Ionica Viorica Opriș, vocea celor aflați la ananghie

În ultimul timp apar în mai multe locuri din țară oameni care creează „comunități de bine”. Ionica Viorica Opriș este un catalizator de energie care a înțeles că a fi o comunitate înseamnă a ne ajuta să fim bine cu toții. A creat Asociația Suntem Vocea Lor și și-a dedicat timpul pentru a ajuta și a-i implica pe alții să ajute. Povestea ei ne dă speranță că se poate, iar unora le va deveni exemplu de urmat.

Viorica Opriș, un om simplu cu vise mari

Viorica Opriș s-a născut în Tecuci, jud. Galați, în 15 mai 1983 și a locuit acolo până la vârsta de 22 de ani. Dacă în primii 18 ani a locuit la oraș, ultimii 4 s-a mutat la țară pentru a se ocupa de agricultură alături de toată familia sa (mama, tata, fratele și sora) .

După ce l-a cunoscut pe bărbatul care i-a devenit soț, au stat o perioadă împreună în Italia. În urmă cu 15 ani au decis să se mute în Sighetu-Marmației, orașul natal al lui Dan. De 4 ani lucrează ca inginer la SC Plimob SA.

Cea mai mare schimbare a avut loc când a absolvit facultatea. Viorica și sotul ei au urmat facultatea având deja copiii. Erau mici, fata de 4 ani și băiatul de 6 ani.

În acea perioadă s-au mutat în Iași toti patru, într-un oraș necunoscut, dar pe care l-au îndrăgit. Au trăit în cămin studențesc.

De când mă știu, mă implic în acțiuni de caritate. Atunci nu știam că e ceva ieșit din comun. Mi se părea că e normal să te pui pe ultimul loc. Îmi donam hainele, jucăriile, orice să îi văd pe ceilalți fericiți. Bucuria lor era bucuria mea.

Mentorii săi au fost, în primul rând, părinții. Indiferent de situațiile în care au fost puși, i-au demonstrat că timpul le rezolvă pe toate. Au învățat-o că respectul se câștigă, nu se impune, că omenia nu e de vânzare și că e esențial să nu uiți niciodată de unde ai plecat.

Familia, soțul și copiii îi dau puterea de a se de dedica acestor proiecte. Alături de ei se simte în siguranță. Consideră că Dumnezeu i-a dat alături un om care acceptă, luptă și ajută alături de ea, insuflând asta și copiilor.

Cei mai mulți mentori îmi sunt voluntarii, oamenii ce ne susțin, ce ne recunosc ca o salvare la diferite cazuri ce ne sunt sesizate, cei care spun „facem’’ fără să știe ce și cum. Oamenii aceia calmi care îți oferă liniște sufletească.

Momentul declanșator al dorinței de a ajuta

Când se ocupa de agricultură, familia Vioricăi avea un solar mare cu roșii, de 60 m lungime pe 30 m lățime, unde plantau aproximativ 15.000 fire de roșii. Era o procedură mai complexă, iar de la semănat până la vânzare erau multe etape.

Într-una din ierni, când roșiile erau mici în solar, a venit o furtună și a distrus tot. Folia a fost făcută bucăți.

Atunci și-a văzut pentru prima dată părinții disperați. Mama ei plângea cu plantele în palmă, spunând că acel an e compromis, că nu vor avea venituri. Pe tatăl său, deși nu e genul care să se exteriorizeze, l-a simțit deznădăjduit, într-o situație fără ieșire.

Auzind despre cele întâmplate, un prieten de-al lor a sărit în ajutor. A cumpărat folia necesară și i-a dăruit-o capului familiei.

Atunci a simțit câtă bucurie poate exista de ambele părți: a celui care a primit și a celui care a dat. Atunci și-a dat seama Viorica că vrea să fie cea care oferă bucurie.

„Am fost ajutată, vreau să ajut!” a devenit deviza ei din acel moment zero care a declanșat o viață dedicată celor care au mai mare nevoie.

Asociația Suntem Vocea Lor, o poveste de succes

Asociația Suntem Vocea Lor a apărut în urma unui caz în care s-au decis să se implice. Alexandru, un băiat de 26 de ani, avea probleme locomotorii și era ținut la cerșit de o bandă de aurolaci. Nu putea merge fără să se sprijine, inspira multă mila, primea bani mulți, bani ce îi erau luați.

De multe ori, Alexandru era ținut flămând și dezbrăcat. Viorica și soțul ei s-au interesat de situația lui, l-au urmărit timp de două luni pentru a-i afla rutina, timp în care au cerut ajutor.

Povestea e mai lungă, finalul e fericit. Alexandru este acum instituționalizat într-un centru pentru persoane cu dizabilități din Iași.

Cei doi tineri soți au întâmpinat greutăți, au cunoscut oameni ce nu aveau nimic de câștigat și s-au implicat, dar și oameni ce trebuiau să se implice și i-au ignorat. Atunci au realizat că mulți înseamnă puternici, că ei, prin faptul că au făcut public acest caz, au devenit vocea lui.

La 4 ani de la acest caz, Viorica și Dan Opriș s-au intors în Sighet și au înființat Asociația Suntem Vocea Lor. Proiectele pe care le-au desfășurat până acum sunt diverse pentru că asociația are trei domenii de activitate: Protecție Socială (fiind acreditați pe servicii sociale), Protectia Animalelor și Protectia Mediului.

Scopul proiectelor nu e doar să ajute, ci și să atragă cât mai mulți oameni în activități de voluntariat. „Un mărțisor pentru bucuria lor’’, „Îmbracă un copil de Paște’’, „Un ghiozdan pentru un școlar’’, „Scrisoare către Moș Crăciun’’, „Un meniu în așteptare’’ și multe altele sunt proiecte ce au unit oameni cu aceleași valori. Astfel s-a creat o legătură directă între cei cu nevoi și cei ce vor să ajute, iar peste 500 de copii primesc de la cei ce dăruiesc.

Ne-am dat seama că noi, oamenii simpli, putem schimba vieți doar vorbind, ascultând și cerând ajutor pentru cei aflați în nevoi, nevăzuti și neauziți.

Una dintre problemele ei este că refuză foarte rar. Chiar dacă nu reușește să ajute, cel puțin încearcă, dar nu refuză. Asta face ca uneori viața sa personală să aibă de suferit deoarece se pune mereu în slujba intereselor altora, fără a avea o limită în acest sens.

În ultimul timp, Viorica Opriș a fost implicată alături de Marius Simionică în mai multe proiecte în Sighetu-Marmației și împrejurimi, Pe Marius l-a cunoscut acum trei ani printr-o prietenă comună. El avea în derulare proiectul în care împărțea cadouri copiilor, în luna decembrie, aproape de Crăciun. A vrut să pună și Maramureșul pe Harta Binelui, și așa a ajuns la Asociația Suntem Vocea Lor. A împărțit primele pachete la fosta groapă de gunoi a CIL-ului (un cartier din Sighet). De atunci, în fiecare an și la fiecare proiect pe care îl are prin țară, Marius Simionică ajunge și în Sighet.

Surpriza cea mai mare am avut-o atunci când mi-a scris că vrea să construiască o casă și în Sighet, dacă știu ceva caz. Așa am ajuns să ajutăm la proiectul #Casa6, pentru băiețelul Ciprian. A fost un real succes, atât datorită lui Marius Simionica cât și oamenilor ce s-au implicat.

Voluntariatul poate să schimbe viețile oamenilor

Viorica Opriș e genul de om care se aruncă în gol fără să știe dacă va fi prinsă. Mare i-a fost mirarea să vadă că la acest drum i s-au alăturat foarte mulți oameni.

Când a venit în Sighet, după ce a terminat facultatea, a hotărât să facă asociația alături de soțul ei. Și-au propus încă de la început să schimbe mentalități. Li s-a spus că nu vor reusi, că în Sighet nu sunt oameni care să ajute.

S-au încăpățânat și au demonstrat că în acest oraș există oameni extraordinari. Pe unii dintre ei i-a descoperit și s-au descoperit pe perioada pandemiei.

Oameni simpli donau bani, saci de cartofi, alimente, haine, diverse bunuri pentru a fi distribuite bătrânilor care nu puteau ieși afară, ce nu se puteau expune. Atunci și-au dat seama că scopul a fost atins. Oamenii au început să vadă unde e nevoie de ajutor și cum pot ajuta. Oricine poate ajuta!

Am învățat un lucru: fiecare om are un scop. Indiferent de ocupație, de nivelul social, intelectual, oricine poate ajuta. De multe ori implicam oameni în activități pentru a-i ajuta fără să știe că au nevoie de ajutor. Sentimentul de bine, de împlinire pe care îl ai când ajuți, te face să uiți de probleme. De multe ori găsind cazuri la limita supraviețuirii, începi să apreciezi puținul tău. E ca și o terapie.

Dacă ar putea amplasa un panou publicitar uriaș oriunde, mesajul pe care Viorica Opriș l-ar transmite lumii ar fi: „Cu indiferența devii complice!” Fie că știi un bărbat care își bate femeia și taci, fie că știi pe cineva care maltratează un animal și taci, fie că știi copii bătuți și exploatați și taci, ești complice. Oricine poate interveni, doar spunând. Fiind VOCE, se pot opri toate acestea, e de părere Viorica.

Construirea unui centru social, un proiect care are nevoie de susținere

Pentru că tot primea sesizări și chiar cei din asociație întâlneau cazuri cu bătrâni abandonați, oameni ai străzii, femei victime ale violenței domestice și neavând spațiu unde să îi adăpostească, au decis să inchirieze o casă. Asociația face asta de 9 luni, adăpostind astfel de cazuri.

Au constatat deja schimbări foarte mari în comportamentul beneficiarilor. Sunt mai ordonați, încrezători și chiar dornici să îi răsplătească pe cei care le-au acordat ajutor.

Răsplata noastră de la ei e fiecare evoluție în viața lor, fiecare zâmbet dat, fiecare vorbă bună adresată nouă. Asta ne facem să ne dorim mai mult.

Contractul de închiriere expiră, asociația are cazuri care au nevoie de ajutor, așa că Viorica împreună cu voluntarii și membrii asociației au decis să facă pasul spre construirea unui centru social. Au început cu dreptul, pentru acest proiect primind ca donație un teren pentru construcție.

Li s-a spus că și de proiectare vor avea parte gratuit. Dar din acest punct sunt încă multe de făcut. Oricine poate ajuta. De la muncitor, la arhitect, la infirmier, doctor, nevoile sunt variabile și împărțite pe diferite ramuri.

Planurile de viitor sunt mari. Visul pe care îl are Viorica Opriș alături de colegii săi din Asociația Suntem Vocea Lor e acela de a construi un centru bine organizat și structurat care să răspunda nevoilor celor cu necazuri, nevăzuți, neauziți. Ei se ocupă și încearcă să ofere educație familiilor sărace de rromi. Dacă din 10 familii reușesc să ajute una, pentru asociație e o reușită pe care o dau ca exemplu.

Eu nu aș exista fără voluntarii ce se implică și răspund prezent la fiecare proiect. Ei sunt eroii adevărați, ei sunt motorul a tot ce înseamnă proiect reușit, și le mulțumesc din suflet, tuturor. Voluntarii nu sunt plătiți nu pentru că nu au nicio valoare, ci pentru că sunt neprețuiți.

Asociația Suntem Vocea Lor este una mică, dar cu vise mari. Puterea ei stă în faptul că membrii și voluntarii fomează un tot unitar. Ce a făcut până acum și ce are de gând să facă, ce realizări și ce nevoi au, cine sunt și cine li se poate alătura, se poate vedea pe site-ul asociației.

Am cunoscut-o personal pe Viorica Opriș în urmă cu vreo trei ani. O persoană foarte modestă, care nu dorește și nu caută lumina reflectoarelor, dar care caută constant să facă bine în jurul ei și să ajute cât mai mult pe cei care chiar au nevoie.

M-a impresionat energia sa și modul cum se zbate pentru a-și atinge obiectivele care nu îi aduc ei beneficii, ci celor din jurul ei. Pentru mine, ea este un model de Elita României care trebuie replicat în cât mai multe comunități!