Lavinia Chițu: „Doresc să aduc sunet într-o lume a tăcerii!”

Lavinia Chițu provine dintr-o familie de oameni surzi, unde ea este singura ce poate auzi. A trăit încă de mică în două lumi diferite. Una obișnuită, a noastră a tuturor, iar cealaltă o lume lipsită de sunete și glasuri… O lume a tăcerii. A ales să lupte pentru a schimba modul în care persoanele cu deficiențe auditive sunt privite de societate. Împreună cu Lavinia, analizăm problemele cu care se confruntă zilnic peste 30.000 de oameni în România, necesitatea unei schimbări și implicare.

Lavinia Maria Chițu s-a născut în 7 iulie 1991 în Pitești, iar copilăria și-a petrecut-o aici, alături de familia sa. A absolvit Colegiul Economic ”Maria Teiuleanu” Pitești și Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității de Stat. În prezent urmează cursurile de master ale Universității din Pitești, Facultatea de Teologie, Arte și Istorie, secția limbaj mimico gestual unde studiază limbajul semnelor american – ASL.

Din anul 2016, deține certificarea de interpret în limbajul semnelor.

O formalitate, după cum îmi spune, deoarece primele sale cuvinte au fost de fapt semne…

Uneori tăcerea doare

Lavinia Chițu mărturisește că părinții săi i-au oferit ce au avut ei mai bun, grija și experiența lor. Fiind tăcere în familie, nu avea de unde să primească toate acele informații de care are nevoie un copil în primii ani de viață. A fost nevoită să se descurce singură, să întrebe în stânga și în dreapta ce înseamnă un anumit cuvânt sau un anumit lucru. Și nu a fost deloc ușor.

În copilărie, eram ținta ironiilor și a răutăților celor din jur doar pentru că vorbesc altfel decât ei: “noi eram muții”. M-a durut enorm. M-a durut să fim percepuți ca oameni anormali, eu fiind o persoană auzitoare. Am crescut cu dorința de a schimba ceva și de a face, în timp, mai mult pentru părinții mei și pentru ceilalți oameni fără auz.

Nu poate spune că a avut o copilărie fericită, problema din familia sa îndepărtând-o adesea de societate. La școală, colegii și prietenii râdeau uneori pe seama ei strigând-o ”muta”. Râdeau de părinții săi, doar pentru că aceștia nu auzeau și nu comunicau verbal.

Discriminarea și presiunea socială afectează cu siguranță orice persoană. Pentru un copil însă, efectele pot fi catastrofale, lăsând urme adânci ce îl vor însoți tot restul vieții. Lavinia este o fire puternică, are o mentalitate de învingător și crede că părerile preconcepute, ironiile și atitudinea oamenilor de a izola persoanele diferite sunt aspecte nocive, ce pot fi evitate prin educație.

Trebuie precizat faptul că din punct de vedere medical, persoanele cu pierderi auditive nu sunt mute. Termeni precum ”muți” sau ”surdo-muți” sunt folosiți greșit, fiind cuvinte jignitoare pentru persoanele cu deficiențe de auz. Aceste persoane, chiar dacă nu pot verbaliza, au voci, indiferent cum sună. Ei vorbesc limba română prin semne. Să te faci înțeles, să poți reda multitudinea de expresii și sensuri, stări și sentimente este infinit mai greu decât prin cuvinte.

Lavinia Chițu crede că principale cauze ale discriminării sunt educația, mentalitatea oamenilor și chiar lipsa de informare. Și trebuie reținut un aspect: în ciuda faptului că aceste persoane au un handicap, de cele mai multe ori ele dau dovadă de multă conștiinciozitate la locul de muncă, au o atenție sporită pentru comportamentul lor în societate, au abilități mai dezvoltate decât un om normal. Totul pentru a suplini acea dizabilitate.

Despre limbajul semnelor

Probabil cu toții am întâlnit pe stradă persoane ce gesticulează una către cealaltă. Am văzut translatorii-interpreți în fereastra aceea mică din colțul programelor tv. Pentru cei mai mulți dintre noi, limbajul mimico gestual rămâne doar o curiozitate. Pentru ei și pentru familiile lor – o necesitate.

Pentru Lavinia Chițu, prima lecție de comunicare a fost bilingvismul. Trăind aproape permanent într-o lume a tăcerii, a crescut odată cu ea și s-a dezvoltat conform cerințelor acestei lumi. Învățând zilnic, perfecționându-se, a reușit să descopere mai mult decât limbajul în sine.

Susține că limbajul propriu-zis se poate învăța la un nivel destul de avansat în 3-4 ani de studii temeinice. Însă pentru a-l înțelege pe deplin și a putea exercita cu profesionalism o meserie ca aceea de interpret este nevoie de mai mult. Trebuie să trăiești printre surzi, să-i înțelegi în totalitate

Comparând dificultatea limbajului mimico-gestual cu cea a procesului de studiere a unei limbi străine…ei bine, diferențele pot fi colosale.

Degeaba ştii semnele, dacă nu ai unde să le practici. Apoi, trebuie să cunoşti aceste persoane, fiindcă au un comportament diferit față de al nostru chiar şi prin simplul fapt că nu se aud pe ele însele, şi nu se aud între ele.

În România, limbajul poate fi studiat în laboratoarele de specialitate din principalele centre universitare, sau cu sprijinul unor organizații și fundații ce susțin astfel de proiecte. Costurile nu sunt deloc neglijabile.

Lavinia Chițu ne prezintă o serie de link-uri unde cei interesați pot găsi materiale speciale pentru persoanele cu deficiențe de auz: www.laviniachitu.ro, https://www.youtube.com/laviniachitu, http://ansr.org.ro/, http://dlmg.ro/dictionar/, http://www.effatta.ro/effatta/index.php

”HELP!”

”Cuvânt”

”Mulțumesc”

Model Duchesse, asistent clienți Zara, translator profesionist și om de televiziune

Deși are doar 27 de ani, Lavinia Chițu a lucrat până în prezent în numeroase domenii, din dorința și din necesitatea de a-și asigura un venit pentru a se întreține și pentru a-și putea sprijini financiar părinții. Pentru aceștia, posibilitățile și locurile de muncă sunt destul de limitate și oferă salarii modeste, nepermițând ocuparea unor funcții importante în mediul privat sau de stat.

A fost model pentru agenția de modă Duchesse. A lucrat ca asistent clienți pentru branduri precum Zara și Mango. Târziu s-a axat pe meseria de translator-interpret mimico gestual pentru televiziune.

În ceea ce privește televiziunea, inițial am primit o propunere de a lucra ca interpret la o televiziune locală. Am acceptat pentru că voiam să ştiu mai mult, să învăţ mai mult, să vin în sprijinul comunităţilor de surzi. Am considerat că din aceasta poziție mă pot face mai bine auzită, că pot transmite mai bine mesajul lor societății noastre. Activând în media, îi pot ajuta mult mai mult și pe ei, aducându-le informația în limba lor.

Meseria de translator-interpret în limbaj mimico gestual este catalogată a doua cea mai dificilă, după cea de pilot de avion. Interpretul trebuie să cunoască la perfecție limbajul, să poată exprima stări sufletești, să ia decizii în fracțiuni de secundă. Studiile au relevat faptul că impactul asupra organismului și stresul resimțit de creier pe timpul interpretărilor pot fi periculoase. De aceea, există reglementări specifice care interzic translatorilor să interpreteze pentru o perioadă mai mare de 2 ore.

Participarea la TEDx și Cinefest

Lavinia Chițu, speaker TedX Brașov

Lavinia a participat deja la ediția din luna aprilie a acestui an, la TEDx Târgu Mureș, unde a rămas impresionată din toate punctele de vedere:

La TEDx am apreciat totul: calitatea discursurilor, modul în care speakerii au interacționat cu publicul și au împărtășit cu noi experiența lor de viață, organizarea, diversele discuții la care am participat în timpul evenimentului și după, prilej cu care am cunoscut niște oameni extraordinari, cu idei și povești de viață absolut fabuloase.

Acum, se pregătește să facă următorul pas: în toamnă va fi speaker la TEDx Brașov. Își dorește ca prin discursul său, mesajul să ajungă la cât mai mulți oameni cu putință, mai ales la cei ce au puterea de a schimba ceva în ceea ce privește comunitatea pe care o reprezintă.

În anul 2017, Lavinia Chițu a obținut premiul pentru cea mai bună interpretare feminină în cadrul Festivalului de Film pentru Copii și Tineret Youth Cinefest, organizat de Consiliul Județean Argeș și Școala Populară de Arte și Meserii Pitești. A participat cu ”Simfonia Lalelelor în LMG”, un videoclip special realizat în limbajul semnelor pentru a fi accesibil persoanelor cu deficiențe de auz. Acesta a avut de asemenea și subtitrare, pentru a putea fi înțeles și de către oamenii cu auz normal.

Experiența a fost una deosebită. Am rămas plăcut surprinsă văzând cât de impresionată a fost audiența din sală după vizionarea acestui material video, mai ales pentru faptul că ideea și munca mea au fost recompensate de juriul festivalului cu premiul pentru cea mai bună interpretare feminină.

Refrene memorabile pentru cei ce nu aud

Lavinia susține că muzica este una din marile sale pasiuni și că de multe ori simte că trăiește prin muzică. Ideea de a transpune piese muzicale în limbajul mimico gestual a fost pusă în practică în urmă cu aproximativ un an. A observat că în România nu există muzică interpretată prin semne pentru persoanele fără auz. Un lucru destul de obișnuit în alte state.

M-am gândit ca și persoanele cu deficiențe de auz trebuie să se bucure de aceste creații artistice. Pentru că noi, oamenii auzitori ascultăm muzica şi ne transpunem în acea atmosferă, la fel ar putea face şi aceste persoane care nu aud dacă ar avea posibilitatea ca melodiile să fie traduse și pe întelesul lor.

Și-a creat propriul canal de Youtube unde postează periodic melodii traduse, piese aparținând atât artiștilor români cât și străini. Iar la unele dintre ele succesul a fost răsunător! Varianta mimico gestuală a piesei ”Mama” a artistei Cleopatra Stratan, interpretată de Lavinia, a înregistrat un număr record de peste 52,000 de vizualizări. Mai mult decât întreaga comunitate de surzi din România!

A colaborat de-a lungul timpului cu case de discuri renumite cum ar fi Roton sau Global Records, înregistrând un număr impresionant de materiale video traduse în limbajul semnelor. Pe canalul Laviniei puteți găsi piese speciale ale unor artiști cunoscuți precum Carla’s Dreams, The Motans, Antonia sau Irina Rimes, acestea fiind lansate pe piața muzicală sub egida #dincolodecuvinte.

Dincolo de limbajul specific, dincolo de a traduce în semne versurile melodiei, încerc să transmit alături de mesajul în sine și emoția. Pentru un videoclip în această variantă specială, sunt importante și coregrafia, mimica, scenografia. Toate acestea încerc să le imbin într-un mod cât mai creativ. Îmbin traducerea prin semne a versurilor cu dansul și cu o mimică adecvată melodiei respective, în funcție de ceea ce ea transmite (energie, dragoste, tristețe, etc.)

De ce, Lavinia Chițu? De ce faci asta?

Ne spune cu regret că se lovește adesea de întrebări de genul ”De ce faci asta?”, ”Crezi că vei schimba ceva în România? Nu vei reuși…”. Răspunsul ei este mereu unul categoric. Un DA tare și răspicat. Face lucrurile din pasiune și are convingerea că ei merită mai mult decât ceea ce li se oferă în prezent.

Mi-am imaginat cum ar fi cu adevărat să trăiesc o zi în lumea lor, într-o lume lipsită de sunete… Eu, care sunt dependentă de muzică… Credeti-mă, este foarte greu… Totuși ei au acceptat această viață așa cum e ea și încă au puterea de a zâmbi.

Misiunea sa are un scop precis: să aducă sunete într-o lume a tăcerii. Înzestrată cu multă ambiție și motivată de realizările de până acum, luptă zilnic să schimbe mentalități, să unească oameni, să doboare bariere de gândire și comunicare. Își dorește ca ei, cei cu deficiențe de auz. să poată trăi o viață normală. Să fie incluși în viața socială, să nu mai existe discriminare, să nu mai fie catalogați ca niște oameni care au lumea lor… Să fim egali.

Va face demersuri pentru ca toate televiziunile locale, regionale și naționale să aibă interpreți în limbajul semnelor pentru a traduce știri și emisiuni, poate mai mult decât acea limită minimă de 30 de minute impusă de lege. Își dorește să schimbe situația actuală, în care nu există interpreți ai limbajului semnelor în instituțiile publice și private. Își dorește mai mult.

Instruirea personalului ISU pentru intervenția la un eveniment unde sunt implicate persoane cu deficiențe auditive

„Vreau și pot să schimb ceva!”

Vreau să devin o prezență vizibilă, care schimbă ceva. O prezență care începe acea schimbare ce va deveni obișnuință într-o manieră firească. Se poate face! S-a făcut deja! Și eu vreau să fac și mai mult ! Vreau și pot !

Intenționează ca, împreună cu marile lanțuri cinematografice, să realizeze un proiect prin care toate filmele românești să aibă subtitrare. De ce nu, chiar să existe proiecții paralele, în care să se realizeze interpretarea în limbajul semnelor. La fel și piesele de teatru. În anul 2017, în premieră pentru România, Lavinia Chițu a realizat alături de un coleg de la ANSR București o primă interpretare a unei piese de teatru în limbajul mimico-gestual, ”Buzunarul cu pâine”, la teatrul Godot Cafe din București.

Dorește ca evenimente culturale precum concerte și turnee prin țară ale artiștilor să fie interpretate live pe scenă și în limbajul semnelor. Nu uitați, există peste 30,000 de persoane surde pentru care domeniul muzical este unul inaccesibil. De ce să nu le oferim o șansă de a se bucura de aceste creații artistice?

Plănuiește de asemenea să dezvolte un portal web, în care să reunească materiale de interes pentru această comunitate: clipuri video traduse, articole de interes, materiale didactice, chiar o secțiune de job-uri destinate persoanelor cu deficiențe. Este convinsă că certificarea în limbajul semnelor american (ASL) o va ajuta mult să dezvolte parteneriate cu asociații din comunitatea de surzi de peste ocean.

Însă, pentru toate proiectele sale, Lavinia Chițu are nevoie de o echipă puternică. O echipă de oameni onești, profesioniști, oameni care să conștientizeze importanța acestor proiecte, fără alte interese personale. Pe unii i-a găsit deja, pe alții încă îi mai caută…

Pentru fiecare problemă există un milion de soluții!

Dacă am trăi și noi ca ei, doar o zi în tăcere, credeți-mă că nu ați rezista. Eu am făcut această încercare și îmi venea să înnebunesc.

În România există o serie de legi ce vizează persoanele cu deficiențe de auz, acte normative precum legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, sau legea nr. 103/2014 privind asigurarea dreptului de acces la serviciile media audiovizuale al persoanelor cu deficiențe auditive.

În realitate însă, nu prea se respectă. Se poate observa destul de ușor că nu toate posturile de televiziune asigură zilnic cele 30 de minute minime de emisiuni traduse în limbajul semnelor. În instituțiile statului, plecând de la Parlament și până la spitale, tribunale, ANAF sau cabinete medicale, nu există interpreți care să faciliteze comunicarea între cele două lumi…deși nevoia este una stringentă.

În străinătate există toate aceste lucruri. Sistemele de educație din țările respective se preocupă de formarea și educarea celor cu deficiențe de auz pentru a putea fi integrați cu ușurință în societate. În plus, există muzee, obiective turistice, localuri și restaurante ce asigură interpreți sau alte mijloace tehnice prin care persoanele surde să aibă acces la informații.

Sunt numeroase neajunsuri pentru persoanele cu deficiențe de auz. Mentalitatea oamenilor, nerespectarea legilor și lipsa unui sistem educațional corespunzător sunt poate cele mai importante. Se împiedică zilnic de foarte multe probleme în societate, iar discriminarea și umilința ar fi doar unele dintre ele.

Însă orice problemă poate fi rezolvată. Trebuie doar să existe oameni ambițioși, muncitori și suficient de motivați spre a găsi soluții practice. Lavinia Chițu spune că primul lucru ce ar trebui să-l schimbăm este mentalitatea și modul în care îi privim pe cei din jurul nostru. Tot ceea ce există în străinătate poate fi realizat și la noi, cu finanțare, cu oameni pregătiți și motivați, cu legi care să se respecte. Lucru valabil, până la urmă, în orice domeniu.

Dacă vrem să schimbăm ceva în România, trebuie să lăsăm egoismul la o parte și să ne ajutăm semenii, să-i ascultăm, să împărțim și să ne asumăm decizii, să dezvoltăm…