Constantin Rob, fotbalistul rebel transformat în cheia succesului pentru orașul Urlaţi

Cel mai mare vis al său a fost să îmbrace tricoul echipei naţionale. A fost foarte aproape, dar „valurile tinereţii” au făcut din Constantin Rob doar un jucător de legendă în istoria fotbalului prahovean. Acum, la 64 de ani, “Robei” – aşa cum îl ştie toată lumea, conduce un departament important din cadrul Primăriei Urlaţi, judeţul Prahova şi este extrem de apreciat de o comunitate ce numără peste 10.000 de suflete.

Ca jurnalist, am cutreierat multe localităţi din ţară şi am întâlnit mulţi oameni în faţa cărora orice om cu minte la cap e dator să-şi scoată pălăria. În documentările mele jurnalistice am ajuns recent şi la Urlaţi, un frumos orăşel din Prahova aflat la o aruncătură de băţ de municipiul Ploieşti.

Am „aterizat” la puţine săptămâni după alegerile locale de pe 27 septembrie în orăşelul care a devenit model de administraţie pentru municipii cu pretenţii din România. Curăţenia, amabilitatea localnicilor, dar şi pitorescul locului mi-au creat impresia că mă aflu undeva într-un canton din Elveţia.

De la fotbalistul rebel, la specialist în administraţie

Aici l-am întâlnit pe Constantin Rob – fotbalistul rebel, dar extrem de talentat, transformat în specialistul bun la toate pentru administraţia publică din Urlaţi.

A intrat în administraţie în anul 1993, când a devenit dispecerul staţiei de epurare a apei şi a centralei termice care deserveau oraşul. Au urmat ani în care Constantin Rob s-a specializat, inclusiv cu absolvirea unei facultăţi (specializarea “Mediu”), în cadrul Universităţii Hyperion din Bucureşti.

Firesc, responsabilităţile au crescut pentru el, primarul oraşului dându-i pe mână la scurt timp biroul Administraţiei Domeniului Public Urlaţi. De 8 ani ocupă funcţia de şef al respectivului birou din cadrul Primăriei Urlaţi, oraş în care nu există persoană care să nu-l cunoască sau care să nu fi apelat la el.

Fie noapte, fie zi, zi lucrătoare sau sărbătoare, ploaie sau vânt, “Robei” e prezent oriunde e nevoie de el cu echipa sa alcătuită din peste 20 de oameni. Glumind puţin, serviciului pe care îl conduce el i se mai poate spune lejer şi „serviciul de urgenţă 112 al Primăriei Urlaţi”.

Constantin Rob este şi preşedintele unui sindicat puternic, „Federaţia Columna”, prin intermediul căruia a ajutat pe oricine a avut nevoie de sprijin. Pe lângă prime pentru sărbători sau alte evenimente din viaţa fiecărui om, sindicatul a oferit sprijin persoanelor cu handicap, dar şi pentru alte diferite nevoi – cum ar fi consulturi de specialitate la medic sau chiar intervenţii chirurgicale.

Îmi iubesc aproapele şi sunt în stare să fac orice pentru acel om care se află în dificultate. Aşa sunt eu, aşa am fost crescut, cu cei 7 ani de acasă şi cu frică de Dumnezeu.

Locuitorii micuţului orăşel din Prahova sunt „legaţi” indestructibil de persoana pe care o reprezintă, dar mai ales de rezolvarea problemelor locale. Plin de iniţiative, meticulos şi curajos în tot ceea ce face, “Robei” este extrem de loial actualei administraţiei a Urlaţiului – ceea ce-l defineşte în primul rând şi ca OM. Efortul depus zilnic în slujba cetăţeanului l-a definit de la bun început ca un gospodar desăvârşit.

Constantin Rob – omul care străluceşte în faţa a peste 10.000 de oameni!

Odată intrat în oraşul Urlaţi, rămâi plăcut surprins de curăţenia străzilor, de ordinea şi aşezarea parcărilor precum şi de lipsa tarabelor şi a haosului creat de diverşi producători. Iar Constantin Robei este unul dintre cei „vinovaţi” de actuala imagine a oraşului.

De la fotbalistul de geniu, cel care a îngenuncheat marele Rapid de unul singur într-un meci jucat chiar în Giuleşti, Constantin Rob a devenit omul bun la toate, omul care a învins timpul şi care acum străluceşte în faţa a peste 10.000 de oameni – cât numără Urlaţiul.

Nu există om în micuţul orăşel care să nu fi auzit despre el. Orice copil ce se naşte aici şi care dă cu nasul de fotbal cunoaşte trei cuvinte foarte bine: „Mamă, tată şi Robei!” Am aflat că acesta a fost şi titlul unui material despre el, apărut acum câţiva ani în cel mai reprezentativ cotidian din judeţ – Ziarul Prahova.

Este foarte important să lăsăm în urma noastră lucruri bune, şi în acest caz nu este vorba despre răsplata materială ci de cea spirituală. Dacă eşti un om iubitor de oameni şi ai grijă de ceea ce îţi oferă locul în care trăieşti, atunci poţi spune că vei primi recunoştinţa sufletească a celorlalţi dar şi pe cea personală. E extrem de important să lăsăm în urma noastră lucruri bune, iar abia atunci locul fiecăruia va fi sfinţit de către urmaşi. E bine să fim oameni demni de exemplu, pentru că este atâta sprijin în jurul nostru.

Au trecut ceva ani buni până ca Robei să ajungă să gândească ca un adevărat filosof. În afara absolvirii unei facultăţi, fostul atacant de geniu de la Progresul Bucureşti, Metalul Plopeni sau Petrolul Ploieşti a citit foarte mult.

Îl adoră pe Napoleon şi învăţămintele sale, pe care le aplică de fiecare dată când i se iveşte ocazia. Răspunde zilnic la peste 50-60 de telefoane şi este atent la tot ce mişcă în cocheta urbe de pe Valea Cricovului.

A avut noroc şi de o familie minunată – Zoea, partenera sa de viaţă de 45 de ani, i-a dăruit doi copii minunaţi şi i-a fost alături tot timpul, chiar dacă, ca fotbalist, a mai călcat şi prin… străchini. Cu toate acestea, este unul dintre exemplele fericite de fotbalişti care s-au dezvoltat frumos şi după ce au agăţat ghetele în cui.

Repere din cariera fotbalistică a lui Constantin Rob

După junioratul făcut la Flacăra Moreni, Constantin Rob a debutat în Divizia A în 1981, la Progresul Bucureşti, într-un meci contra celor de la FC Argeş – terminat 0-0. A fost meciul în care a nimerit bara porţii, iar trupa antrenată de marele Robert Cosmoc a făcut atunci 0-0 cu echipa celebrului Gicu Dobrin.

La Progresul a fost coleg de vestiar cu Vlad Marica şi Mihai Stoichiţă – actualul director tehnic din cadrul FRF. “Robei” spune că fostul său coleg de la Progresul este printre puţinii care merită să facă parte din conducerea actualei Federaţii Române de Fotbal.

De departe, Gică Popescu este cel mai în măsură să conducă fotbalul românesc, iar Hagi sau Olăroiu să fie selecţioneri. Burleanu nu are nici prestanţă şi nici experienţa necesară unei astfel de funcţii. Ca să nu mai vorbim de fotbal… un domeniu destul de străin pentru el. Sunt oameni mult mai în măsură în ţara asta să ocupe fotoliul de preşedinte al FRF! Şi din cauza asta, fotbalul nostru este aşa cum este.

Deşi prahovean, Constantin Rob a evoluat foarte puţin timp la echipa fanion a judeţului – Petrolul Ploieşti. A jucat în doar 14 etape din turul unui campionat pentru „lupii galbeni”, după care a urmat o suspendare. S-a întâmplat după un cantonament al Petrolului în străinătate (Cuba, Elveţia şi Portugalia), perioadă după care el şi unul din colegii săi de echipă de atunci, Simaciu, s-au întors bolnavi acasă. Medicul echipei le-a transmis să stea acasă cuminţi, dar rebelul “Robei” a ieşit la masă cu un prieten la o celebră terasă din Ploieşti.

Tot medicul a fost cel care l-a văzut acolo, după care l-a pârât antrenorului Traian Ionescu. A doua zi, tehnicianul „găzarilor” îi flutura prin curtea Petrolului două degete – adică doi ani de suspendare! A fost salvat de cei de la Metalul Plopeni, care au intermediat înţelegerea dintre cele două părţi pentru ridicarea suspendării.

În tricoul celor de la Metalul Plopeni a jucat apoi un amical împotriva primei reprezentative a României, naţională antrenată atunci de Valentin Stănescu. “Robei” a fost la un pas să se „lipească” de gol şi să-l învingă pe marele Iordache. L-a avut ca adversar direct pe Ţicleanu, fotbalistul “Craiovei Maxima”, dar asta nu l-a împiedicat pe rebelul atacant prahovean să strălucească în acel meci.

De altfel, cronicarul acelei partide, Gheorghe Dumitrescu nota atunci în ziarul “Sportul” că, citez, „ar fi bine ca cei din federaţie să-şi îndrepte atenţia şi către jucătorii de la echipe mai mici din provincie”.

Am fost un rebel, recunosc, dar am avut dreptate în momentele în care am fost arătat cu degetul. Nu m-am certat niciodată cu nimeni şi nici acum nu o fac, dar mi-a plăcut adevărul – pentru care am luptat până în pânzele albe. Da, eu nu m-am ţinut de fusta mamei. Mi-am trăit copilăria, adolescenţa, am furat cireşe sau pere din grădina vecinului. Şi am început fotbalul nu la mari cluburi, ci pe prundul gârlei cum se spune – aici, pe malul Cricovului.

„Naşul” lui Gino Iorgulescu și „Ucigașul Rapidului”!

Ca jucător al Progresului, a disputat multe meciuri importante, printre care şi cele în cadrul celebrelor cuplaje bucureştene. Atunci, într-un meci împotriva Sportului, Constantin Rob a avut „neobrăzarea” să-i dea mingea printre picioare, în tuşă, mult mai celebrului Gino Iorgulescu!

Dar a trecut şi prin momente mai puţin plăcute ca fotbalist. Cum a fost meciul de la Constanţa, pierdut cu 1-3 în faţa Farului şi în care Gică Hagi, pe atunci junior, a făcut ce a vrut pe teren împotriva Progresului lui Robert Cosmoc.

Cea mai frumoasă amintire a sa, de departe, este meciul contra Rapidului, în Giuleşti, din Divizia B. Se întâmpla pe 18 mai 1980, când “Robei” i-a redus la tăcere pe cei 30.000 de spectatori din tribune cu o dublă de vis!

Condusă cu 1-0, Metalul Plopeni a câştigat atunci cu 2-1 meciul graţie reuşitelor lui. Rapidul se afla pe primul loc, iar Progresul Bucureşti şi Petrolul Ploieşti se luptau pentru promovare cu Rapidul. În minutele 40 şi 89 a lovit Constantin Rob, care era coleg atunci, printre alţii, cu jucători importanţi cum ar fi Ghiţă Gruber, Florea şi Eparu, iar antrenori erau Virgil Dridea şi Valeriu Giba.

Prahovenii au plecat din Giuleşti cu geamurile sparte la autocar şi cu escorta Miliţiei. Cu toţii au primit şi o primă – 2000 de lei, din partea Petrolului, dar care nu a promovat nici ea până la urmă. „Ucigaşul Rapidului” a fost porecla cu care “Robei” s-a ales după meciul de poveste din Giuleşti.

Constantin Rob: „Corectitudinea și bunul simț trebuie să ne caracterizeze pe fiecare dintre noi.”

Constantin Rob şi-a încheiat cariera la 30 de ani, după ce a suferit o accidentare la genunchi într-un amical. Doctorul de mai târziu al echipei naţionale, Pompiliu Popescu, s-a ocupat atunci de atacantul Progresului, dar nu i-a putut salva cariera.

Reîntors la Urlaţi, “Robei” a înfiinţat echipa locală Unirea Urlaţi. Ca jucător-antrenor, Constantin Rob a reuşit să consolideze echipa care combate, în prezent, în Liga A judeţeană Prahova.

A părăsit clubul în anul 1990, cu mici pauze, având apoi grijă de fotbalul din Urlaţi peste două decenii – ultima dată în 2015 când, la propunerea edilului şef al oraşului, a preluat din nou echipa şi a promovat-o în eşalonul A valoric judeţean.

Microbul fotbalului i l-a dat şi actualului primar Marian Măchiţescu, aflat la al cincilea mandat în fruntea urbei şi care se implică activ în viaţa echipei. La un moment dat, toate încasările de la sala de sport din oraş au fost dirijate pentru întreţinerea echipei de fotbal.

Ulterior, echipa a beneficiat de o bază sportivă nouă, cu un teren reamenajat în întregime, cu anexe, vestiare şi o tribună. La echipa Unirea a jucat şi unul dintre fiii săi, Valeriu Rob – care a fost chiar golgheterul formaţiei, cu 24 de goluri marcate.

Fotbalul este şi va rămâne marea dragoste în familia noastră. Trăim la intensitate mare fiecare meci al naţionalei şi suferim, deopotrivă, la orice nereuşită. Aşa am fost şi ca jucător, am pus suflet şi inimă pe teren, unde niciodată nu am făcut nicio înţelegere cu nimeni. Sau blat, mai pe scurt, aşa cum îi spune toată lumea. Aşa am fost educat şi aşa i-am învăţat şi pe copii. Corectitudinea şi bunul simţ trebuie să ne caracterizeze pe fiecare dintre noi. Doar aşa putem spera că în România va fi bine, că ţara asta va intra pe o pantă ascendentă.

Aş mai fi vrut să aflu mai multe lucruri de la “Robei”, dar l-am lăsat să răspundă la telefon. Politicos, s-a scuzat apoi şi a invocat faptul că trebuie neapărat să meargă să rezolve o problemă ce nu suportă amânare. Va pleca de la serviciu după 5 seara pentru că trebuie să-şi ordoneze munca pentru a doua zi, dar şi pentru că el însuşi se ocupă ca oraşul să îmbrace alte „straie” – de sărbătoare.