Mihai Iordache este un nume pe care cei mai mulți îl identifică cu perioada sa din trupa Sarmalele Reci și celebrul album „Țara te vrea prost”. De 18 ani este saxofonist al trupei KUMM, iar în paralel a conceput 7 albume solo. „Zeuții”, ultimul din ele, urmează să fie lansat în curând. A cântat cu Harry Tavitian, Ada Milea, Timpuri Noi și multe alte nume importante ale muzicii românești. Dar dincolo de aceste detalii se găsește o carieră personală bogată și interesantă despre care vă invit să aflați mai multe detalii în continuare.

 

Mihai Iordache s-a născut în anul 1967 în București. Se consideră un modernist, un om al secolului XX. De aceea, ca preferințe muzicale îi sunt mai apropiați Stravinsky, Bartók sau Ellington și Mingus decât Brahms sau Beethoven, și nu prea are răbdare cu nimic scris înainte de 1900.

Înainte de a cânta la saxofon la modul serios, a fost desenator tehnic. Dintre oamenii care l-au format ca muzician, îi menționează pe pianiștii Marius Popp și Harry Tavitian, alături de saxofonistul Garbis Dedeian. Cu Marius Popp a studiat improvizația de jazz între anii 1987-1989, iar între anii 1990-1993 a luat lecții particulare de saxofon de la Garbis Dedeian.

Prima sa apariție pe o scenă muzicală a fost cântând la blockflöte și se datorează lui Harry Tavitian care l-a luat alături de trupa sa Creativ în 1986 la un jam-session în Costinești. Această colaborare s-a întins pe parcursul a trei ani.

Colaborările care l-au făcut cunoscut

În 1993, textierul și prietenul său Florin Dumitrescu are ideea de a înființa formația Sarmalele Reci și îi solicită lui Mihai Iordache sprijinul în a căuta muzicieni potriviți pentru acest proiect. Au scos împreună 3 albume.

Țara te vrea prost” (1995) devine o emblemă a anilor 90, dar Mihai Iordache părăsește trupa în 1999. Albumul va fi lansat în premieră pe vinyl pe 18 decembrie 2021, însă într-o versiune reînregistrată.

În 1992 este invitat să cânte alături de Timpuri Noi pe piesa „Tanța”, inclusă pe albumul de debut al trupei. Între 1994 și 1996, Mihai Iordache a colaborat temporar și cu grupul Jazz Unit al pianistului Lucian Ban, care după plecarea sa în SUA a devenit unul dintre cei mai importanți muzicieni de jazz contemporani.

În perioada 1999-2003 a cântat alături de Ada Milea. În 1999 s-a alăturat trupei Orient Express a lui Harry Tavitian. Printre colaborările importante de menționat se adaugă și cele cu grupurile de jazz Rebop Factory și The Underground Acid ale contrabasistului și producătorului Vlaicu Golcea.

Pe cele 7 albume solo, Mihai Iordache a experimentat mult și a abordat diverse genuri muzicale. A avut albume de jazz funk, câteva experimentale, iar ultimul, „Zeuții”, e un fel de teatru radiofonic cu accente de jazz, punk și muzică contemporană.

 

„Zeuții”, al doilea capitol al trilogiei dedicate cartierului Titan

După „Suita Titan”, albumul „Zeuții” reprezintă al doilea capitol din trilogia dedicată cartierului copilăriei sale, fiind unul la limita dintre experiment, spoken word, jazz și rock.

Ideea Zeuților i-a venit citind volumul „Dodii” al prietenului său Florin Dumitrescu, apărută acum câțiva ani la Nemira, în colecția Vorpal. Cu Florin Dumitrescu îl leagă o prietenie începută din copilărie, fiind colegi de clasă și împărțind aceleași străzi ale cartierului Titan. Timpul i-a ținut aproape, așa că cei doi au pus în 1993 bazele trupei Sarmalele Reci și au colaborat constant în diverse proiecte.

M-a fascinat poemul acela, Zeuții, i-am simțit un potențial muzical aparte. M-am așezat la pian – nu sunt pianist, dar pot folosi instrumentul pentru a mă acompania destul de primitiv și pentru a-mi da singur idei – apoi m-am înregistrat pe telefon recitând și pe alocuri cântând poemul, cu un fel de acompaniament de pian. În zece minute aveam o înregistrare complet greșită, dar unde existau toate ideile și direcțiile pe care mi le inspirase poemul și pe care voiam să le explorez. A mai durat vreo lună ca să transform acel flux al conștiinței într-o piesă muzicală. Apoi, am făcut ceva destul de asemănător și cu celelalte poeme pe care le-am ales.

După ce a început să-i trimită lui Florin Dumitrescu piesele create, el i-a dat și un poem nepublicat, „Blocuri comuniste”, care a ajuns de asemenea pe album. Dacă Zeuții e piesa cea mai lungă și complexă de pe album, Blocuri… va fi un fel de apogeu ritmic și sonor al acestuia, mărturisește Mihai Iordache.

El recunoaște că nu a mai lucrat până acum cu poeme și i s-au părut interesante structurile lor, cu totul diferite de formele muzicale cu care era obișnuit. Despre una dintre melodii spune că este transcrisă după un moment dintr-o improvizație colectivă pe care a cântat-o acum câțiva ani cu trombonistul american Tom Smith.

Pentru voce, Mihai Iordache s-a gândit inițial să aibă invitat un mare vocalist, unul dintre eroii săi dintotdeauna, dar care până la urmă n-a fost disponibil.

Decizia de a cânta eu însumi a fost, cred, cea mai dificilă în ce privește acest disc. Dar într-un final mi-am asumat-o, am început să experimentez și am aflat lucruri interesante despre voce, în general, și în special despre a mea.

Pe album apar și poetul Florin Dumitrescu, care recită unul dintre poeme, vocalista de jazz și muzică de avangardă Diana Miron și fiica mea, Medicine Madison, la vioară și vioară tenor.

 

Un album alături de prieteni și de familie

Fiica sa, Medicine Madison (acesta îi este pseudonimul artistic) s-a implicat în vizualul acțiunilor lui Mihai Iordache încă de când aceasta era în școala primară. Este artist vizual – a absolvit Universitatea Națională de Arte, specializarea Foto-Video – și se exprimă multidisciplinar prin fotografie, pictură și film.

Documentarul ei „Suita Titan”, gândit inițial ca film de crowdfunding pentru albumul său omonim, a câștigat anul acesta premiul Luis Bacalov la Bellaria Film Festival, un festival italian de film documentar cu o istorie de 39 de ani. A făcut grafica și designul tuturor albumelor sale începând din 2012. Acum cinci ani a început studiul viorii, iar aceasta va fi prima ei apariție pe un disc, mărturisește artistul.

Florin Dumitrescu a fost întotdeauna alături de mine, spiritual vorbind, dar nu s-a implicat în mod special în conceperea albumului. Simplul fapt că îi plăcea ce se întâmplă, pe măsură ce-i trimiteam înregistrări, m-a motivat foarte tare să continui, mai ales în perioada deprimantă pe care o traversăm. În rest, am avut norocul să cânt și să înregistrez aproape tot timpul cu oameni pe care-i apreciez și dincolo de muzică. Mă gândesc la bateristul Tavi Scurtu, chitariștii Dan Mitrofan și Sorin Romanescu, vocalista Ruxandra Zamfir, mai demult contrabasistul Vlaicu Golcea, claviaturistul Toni Kühn.

Acesta este al patrulea său album finanțat prin crowdfunding. Cine dorește să sprijine albumul, îl poate precomanda pe platforma sprijină.ro. Recompensa minimă, pentru 100 de lei, e un CD care va conține și o broșură cu poemele, însoțite de colaje fotografice inspirate create de Medicine Madison. Dar există și recompense mai substanțiale, pentru sume mai mari. Cea mai serioasă e un concert acasă la susținător sau susținătoare, cu Mihai și cu un pianist, cu care va cânta muzica de pe disc.

Noul album nu va fi repede disponibil pe platformele de streaming. A luat acestă decizie pentru că atunci când avem în mână un format fizic (CD/ vinyl/ casetă audio), atașamentul față de muzica în sine este mai crescut, dar și pentru că online se pierde din calitatea sunetului.

Pentru mine, ca muzician, e simplu: streaming-ul înseamnă (aproape) gratis pentru ascultător, aproape nimic pentru creator. E un sistem gândit pentru pop stars, care se folosesc de numărul enorm de ascultări ca de o acțiune strict publicitară, care aduce lumea la show-ul live. Pentru noi, ceilalți, a fost de la început un model nesustenabil. De când cu pandemia, s-a dovedit a fi la fel și pentru ei.

Fiver House Records, o casă de discuri înființată de Mihai Iordache pentru prieteni

Cu toate că în pandemie a avut câteva concerte transmise live prin video-streaming, Mihai Iordache spune că e puțin trist să faci asta, deoarece nu trăiești deloc aceeași senzație ca pe scenă. Din fericire, a reușit să cânte în această perioadă și câteva concerte normale: de exemplu astă-vară, cu grupul său Iordache, la Jazz in the Park, și mai recent la Ploiești Jazz Festival, alături de big band-ul Filarmonicii din Ploiești, unde cântă la saxofon bariton. Totuși, îi lipsesc mult cluburile.

Muzica mea se adresează oricui vrea s-o asculte, n-am ceea ce se numește un public-țintă și nici nu-mi doresc asta, fiindcă simt că m-ar limita grav pe plan artistic.

Pe lângă activitatea sa de muzician și compozitor, Mihai Iordache a creat și o casă de discuri dedicată muzicii jazz. Fiver House Records e un fel de cooperativă, majoritatea albumelor fiind finanțate de artiștii respectivi, care nu întâmplător sunt unii dintre muzicienii săi preferați de la noi: Ana-Cristina Leonte, Mircea Tiberian, Luiza Zan, Flatsharks, Paolo Profeti, Kumm. De altfel, casa de discuri a fost creată la inițiativa trupei Kumm, care dorea să scoată primul album în regie proprie.

Partea noastră din acest business, ca să-i zicem așa, este în cel mai bun caz suficientă pentru a reuși să ne plătim taxele care ne permit să funcționăm legal ca firmă. Bineînțeles, artiștii rămân cu drepturi depline asupra înregistrărilor.

Mihai Iordache mărturisește că nu știe clar care sunt pașii pe care un muzician trebuie să-i facă pentru a ajunge la performanța la care visează. Altfel, ar fi ajuns chiar el la performanța la care încă visează.

Are însă câteva idei: bineînțeles, să-și cunoască cât mai bine instrumentul. Și să se hotărască destul de rapid dacă vrea să fie un bun instrumentist, capabil să funcționeze în orice context, un improvizator sau un compozitor de un fel sau altul, și să se concentreze pe unul dintre lucrurile astea. A dori să le faci pe toate, la același nivel, e doar o fantezie frumoasă, fără mari șanse în lumea reală. Artistul recunoaște că a învățat asta pe propria-i piele.

Deși dezamăgit de țară, Mihai Iordache a ales să rămână

Îi place România, deși nu e un naționalist. Este țara sa și n-ar vrea să rămână aici doar cei care n-au vrut să plece.

Pe de altă parte, reprezintă generația care s-a lăsat furată de promisiunile anilor ‘90, și poate că atunci când și-a dat seama cât de departe suntem de ceea ce spera, era deja un pic târziu să mai plece. Credes-ar simți bine și în Italia, o țară care l-a ajutat mult, pe plan personal, și de asta îi-e foarte dragă.

Privind în urmă România de acum 30 de ani, își vede țara diferit față de perioada în care compunea piesele pentru „Țara te vrea prost”.

Naivitatea cu care am îmbrățișat cu toții „visul american” mi se pare, privind în urmă, mult mai greșită decât „prostia” din versurile acelea profetice ale lui Florin. Cred că nici el nu și-a dat seama că acel text bătea, de fapt, mult mai departe decât regimul idiot și corupt al lui Iliescu-Roman-Năstase, sub care a fost scris.

 

Mihai Iordache, ecologist convins

Artistul reciclează, absolut tot ce nu folosește. Evită plasticul, inclusiv la propriile discuri, deși unii cumpărători și artiști îi spun că întărește, chipurile, senzația aceea de „obiect”.

Este de părere că lucrurile esențiale se pot face doar la nivelul producției de masă. El consideră că nu oamenii sunt de vină, ci corporațiile: de la cei care ne-au dezvățat de sticlele din sticlă, până la cei care împachetează castraveți și banane în folie. Exemplele sunt nenumărate.

Cel mai mult am militat pentru Roșia Montană care e acum sit protejat UNESCO. E frumos, e simbolic, dar nu reprezintă aproape nimic pe plan global. Combustibilii fosili sunt tot acolo, animalele mor, pădurile se taie în continuare.

Cât despre valorile după care își trăiește viața, a avut în adolescență o perioadă punk care în anumite privințe se prelungește și acum, după 40 de ani. Crede în forța comunităților și privește cu neîncredere ideea de „elită”.

Mihai Iordache a ales să rămână un om simplu și modest, nefiind atras de strălucirea succesului. Dacă nu ați precomandat albumul „Zeuții”, noi vă recomandăm să o faceți cât mai curând.

Muzica foarte interesantă și tirajul limitat la doar 200 de exemplare sunt doar două din motivele pentru care audiofilii și colecționarii ar trebui să comande acest album. Intră acum pe https://www.sprijina.ro/cauze/zeutii!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.