Natașa Alina Culea, o scriitoare ALTFEL a lumii în care trăim

Natașa Alina Culea frapează prin realism și veridicitate. Uimește prin frumusețe, eleganță și simplitate. Scriitoarea născută în Tulcea își pune bucăți din suflet în fiecare carte, se reinventează în și prin fiecare poveste, dar mai ales oferă experiențe de lectură inedite, aproape reale.

Fiecare scriere a ei se desfășoară în fața ochilor ca o poveste de viață contemporană. Fiecare lectură este complet diferită de cea anterioară, prin stilul și lecția de viață oferită. Mai interesant este faptul că nu scrie o carte în ani lungi, ci scrie mai mult de una pe an. 

Scrisul uneori se observă din școală

Începuturile nu dezvăluiau neapărat o carieră în lumea literelor, dar timpul a adus-o pe această cale fără să îi dea explicații. Fire creativă, își schimba preferințele pe zi ce trecea: și-a dorit să fie acriță, medic veterinar, balerină, muziciană… Chiar a avut o perioadă în care voia să boxeze…

Se pare că scrisul nu vine natural doar oamenilor care au știut de la început ce își doresc. Scrisul apare și la cei care și-au petrecut jumătate din viață în lumea cifrelor, până au simțit o chemare în cealaltă lume, a literelor. Natașa are studii superioare în Management.

Poate că este singurul meu regret, căci în loc să-mi urmez pasiunea de la vremea facultății, respectiv literatura și limbile străine, m-am pomenit în matrici și logaritmi.

De fapt, Natașa scria poezii când era la școală, dar firea rebelă nu a ajutat-o când venea vorba de obediența față de reguli și structură rigidă. Gramatica, de exemplu, îi dădea bătăi de cap pentru că avea reguli, în timp ce literatura era libertatea de expresie pe care o căuta intens. În lumea cărților, fiecare poate inventa și fi oricine își dorește să fie.

Natașa a plecat de la 14 ani de acasă. A trecut prin experiențe care au călit-o si au ajutat-o să devină persoana de astăzi – puternică, independentă, cultivată și cu coloană verticală. Timp de 15 ani a locuit la București.

Într-adevăr, a avut un impact semnificativ pentru că am învățat repede să mă descurc singură și să contez doar pe mine. Înțeleg efemeritatea lucrurilor și îmi cultiv spiritul observației în arta dezancorării. Sunt pregătită să vin, dar și să plec.

Deși se păstrează departe de lumina reflectoarelor, Natașa Alina Culea reușește să ajungă în acestea tocmai prin ceea ce scrie.

Viața ca o carte deschisă

Viața mea seamănă cu un montagne russe și tot ce știu este că mai urmează o curbă strânsă. Când alegi să explorezi zone mai puțin confortabile ale vieții, nu poți să te aștepți la liniște și statornicie.

Orice autor se folosește de viața sa, amintiri, experiențe sau chiar întâmplări auzite la alții, iar Natașa are experiențe și trăiri personale pe care le pune în cărțile sale. Procesul însă este atât de criptic și complex încât nu știi care parte a personalității personajelor este o bucată de sine.

Cred că nici nu aș vedea un scriitor altfel decât ca pe un explorator de emoții și profunzimi. Nu am nimic împotriva scriitorilor care scriu cărți „de relaxare”, dar nu mă reprezintă nici din postura de autoare, nici din cea de cititoare.

Cărțile Natașei se disting datorită senzației de veridic pe care o creează. Ai impresia că te plimbi pe străzile Bucureștiului și trăiești povestea fără să știi finalul. Este incredibil cum poate crea iluzia unui oraș când trăiește în altă țară, cum poate scrie în moduri diferite fără a epuiza resursele interioare…

Știți genul acela de scriitori care par a scrie la nesfârșit aceeași carte? Este exact ceea ce nu își dorește Natașa. Probabil că versatilitatea fondului emoțional feminin o ajută să tot schimbe tonalitatea poveștilor.

Stilul Natașa Culea

Cărțile sale au evoluat ca stil de la primul volum – Natașa, bărbații și psihanalistul. Au devenit tot mai complexe, iar personajele ating stadiul de memorabilitate. Este interesant de analizat modul în care Natașa creionează un personaj, deoarece cu fiecare carte personajele evoluează, devenind pe cât de mistice pe atât de reale.

În primele două cărți și-a folosit drept nume al personajului principal propriile prenume: Natașa și Alina. În a treia, a folosit numele orașului de reședință: Sofia. Este mai mult decât surprinzător când un cititor găsește urme de real în scrierile sale atât de misterioase ca inspirație.

În cărțile sale, Natașa nu se teme să abordeze teme oarecum tabu ale societății contemporane, cum ar fi drumul unei femei de la sărăcie extremă la exuberanța vieții unei prostituate de lux. Ultima sa carte prezintă povestea tristă de viață a unui tânăr orfan.

Poveștile de iubire creionate de ea nu au nimic fals sau prea siropos. Măsura este o caracteristică a scriiturii sale, una care îi conferă eleganță și verticalitate.

Doza de introspecție și de îmbiere la meditație este un alt punct forte. Cu fiecare lectură te maturizezi și înțelegi viața mai bine, și totuși nu ajunge să creeze lecturi greoaie specifice literaturii ruse. Se diferențiază de literatura contemporană română prin substrat, concret și o doză de educare a cititorului.

Cea mai recentă carte a sa, Arlechinul, este cea mai complexă realizare deoarece are un substrat fin psihologic, filosofic chiar pe lângă un joc de cronotop între realitatea contemporană și culoarea epocii secolului al XIX-lea. Aici se aseamănă puțin cu scriitorul francez Guillaume Musso care a folosit o tehnică similară în cartea Vei fi acolo?

Creațiile Natașei Culea nu sunt lecturi de relaxare, dar nici cărți polițiste. Faptul că nu premeditează un amalgam de stiluri este dovada concretă a scânteii creativității și implicit a geniului înnăscut.

Un scriitor atipic sau artă pentru artă

Personajele feminine pe care le creează au o rezonanță cu interiorul său.  Sunt exemple de putere, stabilitate emoțională, verticalitate, onestitate și moralitate, cu care femeile și fetele pot simpatiza. Ar putea părea ușor de înțeles și categorisit, dar de fapt niciun personaj nu este astfel.

Natașa Alina Culea te face să plângi alături de femeia îndurerată, să te îndrăgostești de acel bărbat fatal și interzis. Uneori cauți sensul vieții alături de bărbați care nici nu știu ce înseamnă această sintagmă. Toate emoțiile se transmit și fiecare cititor se va transpune în povestea de iubire sau de viață atent creionată.

Timidă? Deloc. Introvertită? În niciun caz. Doar că Natașei nu îi face plăcere să iasă în public, să meargă la evenimente sau lansări, să socializeze cu cei din breaslă. Singurele momente în care apare la o emisiune sau la o lansare de carte sunt atunci când primește invitații de la oameni pe care îi apreciază și nu îi poate refuza.

Natașa nu caută deloc faimă sau admirație, ci mai repede vrea liniște pentru a crea în continuare. Preferă să vorbească prin intermediul cărților și prea puțin altfel. Excepția? Iubește mesajele pe care le primește de la cititori și dialoghează cu mare bucurie cu fiecare dintre aceștia.

Mesajele cititorilor reprezintă adevărata mea satisfacție. În special, cele scrise pe la trei dimineața, când au stat noaptea să termine cartea. Apoi au dorit să împărtășească cu mine impactul celor citite. Primesc mesaje înlăcrimate, mesajele însuflețite, mesaje în plină revelație, mesaje… Le iubesc pe toate și iubesc nerăbdarea cu care mi se scrie.

De ce să ne aplecăm spre literatura slavă

I-am cerut Natașei o listă de lectură OBLIGATORIE. A fost destul de amabilă încât să o scrie explicând și de ce ar trebui acea carte citită.

• Enigma Otiliei – George Călinescu – dacă vrea să învețe estetica, migala scrisului și construcția personajelor;
• Fum – Ivan S. Turgheniev – dacă vrea să învețe pătrundere și detașare, în același timp, atributele esențiale ale unui adevărat scriitor. Pătrunzi în sufletul oamenilor pentru a le reda esența afectivă. Te detașezi de ei pentru a le observa întrepătrunderile și impactul generat;
• Marile speranțe – Charles Dickens – dacă vrea să studieze elementele unei povești memorabile, scrisă structurat.

Ne mai recomandă povestirile lui Cehov, Gogol, toate romanele lui Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, Nabokov, poeziile lui Esenin, Pușkin… Lecturi complexe, criptice, profunde, dar nu imposibil de înțeles și disecat.

Literatura rusă este văzută drept dificil de înțeles sau parcurs de către persoanele care nu au răbdare cu descrierile. În preferințele sale pentru literatura slavă, se văd originile Natașei – poloneze și ucrainene.

Aplatizarea emoțională devine obositoare în literatură, iar literatura clasică a Rusiei nu are decât trăire. Nu cade în nevroza literaturii nipone, nici în cerebralitatea elegantă lăsată în urmă de scriitorii englezi. Nu cade nici în excesul sentimental al celei franceze, nici în gălăgia dezorientată a literaturii balcanice.

Natașa Alina Culea: Omnia mea mecum porto

Părerea sa despre literatura română contemporană este una clară și incisivă.

Avem, în schimb, destul de multă maculatură intens promovată și ceva literatură de snobism. Nici nu mă miră dezinteresul românilor pentru literatură contemporană pornind de la această premisă. Mai ales atunci când literatura noastră este știrbă în partea din față.

Filosofia de viață a Natașei Alina Culea este una pe cât de simplă, pe atât de dificil de urmat.

Omnia mea mecum porto și Et si omnes, sed non ego. Altfel, respect oamenii și alegerile lor.  Respect natura, dreptul la viață și la libertate al animalelor și mă respect pe mine însămi.

Natașa Alina Culea – o scriitoare care îți lasă în minte amintirea unei lecturi dulci-amărui care nu te va părăsi niciodată. Lectură pe care ai vrea să o reiei doar pentru a retrăi acele emoții puternice.

La cât mai multe cărți de substanță!