnă să crezi cu toată tăria că acțiunile tale pot avea un impact și să continui să faci acel lucru, chiar dacă la nivel macro nu vezi rezultatele.

Visul Roxanei este ca în locul Casei Radio să existe o școală în care antreprenorii să își creeze companii bazate pe tehnologii dezvoltate la CERN și NASA. Și probabil că va ajunge să și-l pună în practică, deși ea însăși se teme de înălțimea lui. Dar dacă va ține cont de faptul că suntem cu toții valoroși, rămâne de rezolvat doar provocarea de a ne găsi mediul în care să ne putem fructifica această valoare.

Imaginativă, creativă, vizionară, empatică, Roxana Cojocaru și-a descoperit o dorință neașteptată de validare exterioară pe care o pune pe seama constantelor încurajări mediatice despre cum să fim mai buni, să facem mai mult, mai repede, mai bine … când putem foarte bine ca din când în când să respirăm un pic, să ne bucurăm de ce simțim, să inhalăm acum-ul. Acel acum care duce „a supraviețui” la nivelul următor: „a trăi”.

Din perspectiva sa, speakerul perfect reprezintă intersecția acceptării semnelor de întrebare și a poftei de cunoaștere.

Un desen realizat de Roxana Cojocaru

Desigur că rolurile de antrenor și cel de jucător sunt foarte diferite și este dificil să te dedublezi din trainer de speaker în speaker. Însă nu imposibil, dacă ai în vedere un sprijin exterior obiectiv. Așa încât, pentru orice organizator de viitor eveniment cu viziune în realizarea unui lineup corect și cu curaj pentru a crea vizibilitate și impact internațional, Roxana Cojocaru își va prezenta cu plăcere pe scenă viziunea asupra unui subiect cel puțin neașteptat pentru public, dar important pentru ea: Kindness is badass.

Și aceasta nu pentru că e o temă care ne-ar lipsi, ci pentru că este o conversație de care încă nu știm că avem nevoie ca de aer.

 

Foto credits: Alex Domnisoru | FotografulTAU

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *