Când te gândești la Vaslui, îți apar în minte de obicei idei și imagini negative influențate și potențate de mass-media. Ai zice că în acest județ departe de capitală, civilizația, iubirea pentru frumos și pasiunea pentru artă nu au ajuns. Din contră, ai fi uimit să afli că de fapt o milenială cu nume cosmopolit, Abigail Iolanda, este setată să schimbe această paradigmă.
Dacă o vezi în poze, ai zice că este o artistă care exprimă atât de multe numai prin ceea ce vorbesc hainele. În mare și de la depărtare este o studentă la medicină care a intrat pe un drum rigid, deși deține veleități de artistă.
Este în general destul de minimalistă și asta se vede din ceea ce face. Simplifică și își ușurează viața prin faptul că nu acceptă surprizele. Este un mare fan al previzibilului deoarece caută un echilibru pe care de obicei îl pierde odată atins.
Îmi place să cred că sunt o fire analitică – poate chiar până în pragul de a ignora latura sentimentală a situațiilor din jur; cum mai spun uneori, prea mult realism nu strică și chiar dacă ar strica, măcar are toate motivele.
Este un om ușor introvertit care își poate aduna energia în momentele de solitudine, iar acumularea este eliberată în timpul călătoriilor. Acest lucru este un proces prelungit și adeseori repetabil.
Momentele de spontaneitate sunt și ele o rutină în sine într-un suflet de artist. Un artist pentru că scrisul și fotografia au devenit un mod de exprimare care bucură pe ceilalți.
Îmi place să vorbesc mai mult în scris, în realitate preferând să port dialoguri în capul meu.
Când eram mică…
Nu știa ce va fi când va fi mare. Jobul copilăriei sale era atunci să fie „șoferiță”, dar pe parcurs a început să își dorească un lucru diferit. Mai întâi își dorea să devină procuror, apoi a înțeles că nu e responsabilitatea pe care și-ar dori-o.
Datoria socială și-a făcut curând cuib în sufletul ei și a ajuns să își dorească să fie medic. Aici responsabilitatea este poate și mai mare, dar și-o asumă cu drag.
Crescând a descoperit lucruri care îi plac. Deși este o introvertită veritabilă, și-a descoperit două talente prin care se poate exprima. Acest lucru nu este deloc facil sau des întâlnit.
Scrisul și fotografia o ajută să exprime tot ce are în interior. Consideră că talentul se descoperă sau măcar se încearcă, iar tot ce vine din suflet nu are cum să fie rău.
Artă pentru artă
La 6 ani a început să compună versuri care au atras atenția adulților. Mai târziu, în școală, aceleași versuri i-au făcut intrarea în diverse concursuri. Din drăguțe, versurile au devenit apăsătoare și diferite de ce cunoștea mediul școlar.
A ajuns să scrie pentru sine, ca în prezent. Fotografia i-a apărut în viață acum 3 ani când a înțeles că este un motiv care o poate scoate din casă la orice oră. Mai mult, este un lucru pe care îl poate face cu drag și cu ajutorul căruia poate interacționa mai mult.
Mai devreme sau mai târziu propria realitate o să ne joace feste și oricât ar spune cineva că nu are nevoie de ceilalți, la finalul zilei nu e mai mult decât o minciună. Am fost acolo, solitudinea se simte bine, dar ușor calamandros.
Aceste două pasiuni au crescut să fie părți din ea și nu își poate imagina o zi fără ele. Un creator trebuie să creeze zi de zi, altfel se simte fără vreo direcție în viață.
Abigail Iolanda este o fire pasionată, „deci e firesc că sunt intense” pentru ea. Deși nu a avut frați sau surori, aceste două pasiuni au fost ca niște mici frățiori. I-a crescut, s-a obișnuit cu ei, s-au împrietenit și până la final a învățat să le poarte de grijă. Iar acum, sunt nedespărțiți.
Firea sa creatoare a făcut-o să vrea să înțeleagă oamenii mai bine, dar mai ales să se înțeleagă și să se accepte pe sine. Pentru Abigail Iolanda, pasiunile sunt pentru momentele de solitudine de acasă, iar profesia este altceva.
Consideră că profesia este o oportunitate de a da înapoi comunității. De aceea, momentan contribuie la bunăstarea celor din jur măcar cu acțiuni de voluntariat.
Oratorie și dezbateri pentru creștere spirituală
Abigail Iolanda este acea vasluiancă tânără, boemă, extrem de interesantă și de colorată care nu încetează să uimească prin pasiunile și ideile sale.
S-a diferențiat din mulțime prin interese care țin de alte locuri și uneori chiar de alte vremuri. De aceea, face tot mai multe lucruri care o ajută să se dezvolte pe sine și să dea o lecție de viață altora. Acelor oameni care consideră că nu pot face nimic pentru că nu s-au născut sau nu au crescut unde trebuia.
Printre lucrurile pe care le face cu plăcere și le face bine se numără olimpiadele de oratorie și dezbatere. Acestea nu sunt chiar ceea ce alege un tânăr în ziua de azi să facă în timpul lui liber indiferent unde ar locui.
Pentru Abigail Iolanda nu este important rezultatul, ci procesul în sine. Fiecare dintre aceste experiențe au ajutat-o să aibă un discurs coerent legat de orice subiect și să își susțină ideile cu argumente logice. Aceste lucruri folosesc oricărui om în orice mediu.
Mai mult, ajută omul să se întrebe care este motivația din orice moment și dacă aceasta este una rațională. Devine un exercițiu bun pentru minte pentru că îți oferă motivul acțiunilor tale și afli de unde le-ai luat.
„Moștenite” de la rude sau învățate prin mimetismul altor comportamente? Uneori analiza lucrurilor importante poate schimba vieți. Alteori răspunsul în sine este o comoară.
Diferit înseamnă bine
Ce vedem la televizor la știri nu reflectă mereu realitatea. De fapt nu reflectă realitatea completă a unei întregi zone. Nu totul este negru și deprimant în Vaslui. De fapt, Abigail susține că a cunoscut mulți tineri care au înclinații artistice și uneori aspirații profunde.
Despre ei nu se spune nimic. Încă. Poate nu au ajuns la un nivel destul de înalt pentru a fi observați sau poate că nu au depus suficient efort pentru pasiunile lor. Ea a depus efort pentru că asta i-a plăcut să facă, a fost neintenționat, iar oamenii din jur au rezonat cu ea.
Acceptarea socială înseamnă mult pentru un introvertit. Și-a ales singură interesele, fără presiune și fără descurajări. Și-a asumat faptul că poate nu va fi înțeleasă cum trebuie. Deși este mai retrasă și nu dorește de obicei să iasă în evidență, nici nu fuge de asta.
Faptul că este diferită o ajută să facă lucruri autentice, din suflet pe care alții le apreciază exact așa cum sunt.
Poate părea că este lipsită de motivație, dar nu vrea să obțină nimic din ceea ce face. Adică nu o face cu un scop anume și nu vrea să revoluționeze nimic. Lucrurile pe care le face îi aduc acea bucurie interioară și putere de a merge mai departe în acele direcții.
Dacă asta inspiră pe cineva sau îl face să se simtă bine sunt mai mult decât încântată. Sunt dispusă să împart cu ceilalți ce-mi place să fac și să fiu alături de cei ce rezonează cu mine.
Abigail Iolanda nu crede că deranjează pe cineva tăcând
Introvertiții au o lume a lor. Nu o lume diferită complet de a celorlalți, dar o lume în care sentimentele și emoțiile primează. Ei simt totul mai acut și luptele cele mai grele se dau in interior, unde vocile răsună clar și tare.
Abigail Iolanda este acel tip introvertit care deși admite că uneori persoanele sociabile sunt mai câștigate, consideră că nu este nevoie ca introvertiții să se schimbe.
Lumea are nevoie de ambele tipuri de personalități. Alegând să fie mai rezervată sau să tacă mai des nu deranjează pe nimeni. Alege să fie deschisă când trebuie și mai ales cu cine trebuie. Fiecare om trebuie să își dea seama ce își dorește: dacă dorește să fie extrovertit, atunci să depună efort să se schimbe. Ei îi este bine așa.
Implicată în mai multe proiecte, Abigail Iolanda trebuie să prioritizeze pentru că timpul nu este infinit. Cea mai mândră este de emisiunea pe care a susținut-o la postul de radio local. Aici a putut să împărtășească publicului mai larg melodiile sale de suflet.
Bucăți de suflet împărțite
A promovat muzica în diverse limbi cu mesaje mai puțin abordabile sau comerciale și a rămas în mintea ei drept o experiență memorabilă. Dacă ar mai fi avut timp…
În viitor o vom putea întâlni la spital sau pe coclauri făcând poze. Deși nu își dorește să iasă în evidență, speră să poată face ceva folositor.
Consider că sunt un om simplu, sper doar să fiu și utilă.
Cea mai frumoasă amintire nu a venit încă și momentan este curioasă ce ramură a medicinei o să aleagă. Până în acel moment decisiv intenționează să călătorească mult, atât cât este posibil.
Abigail Iolanda vrea să cunoască mai multe culturi cât mai diferite de tot ce a întâlnit până acum. Lărgirea orizonturilor legate de fotografie și de interesele cotidiene este încă un scop în sine.
Sper doar ca în ciuda oricărei avalanșe de imprevizibil care ar atenta la ritmul vieții mele, să aud în continuare că sunt neschimbată.
Medic?! Ce fel de jurnalist e cel care nu-si verifica afirmatiile?