Articole

Marinela Bănică

Când dr. Marinela Bănică evaluează un copil din punct de vedere medical, îl vede „pe de-a-ntregul”, nu se uită doar la dinții lui, așa cum ar face un medic ortodont obișnuit. Îți poate spune doar dintr-o privire dacă micul pacient respiră preponderent pe gură, dacă a avut polipi nazali sau dacă aceștia s-au refăcut, dacă doarme cu gura deschisă și/sau scrâșnește din dinți în timpul somnului sau dacă are probleme de postură. Pentru că dinții strâmbi ori încălecați sunt ultima verigă și cea mai vizibilă dintr-un lanț al unor disfuncționalități fiziologice. Iar cum noi suntem preocupați mai degrabă de aspectul fizic și mai puțin de cauzele interne care declanșează diverse anomalii dentare, riscul e să ajungem la doctor doar atunci când ne doare și lucrurile se repară mult mai greu.

 

Marinela Bănică este medic specialist în Ortodonție și Ortopedie Dento-Facială. Se ocupă de alinierea dinților, ghidarea creșterii faciale și în special de dezvoltarea corectă a pacienților pe parcursul copilăriei.

Ortodonția evaluează felul în care maxilarele și mușcătura afectează restul corpului, mai ales postura. Ortopedia permite oaselor craniene să se remodeleze la nivelul suturilor, permițând lărgirea și alungirea maxilarului pentru o dezvoltare normală. În esență, în timp de Ortodonția presupune repoziționarea dinților, Ortopedia Dento-Facială implică ghidarea dezvoltării faciale, care se desfășoară în cea mai mare parte pe parcursul copilăriei.

 

Felul în care respirăm influențează esențial felul în care arătăm

„Examinarea integrativă a unui pacient înseamnă analizarea fiecărei persoane în ansamblu, întregul istoric medical, obiceiurile legate de somn, trăsăturile faciale, profilul social, așteptările pe termen lung și pe termen scurt. Luăm în considerare toate părerile pacienților care în ortodonția clasică nu ar fi ascultate sau evidențiate. Această abordare înseamnă o investiție mai mare de timp și bani, dar cu un rezultat care va îmbunătăți gradul de sănătate al pacientului pentru tot restul vieții.

Obișnuiesc să urmăresc la un copil tiparele incorecte de creștere și identificare a cauzelor acestora. Evaluez obiceiurile orale timpurii (suptul degetului, utilizarea exagerată a suzetei), inabilitatea de a respira pe nas (obstrucție nazală cronică) și impactul pe care acești factori îl au asupra creșterii și dezvoltării. Simularea obstrucției nazale în laborator (prin studiu pe maimuțe) a demonstrat efectele puternice ale acesteia asupra dezvoltării feței și a maxilarului. Impactul mediului s-a dovedit a fi un factor seminificativ în acest sens. Din acest moment, atenția s-a mutat pe orice factor care poate interfera cu abilitatea de a respira, aceasta determinând direcția de schimbări ce se petrec în forma facială și anatomică, în contrast cu direcția programată genetic.”

După ce a luat parte la zeci de seminarii și conferințe internaționale legate de sănătatea orală, dr. Bănică a avut o imagine foarte clară a ceea ce poate să însemne pentru un copil o dantură sănătoasă – nu numai dinți sănătoși și perfect aliniați, ci și o respirație corectă, care are o implicație uriașă asupra dezvoltării ulterioare a copilului, un somn liniștit, o digestie mult mai bună, un risc scăzut de infecții cauzate de abcese dentare, o greutate corporală normală, o postură corectă, toate convergând către o stimă de sine ridicată care îl va ajuta să se poziționeze corect în viață.

 

Un copil trebuie evaluat medical în integralitatea lui, nu pe bucăți

De la modul ideal al abordării medicale holistice, integrative, la realitatea din teren e o prăpastie uriasă însă. Igiena dentară precară în rândul multor copii, mai ales în regiunile sărace ale țării, este un fenomen social îngrijorător, cu repercursiuni asupra întregii sănătăți a adultului.

În România, șapte din zece copii cu vârsta de șase ani prezintă deja probleme stomatologice. Necorectate la timp, acestea se vor asocia mai târziu cu probleme de sănătate generală (postură greșită, probleme ale coloanei, obezitate) și chiar tulburări de comportament (cauzate de respirația nazală deficitară și tulburările de somn) și tulburări de performanță școlară sau sportivă, cauzate de insuficienta irigare a creierului.

Marinela Bănică susține cu tărie că starea de sănătate a copilului este baza sănătății viitorului adult. Este esențial ca părinții să poată învăța cât de importantă este prevenția și cum se poate face în cazul sănătății orale.

De aceea, a înființat Fundația pentru Sănătate Ortodontică – Ortho FACE, care are la bază o abordare holistică asupra ortodonției, unică în România. Presupune colaborarea cu specialiști din alte domenii colaterale – medici ORL-iști, pediatri, ortopezi, nutriționiști, kinetoterapeuți, specialiști în somnologie.

Dorința doamnei doctor este cea de a continua campaniile de informare și educare derulate în anii anteriori și a celor de depistare și prevenire a anomaliilor dento-maxilare, cu evaluări ortodontice gratuite.

 

Dr. Marinela Bănică: „Îmi doresc ca și în România serviciile medicale ortodontice să fie decontate de sistemul de sănătate”

Implicarea sa la nivel social și civic este rezultatul a peste zece ani de experiență și cercetări personale, în urma contactului cu diferite școli de medicină dentară: franceză, engleză și americană, dar și cunoașterea sistemului de asigurări de sănătate care în țările civilizate prevede decontarea serviciilor medicale de ortodonție.

Un vis mai vechi al doctoriței Bănică este crearea de alternative la politici publice care să susțină tratamentele ortodontice, măcar în rândul copiilor. Așa cum se știe, un tratament ortodontic performant este foarte costisitor și, implicit, nu la îndemâna oricui.

De aceea, Marinela Bănică, un medic care s-a format prin propriile sale forțe și știe cât de greu se fac banii, vrea să accesibilizeze aceste servicii medicale.

Marinela Bănică

 

România versus Occident prin ochii unui medic care participă constant la congrese medicale

A pornit din orășelul maramureșean Baia Sprie, a făcut Liceul Sanitar/Școala de Tehnică Dentară, apoi Facultatea de Stomatologie. A luat-o „de la șaibă”, cum se spune, nu a ars nici o etapă și și-a construit singură o carieră într-un domeniu foarte dificil pentru cineva care o ia de la zero.

Cel mai greu i-a fost după ce a terminat specializarea și s-a trezit singură în cabinet. Trebuia să găsească soluții la probleme dificile, uneori cazuri chirurgicale, situații la care nu avea deloc experiență. Au fost destule momente în care trebuia să recomande un alt tip de tratament și regretă enorm că nu mai poate da timpul înapoi.

După ce am străbătut în România un labirint întortochiat în care nu m-a ghidat nimeni, am descoperit că lucrurile pot sta și altfel, explorând în străinătate noi orizonturi și conexiuni ale ortodonției cu medicina generală. Mi-a luat mult timp să ajung la înțelepciunea de acum, să înțeleg că e mai bine să previi decât să tratezi. Am ajuns în etapa în care pot să refuz să mă ocup de un caz dacă pacienții nu sunt de acord să respecte indicațiile corecte de tratament. La început, medicii tineri acceptă și încearcă aproape orice din dorința de a avea de lucru.

Astăzi, Marinela Bănică se bucură de faptul că lucrurile s-au mai schimbat. Încă mai există multe probleme în sistem, însă nivelul începe să devină tot mai performant, în special datorită marilor centre universitare din București, Cluj, Tîrgu Mureș, Timișoara sau Iași.

Apar clinici moderne și bine dotate, însă personalul nu este suficient nici ca număr, nici ca nivel de pregătire. Clinicile ar trebui să se preocupe mai mult de traininguri și cursuri de specialitate decât de opulența și luxul pe care îl afișează începând din sala de așteptare. Este mai important să ai parte de un tratament medical corect decât de un design ultramodern și alte artificii care îți iau ochii. Medicii ar trebui să investească mai mult în formări profesionale, să fie mai deschiși la ceea ce e nou, dar să nu uite de adevăratele principii ale medicinei, să colaboreze mai ușor cu colegii.

 

De ce se încăpățânează Marinela Bănică să rămână în România

Pentru un medic atât de bine conectat la realitatea medicală internațională, pare ciudat că încă a mai rămas în țară, preferând să se chinuie aici în loc să aibă parte de recunoașterea profesională pe măsură. Ce are România medicală remarcabil și nu au alte țări? Ce o ține aici?

Câțiva oameni pasionați și hotărâți care fac eforturi să ajungă sau să se mențină la standardele de profesionalism din Occident în condițiile vitrege de la noi. Oameni care muncesc în condiții grele, care intră zilnic într-un spital care arată ca pe vremea războiului, cu paturi prin care ies arcurile, cu lenjerie murdară și veche, cu un linoleum infect, cu un miros oribil și care reușesc să pună un diagnostic corect în condiții de minimă dotare. Oameni care au puterea să spună „Dacă aș fi în locul dvs. aș proceda așa”, trecând peste indicațiile unui șef de secție care are mulți ani în funcție și încă ține cu dinții de ea, dar care nu vede cauza corectă a bolii…; oameni care salvează viața unui alt om, recunoscând că acel spital de provincie nu are capacitatea și resursele de a trata bolnavul în situația respectivă. Asta înseamnă curaj, profesionalism.

Îmi dă exemplul unui tânăr medic specialist neurolog care a recunoscut un sindrom Guillain Barre într-un spital de provincie unde era internat tatăl său, salvându-i astfel viața. Echipajul de salvare a traversat țara în diagonală 600 km dus-întors ca să ajungă în București.

Am fost și eu în acea ambulanță și vă mărturisesc că este cumplit, ireal de greu, să transporți un bolnav pe drumuri naționale, în traficul și condițiile carosabilului din România. De neînțeles pentru cineva care stă la birou. Și-au făcut treaba admirabil, deși tocmai li se tăiaseră și sporurile pe care le mai aveau…Tare mi-aș dori ca fiecare președinte, ministru, politician să facă acest drum cu ambulanța ca să realizeze ce înseamnă o fărâmă de viață!

Dr. Marinela Bănică este o adeptă convinsă a faptului că educația pentru sănătate face parte din trunchiul comun de cunoștințe și abilități. Acesta se bazează pe lecții, activități educaționale și de viață școlară, dar și pe seminarii și workshopuri cu părinții.

Astfel, părinții au un rol important în ceea ce privește proiectele de educație pentru sănătate și comportament civic. Ei pot solicita sau genera acțiuni, lecții suplimentare, competențe specifice care să se reflecte asupra personalului de sănătate: medici, asistenți medicali și asistenți de servicii sociale.

Pentru părinți vreau să organizez ședințe educative care au loc la sediul asociației. Programul este gratuit și constă în informarea corectă în privința depistării precoce a eventualelor problemele de sănătate orală a copiilor.

 

Muncește pentru ca generația copilului ei să fie sănătoasă și informată

Marinela Bănică este mama unui băiețel de 6 ani și tot ceea ce face din punct de vedere profesional și social trece prin filtrul responsabilității de părinte. Face și gândește lucruri ca și cum ar fi pentru propriul copil.

Este un profesionist care muncește pentru o generație de copii pe care și-o dorește sănătoasă și informată. Generația din care face parte și băiatul ei, proaspăt școlar. Cum rezistă o mamă într-o profesie atât de competitivă și inovatoare precum medicina? Cu ce costuri de energie, sănătate și liniște sufletească?

Am ajuns să fac multe sacrificii, punând în balanță un curs sau o conferință și viața mea personală – vacanțe, timp petrecut cu familia. Greu să le faci pe toate – atât din punct de vedere financiar, cât și din cauza programului aglomerat. Nu mai e timp nici pentru ceea ce ar trebui să facă o mamă în educarea copilului ei: de exemplu gătit, bricolaj și alte aspecte interesante și utile pentru copil. De sport sau activități culturale nu mai vorbesc. Ajung acasă după ora 20, când e momentul temelor și pregătirea pentru somnul copilului, iar după asta începe celălalt job: articole, studiu, prezentări, planuri de tratament, discuții cu colegii din străinătate – legate de aspecte profesionale, evident. Este o alegere pe care o faci, un pariu cu tine. Fie te dedici carierei și poți să performezi, fie faci jumătate.

Marinela Bănică

Își suportă integral din buzunarul propriu toate costurile de formare, conferințe sau cursuri. Firmele farmaceutice nu oferă sponsorizări. Cele care fac comerț cu produse pentru orodonție au medici agreați, care beneficiază de sponsorizări pentru a le promova produsele specifice.

În ceea ce privește prevenția, nu există interes, iar părinții nu sunt interesați de acest aspect. Motivele pentru care vin la cabinetul stomatologic sunt mai degrabă cauzate de urgențe.

Cu mare tristețe, dr. Bănică povestește că nu există o cultură a controalelor medicale periodice care să prevină afecțiuni sau să le depisteze într-un stadiu incipient.

 

Ne lipsesc un sistem medical care să funcționeze corect și o mentalitate sănătoasă legată de sănătate

Un alt aspect de mentalitate cu care se confruntă deseori în profesie este faptul că, între un tratament pe termen lung pentru sănătate și o reparație estetică, românii o preferă pe cea estetică. Este un mare deficit de cultură, care reflectă superficialitatea oamenilor

Ani de-a rândul au trăit într-o societate în care s-au promovat non valorile, în care e mai important să arăți bine, chiar dacă pe interior ești șubred. Este mai facil, e mai la îndemână să vopsești fațada ca să acoperi trăsăturile, decât să construiești temeinic, de la temelie. Văd asta în fiecare zi, adulți și părinți care preferă să investească mai degrabă în aspectul estetic decât în sănătatea pe termen lung.

Ne lipsește un sistem medical care să funcționeze corect, public larg educat, un sistem educațional modern în care să se facă cercetare, studii. Din păcate, oamenii nu aleg un specialist după criterii corecte – după CV, specializări, experiență. De multe ori acestea sunt înlocuite de reclama agresivă, fără acoperire, însă.

Îmi lipsește satisfacția profesională autentică fiindcă la noi recunoașterea profesională sau ascensiunea vin de obicei pe căi mai puțin oneste. Îmi lipsește publicul educat, care are încredere în specialiști. Îmi lipsește respectul pacienților pentru cei care se ocupă de sănătatea lor, respectul politicienilor și al mass mediei pentru această meserie care a fost împroșcată cu noroi în repetate rânduri. Îmi lipsește atmosfera de competitivitate reală, cursurile și conferințele care te mențin mereu la un nivel înalt, modestia. Aprecierea, disciplina, pasiunea pentru ceea ce faci, comunicarea. Simplitatea tuturor lucrurilor, opusă corupției și birocrației. Oameni care să aibă curaj, care să vorbească deschis, nu doar pe la colțuri, oameni care să se opună curentului, care fac lucrurile cu un scop mai înalt decât binele lor personal. Autostrăzile, marcajele pentru bicicliști în tot orașul, respectul în trafic semnalizarea și marcajele corecte. Fără drum, cum putem să avem o direcție?! Conducători inteligenți, patrioți și mai mulți români care să iubească România.

 

Dr. Marinela Bănică: „Speranța nu se primește, nu se păstrează, se creează și se dă mai departe!”

La fel ca noi toți, Marinela Bănică asistă neputincioasă la „hemoragia” de personal medical. E greu să convingi medicii să își păstreze speranța, să îi faci să rămână pe cei care vor să plece din țară.

Crede că oamenii care pun pasiune în ceea ce fac pot schimba lumea în bine. Nimic nu este mai important în această lume decât sănătatea copiilor, pentru că ei sunt viitorul, ei ne reprezintă și noi trebuie să-i ajutăm.

Putem să facem și copiii din România fericiți, măcar pentru o clipă! Dacă soarta ne-a dat această meserie, nu ne-a dat-o doar pentru noi, ci pentru alții. Speranța nu se primește, nu se păstrează, se creează și se dă mai departe! Eu mi-am dat demisia dintr-un sistem medical bolnav el însuși, muribund…. Am ales alternativa de a profesa după capul meu în clinica mea. Atunci când am constatat că nu am cu cine să fac un pact pentru schimbare, am renunțat la stat și am făcut cum cred eu că e mai bine… și e cel mai bine! Sunt în contact permanent cu colegii din SUA, Australia, Canada, Franța… asta mă menține pe linia de plutire. Cu fiecare eveniment educativ – conferințe, cursuri, workshop-uri – mai iau o gură de oxigen care îmi este suficientă pentru o perioadă…

Și totuși, Marinela conchide că doar în România, se simte acasă. Până la urmă, de ce să fugă de greu, când poate încerca sa învingă?

Fără să vreau am moștenit hotărârea moroșenească a tatălui meu și dorința de a face totul cât mai bine. Când mă gândesc la străbunicii care au trăit vremuri inimaginabil de grele sub ocupația austro-ungară, pe timp de război, simt că trăiesc vremuri privilegiate, în comparație cu chinul lor.

 

* Interviul cu Marinela Bănică a fost realizat de către Daniela Palade Teodorescu, Redactor-Șef Revista CARIERE

Horațiu Ioani Neuro Centrum

Neurochirurgul Horațiu Ioani este unul dintre puținele exemple de medici care s-au întors în țară, după ce a ajuns să-și clădească o carieră și un statut în altă parte. Sibian de origine, școlit la Cluj-Napoca și cu 8 ani de experiență în UK, doctorul a pus în practică în țară, cu investiție proprie, ceea ce a văzut la britanici. Platforma Neuro Centrum înlocuiește un mare gol în sistemul românesc de sănătate, punând laolaltă pacienți bolnavi de cancer și echipe multidisciplinare de medici. Doctorul Horațiu Ioani este deținător al titlului de Fellow al Colegiului Regal Britanic de Chirurgie, cel mai înalt grad academic pentru medici în UK, singurul care profesează în țară.

 

Pentru pregătirea acestui articol am întrebat câțiva români: “Cum ți s-ar părea să poți trimite, online, dosarul tău medical, o echipă multidisciplinară de medici să-ți pună un diagnostic, iar apoi să fii anunțat unde și când ai programări pentru a începe tratamentul adecvat?”

Răspunsurile diverse au fost toate cu iz de scepticism, subliniat și în întrebarea cu sprâncenele ridicate ’’Unde, în România?’’

Românii sunt oameni deștepți, umblați prin lumea largă și conștienți de capacitățile lor atunci când sunt lăsați să-și manifeste geniul. Scepticismul lor este strâns legat de jocurile politice din țară. De incapabilitatea recunoașterii incompetenței ce domnește în funcțiile întregului sistem sanitar, de către cei puși să ușureze viața pacienților.

Voi, cei care ați binevoit să răspundeți la întrebări, dragi români care ați mai rămas în țară, stimate Ministru al Sănătății, aflați că există www.neurocentrum.ro. Un proiect 100% românesc, dezvoltat de neurochirurgul Horațiu Ioani, care a binevoit să se întoarcă în țară după 8 ani petrecuți în UK.

 

Dr. Horațiu Ioani: „Când îți crește o tumoră în cap, ar fi bine să ai un plan pentru ce vei face în secunda următoare.”

Imediat ce accesezi această platformă ce interconectează pacienții cu medicii, afli scopul pentru care a fostă creată:

Te ajutăm să câștigi timp atunci când contează cel mai mult.

Plan de tratament personalizat în neuro oncologie

Prima dată când am auzit de Neuro Centrum, mi-a venit în minte numele Doctor House. Chiar și numai pe un domeniu medical specific, cum este cel de neuro oncologie, românii să aibă posibilitate de a primi un diagnostic corect și tratament adecvat, în urma unei colaborării multidisciplinare, și tot consider un plus. Și asta după ce dosarul medical a fost trimis ONLINE.

Eu am lucrat în Marea Britanie aproape 8 ani de zile, acolo mi-am făcut specializarea și am văzut, în atâta timp, felul în care sunt abordate cazurile. În fiecare săptămână, miercuri dimineața era un MDT, multidisciplinary team – echipa multidisciplinară se întâlnea să discute cazurile complexe. Când m-am întors în România, asta mi-a lipsit cel mai mult. Mi s-a părut fabulos cum pacienților li se pune un diagnostic în brațe și li se urează succes. Nu toată lumea are cunoștințe și prieteni la care să apeleze, dar, mai ales, nu toată lumea are timp de pierdut în anumite situații. Când îți crește o tumoră în cap, ar fi bine să ai un plan pentru ce vei face în secunda următoare.

 

Neuro Centrum, platforma medicală ce câștigă timp pentru pacienți

Neuro Centrum este o platformă medicală, care interconectează cei mai buni medici specialiști din domeniile conexe neuro oncologiei, cu scopul de a oferi pacienților cu tumori, cerebrale sau spinale, un plan de tratament personalizat. În plus, medicul curant este inclus în comunicarea cu medicii specialiști și este susținut pentru optimizarea tratamentului pacienților săi.

Doctorul Horațiu Ioani a construit o echipă de tineri supra specializați, cu experiență în țară și în străinătate. Când a fost nevoie, a apelat și la medici din străinătate, pe probleme ultra-specifice, acolo unde știa că există centre de excelență care pot ajuta.

Să știți că mulți au lucrat și pro bono când a fost cazul, doar pentru că le-a plăcut ideea de fi parte din echipă și doar pentru că, oricât ar fi de greu de crezut, acești medici chiar își doresc soluții optime pentru pacienți. Plus că asta e medicina viitorului și trebuie să fii extrem de arogant să nu vrei să faci parte din acest viitor.

Evaluare multidisciplinară se întâmplă în 5 pași simpli. Pacientul menționează ce diagnostic a primit până în prezent, trimite online documentele medicale. Horațiu Ioani conectează experții necesari, cazul este analizat multidisciplinar și în final este trimis pacientului un plan de tratament personalizat.

E important ca din momentul în care un pacient neuro-oncologic are un diagnostic, să știe exact unde să meargă pentru a obține un plan de tratament bine explicat, cu mai multe opțiuni, fiecare însoțită de riscuri și beneficii. E bine ca pacientul să înțeleagă exact când ia o decizie, să știe ce urmează, care sunt pașii și la ce să se aștepte. Și, mai ales, să nu piardă vremea cu statul pe la uși. Problema e că, până se repară sistemul, oamenii mor. Și exact oamenii ăștia au nevoie de ajutor corect și acum.

 

Un mediu profesionist pentru medici de a lucra în echipe multidisciplinare

După cei 8 ani lucrați în Marea Britanie într-un mediu de colaborare permanentă cu alți medici, care puteau ajuta pacienții lui Horațiu Ioani să aibă un tratament complet, a venit firesc dorința de a face acest lucru și în România. Doar că, aici nu există o procedură standard, implementată la nivel național, care să faciliteze colaborarea interdisciplinară.

Am început să colaborez cu diverși colegi, pe care îi sunam să îi consult în diverse cazuri. Cum se întâmplă lucrurile în România. Pentru că nu există niște căi clinice și niște pași clari pentru pacienți, fiecare medic se descurcă cum poate. Fiecare medic are o listă de numere de telefon de-ale colegilor. Ai nevoie de un cardiolog? Pui mâna pe telefon și îl suni să îl întrebi ceva sau să îi trimiți pacientul. Dar asta nu e ceva tocmai profesionist. Uneori deranjezi omul, alteori îl prinzi când e în parc cu copiii lui. Aveam nevoie de o formă de organizare, așa că i-am dat un nume și așa s-a ajuns aici (platforma Neuro Centrum).

Beneficiile unei evaluări multidisciplinare sunt extraordinare. Și doar un pacient în cauză le-ar putea aprecia valoarea:

a) Se poate stabili un diagnostic precis prin folosirea tuturor cunoștințelor medicilor din echipă.

b) Se elaborează un plan de tratament optim prin coordonarea specialiștilor

c) Se reduc efectele secundare prin folosirea celor mai noi proceduri validate.

d) Cresc șansele de recrutare în studii clinice pentru tratamente de ultimă generație pentru pacienții interesați.

e) Familia pacientului este ajutată să înțeleagă planul de tratament și rolul procedurilor ce urmează a fi efectuate.

f) Urmărirea evoluției pacientului și accesul acestui la specialiștii din Neuro Centrum

Horațiu Ioani Neuro Centrum

Horațiu Ioani, Neuro Centrum. Foto Credit: Medijobs

 

Avem și nu se știe că avem

Că nu sunt fonduri, că nu e în programul de guvernare sau alte scuze am tot auzit. Indiferent de proiectul de investiție și dezvoltare de care am alege să vorbim, indiferent de minister. Dar atunci când cineva vine și construiește, cu eforturi proprii, o platformă care ar scuti Ministerul Sănătății de alocarea unor fonduri în direcții greșite, nu pot înțelege de ce nu este măcar sprijinit inițiatorul.

În prezent, pentru un pacient cu tumoare cerebrală sau spinală, Ministerul Sănătății trebuie să achite vizita la 3-4 medici (confirmarea diagnosticului) și încă alte câteva vizite la medicii de diverse specialități, plus tratamentul (care nu este de cele mai multe ori stabilit corect, tocmai din cauza lipsei de colaborare între medici).

Ceea ce propune doctorul Horațiu Ioani cu Neuro Centrum este tocmai concentrarea eforturilor, financiare și medicale, într-un singur loc. Beneficiile pacientului cred că sunt lesne de înțeles. Iar modelul este replicabil în orice ramură a medicinei. Voință să fie.

Cred că tot sistemul de stat ar fi ideal să implementeze un model similar în toate specialitățile medicale. Și în momentul în care identifică un pacient, să-l trimită imediat în circuit. Asta poate salva vieți. Și poate trata pacienții într-un mod care să ofere și un confort. Știi cât e de important să simți că ești pe drumul cel bun când te confrunți cu o boală gravă? Să ai încredere că medicii tăi fac exact ce e mai bine pentru tine, nu tot ce pot ei face mai bine cu resursele pe care le au? E o diferență. Avem mulți medici buni în România, dar sunt medici care lucrează într-un sistem care e cum e, sunt medici nevoiți să improvizeze adesea pentru că soluția cealaltă ar fi să își abandoneze pacientul, iar asta nu cred că e o variantă reală pentru niciunul dintre colegii mei. Problema e că uneori ești limitat de circumstanțe și atunci ce faci? Ceartă-te cu sistemul.

 

Neuro Centrum, prima informație pentru pacient după diagnostic

Dr. Horațiu Ioani este mult prea implicat în munca sa de neurochirurg și vrea să ajute cât mai mulți pacienți. Nu mai are timp și nici competențele necesare pentru promovarea proiectului. Singurele venituri, simbolice, pe care le are Neuro Centrum sunt cele venite de la pacienți (a avut 98% dintre cazuri pro bono).

Sponsorizările lipsesc, interesul la nivel de Ministerul Sănătății, de asemenea. Cei care au nevoie de beneficiile oferite de proiectul doctorului Ioani, au două variante: fie au norocul să dea de un medic care să fii aflat de Neuro Centrum, fie dau un search pe Google. Dar ce facem cu ceilalți? Și timpul lor e limitat.

Pacienții neuro-oncologici sunt un procent foarte mic din societate, ca să zic așa. Imaginează-ți dacă umpli Piața Victoriei, sunt poate 5 sau poate 20 de astfel de pacienți. Nu sunt douăzeci de mii, nici măcar două mii nu sunt. Dar asta nu înseamnă că acești pacienți contează mai puțin. E important ca ei să ajungă la noi sau noi la ei. Sau ca ei să ajungă într-un loc în care să nu li se spună că au venit prea târziu, că nu se mai poate face nimic, pentru că au pierdut timp prețios așteptând după diverse investigații și păreri.

 

Dr. Horațiu Ioani: „Timpul e un dușman doar atunci când nu e folosit în mod eficient”

Nu l-am mai întrebat pe doctorul Ioani de ce s-a întors în România, după ce ajunsese la cel mai înalt nivel de recunoaștere. Iubește România, zacusca și ciorba de burta, iar el și soția și-au dat 3 ani în care să decidă dacă vor rămâne definitiv aici. S-au scurs deja 2 ani.

Este tatăl unui băiețel de aproape 3 ani și își dă toată silința de a petrece timp de calitate cu el.

Timpul e un dușman doar atunci când nu e folosit în mod eficient. Știi, ca un cuțit. Poți tăia pâinea cu el sau poți înjunghia pe cineva. Eu deocamdată învăț și echilibrul e destul de fragil când ai o profesie ca a mea. Pentru că nu îi poți spune pacientului anesteziat pe masă ”e ora 5, mi s-a terminat programul, am plecat”. Pentru că nu îți poți închide telefonul noaptea. Sau în weekend. Asta e o provocare foarte mare: să te mai și relaxezi, fără să te deconectezi de la pacienții tăi.

Dr. Vasi Rădulescu

Vasi Rădulescu este medic, scriitor și culegător de povești. Cei mai mulți îl cunosc datorită educației pe care o face populației prin Leapșa de Sănătate. Unii îl știu ca medicul anti-sistem, iar alții i-au citit și cele două cărți publicate, “Dragă inimă” și “Culorile uitării”. Dar cel mai bine veți descoperi omul Vasi Rădulescu citind acest articol.

 

Medicina este o onoare și ar trebui ca fiecare medic să aibă recunoștință pentru oportunitatea aceasta. Pacienții nu sunt niciodată simple cumuluri de diagnostice, ci deținători de povești, de trăiri, suferințe, memorii. Medicul care cu empatie depășește bariera anodină a unei medicini în esență rece, cred că are multe de câștigat și poate oferi un act terapeutic superior.

Tinerii care urmează acest drum trebuie să știe că-i așteaptă multe neajunsuri, tensiuni, clipe la limită, informații întinse pe mii de pagini, gărzi grele, epuizări. Totul însă merită din plin. Chiar și aici, la noi, unde medicina din păcate băltește în compromisuri și lipsuri, există multiple părți frumoase. Pe acestea încearcă tânărul medic să le facă vizibile aspiranților spre această carieră.

 

Leapșa de Sănătate, cel mai important proiect educațional pentru publicul larg

Cea mai mare provocare pentru dr. Vasi Rădulescu este chiar cel mai recent demers. Leapșa de Sănătate este un proiect de educație medicală destinat publicului larg, pentru că a identificat un mare deficit în populația generală. Are direcțiile bine trasate în minte, trebuie doar să muncească extraordinar de mult și să implementeze toate punctele principale, de la content video până la o versiune print sau conferințe de mare impact.

A început postând pe pagina sa de Facebook texte despre sănătate. Pentru că nu dorea să fie intruziv și să ceară share-uri, a construit un hashtag, #leapșadesănătate, pornind de la jocul copilăriei noastre. Numai că aici nu mai era un simplu joc, ci o misiune cu valențe cruciale: să citești un material, să înveți din el și să-l dai mai departe prietenilor, punând umărul la educația medicală.

Într-o seară de început de februarie, aflat la o masă cu niște prieteni și tot discutând despre miturile din sănătate, o idee mi-a fulgerat neuronii: ce-ar fi să pun toate textele pe un site dedicat, să invit alți medici cu notorietate să scrie, să dezvolt acest proiect? M-am sustras cu eleganță și m-am dus țintă la computer, să configurez platforma.

În două zile era gata cu totul, de la server la domeniu și temă. A avut plăcuta surpriză să vadă că, în prima lună, site-ul a înregistrat aproximativ 750.000 de vizitatori unici. Recunoaște că profilul personal cu audiență mare a contat enorm. A continuat să scrie, a editat articole scrise de alți medici și acum e aproape de pasul doi: conținut video și emisiuni educative. Explică totul simplu, fără termeni complecși, fără reclame agasante. Articole curate, de cele mai multe ori sub formă de listă, și un buton mare pentru distribuirea materialului. Citești. Înveți. Dai mai departe.

Vasi Rădulescu

Dr. Vasi Rădulescu alături de Ioana Bâldea Constantinescu, în cadrul emisiunii Orașul vorbește

 

Educația pentru sănătate și lupta cu informațiile medicale false

Internetul e plin de site-uri de sănătate realizate de neprofesioniști, care fac mai mult rău decât bine celor care le citesc. În acest context, #leapșadesănătate e un curent foarte benefic în online-ul românesc. Lumea trebuie să găsească surse veritabile pentru informare când vine vorba de sănătate, iar aici sunt destui medici care scriu. Dr. Vasi Rădulescu îi amintește și pe Mihai Craiu cu proiectul Spitalul Virtual pentru Copii, pe Simona Tivadar cu minunatele și relaxantele pastile nișate mai ales pe domeniul nutriției, pe Otilia Țigănaș cu blogul ei savuros. Sunt medici consacrați care își rup din timpul lor prețios pentru a face educație medicală de calitate.

Fake news-ul va dispărea prin eforturi mixte, atât din partea Google sau Facebook, cu algoritmi inteligenți, cât și din partea oamenilor care vor refuza să creadă toate fantasmagoriile și vor căuta informațiile la surse genuine.

Materialele de pe #leapșadesănătate sunt în principiu de trei feluri: articole cu câteva paragrafe ușor de parcurs, liste cu 10, 25 sau 50 de itemi, respectiv povești. Nu povești din suspendări ale rațiunii, ci fire narative cu optici personale. Momente din gărzi, întâlniri cu pacienți, trăiri ale omului din spatele halatului, dezvoltări ale conceptelor de empatie sau burnout, frustrări generate de un sistem cu multiple nevoi, într-o societate de prea multe ori anacronică.

Seria de video-uri va însemna clipuri scurte, în care va demonta mituri, va explica anumite boli, tratamente, simptome. În plus, va realiza interviuri ample, alături de medici buni sau oameni reprezentativi. Pe lângă toate acestea, celebrul medic și-a propus să realizeze și o emisiune live, o dată la două săptămâni.

 

Dr. Vasi Rădulescu: ”Omul nu este construit pentru veganism!”

Am vrut să aflu de la dr. Vasi Rădulescu care sunt principiile de sănătate pe care orice persoană ar trebui să le urmeze. În primul rând, el recomandă să se respecte noțiunea de doză. Ea face diferența în orice. O alimentație echilibrată, evitarea sedentarismului, exercițiu fizic, un somn de calitate cu durată de 7-8 ore, păstrarea psihicului la nivel optim, evitarea fumatului, consumul mic de alcool sau chiar ocolirea lui reprezintă principii de bun simț, pe care orice om ar trebui să le dețină. Se adaugă o educație medicală, cu informare din surse corecte.

Timp de o lună, Dr. Vasi Rădulescu a încercat veganismul, o opțiune tot mai în vogă la noi. N-a intenționat niciodată să devină vegan și nici nu are de gând, însă a făcut acest experiment pentru a trage câteva concluzii. Astfel, veganismul e o alegere pur personală și nu se discută intens sau impune larg. Medicul e de părere că omul nu e construit pentru așa ceva.

Cei care aleg veganismul, trebuie să aibă grijă să-și procure proteine de calitate și suficiente. Să nu exagereze cu carbohidrații, să aibă un aport corect de vitamina B12 și să treacă pe la medic din când în când, pentru analize și examen clinic. Sunt studii multiple care arată efectele negative ale acestei diete, dar fiecare e liber să aleagă ce dorește, cât timp ține alegerea pentru el și nu le-o impune celorlalți.

 

Dieta fără gluten și detox-ul, două curente înțelese greșit

Dieta fără gluten este recomandată persoanelor cu boală celiacă. Este la modă acum ca oamenii să se ferească de gluten, dar nu există niciun fundament științific solid aici. Dr. Vasi Rădulescu atrage atenția că alimentele fără gluten sunt, de regulă, mai procesate și implicit mai nesănătoase pentru publicul larg.

În ceea ce privește detox-ul, medicul spune cu convingere că este marketing și… cam atât. Nu există detoxifiere făcută de suculețe minune sau alte produse. Toxinele, sau mai bine zis produșii metabolici, sunt eliminați de ficat, rinichi, piele, plămâni. Nu avem nevoie de niciun suc, supliment sau aparat mirific de detoxifiere.

Multe alte sfaturi extrem de utile, le puteți regăsi inclusiv pe pagina de Facebook ”Mesajul de pe frigider”. Aici, dr. Vasi Rădulescu postează poze cu post-it lipite pe frigiderul personal. A ajuns natural la peste 30.000 de fani. Sunt texte simple, aforisme, gânduri, toate construite de el și scrise cu un stilou. “Inima ta merită cele mai frumoase povești din lume”, a scris pe unul. “Dă-mi aproape totul, dar fă-o lin, puțin câte puțin”, a scris pe altul. E tot o contragreutate care îl relaxează pe medic.

Vasi Rădulescu

Radiografia sistemului medical românesc

Dr. Vasi Rădulescu a ales să stea departe de spitalele de stat cât și de cele private. A scris și a vorbit constant peste tot despre carențele sistemului medical de stat și cel privat din țara noastră. Este reunoscut pentru lupta sa cu cele două sisteme.

Majoritatea spitalelor de stat au posturi blocate, dar ele sunt blocate doar pentru medicii care nu trebuie să rămână în spital. Pentru cei cu oarecare tentacule înfipte în sistem, se scot imediat posturi. Fie nu știe nimeni de ele, fie dacă știe și se duce la examen, are grijă comisia să treacă cine trebuie. E o realitate tristă, aproape ubicuă, din păcate. Privatul are alte bube: mercantilismul exagerat, consultațiile pe bandă rulantă, presiunile pe medic de a produce bani. Am făcut un pas în afară din ambele. Dintr-un sistem pentru că n-am avut încotro, din altul pentru că nu m-am regăsit acolo.

În aceste condiții, a ales să fie medic voluntar o bună perioadă de timp pentru că n-a putut să se rupă de pacienți. Deși prins în foarte multe alte proiecte, a decis să ajute câteva ore pe zi într-o secție. Cu timpul, mâna oferită s-a transformat în tot corpul tras în secția respectivă și, cu părere de rău, n-a mai putut să facă nici asta. Primea foi peste foi, era invitat să participe la gărzi, să vadă pacienți din ambulator, toate pentru că s-a arătat interesat să contribuie. Obosise și s-a retras.

Acum are de gând să-și deschidă un cabinet propriu, în care să practice o medicină frumoasă, cu pacientul în centrul atenției. Și, bineînțeles, să scrie în continuare…

 

Prima carte, primul best-seller

Cărțile și le scrie predominant pe telefon. Scrie în gărzi, imediat după gărzi, în metrou, înainte de culcare, în cafenele, pe vreo bancă din vreun parc îmbrățișat de fiecare anotimp, în avion, în picioare sau tolănit pe canapea. Nu are nevoie de lucruri complicate pentru a scrie.

Prima sa carte se numește “Dragă inimă” și a trecut de 10.000 de exemplare vândute, care la noi este prag de best-seller. Conține o călătorie a unei inimi care s-a apropiat de alte inimi. Și bine a făcut. Sunt aici povești din copilărie, întâlniri cu pacienți, suferințe cu duiumul, clipe de fericire, toate gravitând în jurul inimii.

Promovarea a fost foarte bine făcută, cum rar am văzut în peisajul românesc. Cu toate astea, dr. Vasi Rădulescu nu consideră că a făcut marketing propriu-zis, ci doar și-a arătat munca. A anunțat natural lansarea cărții și oamenii care îl urmăresc de mulți ani abia așteptau apariția ei. A primit apoi sute de mesaje cu “Dragă inimă” fotografiată prin orașele lumii.

Nu știu dacă am devenit pe alocuri agasant, dar cred că actul achiziționării cărții unui om pe care îl îndrăgești e supremul gest de apreciere.

 

De la inimă la creier, prin intermediul unei povești înduioșătoare

Când anunțase că mai e puțin și apare prima carte, una despre cord (nimic anatomic sau pur medical), cineva l-a întrebat dacă urmează să scrie și o carte despre creier. L-a captivat ideea, mai ales că la final de martie se întâmplase episodul cu vârstnicul fără locuință bătut cu bestialitate de doi tineri într-un pasaj din Brașov.

Pe fondul acestui episod în care dr. Vasi Rădulescu a generat cu o aparent banală postare un val de bine, domnul a ajuns într-un centru în care este excelent îngrijit. Peste 1500 de oameni au donat aproape 20.000 de euro, bani cu care a achiziționat o nouă casă care a extins centrul.

Bătrânul respectiv avea Alzheimer, era etichetat nebun în comuna în care muncea cu ziua, pentru că descria uneori submarine galbene plutind deasupra dealurilor (evident halucinații în contextul demenței). Povestea asta l-a copleșit și a simțit nevoia să o aștearnă undeva. Așa s-a născut a doua carte, “Culorile uitării”, o extensie a primei, cu explicații despre culori, memorie, uitare, bine, implicare.

Ambele cărți conțin texte simple, o simplitate aproape terapeutică, și sunt destinate publicului larg, nefiind nicidecum cărți de specialitate medicală.

Scrisul pentru mine înseamnă contrapondere la uzura grea dată de medicină. Mă relaxează și, în ultima vreme, mi-am dat seama că efectele generate asupra cititorilor mă umplu de bucurie, deci cred c-am început să scriu pregnant și pentru ei.

Vasi Rădulescu

Vasi Rădulescu – ”Dragă inimă”

 

Viața dincolo de medicină

Vasi Rădulescu s-a împrietenit relativ târziu cu lectura, un mare regret al său. A devenit cititor de cursă lungă, devorând cărțile lui Oliver Sacks, Irvin Yalom, Andrew Solomon – toate gravitând în jurul psihicului, dar și Eric-Emmanuel Schmitt sau Alain de Botton.

Ascultă mai mereu muzică clasică, dar nu se limitează doar la acest gen muzical. Cel mai recent spectacol care l-a impresionat puternic este concertul magnific al lui Damien Rice de la Opera Română, susținut la început de octombrie.

Mă plimb mult pe jos – ce splendoare e toamna pentru actul plimbării – și îmi pun ordine în gânduri în acest timp. Încerc să gâdil clapele pianului măcar o jumătate de ceas pe zi. Pictez în acuarelă – semnele de carte oferite la cele două volume au fost pictate manual de mine, pentru că atenția dată cititorului primează, cel puțin așa consider eu, să aibă ceva de la autor, dincolo de text. Călătoresc destul de mult și socot că aici ar trebui să investim serios cu toții.

Valorile sale cuprind bunul simț, binele făcut ori de câte ori are ocazia, respectul de sine și pentru cei de lângă el, alături de moderație în orice face. În privința oamenilor care l-au format, este un pic mai complicat:.

Cred că noi suntem suma experiențelor noastre. Drumul ne este semnificativ influențat de oamenii pe care îi întâlnim, aparent pur întâmplător. Unii sunt agoniști, alții antagoniști. Ambele categorii reprezintă sfere deosebit de importante pentru evoluția noastră. Le datorez multe doctorilor Grigore Baloșin, Cosmin Constantinescu, Camelia Nicolae, Tiberiu Nanea, Simona Tivadar, Mihai Craiu, Andra Bălănescu. Am luat de la fiecare câte ceva bun. Și continui să o fac.

 

România proiectelor frumoase

Fiecare speră să-și găsească fericirea și armonia în viață, iar unii o caută în altă țară. Așa au plecat zeci de mii de medici din cauze felurite. De la bani și mai ales din pricina umilinței la tot pasul, a lipsurilor din sistem, a blocajelor în desăvârșirea profesională, până la motive strict personale.

Dr. Vasi Rădulescu a rămas pentru că mediul acesta mlăștinos e, pentru cine vrea, teren propice pentru dezvoltarea unor proiecte frumoase, care să astupe neputințele statului. El își dorește să facă lucruri utile aici, pentru oamenii de lângă el. Dincolo de cele câteva mii de pacienți pe care i-a consultat deja, vrea să pună umărul la o educație medicală eficientă, care să ducă la prevenție de calitate și la minimalizarea riscurilor principalelor boli. Cei care îi urmărim munca considerăm că e pe drumul cel bun.

Elita actuală are suficientă resursă pentru ca România să-și revină, să-și pună roțile pe un drum bun și să meargă înainte. Din păcate nu suntem conduși de elită, ci de polul opus ei.

Participarea la TEDx este un alt vis împlinit. A primit invitația de la Dragoș-Cristian Fînaru, care de șase ani face TEDx la Bacău împreună cu Dominic Trișcă. A acceptat imediat. A ajuns într-un Bacău scufundat în toamnă, frunze, miros de covrigi și lavandă.

A vorbit despre domnul D. (vârstnicul bătut la Brașov), despre tot binele făcut de mulți oameni pe care nici măcar nu i-a întâlnit vreodată. A completat cu deschiderea centrului de la Dumbrava, județul Bihor, acolo unde Viorel Pașca face lucruri extraordinare pentru mai bine de 300 de oameni aduși din toate colțurile țării.

Ca un culegător de povești desăvârșit, a mers la TEDx să spună povestea asta. Acolo s-a simțit minunat, a întâlnit oameni interesanți și e recunoscător pentru oportunitatea asta.

Vasi Rădulescu

Vasi Rădulescu la TedX Bacău

 

Planurile de viitor ale unui doctor-scriitor

Încurajat de părerea excelentă a domnului doctor despre Elita României, am încercat să aflu cum se poate crea un curent de opinie și de idei faine în România, când mare parte din mass-media duce nivelul populației tot mai jos.

E greu. Discutam cu prietenul Marius Constantinescu despre emisiunea sa de cultură de la TVR3 și cum au ajuns astfel de emisiuni să aibă un public restrâns sau chiar să fie scoase din grile, când ar trebui gustate de tot mai mulți oameni. Aici suntem. Televiziunile generează cercuri vicioase, întrețin propagarea materialelor de calitate scăzută, a scandalurilor. Oamenii citesc puțin și prost, preferând să nu se relaxeze la o piesă de teatru, o emisiune stimulantă sau cu o carte în mână, ci la show-uri cu multă formă și puțin fond. Eu lupt împotriva acestui fenomen și promovez frecvent cărți, oameni, emisiuni care merită. Sunt un căpos și cred că oamenii care mă urmăresc pot fi influențați pozitiv prin modelul oferit de mine sau reperele promovate constant.

Cât despre viitor, și-a trasat niște idei, dar știe că nu e pe deplin pregătit pentru ele. Se va adapta cumva din mers, cu muncă multă și perseverență. Urmează să scoată, poate în decembrie, o carte de medicină povestită pe înțelesul tuturor. Vor apărea emisiunile Leapșa de Sănătate, iar în 2019 va scoate primul număr al revistei omonime.

Când axa creier – inimă – mână e corect aliniată, mai aruncă cuvinte într-un roman pe care speră să-l termine tot anul viitor. Va continua să facă bucata de educație medicală în fiecare zi de marți, la radio, alături de Ioana Bâldea Constantinescu, în cadrul emisiunii Orașul vorbește.

Ce e sigur, e că va scrie aproape în fiecare zi. Se va descoperi, se va cultiva și va căuta să facă bine celor de lângă el, ori de câte ori va putea. Noi îi vom urmări mai departe activitatea și îl vom da ca exemplu în jurul nostru. Acest medic demonstrează că în România mai există oameni care să lupte dezinteresat pentru binele comun.

Carmen Trufaș

Carmen Trufaș este medicul stomatolog care face din profesie un dar pentru ceilalți. De 10 ani își împarte viața între clinica stomatologică, cursuri de profilaxie sau igienă orală, voluntariat. Pe cont propriu sau prin intermediul clinicii, a inițiat multe acțiuni pentru copii și adulți; de asemenea s-a alăturat campaniilor umanitare derulate de ONG-uri cu care s-a intersectat. Toate acestea au purtat-o prin grădinițe, școli, cămine de bătrâni, multinaționale, pe străzi și chiar prin… Nepal! În primăvara aceasta a înființat Asociația ”Meriți Iubire”, cu care are planuri mari.

 

La grădiniță cu primul proiect

Totul a început acum 10 ani, când Carmen Trufaș și-a deschis propriul cabinet stomatologic. Avea doar un scaun stomatologic și făcea singură totul. Unul dintre primii pacienți a fost o directoare de grădiniță, cu care a devenit bună prietenă.

Într-o zi, doamna director i-a propus să meargă la grădiniță și să țină o lecție de igienă orală pentru copilași. Carmen a acceptat pe loc, aproape fără să gândească ce implică toată povestea asta. Cei mici sunt imprevizibili, îți pun tot felul de întrebări la care nu te aștepți. Dar o asemenea întâlnire este și un foarte bun exercițiu de comunicare și spontaneitate.

A mers la grădiniță și nu doar a ”predat”, dar a și aflat care este rutina zilnică de igienă, de alimentație și sănătate într-o familie. Spre exemplu, unii copii se spălau pe dinți doar seara, că dimineața ”mami se grăbea la serviciu”. Sau nu auziseră de ața dentară.

Aflând cu ce se confruntă ei, a început să dezvolte un program în adevăratul sens al cuvântului. După vreo doi ani de tatonare a devenit un program permanent. S-a creat o adevărată rețea de profesori, directori, părinți care aflau de aceste lecții și așa a ajuns în aproape toate școlile și grădinițele din sectorul 3.

Ceea ce a pornit din dorința de a transmite mesajul de ”dinți sănătoși” către cât mai mulți copii s-a transformat într-un adevărat program care acum, la 10 ani de la momentul acela, încă se derulează. Este de un real succes și văd cam 1.000 de copii pe sezon.

Carmen Trufaș

Anual, în lunile mai și noiembrie, orice copil cu vârsta între 2 și 14 ani primește în cabinetul său, gratuit: consultație, periaj profesional, consultație cu medicul ortodont, fluorizări, dacă este cazul, și un plan de tratament. Nu contează dacă e din București sau nu, nici situația materială a familiei.

Lecțiile în școli și grădinițe au continuat. Copiii erau încântați de ceea ce aflau, le plăceau tare mult machetele alea cu dinți! Dar mesajul trebuie să ajungă și la părinți. Carmen Trufaș a început să meargă la ședințele cu părinții, în diferite instituții mai mici sau mai mari, în multinaționale.

Acesta a fost doar începutul. Cabinetul cu un singur scaun stomatologic a devenit Clinica Dentară Dr. Trufaș și acoperă toate specialitățile din domeniul stomatologiei. Cu determinarea lui Carmen și cu baza materială asigurată de clinică au apărut, unul după altul, noi programe.

Din anul 2012, Carmen Trufaș a devenit imaginea campaniei ”Zâmbește România” și a lucrat în colaborare cu cei de la GSK. Acest lucru a ajutat-o să își continue programul și în școlile din alte sectoare sau orașe.

 

Adulți, corporatiști și alte acțiuni

Programul dedicat adulților a fost conceput inițial cu un caracter general, centrat pe sănătatea și obiceiurile acestora (mai ales că adulții sunt primele modele ale copiilor). Apoi a observat că tinerii din multinaționale acordă o mare importanță imaginii personale și își doresc, în principiu, albiri dentare, fațetări dentare… să fie sănătoși. Pentru ei a organizat întâlniri la care a avut ca invitați psihologi și nutriționiști.

Au urmat seri tematice din care s-a desprins o idee și, bineînțeles, un nou program: cel pentru gravide. E un program tare drag sufletului ei! În cadrul acestuia colaborează cu o doamnă psiholog și abordează subiecte legate de transformările ce au loc în cavitatea orală pe perioada sarcinii (inflamații gingivale, sângerări) și igiena bebelușului din prima zi de viață.

O altă idee, chiar distractivă, dar educativă, a fost ca în unele zile 5-6 copii – pacienți ai clinicii – să vină cu câte un prieten pentru a fi mesagerul sănătății pentru prietenul lui. Le oferea, în mod gratuit, un program de prevenție, consultație și vizionau împreună un desen animat educațional despre igiena orală. Astfel, copiii erau responsabilizați prin prima vizită la stomatolog a prietenilor lor, într-un cadru potrivit pentru un zâmbet sănătos.

Toate acestea s-au derulat și încă se derulează datorită implicării întregii echipe a clinicii Dr. Trufaș.

Carmen Trufaș

Flori pentru bătrâni

Au fost și acțiuni ad-hoc, precum cea din 8 martie, când clinica i se umpluse de flori și mărțișoare. La fel și biroul doamnei director de la grădiniță. Au mai cumpărat mucenici calzi, ceva fructe și s-au dus cu toate acestea la o casă de bătrâni din apropiere.

Nu pot descrie în cuvinte emoția pe care am trăit-o văzând ochii aceia uimiți, care ne priveau cu blândețe, și mâna aceea întinsă spre o floare ”Doamne, de când n-am mai primit o floare! Da` de ce-ați venit?” ”Pur și simplu pentru că e 8 martie și pentru că vrem să vă dăruim iubire.” Începeau să le țâșnească lacrimile și, cu bărbia tremurând de emoție, ne îmbrățișau și începeau să ne povestească despre tinerețea lor. Unii dintre ei ne arătau fotografii de când erau tineri. Am văzut cât de importantă a fost nu floarea aceea pe care am dat-o noi, ci faptul că le-am arătat că ne pasă și că se simt iubiți.

 

Carmen Trufaș – voluntar

Zilele săptămânii păreau insuficiente: cabinet, școli, grădinițe și prezentări în companii. Cu toate astea, Carmen Trufaș a găsit, printre picături, și ore libere în care s-a implicat, ca voluntar, în activitățile unor asociații umanitare. A fost la copiii din spitale cu Taxiul cu Bomboane, despre care am mai scris aici. Sau a participat la multe acțiuni ale Asociației Volunteer for Life, inclusiv la împărțit ceai cald și sandvișuri oamenilor străzii în nopțile geroase. A mers și în case de bătrâni. Mă întreb cum alege acțiunile astea, complet diferite de viața ei cotidiană.

Nu le aleg, cred că ele mă aleg pe mine, cele cu care rezonez foarte mult. Am cunoscut oameni foarte frumoși cu care am experimentat momente și lecții de viață extraordinare. Sunt o persoană căreia îi plac oamenii.

Aici a primit alte lecții de viață. Ea este managerul unei clinici dentare și își configurează personal propriile acțiuni; ca voluntar, însă, se schimbă totul. Grupurile care se formează sunt alcătuite din oameni extrem de diferiți din multe puncte de vedere, dar cu un scop comun: toți sunt acolo pentru nevoile altora.

Nu am amintit întâmplător cele două asociații; acestea, ca și doamna director de grădiniță, au schimbat ceva în Carmen.

 

Asociația ”Meriți iubire

După o discuție cu Ion Cristian Roman (Președintele Asociației Taxiul cu Bomboane) s-a decis să își deschidă propriul ONG. Până în acel moment toate acțiunile ei au fost făcute din bani personali și cu ajutorul câtorva prieteni. Și-a dat seama că i-ar putea ajuta mai mult pe cei în nevoie dacă ar avea un simplu ONG. Mai complicată devenise acum alegerea numelui.

Am făcut o analiză a experienței mele și a experiențelor din viețile celorlalți. Am cunoscut oameni foarte bogați care erau nefericiți pentru că nu se simțeau iubiți. Am cunoscut și oameni foarte, foarte săraci, de la oamenii străzii până la oamenii din casele de bătrâni, din diferite familii defavorizate, care erau fericiți și împăcați cu situația lor. Erau împăcați sufletește și trăiau în iubire: iubire de Dumnezeu, iubire de semeni. Toate lucrurile astea erau mult mai importante pentru ei. Am văzut că iubirea e cea care face diferența. Și-atunci am zis ”toată lumea merită iubire”!

Și așa s-a născut, în primăvara 2018, Asociația Meriți iubire: din iubire pentru oameni și din dorința de a dărui iubire. Asociația, sub umbrela ei, are o plajă foarte largă de activități: educație, sănătate, tratamente stomatologice gratuite, persoane defavorizate, coach, orientare profesională. Activitățile profesionale se îmbină foarte bine cu cele umanitare, sunt complementare, iar ideile vin din ambele sensuri.

 

Trei săptămâni în Nepal

De Volunteer for Life o leagă cea mai recentă și cea mai intensă experiență de până acum: participarea la expediția umanitară Nepal for Life pe care Volunteer o mai organizase și în anii trecuți. La expediție au participat 22 de voluntari care, timp de trei săptămâni, au mers în localități izolate din Nepal și au desfășurat activități educaționale și medicale.

Dacă în anii trecuți Carmen se implicase în expediții indirect, cu donații și consultanță, de data aceasta a venit, în plus, cu sponsorizări și cu alți voluntari.

A fost diferit în comparație cu tot ce am făcut până acum, pentru că a fost primul meu proiect la care am participat ca voluntar internațional și pentru că totul a fost nou. Eu voluntar internațional, echipa cu oameni pe care nu-i cunoști, complet mixtă ca pregătire, așezarea și condițiile geografice, diferențele culturale! Totul a fost diferit!

Carmen Trufaș

Carmen Trufaș în Nepal

În Nepal a stat la cort și la hostel, a trebuit să meargă kilometri întregi pe jos (inclusiv pe munte), a ținut cursuri de igienă orală și a consultat peste 1.000 de copii. Erau oameni care veneau și de la 4-5 ore de mers pe jos, pe munte, pentru că era singura lor ocazie să își rezolve, în mod gratuit, problemele dentare. Numai în primele trei zile au făcut, doi medici și două asistente, 500 de extracții cu echipament stomatologic mobil. Și asta în condiții de căldură, ploaie, poluare, umiditate, tensiune electrică fluctuantă.

Au impresionat-o aici încrederea oamenilor în ei, ca medici, și ochii copiilor.

Nu o să uit niciodată ochii aceia care mă priveau direct în suflet, nu în ochi. Ochii aceia atât de profunzi sau de triști, nu știu cum să-i descriu… Și m-a impresionat foarte tare faptul că în toată perioada aceasta n-am văzut acolo un copil sau un om plângând. Mi-a plăcut mult cum își începeau ziua cu rugăciunea, cu discursuri motivaționale, cum trăiau în comuniune cu natura.

Plecarea din Kavre, primul sat în care s-a derulat campania umanitară, a fost copleșitoare.

Din ziua în care ne-am despărțit de copiii din Kavre am amintirea a zeci de mânuțe care îmi ștergeau lacrimile și care spuneau ”Tu să nu plângi niciodată, tu trebuie să fii fericită în fiecare zi”. A fost profund. Două săptămâni după ce m-am întors am adormit plângând și m-am trezit plângând, eram între două lumi, nu eram nici aici, nici acolo, parcă mi se întorsese viața cu susul în jos.

 

Primul proiect ”Meriți iubire”: grădinița din Belcești, Județul Iași

După această experiență și-a dat seama că a ales cel mai potrivit nume pentru asociație: ”Meriți iubire”. Și a apărut și primul proiect al asociației: ”Construim pentru educație – Prețuiește copilăria si dăruiește bucurie”, prin care va (re)construi o grădiniță în Comuna Belcești, Județul Iași.

Acolo sunt 100 de copii care învață în acest moment în vestiarele unei săli de sport și în săli cedate de poliția comunitară, amenajate pentru cei mici. Clădirea se află într-un campus școlar, iar la școală sunt cca. 1.500 de elevi. Campusul a fost renovat cu bani din fonduri europene, dar nu au mai primit alți bani, cu toate eforturile autorităților.

Grădinița va fi demolată, deoarece de 12 ani este aproape o ruină, este un focar de infecție. În plus, este mai ieftin și mai sigur să reconstruiască decât să repare. Carmen Trufaș a fost deja în Belcești și a vorbit cu autoritățile locale, oameni de toată isprava, care se vor ocupa de partea legată de autorizații și de demolare.

Ajutată de vechea ei prietenă, directoare de grădiniță, a început deja să lucreze la proiect. Știe că este un proiect greu pentru care va avea nevoie de bani, de sponsori, de materiale și de voluntari, la fel cum știe că acești copii merită.

Cred în proiectul acesta și, cu siguranță, cea mai frumoasă poveste va fi scrisă la Belcești.

Numele meu este Carmen Trufaș, sunt medic stomatolog si Presedinte al #AsociatiaMeritiIubire. Îmi donez ziua de naștere proiectului #ConstruimPentruEducatie derulat la Belcesti, jud. Iași.Orice SHARE contează! Vă mulțumesc că ne sunteți alături!Cont: RO05BTRLRONCRT0432612001Contact: 0732 932 787

Pubblicato da Asociația Meriți Iubire su Lunedì 8 ottobre 2018

 

Pentru voluntari, cu dragoste

După toate aceste experiențe a mai apărut (încă) un program!

După ce am experimentat în diferite contexte lucrul cu oamenii străzii, cu bătrânii din casele de bătrâni, cu copiii instituționalizați, am văzut ce înseamnă voluntariat. Cum e să fii noaptea pe stradă la -10-15 grade. Ești și tu om, și la un moment dat ești istovit de frig, de foame și de sete, nu mai conștientizezi că și corpul tău are niște limite. Ca să poți să dăruiești celorlalți iubire trebuie să fii tu plin de iubire. Ca să poți să vorbești celorlalți despre sănătate trebuie să fii tu sănătos.

Așa că a gândit un pachet gratuit pentru voluntarii cu care a lucrat atât de la ONG-ul ei, cât și de la alte asociații: consultații, igienizări, sfaturi… De curând a încheiat tratamentele dentare ale unei paciente la care ține foarte mult; este o tânără de 27 de ani cu probleme locomotorii (și nu numai…), dar care face și voluntariat la Taxiul cu Bomboane. A fost nevoie de toată echipa clinicii: medici, asistente, tehnicieni dentari.

Este foarte interesantă viața. Eu când am terminat facultatea nu mi-am propus să tratez copii, deoarece specialitățile mele sunt estetică dentară, protetică. Dar se pare că Dumnezeu a avut un alt plan cu mine: am devenit doctorul sufletelor de copii și care dăruiește zâmbetul acestora.

Gheorghe Chiriac-Babei

De 40 ani, domnul doctor Gheorghe Chiriac-Babei se identifică cu medicina pentru copii. Este un nume de referință în pediatria din România, remarcabil atât pentru dragostea de copii, cât și pentru felul în care și-a transmis mai departe cunoștințele către generații întregi de doctori.

 

Când am primit recomandarea să scriu despre Gheorghe Chiriac-Babei, am pus mâna pe telefon cu convingerea că este poate cel mai potrivit medic pediatru pentru Elita României. La capătul celălalt al firului – o voce zâmbitoare, caldă dar în același timp răspicată, puternică, experimentată și foarte structurată.

Eu? Nu mă pregătisem cu nimic, doar îmi propusesem să stabilim o conexiune, o întâlnire. 3 minute mai târziu, alergam după foaie și pix, pentru că domnul doctor îmi povestea deja detalii absolut impresionante despre viața sa.

Mai târziu aveam să aflu că majoritatea sunt spuse în premieră pentru platforma noastră. O șansă unică așadar să cunoaștem viața unui om de mare valoare pentru medicina contemporană!

 

Formarea unui destin

Povestea începe în 15 octombrie 1946 în Botoșani, într-o familie de mare tradiție a Moldovei. În arborele genealogic apar nume ca George Enescu sau preotul Pătru, cel care l-a înmormântat în 1504 pe Ștefan cel Mare la Putna. Tatăl, un deschizător de drumuri: duminică de duminică, la slujba bisericii, îi încălța pe toți credincioșii, oferindu-le astfel un trai mai bun.

Al 3-lea urmaș, cu 10 ani mai mic ca fratele său, Gheorghe Chiriac-Babei se naște la șapte luni și crește după cuptor, pe mâneca cojocului.

A fost greu la apariția lui pe lume, după întoarcerea tatălui de la război, într-o perioadă de sărăcie și foamete.

Odată cu primele zăpezi ale acelui an, este urcat într-o căruță cu boi și dus la Mănăstirea Agafton, unde un membru al clanului îi citește în stele. Astăzi, a propos, i se spune horoscop…

Părinții află astfel două lucruri esențiale despre viața lui. Că îi este destinat să fie popă sau doctor. Și doi, că va fi dat spre înfiere, lucru negândit la acea vreme.

Prima previziune se întâmplă la vârsta de 2 ani: este înfiat de fratele mamei, o familie cu posibilități mai mari, dar fără copii. A copilărit pe unde avea de lucru tatăl adoptiv, în Galați, în Târgu Mureș, iar din 1954 este nestrămutat din capitala țării.

 

Gheorghe Chiriac-Babei, un student eminent

În 1967, avea să intre la IMF Carol Davila București – Facultatea de Pediatrie… din a doua încercare. Cu trei ani în urmă nu obținuse o notă suficient de mare și a trebuit să se mulțumească cu stagiul militar și un post de galvanizator la Electronica.

A lucrat în ture, a învățat în restul timpului, a dovedit capacitate de asimilare maximă și a reușit. În anul 2 de facultate, era deja bursier și primea 1000 lei pe lună. Comparând cu valoarea banilor de astăzi, domnul doctor recunoaște că este cel mai mare salariu pe care l-a avut vreodată.

Termină studiile în 1973 ca șef de promoție pe toată România. În același an, se naște primul său copil, Cătălin, astăzi chirurg pediatru de mare succes.

 

Primii ani de carieră

Împreună cu soția sa, colegă de facultate și parteneră de viață din 1972 până în zilele noastre, Gheorghe Chiriac-Babei decide să urmeze stagiul de practică în mediul rural.

În 3 ani de practică am acumulat o experiență deosebită, pe care nu o poți obține în facultate. Se făcea medicină complexă, de la naștere până la 80-90 ani. Stagiul de practică a fost baza evoluției mele ulterioare.

A început în satele Vlădila și Traian lângă Slatina, apoi în Măneciu–Ungureni județul Prahova. În Olt s-a născut și fata familiei, la distanță de 1 an și 9 luni de Cătălin.

S-a întors în București în 1976 când a intrat prin concurs la o circă din Ferentari. Cutremurul din 77 a fost o experiență extrem de intensă, care aproape l-a determinat să se întoarcă în Măneciu.

Am apelat la directorul Direcției Sanitare Vălenii de Munte, dr. Seceleanu, medic și om deosebit. M-a sfătuit să nu renunț, pentru că evoluția mea avea să fie în București, alături de familie. Și așa a fost.

A obținut prin concurs postul de asistent universitar la Clinica de Pediatrie Fundeni, iar din februarie 1978 până în 2012, îl vedem neclintit în această instituție.

 

Generații întregi există în România în primul rând datorită lui Gheorghe Chiriac-Babei!

În primul an de activitate, am asistat la nașterea a peste 200 copii. După aceea, mi-a fost greu să îi mai număr.

A pus umărul, iată, la formarea unei generații în România. Oare câți copii au văzut lumina pentru prima dată în brațele lui? Câți au fost consultați și aduși pe drumul cel bun? Nimeni nu știe, nici măcar domnul doctor.

Chiar acum câteva săptămâni, mi-a intrat în cabinet un reprezentant medical să-mi vândă ceva produse. La nici 2 minute după întâlnire, o văd că îmi bate din nou la ușă. Îmi citise numele pe cartea de vizită și a ținut să se întoarcă pentru un ”Mulțumesc”. Se pare că îi salvasem viața în copilărie.

Nu doar din perspectiva nașterilor, Gheorghe Chiriac-Babei este făuritorul unei generații. A îndrumat o mulțime de studenți în pediatrie, în medicină în general. Elevii săi sunt astăzi răspândiți prin toată lumea, în cele mai înalte poziții.

Unul din cele mai bune exemple: Ion I. Moraru, fiul profesorului Ioan Moraru, singurul român laureat cu Premiul Nobel pentru Pace. Dacă meritele tatălui au fost contestate de regimul ceaușist, fiul a avut una din cele mai mari contribuții la medicina actuală. Profesor la Universitatea Connecticut, departamentul de biologie celulară, fostul student al lui Gheorghe Chiriac-Babei a reușit cartografierea cromozomului uman, o realizare de excepție deoarece demonstrează poziționarea genelor în corpul omenesc.

 

Mari contribuții personale în lumea medicală

Îmi este foarte greu să mă limitez la 2-3 chestiuni. Mi se pare esențial cam tot ce mi-a povestit domnul doctor, deși priceperea mea se limitează doar la experiențe personale, ca pacient.

Așadar, iată principalele contribuții ale lui Gheorghe Chiriac-Babei în medicina românească și mondială:

  • Execută primele biopsii renale și hepatice, prima nemodializă pediatrică și dializă peritoneală;
  • Înființează primul laborator de substituție renală, pregătind pentru prima dată receptori pentru transplant renal;
  • În anul 1989 diagnostică primul caz SIDA la copil;
  • Este primul medic român care vindecă de leucemie un copil (astăzi adult în toată firea, finul de căsătorie al lui Gheorghe Chiriac-Babei, după o altă regăsire ca în filme, după mulți ani);
  • Descrie și tratează primele intoxicații cu fosfați în urma consumului excesiv de băuturi răcoritoare;
  • Pune bazele recunoașterii nefrologiei pediatrice ca disciplină medicală și a competenței de dializă pediatrică;
  • În urma unei idei personale, doctorul Mihai Lucan realizează, în premieră mondială, un transplant renal cu fragment de la donator viu;
  • Este coautor al Tratatului Național de Urologie, Tratatului Splenectomia, Ghidului Național de Diagnostic și Tratament al Osteodistrofiei Renale.

A activat mereu alături de nume mari ale medicinei ultimilor ani. Este coleg de generație cu Dan Tulbure, Irinel Popescu, Ionel Sinescu, Mihai Lucan, Bogdan Robacki, Adrian Pop, Titel Orășeanu, Coriolan Ulmeanu, Aurel Bizo și mulți alții.

Pentru întreaga activitate este onorat cu numeroase distincții din partea Spitalului Clinic Fundeni, a Ziariștilor Medicali din România și, în special, cu Medalia de Aur a Academiei Medicale din România ”Dan Setlacec”.

Cu astfel de rezultate, cu atâtea și atâtea participări la conferințe științifice naționale și internaționale, domnul doctor ar fi putut oricând să ia drumul străinătății. De oferte nu a dus lipsă, încă din anul 1990.

A ales să rămână în țară din dorința de a-și fructifica profesia de suflet, pediatria, dar și din convingerea că, așa cum spune domnul doctor, salariul nu este totul…

 

Medicina angajantă versus Medicina ”hai să le facem pe toate”

Cu surprindere aflu că, dacă eu sau un alt novice se apucă mâine de studiu, în 7 ani pot deveni expert în orice domeniu al medicinei. Cu o marjă de eroare de 2%, o statistică ce îmi dă siguranța că are dreptate.

Trebuie însă să fii atras cât de cât de subiect, de dorința de a face bine și a salva vieți. Sau, să ai un har, așa cum lui i s-a prezis cândva la o mănăstire din Botoșaniul natal.

Este vremea medicinei de informații, când poți fi o mare parte din timp autodidact. Până prin anul 2000, se practica medicina de magistru. Ce înseamnă asta?

5-6 discipoli stăteau câțiva ani buni pe lângă un doctor. Rămâneau 3, apoi 2, fiecare urmându-și cariera în altă parte. Ultimul putea rămâne alături de magistrul său chiar și 20 ani. În cazul meu, mentorul și magistrul meu a fost Prof. Gheorghe Goldiș, alături de care am activat peste 30 ani.

 

”Nu știu să fac altceva. Copiii mă ajută să exist”

În 2011, domnul doctor se pensionează … pentru doar două luni și jumătate!

Nu a putut sta acasă fiindcă și-a dat seama că nu știe să facă altceva. De cei doi copii și cei patru nepoți se poate bucura oricând, dar nu în timpul zilei, când toți sunt plecați la școală sau la serviciu. Are prea multă dragoste pentru copii, prea multă energie pentru a o consuma între patru pereți.

Astăzi are consultații la Regina Maria în Policlinica Băneasa. Am avut șansa câteva minute să îl văd interacționând cu personalul de acolo. Îmi este foarte clar – medicina de astăzi încă are mare nevoie de un nume ca Gheorghe Chiriac-Babei!

 

Foto Credit: Născut în România

 

* Contactul cu Gheorghe Chiriac-Babei ne-a fost facilitat de Andreea Ionașcu, una din multele mame încântate de relația cu domnul doctor. Dacă știi și tu români remarcabili, ajută-ne să-i descoperim!

 

Doctor Silviu Iștoc

Tânăr, ambițios și extrem de devotat meseriei pe care și-a ales-o, domnul doctor Silviu Iștoc este considerat, astăzi, unul dintre cei mai buni chirurgi ginecologi din România. Mânat în această misiune de dorința de a ajuta, tânărul medic se dedică fără niciun fel de discriminare tuturor pacientelor care-i trec pragul.

 

Într-o perioadă în care sănătatea, educația, administrația și mai toate domeniile din România sunt puse sub semnul întrebării, există și oameni care sunt dedicați meseriei lor și care continuă  să-și respecte locul de muncă. Printre ei,  se numără și doctorul Silviu Iștoc, medic primar obstretrică-ginecologie, în cadrul unui spital privat din București.

 

Intervențiile minim invazive sunt specialitatea doctorului Silviu Iștoc

Pe doctorul Iștoc, dacă nu-l găsești în sala de operații sau în rezervele pacientelor, atunci, cu siguranță, îl găsești în cabinetul său oferind consultații. Sau, studiind cazurile care i-au parvenit, fie direct, fie prin mail-uri sau scrisori.

De multe ori sunt contactat de paciente din alte orașe, cărora nu li s-a oferit nicio șansă de a păstra uterul sau ovarele. Cu acestea comunic prin email și tot pe această cale primesc imaginile de la diverse investigații (CT, RMN), pe baza cărora pot pune un diagnostic și pot stabili un plan operator. Cu un tratament minim invaziv, putem conserva funcția reproductivă.

A ajuns să fie căutat de femei din toată țară, datorită intervențiilor ”revoluționare” pe care a început să le facă. Mai exact, medicul Silviu Iștoc tratează probleme precum fibroame sau tumori fără ca pacienta să aibă mai apoi de suferit de pe urma intervenției.

Există afecțiuni, cum ar fi fibromul uterin gigant, care compromit uterul și implicit reduc drastic șansele pacientei de a deveni mamă.

 

Talentatul doctor Silviu Iștoc, un veritabil deschizător de drumuri

Ceea ce trebuie menționat este faptul că, înainte ca tânărul medic să aibă curajul să efectueze astfel de intervenții, problemele erau rezolvate destul de drastic pentru femeie. Majoritatea operațiilor de îndepărtare a fibromului afectau ireversibil uterul și implicit anulau posibilitatea ca femeia să rămână însărcinată.

Scopul unei astfel de intervenții este de a îndepărta strict țesutul tumoral și de a reconstrui uterul pe cale laparoscopică, adică fără nicio incizie la nivelul abdomenului și cu afectarea extrem de redusă a organelor învecinate (ovar, trompe uterine). Astfel se oferă o nouă șansă în ceea ce privește viitorul reproductiv al pacientei.

Doctor Silviu Iștoc-Se poate face medicină curată și în România

Cazurile reușite, motivația supremă: Este de datoria noastră să împingem limitele a ceea ce se credea imposibil.

Până în prezent, cazurile de reușită ale medicului Silviu Iștoc le-au depăsit ca număr pe cele mai puțin reușite. Iar acest fapt, după cum susține chiar el, nu poate decât să-l motiveze să meargă mai departe și să facă ceea ce știe mai bine.

Au fost câteva cazuri spectaculoase, cu tumori uterine de 20 cm operate fără tăietură la paciente care mai apoi au putut aduce pe lume un copil. Sau, intervenții efectuate pe uter gravid care au dus la salvarea sarcinilor respective. Acestea au dovedit faptul că este de datoria noastră să încercăm să facem tot posibilul pentru a salva cazuri cărora până acum nu li s-a acordat nicio șansă.

 

Începuturile nu s-au ridicat la entuziasmul și visele tânărului medic

Numai că lucrurile nu au fost întotdeauna atât de roz pentru tânărul medic. Deși a știut dintotdeauna că vrea să salveze vieți, a avut și momente de cumpănă în care meseria de doctor părea că nu i se mai potrivește.

Niciodată nu o să uit cum au fost primii ani ca medic. Începutul a fost foarte greu, în primul rând pentru că așteptările erau mult peste ceea ce oferea realitatea.

Deși a știut de la bun început că-și dorește o specializare chirurgicală, momentul rezidențiatului nu a fost ceea ce și-a imaginat, iar dezamăgirea aproape că l-a făcut să renunțe. Din păcate, realitatea din spitalele românești în care ucenicii nu au loc de maeștri l-a lovit în plin și pe mai tânărul medic.

Nimeni din cei care ar fi trebuit să fie implicați în instruirea mea nu avea vreun interes să o facă. Totul arăta foarte bine pe hârtie, în schimb în realitate nu se întâmpla nimic. Deși trebuia să fiu cultivat pentru a putea ajunge să fac performanță, mi-am dat seama că eram nevoit să cresc precum o buruiană. Meseria o învățam de unul singur, de cele mai multe ori haotic. Era clar pentru mine că în acele condiții nu aveam cum să ajung un medic care să-si facă bine treaba.

 

Mentorul care i-a schimbat viziunea

Totuși, exact în momentul în care era determinat să renunțe, printr-o întâmplare a ajuns să îl cunoască pe profesorul Brătilă. Un om complet, deosebit, care avea ca obiectiv oferirea de servicii medicale de calitate, și care punea foarte mult accent pe instruirea celor mai tineri.

Cu el am redescoperit plăcerea să învăț medicina, stând lângă el mi-am dat seama că pot deveni și eu un medic de calitate. Din acel moment nu a mai existat nicio clipă în care să am vreun dubiu în legătură cu viitorul meu, sau cu meseria aleasă.

La fel de mult a contat, spune medicul Iștoc, și experiența avută ca rezident în Germania, acolo unde a învățat că se pot face lucruri de calitate și performanță. Și că, numai urmând anumite reguli și protocoale, medicina are un viitor asigurat. Însă s-a încăpățânat să creadă că și în România se poate, motiv pentru care s-a întors acasă.

În acele vremuri sistemul medical privat în România era la debut, în plină creștere, și destul de promițător. Îmi imaginam că pot lua parte la construirea acelui sistem,  un sistem curat, cu oameni de calitate, în care să-ți facă plăcere să lucrezi. Am ales să mă întorc, și pot spune că nu regret nicio clipă decizia.

 

Viitorul arată bine prin ochii unui medic optimist

În ceea ce privește viitorul medicinei în România, medicul se declară destul de optimist. El se gândește în primul rând la sistemul medical privat care se dezvoltă de la an la an, și care oferă din ce în ce mai multe povești de succes.

Mai apoi, amintește de schimbările care au avut loc în sectorul medical public. Și nu în ultimul rând, are încredere și în schimbul de generații care va duce la schimbarea mentalității, atât în cadrul Universităților, cât și în cadrul spitalelor.

Sunt mulți profesori tineri în cadrul clinicilor universitare din țară, oameni care vin cu altă mentalitate și care aduc un suflu nou. Este un aspect care ar merita ținut sub observație în următorii ani, pentru că schimbările deja se simt iar situația nu poate decât să se îmbunătățească pe viitor.