Mirela Dulgheru, deţinătoarea recordului naţional la săritura în lungime ce rezistă şi astăzi, după 27 de ani: “M-am născut ca să fiu fericită!”

Fosta mare săritoare în lungime este actualmente Conf. Univ. Dr. la Universitatea de “Petrol Gaze“ din Ploiești, unde ocupă postul de director al Departamentului de “Activităţi Motrice şi Sport Universitar”. Expert anticorupţie, Mirela Dulgheru este şi Cetăţean de Onoare al Municipiului Ploieşti.

Locul 4 la Jocurile Olimpice – Barcelona 1992, campioană mondială universitară – Buffalo 1993, în topul celor mai bune 20 de performanţe din toate timpurile cu rezultatul de 7,14 şi a treia performanţă românească din toate timpurile – sunt cele mai reprezentative rezultate ale Mirelei. Culmea, nu a ales ea atletismul, ci invers…

Am ajuns din întâmplare la acest sport. Aveam 10 ani și o vecină, profă de educaţie fizică, le-a recomandat părinților mei să mă dea la o clasă cu profil sportiv care se făcea la Liceul “I.L.Caragiale” din Ploiești. Am dat niște probe sportive, am fost selecționată și abia atunci am aflat că o să practic atletismul…

A parcurs fiecare etapă competițională (concursuri județene, zonale și campionate naționale), iar prima medalie a fost un bronz la Campionatele Naţionale, cu o săritură de 5,07m. La liceu, devenind junioară 1, a fost selecționată în lotul național și a participat la prima ei mare competiție internațională – Campionatul Balcanic de atletism, desfășurat la Zagreb, unde a terminat pe podium.

După prima ei medalie, a înţeles cu adevărat că această probă i se potrivește de minune. A continuat să se antreneze în paralel și pentru probele de sprint (50 şi 60 m plat, în care deţine recordurile naţionale de mai bine de 26 de ani), acestea fiind de mare ajutor în progresul performanțelor ce au urmat.

Angajată la uzină

Pentru că trebuia „prinsă” undeva în producţie, aşa cum se întâmpla până în 90, Mirela Dulgheru a fost angajată la Uzina 1 Mai din Ploieşti. A avut scoatere din producţie, beneficiind de un sistem care proteja performanţa si dădea posibilitatea sportivilor să-şi vadă de activitatea competiţională… O lipsă majoră în zilele noastre, sportivii fiind nevoiţi ca la nivelul senioratului să se lase de sport!

A continuat cu succes pe cele două căi alese de ea – sport şi învăţătură, şi a reuşit de minune. După absolvirea liceului a devenit studentă la ANEFS Bucureşti. Odată cu acest nou pas în carieră, Mirela a intrat la categoria Seniori şi a fost legitimată la clubul CSM Ploieşti, apoi la CSU Ploiesti, Fenerbahce Instanbul.

În urma rezultatelor obţinute la concursuri, am primit un apartament din partea Uzinei la insistenţele Primului Secretar al Judeţului, Dl. Ion Frăţilă, un mare iubitor de sport.  Sunt produsul acelei perioade și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit prilejul să trăiesc atunci şi acum. Pot compara, regreta, aspectele pozitive din aceea vreme, dar, de ce nu, mă pot bucur de ce este bine, liber şi frumos acum…

S-a născut ca să fie fericită!

După ce şi-a „construit” o carte de vizită în urmă unor competiții de anvergură, pentru Mirela Dulgheru au început să „curgă” invitaţiile la competiţiile din circuitul “Grand Prix”. S-a bucurat de prime de start, nu atât de generoase, dar de bun simţ raportându-ne la acea vreme.

Din primii bănuți strânşi, mi-am luat un loc de casă. Inițial, a fost în scopul construirii unei căsuțe de vacanță. Ulterior, aceasta a devenit reşedinţa oficială a familiei mele, la doar câţiva kilometri de Ploieşti.

A trăit momente frumoase şi înălţătoare în cariera de sportiv. Recunoaşte că nu a fost ușor, dar nici greu. Nu îi place să se plângă, spune că şi-a asumat în totalitate calea și nici nu crede că societatea îi este datoare cu ceva mai mult decât respect și considerație!

Oamenii, şi nu concursurile, au reprezentat principalul obstacol pentru ea… Sunt lucruri care ar „tulbura” mult şi, probabil, ar face subiect de presă din Mirela şi din cei care au pus umărul să-i facă rău în carieră.

Sunt aspecte cutremurătoare, mojicii ale unor oameni care se credeau zeii atletismului românesc! Am vrut să scriu o carte, şi încă mă mai gândesc. Ştiți ce m-a oprit până acum? Am pus pe o foaie de hârtie ce au avut bun și ce au avut rău aceștia…A învins binele, deși eu am suferit enorm!

Cel mai dureros moment pentru ea s-a consumat la Cupa Europei, la Roma, când îşi câştigase dreptul prin selecţie să fie titulară în 3 probe: lungime, sprint şi ștafetă. Aunci, oamenii „de bine” au încercat să o distrugă pur şi simplu: au anunțat-o cu 4 ore înainte de concurs că este rezervă!

Presimţea ceva rău după discuţia neprincipială avută cu o seară înainte cu şefii federaţiei. A fost momentul care a făcut-o să se gândească pentru prima dată la retragere, dar a găsit o soluţie mai bună, demnă de un mare sportiv.

Dorinţa enormă de a deveni mamă

După „episodul Roma”, Mirela Dulgheru s-a antrenat mai mult la club. Nu îi mai plăcea la lotul național, i se părea că-şi pierde timpul.

Mediul familial şi școala i se păreau mult mai importante acum. Nu a mai acceptat pregătirea centralizată luni de zile, pentru că a avut și alt scop cu viața ei.

La 35 de ani mi-am aruncat „cuiele” (nn – încălţările de atletism)…Nu am avut niciun șoc, pentru că în viața mea începea o nouă provovare – aceea de a deveni mamă!

Nu regretă absolut nimic, uitându-se în urmă la cariera ei. Poate, doar momentele în care se uita cu jind la prăjiturile de sărbători… Ofta când mama ei umplea balconul cu dulciuri…

Îşi aduce aminte de furia care o cuprindea, pentru că nu putea să facă parte dintr-o „gaşcă” de tineri care se întâlneau la ceaiuri, discoteci sau la patinoar…

Andrei, rodul dragostei cu Grigore

Sunt 35 de ani de când Mirela Dulgheru şi-a unit destinul cu cel al fostului ei antrenor, Grigore Oprişescu. Împreună au un băiat, Andrei, dar care nu face sport.

Cred că cele 3 decenii și jumătate vorbesc de la sine! Eu nu am făcut compromisuri niciodată. Dacă nu e suflet, nu e nimic! Andrei are acum aproape 18 ani, nu a îmbrățișat cariera de sportiv, dar mi-a moștenit spiritul de competiție, mândria, personalitatea… Îl ador și sunt sigură că suntem pe drumul învingătorilor.

Tot alături de omul iubit a împărtăşit şi cea mai frumoasă experienţă ca sportivă, atunci când turcii i-au oferit cetăţenia şi posibilitatea să concureze pentru clubul Fenerbahce. În 2000, la o lună după ce a devenit cetăţean turc, Mirela Dulgheru a stabilit un nou record naţional în ţara vecină cu performanţa de 6.67m, care abia de curând a fost depăşită!

Actualmente, Mirela este foarte implicată în munca ei. Predă Educație fizică și sport, Etică și Integritate academică, Didactica Educației psihomotrice. În acelaşi timp, şi-a „dăruit” imaginea pentru diferite servicii în folosul Universității și a făcut-o cu mare drag.

Un proiect de suflet a fost „Autobuzul Studenției”, colantat cu siglele celor 5 facultăți, care a circulat prin Ploiești în scopul promovării universității.

Sunt balanță, sunt justițiară. Poate avocat sau judecător ar fi fost o variantă, dacă sportul nu ar fi fost prima mea dragoste! Este aspiraţia, dorinţa fiului meu!

Sala de sport care poartă numele Mirela Dulgheru

Mirela Dulgheru a lăsat „lumea dezlănţuită”, de la oraş, pentru a locui împreună cu familia la câţiva kilometri de Ploieşti, într-un peisaj de vis – între dealuri cu vii. Valea Orlei (Chiţorani) se numește locul unde Mirela și Grigore și-au construit o casă.

Primăria Bucov, de care aparţine Valea Orlei, a ridicat o cochetă sală de sport, pe care a botezat-o „Mirela Dulgheru”!

Mulţumesc D-lui Primar al Comunei Bucov pentru onoarea pe care mi-a făcut-o! Este cel mai frumos cadou, cea mai înaltă apreciere a comunității locale. Poate că nimic nu a fost întâmplător, atunci când primii mei bănuți obținuți din sport i-am investit cumpărându-mi un teren aici.

Mirela Dulgheru nu îşi mai doreşte acum decât sănătate pentru a se implica în activitățile comunității locale, atunci când va fi solicitată, şi să-l vadă pe Andrei că-și atinge obiectivele.

Îmi doresc să trăiesc atât cât îmi este îngăduit într-o țară a oamenilor frumoși, corecți, sănătoși, armonioși și PATRIOȚI!

Palmares Mirela Dulgheru

• locul 4 Jocurile Olimpice –  Barcelona 1992
• campioană mondială universitară – Buffalo 1993
• record al Jocurilor Balcanice – Sofia 1992 (săritura în lungime, 7.14m)
• rezultatul de 7.14m se află în topul mondial al celor mai  bune 20 performanțe din toate timpurile
• recorduri ale României la săritura în lungime (6.99m în sală), la sprint, pe 50, 60 și 80m, toate recordurile fiind omologate și încă în vigoare (cu excepția celui de la 80m plat).
• deţinătoarea recordului național al Turciei la săritura în lungime, Izmir 1998
• a treia performanţă românească feminină din toate timpurile la săritura în lungime (7.14m) și  a treia performanţă în Balcani
• 11 medalii la Jocurile Balcanice (dintre care 7 de aur)
• campioană naţională a Turciei cu echipa de atletism a Clubului

Fenerbahce Istanbul

• 73 de participări internaționale
• 33 de titluri de campioană naţională și 72 locuri 2 și 3
• 12 recorduri ale României  la sprint și săritura în lungime
• locul 4 în Cupa Europei – Frankfurt
• locul 4 la Campionatul European – Glasgow
• finalistă la Campionatele Mondiale (Sevilla, Toronto)
• finalistă Grand Prix – Monte Carlo 1994
• locurile 1-3 în turneele din Osaka, Mito, Shizuoka, Hiroshima

Sursa foto: arhivă personală