Adina Lukacs este, în primul rând, antreprenor. Împreună cu soțul ei, Tiberiu, gestionează Librăria de Vinuri, un magazin online cu o gamă diversificată de vinuri românești și accesorii specifice. Însă chiar și numele acestui proiect trădează marea pasiune a Adinei.
Din întreaga echipă de contributori Elita României, cu Adina Lukacs mă cunosc de cel mai mult timp. Ne știm din vremea în care împărțeam aceeași clasă, participând la cel mai bun curs de marketing din România.
Am urmărit îndeaproape parcursul Adinei, de la responsabil de marketing într-o editură pentru copii, până la statutul de antreprenor.
Ne-am regăsit anul trecut, când am lansat Elita României. Adina m-a surprins venind în întâmpinarea mea, spunând că își dorește să contribuie cu texte pentru platforma noastră. Și ce articole faine au ieșit!
Recunosc că nu mă așteptam să îi descopăr veleități în ale scrisului. Adică îi știam trecutul, însă nu bănuiam că, în acest stadiu al carierei, și-ar mai dori să facă așa ceva.
Tocmai de aceea, am o bucurie extrem de mare de fiecare dată când o văd redactând un reportaj. Când vine cu vreo sugestie despre ce putem face mai bine, împreună, pentru acest proiect.
Îi dedic acest spațiu și timp, tocmai pentru că Adina Lukacs merită să fie cunoscută și altfel decât ca un antreprenor de succes. Vă prezint așadar formarea unui suflet mare, a unui membru cu drepturi depline într-o echipă de elită!
Terapie pe bicicletă
Născută în Deva pe 22 mai 1982, Adina și-a petrecut întreaga copilărie în orașul Simeria. Are un mare respect pentru profesorii săi de atunci de la Școala Generală nr. 1 din oraș, locul unde s-au pus bazele educației sale.
Adina are un gând special pentru doamna învățătoare Cocioabă Iulia, cea care își ghida mereu elevii în tainele cititului și ale scrisului.
Ne punea să ținem un Caiet de expresii frumoase pe care le culegeam din lecturile din cursul anului. Cu ele apoi făceam compuneri pe care le citeam cu voce tare la clasă și colegii își spuneau părerea.
Mai târziu, ajunsă la Colegiul Național Decebal din Deva, Adina își amintește de profesorul de română care îi punea să comenteze la clasă, la liber, toate operele citite. Era ora care îi plăcea cel mai mult. Și de data aceasta, un caiet în care își nota idei pentru interpretările lecturilor sale, era de mare ajutor.
În plus, în grupul de prieteni, datorită creativității sale, Adina era mereu responsabilă de… agățat! Prietenele ei se bazau pe Adina să le conceapă mesaje sau chiar scurte poezioare, prin care să atragă atenția băieților pe care îi plăceau…
Am fost curios să aflu dacă mai are „manuscrise” din acea perioadă:
Era vremea hârtiei și a stiloului. Totul era unicat. O dată înmânat bilețelul de amor, nu mai aveai creația. Nu știam pe atunci ce însemna să ai acces la GB de stocare, nici poze cu telefonul mobil nu făceam, iar FaceBook-ul se făcea în curtea școlii cu emoțicoane live (zâmbește).
Revenind însă la educație, vedem, pentru a câta oară, cum doi dascăli interesați de viitor pot deveni responsabili pentru cultivarea unei pasiuni. Datorită doamnei Cocioabă și a domnului Biriș, Adina Lukacs are astăzi o armă puternică, pe care se poate bizui mereu. Puterea scrisului.
În copilărie îmi plăcea să merg cu bicicleta foarte mult, să mă aventurez spre locuri nepermise și oarecum periculoase doar de dragul descoperirilor și a încrederii pe care o căpătam în forțele proprii. Plimbatul cu bicicleta era terapie și momentul propice pentru a căuta soluții. Țin minte că, inclusiv rezolvarea problemelor de matematică le găseam în timp ce pedalam.
Să nu te mai revolți împotriva unor lucruri care par că te vor afecta!
Cam aceasta a fost lecția primită de Adina prin clasa a XI-a când, în liceul la care învăța, s-a petrecut o întâmplare parcă extrasă din celebrul film ”Catch Me If You Can”…
Se făcea că un profesor venise în sala de festivități să prezinte oferta educațională a unei universități din Germania. Tot liceul era prezent, iar candidații trebuiau să depună dosarul medical și să treacă un test de limba engleză.
Bineînțeles că Adina le-a trecut cu bine pe ambele însă, avea un defect. Nu era blondă cu ochii albaștri… Toți cei admiși, fără excepție, respectau acest criteriu…
Eram atât de supărată și deznădăjduită, încât am făcut febră mare și am vomat imediat ce am ajuns acasă. A doua zi am aflat că, cei de pe listă trebuiau să plătească 2000 de mărci pentru viză și alte documente, bani care trebuiau dați profesorului care a prezentat oferta universității, într-un termen scurt (o lună-două, dacă îmi amintesc bine). Tatăl unei colege și-a vândut mașina pentru a face rost de suma respectivă. Au trecut vreo două luni după acest eveniment, iar colegii admiși nu mai primeau niciun răspuns de nicăieri. În final s-a aflat că, profesorul neamț era doar un impostor care a luat banii și a dispărut…
În mod evident, Adina nu s-a îndreptat spre Germania, ci spre București. A urmat cursurile Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o imagine deja formată despre ce înseamnă să fii jurnalist. O imagine care, din păcate, nu era conformă cu realitatea…
După ce m-am confruntat cu situația în care mi s-a interzis să scriu despre o anumită situație, iar la scurt timp mi s-a atras atenția că pun prea multe întrebări, am decis că nu asta vreau să fac pe mai departe. Am rămas în presă, dar pe partea de marketing și într-o editură pentru copii.
Adina Lukacs: „Pozitivismul promovat și libertatea de a-ți alege cum scrii articolele m-a atras să cocntribui pentru Elita României.”
Librăria de Vinuri, sau când nu curge cerneala, curge vinul…
Câțiva ani, Tiberiu și Adina Lukacs au trecut printr-o lungă perioadă de căutări. Și-au dorit ceva al lor, la care să lucreze după principiile și valorile personale. Opt-zece ore la birou și apoi încă una-două în trafic, nu făceau parte din visul lor…
Așa s-a născut Librăria de Vinuri, în anul 2014. Proiectul a apărut în timpul programului Executive MBA de la ASEBUSS și a fost subiectul lucrării de dizertație a lui Tiberiu, coordonat, și cu mândrie o spun, chiar de către Lavinia Rașcă!
Eu scriam tot o lucrare despre un proiect online, ne-am unit cunoștiințele și am căutat să obținem maximum din mentoratul doamnei profesoare pentru #librariadevinuri.
În timp, Librăria de Vinuri a crescut, iar Adina a înțeles foarte bine dedesubturile industriei. Povestește cu dezamăgire despre lipsa unei strategii pe termen lung a producătorilor de vin, care vor să fie prezenți și în hypermarket, dar și în magazinele specializate, la același preț de vânzare, dar să acorde discount-uri diferențiate de achiziție. Recomandă din inimă multe vinuri românești și îi apreciază pe cei care se educă constant în acest domeniu.
Vinul reprezintă tradiție, un stil de viață, cultură și educație. Ultima parte trebuie mult îmbunătățită în România. Acum vine vara și cramele vor organiza diverse programe pentru atragerea turiștilor. Este un mod interactiv de a petrece un week-end și un start bun spre un consum de vin de calitate. Avem o gamă largă de vinuri românești bune și foarte bune. Haideți să le cunoaștem pe acestea mai întâi și apoi putem întinde gâtul și peste hotare, în locuri renumite pentru calitatea licorii lui Bachus.
A urmat mutarea la Sibiu, un loc mult mai potrivit pentru exprimarea valorilor personale. Aici îi găsim și astăzi, umplându-și viața cu proiecte care le oferă libertate de mișcare.
Asociația Happy Moms și încă un business în network marketing
Să fie volutar este ceva ce și-a dorit de mult, dar jobul pe care îl avea în capitală, nu-i mai lăsa timp și de așa ceva. Valorile pe care le căuta le-a găsit în Asociația Happy Moms.
De la o simplă participantă, Adina a ajuns să coordoneze întâlnirile mamelor antreprenoare din Sibiu, în proiectul Business Mom Club.
Ce mă bucură și mă întristează în același timp este că întâlnesc foarte, foarte multe femei care, după ce devin mame, nu mai vor să se întoarcă la job și caută să facă ceva pe cont propriu. Mă bucură mult asta pentru că Happy Moms asta face, susținele mamele antreprenor (chiar au o școală pentru mame singure antreprenor la Brașov). Dar în același timp constat câtă lume este nefericită cu ceea ce face și nu reușesc să iasă din capcana unui job bine plătit și a unei mașini de serviciu. Nimeni nu zice că este ușor, e tot cu muncă, dar de data aceasta muncești pentru visul tău, nu al angajatorului.
Adina Lukacs le mulțumește de fiecare dată când are ocazia tuturor celor care au ajutat-o să devină ceea ce este azi. De la colegi și șefi, până la profesori și mentori de orice fel.
Printre aceștia, cei mai recenți pentru Adina sunt John Maxwell, Paul Martinelli și toată echipa marelui orator american. Inclusiv Sorin Popa, președintele John Maxwell Team Romania, care a schimbat multor oameni cursul vieții.
Business-ul în network marketing mi-a dat posibilitatea să cunosc niște oameni minunați, oameni care atunci când au realizat că îi nemulțumea ceea ce făceau, au schimbat (că de plâns, se plâng mulți și acționează mult prea puțini). Apoi i-au ajutat și pe alții să schimbe. Și pentru că erau profesioniști în domeniul lor, au tratat și noul business cu aceeași seriozitate care îi consacrase la locul de muncă. Să-ți construiești propriul sistem (platforma online de training și dezvoltare personală) în interiorul unui sistem ce funcționează de 40 de ani, doar pentru a putea ajuta cât mai repede cât mai mulți oameni, nu este ceva ce întâlnești la tot pasul.
Prezentul și viitorul pentru Adina Lukacs
Acum, tot ce-și dorește e să-și vadă înflorind cele două afaceri. Să ducă o viață liberă, fără presiunea vreunui superior care să îi spună ce, când și cum să facă. Să îi ofere Sarei, fetița sa de 2 ani, posibilitatea de a experimenta cât mai mult și de a cunoaște oameni din diverse culturi și categorii sociale.
De mai bine de jumătate de an am decis că îmi doresc să am mai mult timp și am acționat în această direcție. Acum pot din nou să biciclesc, chiar și în timpul săptămânii. Gestionez două business-uri care se completează, în sensul în care, fiecare îmi oferă situații care mă obligă să devin o variantă mai bună a mea, în mod constant.
Adina face mereu comparație între cele două business-uri pentru că, cel clasic, l-a facut cu investiție mare și este unul național. Pe când, cel în network marketing îl face global, fără angajați, dar cu o echipă de profesioniști și cu o investiție minimă.
Din perspectiva jurnalismului proaspăt regăsit, se bucură că are șansa să prezinte publicului larg oameni și fapte care să inspire tânăra generație spre a construi, mai degrabă decât a aștepta să primească de la alții. Își dorește să scrie mai mult, mai des, și mă bucur să aflu că însuși dialogul nostru de pregătire pentru acest articol a făcut-o să realizeze ce armă puternică deține.
Și cum deja v-am obișnuit, închei prin a o provoca pe Adina Lukacs să ne lase un sfat pentru studentul de jurnalism. Până la urmă, suntem o echipă mare și merităm să fim ascultați!
Studentul la jurnalism să caute să experimenteze, în perioada facultății, cât mai multe aspecte care țin de această meserie pentru a decide care îi este direcția. Să se specializeze. Să schimbe macazul, mai mult sau mai puțin, în funcție de ceea ce simte că-i aduce bucurie. O decizie bună, luată la 25 de ani, s-ar putea să nu ne mai aducă fericirea la 35. Pentru că și noi ne schimbăm, evoluăm. Să mulțumim și să mergem mai departe.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!