Articole

1 decembrie 2018

Vă invit la un exercițiu de imaginație. Suntem în data de 1 decembrie 2118, iar strănepoții noștri se pregătesc de un nou Centenar. Ce vor spune ei despre ultima sută de ani? Haideți să scoatem din ecuație inevitabila revoluție tehnologică și să ne gândim un pic la latura umană. 

 

Bunicii, părinții noștri, noi înșine știm cam ce s-a întâmplat între 1918 și 2018. Perioadă înfloritoare, războaie, comunism și corupție, libertate, libertate prea mare uneori… Recunoaștere și în același timp jenă internațională. Patriotism versus indiferență.

Cum necum, cu bune și rele, România își celebrează a 100-a aniversare. Ce învățăm din experiența ultimilor 100 ani? Ce luăm cu noi mai departe, ce facem diferit și cum va arăta România în 2118?

Cred că putem simplifica totul la 2 scenarii, poate ușor exagerate, dar totuși plauzibile. Probabil că nu va fi totul alb sau negru, în niciuna dintre situații, ține însă numai de noi ca gri-ul să fie cât mai deschis.

 

Scenariul 1: care strănepoți?

1 decembrie 2118. Undeva într-un oraș oarecare din Canada, Emily și Andrew stau de vorbă într-un bar. Dintr-odată, Joan aduce în discuție Ziua Națională a României.

Andrew se gândește puțin, se uită pe pereți, mai ia o înghițitură de bere și tresare. Da, bunica din partea tatălui era din țara asta, parcă de prin Europa de undeva. Sau Africa? Nu e sigur. Își amintește vag cum îi povestea bunica în copilărie cât de mult au suferit părinții ei.

Emily, mai interesată de istorie și de arborele său genealogic, are informații ceva mai clare. În primii 9 ani, bunicul ei a trăit în România, până când părinții acestuia s-au decis că nu se mai poate.

Îi povestește lui Andrew cum stră-străbunica ei a fost învinsă de sistemul medical, în anul 2035. Cancerul nu mai era o problemă, se putea deja vindeca oriunde în lume, nu și în România. Părinții bunicului ei au tot sperat, ani de zile s-au luptat cu sistemul, până când au renunțat. Copilul lor merita o școală mai bună, un sistem de sănătate bine pus la punct, o nouă casă într-o țară care își respecta cetățenii.

Se spune că, la un moment dat, România asta avea cea mai mare viteză a internetului. Chiar făcea parte din Uniunea Europeană, dar a fost prima țară exclusă, pe bună dreptate.

Dintr-o lehamite generală, din dezgust total lumea fugea pe unde vedea cu ochii. Valuri de români plecau acolo unde simțeau că munca le este apreciată, că își pot asigura un trai decent. Că nu trebuie să vadă la tot pasul șpagă sau interese personale. Europa și America îi primeau pe români cu brațele deschise, pentru că aveau nevoie de forțe proaspete, inteligente.

Pe Emily, nimeni nu a învățat-o limba română, nici nu avea de ce. Atât mai știe, că l-a iubit mult pe bunicul său. Nu ar fi fost femeia de astăzi fără gena bunicului și a părinților acestuia.

Toată discuția durează vreo 5 minute. Nu prea mai sunt alte lucruri de spus, iar Emily și Andrew se întorc la subiecte mai actuale. La fel ca ei sunt milioane de alți strănepoți în întreaga lume. Cei mai mulți – nu știu că prin corpul lor curge și sânge de român.

 

Scenariul 2: SC România SA

1 decembrie 2118. Undeva într-un sat din Bărăgan, Emilia și Andrei stau de vorbă într-un bar. În jurul lor, oameni de toate vârstele se relaxează demn într-o zi de sărbătoare. Nimeni nu se împleticește pe sub mese, nimeni nu își plânge de milă. Nu vezi coji de semințe pe jos, strop de bere vărsat și neșters.

Se cunosc cu toții. Majoritatea lucrează în agricultură, câțiva fac zilnic naveta la oraș, 20 kilometri perfect asfaltați. Nimeni nu păcălește pe nimeni, nu există favoritisme sau interese meschine, așa că toți sunt bineveniți în acel bar. Este 1 decembrie 2118, Ziua Națională a României, un mare motiv de sărbătoare!

Emilia și Andrei rememorează ultimii 100 ani. Primii au fost mai grei, dar ce bine că au trecut repede! Vreo 6-7 ani negri, pe care ar fi bine să îi ștergem din istorie. Sau poate că nu? Pentru că tocmai acei ani au generat un spirit de patriotism, o mobilizare generală aproape nemaiîntâlnite în întreaga istorie a României!

Din fericire, mediul de afaceri a funcționat dintotdeauna, mai ales după intrarea României în UE, în 2007. Cultura a fost mereu un pilon important al societății, inovația, turismul la fel. Oameni cu rezultate de excepție s-au decis la un moment dat să se implice la nivel înalt.

Au adus în mediul public criterii de performanță testate cu succes în propriile organizații. Lideri mari de corporații, cu CV-uri impresionante, au devenit manageri de departamente în SC România SA și au adus „compania” pe linia de plutire.

Treptat, răul a fost eliminat, până la ultimul funcționar corupt. Câțiva ani au fost necesari să curețe întreg sistemul bolnav, dar ce bine că poporul a avut răbdare cu ei! Noul management al țării a avut suportul a milioane de angajați din mediul privat, convinși că foștii lor șefi pot aduce normalitatea în țară.

Astăzi, la 1 decembrie 2118, Emilia și Andrei se pot uita cu mândrie în spate. Sistemul de învățământ a generat minți strălucitoare, exploatând trăsături seculare ale unui popor inteligent. Justiția funcționează ca în vremea lui Vlad Țepeș, când orice derapaj nu era iertat, când nu îți puteai cumpăra libertatea.

Acum, românii din acel bar știu că dacă plătesc un impozit, banii respectivi se întorc către comunitate. De exemplu, pregătiri pentru marea petrecere din acea seară de 1 decembrie. O petrecere a unor oameni ce pot ține capul sus și au siguranța zilei de mâine.

 

Tu cum vrei să arate România la 1 decembrie 2118?

Evident, știm cu toții răspunsul. Pare însă că nu prea conștientizăm că depinde doar de noi. Ne afundăm în probleme zilnice, ne vedem chipurile de treaba noastră și uităm că avem și obligații, nu doar drepturi. De ce? Pentru că….hmmm, sunt toți o apă și un pământ? Aceeași Mărie cu altă pălărie?

Am spus-o de nenumărate ori aici în Elita României, eu și colegii mei, dar mai ales multe nume mari despre care am scris. Schimbarea se face de la mic la mare. De la fiecare om care își îngrijește dinții și familia, până la cel mai puternic om din stat care înțelege că răspunde în fața Adunării Generale a Acționarilor. De la mucul de țigară care nu mai cade pe geamul mașinii, până la proiectele care îmbogățesc România, nu doar contul personal.

De acord, este dreptul oricui să-și caute prin alte părți oportunități de carieră, doar să nu uite că are o moștenire de apărat. Strănepoții noștri trebuie să știe totul despre România!

Nu te obligă nimeni să renunți la jobul de CEO dar, să fim serioși, business-ul tău – l-ai făcut deja să funcționeze și fără tine. Ai demonstrat deja că faci lucrurile să se miște, poate că e momentul să îți cauți noi idealuri. Să inspiri alți oameni.

De ce să ne spunem, fiecare în fața propriei oglinzi, că nu avem nicio șansă dacă ne implicăm? De ce atâtea eforturi punctuale, când am putea să ne unim forțele? Să găsim împlinirea personală prin binele general?

La mulți ani, România! Fie ca, pe 1 decembrie 2118, strănepoților noștri să le tresalte inima la gândul României de ieri, de azi, de mâine!

 

*Fotografia este creația arhitectei Ioana Corduneanu, care a simțit nevoia să deseneze un logo diferit de cel oficial.

Luca

Fiecare dintre noi am fost la un moment dat copilul Luca. Fiecare dintre noi are un copil care poate fi Luca, iar un copil nu e cu nimic mai prejos decât niciunul dintre marii eroi ai poporului român. Orice erou se naște dintr-un simplu copil, pe care hai să îl numim Luca, pentru că orice copil care primește suficientă dragoste poate deveni un erou.

Nașterea micului erou, Luca

Se spune că absolut nimic pe lumea aceasta nu este întâmplător. Și se mai spune că un copil își va alege întotdeauna părinții pentru a da o lecție acestora, pentru a îi face mai buni și mai umani.

Astfel, într-o bună dimineață, copilul Luca ședea frumușel pe un norișor trandafiriu, căutând cu ochii mici în multitudinea de femei ce ar fi putut să îi fie mămică. Și tot căutând el încoace și încolo, iată că o găsi: era o femeie nici prea prea, nici foarte foarte, nici foarte frumoasă, nici foarte deșteaptă, nici cu genele 3D puse la stilist. El a știut însă că aceea va fi mămica lui, sufletul ce îl va călăuzi prin această viață nu tocmai ușoară.

Și uite așa a venit pe lume copilul Luca, născut într-o călduroasă zi de vară, ceea ce nu e tocmai lucru la îndemână în maternitățile din România. De la bun început copilul acesta a fost un erou, și ca el atâția alții. De la bun început și părinții lui Luca au fost niște eroi, tot ca atâția alții, fiindcă este un curaj teribil să aduci pe lume un copil în actuala societate românească, curând lipsită de valori și de moralitate. Și din acel moment, pagina vieții lui a început să fie scrisă.

Cred că cel mai important moment din toată viața lui de copil este, de departe, nașterea sa. Faptul că Luca este doar un copil nu înseamnă că evoluția sa e mai puțin importantă. Nici pe departe, căci Luca este baza a tot ceea ce va deveni lumea aceasta de acum încolo. În funcție de educația pe care Luca o va primi încă de la naștere, societatea se va dezvolta într-o direcție sau alta.

 

Schimbându-ne pe noi și educându-i pe urmașii noștri, schimbăm o lume întreagă

Nu se poate spune niciodată că nașterea unui copil este un lucru banal și fără însemnătate. Dimpotrivă. Așa cum lumea poate deveni mai bună dacă începem să schimbăm ceva în noi înșine, în același fel societatea poate deveni mai bună și mai performantă în funcție de modul în care este crescut și educat copilul Luca.

Dacă fiecare părinte va face un efort să educe copilul Luca în așa fel încât să fie bun, uman, curtenitor, politicos, curat, atent, cu siguranță lumea va începe să se schimbe.

Copilul Luca este un copil minunat, el este născut să fie un erou. Este infinit mai greu să te naști neștiutor într-o lume atât de ostilă, plină de necunoscut și incertitudini. Ia puneți-vă în situația de a fi lăsați într-un loc total necunoscut, fără a vorbi limba locului respectiv, fără a ști unde vă aflați, fără a cunoaște pe nimeni și fără putința de a va orienta. Pun pariu că ați fi extrem de dezorientați și de speriați. Ori copilul Luca vine pe lume tocmai într-un asemenea mediu și întâmpină exact situația amintită mai sus, ba mai mult, lui îi este infinit mai greu să se adapteze.

Încet, încet, cu eforturi uriașe, copilul Luca începe să își croiască drumul, începe a articula cuvinte, a le învăța, începe a mânui obiecte. Să nu credeți că e lucru ușor. Acum poate vi se pare de râs și nu concepeți faptul că nu ați putea folosi o furculiță, însă asta v-a pus ceva probleme și v-a creat ceva frustrări în urmă cu ceva vreme.

Frica, înțelegerea fricii și înțelegerea unui suflet de copil conduc la performanță

Copilul Luca face parte din Elita României pentru simplul fapt că există. Orice copil al acestei țări ar trebui pus în acest catalog. În ciuda faptului că este mic și speriat și nu îl poate articula pe R, e la fel de valoros ca Nadia, ca Ilie Năstase, ca Hagi. Până la urmă, Nadia a fost tot un soi de Luca, numai că purtătoare de costum de gimnastică.

Performanța, de orice natură ar fi ea, începe din copilărie, iar copilăria timpurie mi se pare a fi cea mai grea perioadă din viața unui om. Avocatul de succes, antreprenorul, chirurgul, fizicianul sau chimistul au avut de înfruntat vicisitiudinile copilăriei timpurii și frica ținerii unui creion în mână.

Nu subestimați niciodată frica unui copil! A face asta ar înseamna poate să îi tăiați aripile și nu veți mai putea avea în față o altă Nadia. Elita României începe, nici mai mult nici mai puțin, decât cu mersul firav pe bicicletă, cu fredonatul unui acord muzical, cu primele încercări de a desena cu degetele și a murdări pereții, cu casa plină de făină în încercarea de a face prăjitura perfectă, cu plânsetul de jale când copilul e luat de la sân.

Elita României începe și se termină cu iubirea unor părinți ce au certitudinea că locul copilului lor este în Elită. Din punctul meu de vedere, copilul adus pe lume este de departe cel mai mare și valoros bun al societății.

 

De ce anume are nevoie un viitor membru al Elitei României?

De iubire. De atenție. Luați-vă copiii în brațe și iubiți-i cât puteți de mult și de tare. Chiar dacă nu le veți vedea numele în mass-media, cu siguranță vă vor face să fiți mândri.

Să stai să caracterizezi ca un erou un copil de patru ani e destul de greu fiindcă ar fi prea multe de spus. Repet, însă, e nevoie de un curaj și de o forță nemaipomenită să vii pe lume. Copilul Luca sau orice copil, indiferent al cui, este o forță, iar sentimentele lui, trăirile lui reprezintă viitorul Elitei României.

Aș vrea ca fiecare adult să fie mândru de copilul său, de potențialul pe care îl poate atinge. Fie că este doar un simplu mecanic și nu un chirurg renumit.

 

Material realizat de Antonia Moraru-Pahomi în cadrul concursului lunii octombrie, inspirată de dorința ca Luca, băiatul său de 4 ani, să-și atingă potențialul.

Webstock 2018

La cea mai tare conferință de social media din România, platforma noastră a obținut premiul 3 la categoria Publishing! Asta înseamnă că Elita României este al 3-lea cel mai bun proiect online de conținut lansat în 2018! Astăzi vă spun cum a fost la Webstock 2018, ce am învățat valoros din speech-uri și ce mi-aș fi dorit să spun audienței dacă aș fi avut mai mult timp pe scenă… și mai mult timp de pregătire!

 

Așadar, în 5 octombrie Webstock a împlinit 10 ani! Eu sunt pentru prima oară la acest eveniment, lumea online-ului este relativ nouă pentru mine. Am participat deoarece organizatorii m-au invitat în calitate de nominalizat, și nu mi-a părut rău.

O să spuneți că deviez de la scopul platformei. Poate, tocmai de aceea vreau să vă arăt, în primul rând, cum a fost la Webstock 2018 din perspectiva participantului. Am fost prezent începând cu a doua parte a evenimentului, la New Trends Stage offered by Raiffeisen Bank. Nu știu ce a fost prin alte săli sau în prima parte, însă această scenă chiar a meritat. Să vă spun, așadar…

 

Ce am aflat nou de la speakerii Webstock 2018

Dacă sunteți agenții de publicitate, trebuie să știți că ar fi bine să nu mai acceptați proiecte din orice domeniu. Să vă specializați pe o anumită industrie și să nu mai faceți de toate pentru toți. Este opinia lui Radu Ionescu, unul din veteranii publicității digitale din România.

De la Monica Jitariuc am aflat despre răbdarea în online. De fapt, răbdare în orice domeniu. Am apreciat foarte mult prezentarea ei deoarece ea este așa, ca noi. Vine cu un concept total contra curentului. Răbdare în secolul vitezei? Când alergăm după clienți de nu mai știm de noi? Da, oameni buni, aveți răbdare să vă deserviți partenerii, să nu mai faceți lucrurile de mântuială. Să nu mai postați 300 statusuri pe Facebook. Mai bine 2-3 clienți buni și super satisfăcuți decât un mega-portofoliu de proiecte bifate!

Apoi, au urmat Claudiu Butacu și Mihai Teodor-Pasti. Îi cunoașteți, am scris deja despre minunatul lor EFdeN, aici. De altfel, pentru ei am venit special la această secțiune. Doi băieți extraordinari, care mereu și mereu ne arată cât de multe se vor schimba în viitor. Și cât de repede.

Mihai ne-a atras atenția să nu ajungem ca Nokia sau BlackBerry și să credem că orice e posibil să se întâmple. A vorbit despre toate schimbările pe care acum 15-20 ani abia ni le imaginam, mai puțin despre teleportare. Că am face bine să rezistăm până prin 2045, deoarece se pare că atunci vom deveni nemuritori! Sigur, dacă ne dorim asta… Și nu, nu vom suprapopula Planeta, pentru că la vremea aia vom putea călători în spațiu… Ireal, nu-i așa?

L-am apreciat pe Mikey Hash că a crescut alături de Youtube, că a ascultat sfatul criticilor și nu face doar entertainment, dar și educație. De la Alex Negrea am primit încredere – cum că 70% dintre oameni vor să afle despre o companie din articole, nu din reclame. Iar Val Vesa mi-a reconfirmat ce știam – Instagram-ul nu e din păcate potrivit pentru proiectul nostru!

Și apoi, a urmat gala…

 

Am urcat pe scena Webstock 2018…

… și m-am cam blocat 🙂 Da, cei care mă cunoașteți din industria de training, știți că nu prea îmi place să ies în față și prefer să îi pun pe alții în valoare. Cei care mă știți de și mai mulți ani – spontaneitatea nu e punctul meu forte. De când mă știu îmi place să analizez, să mă pregătesc bine înainte să deschid gura. Or asta nu iese niciodată bine când ești pus în fața faptului împlinit!

Sigur, pregătisem eu ceva în caz de… Cam superficial, ce-i drept, și s-a văzut. Poate că nu am crezut cu adevărat că voi lua vreun premiu. Adevărul e că, dintre cele 20 proiecte nominalizate, am citit niște idei absolut senzaționale. Chiar vă invit să citiți despre Kidibot, Campania Națională Scrisul Face Bine, Acces la Cultura ALTFEL sau Zig Zag prin România. Apreciez enorm ce fac acești oameni și chiar mă bucur că Zig Zag a câștigat!

Revenind la mine, de fapt la noi… Că suntem aici o echipă! De vineri primesc zeci de mesaje de felicitări, și vă mulțumesc! Elita nu este însă deloc un „one man show”, doar viziunea unui idealist la care se alătură tot mai mulți adepți! Țineți minte numele astea – Adela Petrușe, Adina Lukacs, Alina Lerca, Alina Petcu, Bogdan Mitrea, Dani Godja, Lavinia Peter. Plus onoarea de a avea printre colaboratori pe Revista CARIERE prin Daniela Palade Teodorescu…

Ei sunt cei datorită cărora acest proiect există. Cu toții scriu absolut senzațional, din pasiune pură, cred în acest demers și merită la fel de mult acest premiu. Eu doar mă felicit că le-am creat cadrul să își folosească toate calitățile la adevărata lor valoare.

 

De fapt, ce vroiam să spun este că…

Pentru mine, acest premiu este foarte relevant și are o mare însemnătate. Au fost 46 de jurați cu experiență bogată în online, care au citit toate proiectele nominalizate. Nu știu câți dintre ei au votat Elita, însă dacă am ajuns pe locul 3 este clar că le-a plăcut ce au văzut pe site-ul nostru.

Cred că au înțeles foarte bine și au apreciat mesajul pozitiv pe care noi îl transmitem aici. România anului 2018 nu înseamnă doar corupție, interese personale, valori negative. Știam cu toții asta, evident, Elita României dorește doar să strige asta clar și răspicat.

Sunt o grămadă de români care au succes pentru că în viața lor s-au întâmplat diverse evenimente care i-au transformat în ceea ce sunt ei azi. O mulțime de români care nu se vaită cât de rău le este, și se vede perfect în viața lor. Noi ne-am asumat această misiune – să îi descoperim și să le spunem povestea. Iar dacă auzim că aceste povești vor inspira pe cineva să-și schimbe abordarea, noi vom fi fericiți!

Cam asta mi-aș fi dorit de fapt să spun pentru audiența de la Webstock 2018. Sigur că e mult mai simplu la rece, poate pentru alții e mai ușor, pentru mine nu. Important e că suntem unde suntem pentru că facem un lucru frumos, nobil, iar oameni care contează ne apreciază tot mai des.

 

Ce urmează pentru Elita României după Webstock 2018

E foarte simplu. Ne vom face treaba mai departe cu aceeași conștiinciozitate. Vom dezvolta o secțiune de proiecte speciale, unde vom posta acele idei de impact care ne impresionează și merită girul nostru (și atenția voastră, a audienței). Ne vom bucura în continuare că există un public care ne citește constant.

Toată luna octombrie avem în derulare un concurs prin care vrem să identificăm alți și alți redactori care să ne împărtășească valorile.

Însă cel mai important – vom căuta metode prin care acești oameni despre care scriem să fie și mai apreciați la nivel național. Să devină adevărate exemple de bune practici, de așa da. Și, nu în ultimul rând, ne vom lupta pentru imaginea terfelită a frumoasei noastre țări, care nu merită tratamentul unora care habar n-au să se poarte cu o asemenea bogăție.

Cine vrea să se alăture acestui demers, este mai mult decât binevenit!

Cum arată Elita României?

Sunteți tot mai mulți în această comunitate, și vă mulțumesc! Pentru că au trecut deja 3 săptămâni de la lansare, iar majoritatea dintre voi nu a fost aici de la început, m-am gândit că e un bun moment să ne așezăm un pic. Scriu așadar aceste rânduri pentru a vă spune ce am făcut, cum arată Elita României până acum și la ce cred eu că ajută această platformă. De asemenea, ridic câteva întrebări la care sper să găsesc răspuns cu ajutorul vostru.

 

Astăzi, 20 iulie, nu vom avea un articol așa cum v-am obișnuit în fiecare zi. Motivul? Persoana despre care vrem să scriem nu a avut timp să citească forma finală a interviului. Cel mai probabil nu o va putea face până la finalul zilei.

Iar noi nu publicăm nimic până nu știm că eroul nostru este 100% mulțumit(ă)! Că îl/o reprezintă întru totul povestea.

Chiar cel mai recent articol – a întârziat puțin deoarece am făcut o completare și am așteptat confirmare… pe un ultim paragraf!

Prefer această abordare, deoarece oamenii despre care scriem au dreptul să fie tratați corect. Nu vrem să devenim acel site care interpretează greșit o informație, un gând, un cuvânt. Știți câteva exemple, așa-i?

M-am trezit în dimineața asta și m-am gândit, cu un pic de îngrijorare, ce v-am putea arăta astăzi? Exploratoarea din Antarctica este ocupată și nu ne poate răspunde. Antreprenoarea de bijuterii hand-made, medicul pediatru, campionul național la dans sportiv, scriitorul – toate articolele sunt încă în lucru…

Așa că, dupa ce mi-am dus fetița la grădiniță, după ce am răspuns la câteva mesaje și am stabilit o întâlnire cu unul din cei mari procurori ai României (nu, nu am probleme, voi scrie despre el!), am început să pun pe foaie aceste rânduri.

Este deja 9.45 și nu v-am spus mai nimic până acum… Așa că, iată cum arată Elita României din punctul meu de vedere, un rezumat al celor întâmplate în ultimele trei săptămâni!

 

În primul rând, comunitatea și traficul

În fiecare zi mă uit cu foarte mare surprindere la pagina de Facebook și nu îmi vine să cred ce văd! Știți, eu am mai avut în trecut un proiect similar, unde am reușit să strâng 900 like-uri în peste un an de muncă și scris… Aici, am depășit acest număr, la nici o lună de la deschiderea paginii!

Cât despre trafic, toate estimările mele inițiale s-au dus pe apa sâmbetei. Îmi stabilisem să atingem măcar 1000 vizualizări per postare, la finalul celei de-a treia luni de la lansare. Nimic mai fals…

Cel mai citit articol are peste 75.000 vizualizări. Totalul de accesări este de peste 300.000, ceea ce înseamnă o medie de aproximativ 13.500 per postare!

Mă întreb dacă nu cumva plugin-ul care numără vizualizările exagerează un pic. Mă mai uit și pe la Google Analytics, care îmi arată cifre mai cu picioarele pe pământ. Dar faptul că paginile noastre deja urcă în Google, numărul mare de share-uri pe Facebook (unele au deja peste 100!), în general reacțiile pozitive pe care le primim, mă determină să cred că suntem pe drumul cel bun.

Știu, o să ziceți că mă laud, poate cu niște cifre deloc impresionante pentru un asemenea proiect. Vă asigur că toate cele de mai sus sunt de fapt niște întrebări reale, la care încerc să găsesc răspuns.

Zi de zi mă gândesc cum să vă implicăm mai mult, deci iată o posibilă provocare. Mai ales dacă vă place acest proiect. Aveți dileme sau experiențe similare? Voi cum ați interpreta aceste cifre?

 

Cum arată Elita României cu primii ei 18 membri

Da, sunt 18 persoane despre care am scris până astăzi. Sunt români de succes din cele mai variate domenii de activitate. De mulți dintre ei nici nu auzisem personal, până să scriem despre ei aici.

E și asta o întrebare pe care o primesc: dacă tu sau eu sau altcineva, nu am auzit încă despre ei, de ce sunt ei Elita României? Sunt ei cei mai buni din domeniul lor?

Poate că nu sunt. Sau poate că da. Mă abțin de la a face asemenea clasificări. Când echipa de contributori sau oricine altcineva vine cu o propunere, îi întreb de fiecare dată – de ce sunt ei remarcabili?

Toți cei despre care am scris până acum sunt aprobați de mine. Alții au fost refuzați sau amânați. Și mă opresc aici. Altfel, iarăși cad în păcatul de a mă justifica, de a mulțumi pe toată lumea, așa cum încerc să fac mereu de când mă știu!

Pentru mine personal, important este că am cunoscut niște oameni absolut senzaționali. Sunt oameni care au reușit, deși au pornit cam de pe aceeași poziție cu toată lumea. Toți avem o copilărie, mai mult sau mai puțin frumoasă. Toți trăim unul sau mai multe momente-cheie, care ne definesc parcursul în viață.

Am aflat, de exemplu, că un astfel de moment poate fi atunci când profa de română te pedepsește fiindcă îl plagiezi pe Eminescu, iar tu de fapt îți dai seama că ți-ai găsit talentul – acela de a scrie poezii. Că nu trebuie să te descurajezi de realitatea din spitalele românești, dacă chiar vrei să devii relevant, să salvezi vieți. Sau că drumul spre a deveni avocat în România este foarte anevoios, dar nu imposibil, chiar și pentru cineva fără un istoric familial în domeniu.

Că îți poți construi o carieră în jurul marii pasiuni, indiferent dacă o ai de mic copil sau o descoperi pe parcurs. Indiferent dacă e vorba de muzică, fotografie, speologie sau drept.

Dar, poate cele mai impresionante povești sunt aceasta și aceasta. Doi oameni care, dacă ești un pic mai sensibil, îți vor pune un nod în gât. Un șut în fund e un pas înainte, două te pot descuraja, ce să mai spunem de 10… 20… 100… Când le citiți poveștile, puneți-vă în locul lor și încercați să simțiți cam ce au trăit ei. Puteți? Eu unul nu, dar pot trage o concluzie – că nimeni și nimic nu stă în calea ta, atâta vreme cât ești perseverent și ai tărie de caracter.

 

La ce ajută toate aceste povești?

Suntem în era bășcăliei, a comicului de situație, a lucrurilor ușoare. Când vine vorba de chestiuni serioase, online-ul se uită în primul rând la Dragnea și ai lui. La ce tâmpenii mai spune doamna prim-ministru. La Iohannis și la cât de mult ne mai reprezintă și ne apără președintele de pericolul iminent.

Tot timpul suntem ocupați, pe fugă. În tot acest noian de informații, mai e timp și de lucruri consistente? Suntem oare noi românii deschiși să ne aplecăm ochii și urechile la exemple de ”așa da”?

Voi să-mi spuneți. Eu unul chiar sunt mândru de cum arată Elita României până acum. Mi-aș dori să scriem mai des, să ajungem mai repede la toate acele povești care inspiră și care ne pot călăuzi pe noi toți pe un drum mai bun.

Dacă sunt utile sau nu, nu știu. Eu simt că da. Pentru mine, pentru redactori, pentru câțiva oameni care ne urmăresc constant.

Sper că te numeri sau te vei număra și tu în această categorie… Citești constant site-ul? Cum ți se par poveștile noastre? Ce sentiment ai când le vezi? Ai timp să le parcurgi sau ți se par prea lungi?

Îți mulțumesc că te implici!

Despre cine scriem aici, pe Elita României?

De când am anunțat Elita României, primesc o mulțime de întrebări despre conținutul acestei platforme. Ce înseamnă, pentru mine, Elita României? Cine sunt oamenii care merită să intre în această categorie? Și, nu cumva, este elita o delimitare prea restrictivă?

 

De peste o lună, echipa de contributori contactează români care, considerăm noi, merită să se asocieze cu acest termen. Elită. Mulți dintre ei au reacționat pozitiv, rezultând articole de excepție, pe care le vom dezvălui aici, în zilele următoare.

Mi se pare absolut entuziasmant, având în vedere că nu am avut ce să le arătăm concret. Doar o descriere, promisiuni, o viziune prezentată pe o platformă de crowdfunding.

O parte însă, cum e și normal, a spus ”pas”. În accepțiunea lor, nu se consideră parte a unei elite. Nu vor să se scrie despre ei sau, dimpotrivă, poate că s-a scris deja prea mult.

Avem chiar o persoană despre care am scris deja, dar care nu dorește să-și dezvăluie adevărata identitate. Nu voi spune cine, evident.

Însă, scriu aceste rânduri pentru a încerca să îl conving că merită să o facă. La fel cum încerc să le arăt tuturor scepticilor că România are nevoie ca ei să iasă în față. Într-un mod diferit, fresh, să-și trâmbițeze realizările, așa cum merită. Să găsească un loc în care exemplele pozitive sunt ridicate la rang de artă.

Așadar:

 

Când spun Elita României, mă refer la…

…români de pretutindeni, în primul rând. Din țară sau Diaspora. Puternic legați de România sau cu rădăcini îndepărtate. Nu contează. Important e că au o calitate comună – aceea că reprezintă cu cinste numele țării de unde provin. Că o fac direct sau inconștient, iarăși nu contează. Datorită lor, se vorbește de bine de România, iar asta e suficient.

În al doilea rând, faimoși sau total necunoscuți – complet irelevant. Este atât de simplu să scrii despre aceeași și aceeași oameni… Recunosc, am făcut-o și eu când am analizat cred eu cele mai vizibile exemple de succes de azi din business si sport. Am încercat să scot în evidență o serie de învățăminte care nu cred că trebuie să lipsească din dezvoltarea noastră umană.

O vom mai face și pe viitor. Treptat, îmi doresc ca personalitățile publice, vedete în adevăratul sens al cuvântului, vor fi tot mai deschise să se implice în dezvoltarea platformei.

Noi ne angajăm să le construim un cadru adecvat performanței, unde nu le va fi teamă că li se vor interpreta cuvintele.

Numai că astfel de exemple nu sunt oferite doar de oameni de calibrul Simonei Halep. Sau de către frații Pavăl. Sute de mii de români depun acel efort extra pentru a ajunge unde ne dorim cu toții.

Elita include inclusiv învățătoarea de la sat care, în ciuda condițiilor grele, își respectă cu pasiune meseria. Managerul de corporație ce nu doar își bifează fișa postului, dar se gândește cum să își exercite influența pentru a schimba în bine comunitatea.

Medicul care salvează vieți sau cumpără medicamente din buzunarul propriu. Inginerul care inovează, se luptă ani de zile pentru a veni cu ceva nou. Poetul care, deși activează într-un domeniu total atipic mileniului trei, încearcă să atingă un public mic dar fidel.

Și exemplele pot continua la nesfârșit. Pentru toți, este loc în Elita României – de ce nu și pentru tine?

 

Este ”elita” un termen restrictiv?

Categoric nu. Vedeți voi, mie întotdeauna mi-au plăcut cifrele, așa că încerc să vă demonstrez matematic.

E foarte simplu. Elita este, dacă vreți, acel 5% din fiecare domeniu de activitate, care face lucruri, proiecte remarcabile. Care iese din mulțime.

Hai, nu 5%. Poate 2%. 1%. Poate că procentul e mai mic în rândul populației vârstnice, sau a copiilor și adolescenților. Însă în aceeași măsură, procentul e mai mare în sport, Diaspora, antreprenoriat, medicină.

În orice caz, suntem peste 20 milioane de români, răspândiți pe toată Planeta. Chiar și cu aceste procente mici, credeți că avem despre ce vorbi?

 

Modul nostru de lucru

Am dezvoltat un mod de lucru spun eu de bun simț. Nu știu dacă unic în peisajul media, vă las pe voi să decideți asta. Eu doar mă bucur că toată echipa împărtășește această filosofie!

Mai întâi, cercetăm. Ne uităm în jur pentru a găsi cei mai potriviți oameni pentru Elita României.

Încercăm să îi contactăm, prin orice canal posibil. Eventual scriem deja câteva rânduri, o scurtă sinteză a informațiilor deja existente.

Stabilim un dialog și începem să pregătim teme de discuție provocatoare, care să dezvăluie lucruri mai puțin cunoscute. Aici este evident partea cea mai grea – să scoți esența de la un om nu e chiar la îndemâna oricui.

În funcție de răspunsuri, construim povestea. Rezultatul îl facem public doar după ce eroii noștri confirmă varianta finală.

Vrem să evităm cuvinte nedorite, interpretări eronate șamd. Așa cum ei nu greșesc față de România, nici noi nu avem voie să greșim în fața lor!

 

Așa că, dragul meu român…

Sper că te-am convins că, măcar la nivel de intenție, vom face ceva mare și frumos. Diferit. Semnalele sunt deja încurajatoare. Redactorii produc, partenerii se adună, pagina de Facebook crește pe zi ce trece.

Nu te speria de cuvântul „elită”, chiar nu e cazul. Atâta timp cât ești mulțumit de tine, de viața ta, ești mai mult decât binevenit să apari aici. De ce să fii timid când vine vorba de realizările tale? De ce să nu te mândrești în fața unor de oameni de calitate, de nivelul tău?

Știu, există și reversul medaliei. Poate că presa te agasează uneori un pic cam mult. Din partea noastră, ce îți putem promite e că, atâta vreme cât va ține de noi, vom păstra linia pe care am pornit – aceea de a promova exclusiv elitele românești.

Poate că povestea ta va inspira alți 5 oameni care să îndrăznească să îți calce pe urme. Ai șansa să ieși în afara cercului tău de influență. Nu crezi că acesta poate fi motorul unei societăți mult mai sănătoase? Nu ai de unde să știi de unde sare iepurele…

Acestea fiind spuse, te invit cu căldură să urmărești primele articole!

 

 

Sursa foto: FANATIK.RO
Frații Pavăl Dedeman

România încă se bucură de un mediu senzațional pentru generarea de idei și punerea lor în practică. Orice ar spune unul sau altul despre clasa politică ce pune bețe în roate, vedem mii de start-up-uri 100% românești care au rezistat, s-au dezvoltat și continuă să se dezvolte. În acest articol analizez modelul de succes oferit de frații Pavăl, din punctul meu de vedere cel mai impresionant de după 1990. Este o perspectivă pur personală, a propos de modul în care a început Dedeman, magnitudinea la care a ajuns, dar și ce putem învăța din succesul său.

 

Profilul antreprenorului român

S-au făcut deja studii mai mult sau mai puțin științifice despre profilul antreprenorului român. Aflăm astfel cifre avizate despre ce urmărește să realizeze în afacerea sa, ce își dorește de la stat, cât muncește pe zi.

Unde investește cu precădere sau chiar cum arată în diferite etape de evoluție a companiei sale.

Ce mi se pare că lipsește este motivația de debut, care merită menționată în orice astfel de studiu. Nu am o cercetare în acest sens, dar am întâlnit deja mii de antreprenori români și pot trage niște concluzii încurajatoare pentru orice aspirant care dorește să-și dezvolte o afacere.

Cred că poporul român prin definiție este unul din cele mai inovatoare, inteligente și agile din întreaga lume. Sigur că vorbim de latura pozitivă a acestuia, aceea a românilor care renunță la comoditate și fac tot posibilul să creeze ceva spectaculos.

Idei de afaceri, nișe, proiecte de succes neexploatate se găsesc la tot pasul. Antreprenorul român are capacitatea să observe cu spirit critic o nevoie neacoperită, să-și dea seama cum își poate folosi calitățile pentru a crea un beneficiu, personal și, de ce nu, în folosul comunității pe care o poate influența.

Dacă are și niște bani puși deoparte, cu atât mai bine. Dacă nu, știe să-și vândă ideea proiectului către stakeholderi adecvați.

Românii de calitate sunt personaje fascinante, care în mod tradițional interacționează ușor și sunt capabili să își construiască relații fructuoase.

Când mă refer la antreprenorul român, evident că mă gândesc la cel care a reușit să treacă de tumultul inițial. Chiar dacă nu face tot timpul lucrurile în mod științific, nu își construiește neapărat planuri complexe de afaceri, nu își pune strategia pe hârtie, știe exact ce urmărește.

Își selectează cu atenție contactele și își canalizează toate resursele în direcția potrivită. Iar atunci când proiectul ajunge la maturitate, în primul rând datorită perseverenței sale, abia atunci încep lucrurile serioase.

Întotdeauna m-a atras genul acesta de povești. Mi se pare că reușita unui proiect antreprenorial este dovada supremă a succesului.

Nu oricine poate construi ceva semnificativ dintr-o simplă idee. De cele mai multe ori pe cont propriu sau doar cu o mână de susținători.

Din marea de astfel de povești de succes, una se distinge foarte clar din punctul meu de vedere. Cred cu tărie că este etalonul business-ului românesc, un exemplu perfect despre cum șansa poate fi de partea celor curajoși, cu inițiativă, fără resurse inițiale fabuloase dar cu spirit antreprenorial și cu capacitatea de a exploata oportunități.

 

Chioșcul ”cu de toate” care astăzi generează unul din cele mai mari profituri din România

Suntem în anul 1992. Un butic ca oricare altul se deschide în orașul Bacău. Câteva mii de dolari investiție, o angajată și un stoc de produse la mare căutare la momentul respectiv.

Buticul nostru vinde orice, într-o perioadă în care inflația ajunge la cote istorice, iar prețurile cresc, de la o zi la alta, într-un ritm galopant.

Un an mai târziu, buticului i se alătură un magazin de mobilă, primit în gestiune aproape gratis de la stat. Nu, nu vă gândiți la cine știe ce inginerie, așa erau vremurile pe atunci: statul era nevoit să privatizeze, iar proprietarii buticului au exploatat o oportunitate unică. Alt produs la mare căutare, aceeași inflație în trend ascendent, marje din ce în ce mai mari…

Au urmat alte magazine de mobilă, achiziții de terenuri, dezvoltare pe teritoriul regiunii Moldova… Iar în 2001, în Suceava – deschiderea primului magazin care seamănă cu portofoliul de astăzi al colosului 100% românesc.

 

Lecția oferită de Dedeman și frații Pavăl

Povestea celor doi antreprenori a fost deja în mai multe rânduri analizată, cel mai complet într-un interviu de la finalul lui 2012, pentru Adevărul.

Știm deja că Dragoș și Adrian Pavăl provin dintr-o familie săracă din comuna Bogdănești, județul Suceava. Aflăm, din același material, că au șase frați, că au absolvit facultatea de matematică din Iași, că fratele mai mare a lucrat o vreme la stat și că asta l-a ajutat să contureze primii pași ai afacerii Dedeman.

Aflăm de asemenea istoria numelui, contribuția sistemului bancar la succesul afacerii, dar mai ales cum au acționat contra curentului în timpul crizei financiare și s-au bucurat de suficiente lichidități pentru a cumpăra terenuri ieftin și a se dezvolta.

Frații Pavăl inspiră prin faptul că, până la urmă, orice antreprenor la început de drum dispune de suma de bani necesară deschiderii unui mic chioșc. Sau a unui business similar, mic dar, iată, cu mare potențial atâta vreme cât simți că oportunitățile pot veni pe parcurs.

Poate că nu este chiar business-ul pe care ți-l dorești la început. Cu siguranță contextul în 2018 nu este același ca în 1992. Însă cred că nimic nu diferă din punct de vedere al atenției la detalii, la mediul înconjurător.

Așa cum am arătat mai sus, pentru ca un antreprenor să aibă succes trebuie să demonstreze o serie de calități. Una dintre ele este agilitatea, capacitatea de a ști cum și când să te redefinești. Or, exact asta fac frații Pavăl de peste 25 ani.

 

Dedeman – azi

În 2017, Dedeman este pe locul 3 în top 50 companii performante (Revista Biz) și locul 10 în Top 100 cele mai valoroase companii din România (Ziarul Financiar). În ambele clasamente, Dedeman este prima la capitolul companii antreprenoriale 100% autohtone – fără îndoială un etalon pentru mediul de afaceri din România!

Mai auzim pe la colțuri cât de greu îi este unui furnizor să intre pe rafturile Dedeman. Poate fi adevărat, habar n-am.

Ce mai știu e însă că aceste probleme punctuale nu știrbesc cu nimic evoluția impresionantă a super afacerii conduse de frații Pavăl. Este încă o confirmare a succesului unui business 100% românesc, construit pe câteva mii de dolari și pe exploatarea de oportunități.

Un subiect perfect de la care să pornim secțiunea de afaceri a Elitei României!

 

Sursa foto: Deșteptarea
Modele de urmat în sport

Decenii întregi, România a trăit în sportul mondial prin imaginea a trei mari personalități. Primul 10 în istoria gimnasticii. Primul lider mondial în tenisul masculin. Maradona din Carpați. Pentru ce au realizat în cariera lor, prin felul în care au reprezentat România în toți acești ani, Nadia, Ilie și Gică vor rămâne în istoria acestei țări. Astăzi însă, căutăm alte exemple de succes, într-o țară care nu generează foarte multe modele de urmat în sport.

 

Am reușit să ținem fruntea sus în gimnastica mondială. Am avut rezultate pasagere în box, scrimă, tenis de masă sau canotaj.

Sunt câteva zeci de sportivi cărora li s-a cântat imnul în ultimii ani. Mult prea puțin pentru imensitatea sportului mondial, pentru potențialul nedescoperit al unui popor de peste 20 milioane de români…

Nu e ușor să obții astfel de rezultate într-o țară în care sprijinul pentru sport este tot mai scăzut. Tocmai de aceea, aceste mici reușite nu trebuie doar celebrate, cât mai ales analizate pentru toți cei care vor ca ei sau copiii lor să atingă performanțe similare.

Din lista de sportivi care ne-au bucurat în ultimii ani, două nume se remarcă prin constanță la cel mai înalt nivel. Sunt peste tot ce a produs România în ultimii ani în materie de sport.

Sunt de departe cele mai bune modele de urmat în sport, în zilele noastre.

Poveștile lor sunt arhicunoscute și dezbătute. Este bine însă ca, din când în când, să ne reamintim de unde au pornit și cum au ajuns să domine sporturile în care reprezintă cu mândrie culorile tricolorului.

 

Simona Halep

Popularitate globală. Imagine bine definită și autentică pe terenul de tenis și în afara lui. La ora actuală, probabil cel mai celebru român la nivel mondial.

Simona Halep este, fără îndoială, unul dintre cei mai buni ambasadori ai României.

Povestea Simonei nu este neapărat la îndemâna oricui. Nu toți ne naștem într-o familie înstărită ca cea a părinților săi. Nu avem oricând șansa să fim sprijiniți de o comunitate extrem de unită ca cea aromână. Este însă evident că nu doar banii au adus fericirea în cazul ei.

A fost nevoie ca talentul să fie descoperit, încurajat și șlefuit, iar acele resurse financiare să fie dublate de muncă zilnică, perseverență, dezvoltare sportivă și umană.

Prea mulți ne pierdem în jocurile copilăriei, în tumulturile adolescenței, mai ales dacă ne putem permite orice. Dar atunci când pasiunea este corect modelată, toate celelalte trec pe planul doi.

Simona și anturajul ei au fost atenți la fiecare pas, la orice element care putea aduce un plus în jocul și mentalul ei. Astăzi, ambiția, puterea de luptă, inteligența în a-și alege pașii potriviți, eforturile inimaginabile pentru a câștiga fiecare bătălie – toate aceste calități se văd în jocul Simonei Halep.

O jucătoare care, știm foarte bine, nu a mai părăsit Top 10 Mondial din 2014. O luptătoare care, punct cu punct, construiește o redută greu de spart de către orice adversară. O fată care își păstrează modestia, în ciuda faptului că are lumea la picioare.

Astăzi, celebra poveste cu micșorarea sânilor nu mai este doar motiv de cancan, ci încă o dovadă a faptului că, dacă știi ce vrei și îți urmărești scopul în viață, eforturile la un moment dat îți vor fi răsplătite.

Suntem norocoși că putem fi contemporani cu Simona Halep și, mai ales, că ea reprezintă culorile țării noastre. Peste tot în lume pe unde joacă, vedem tot mai des steagul românesc, auzim comentarii elogioase despre tenismena născută în Constanța. Or asta e mult mai important decât câțiva critici destructivi, e adevărat tot mai tăcuți odată cu câștigarea primului Mare Șlem.

 

Cristina Neagu

Cea mai bună handbalistă din istoria României, Cristina are o poveste total diferită față de Simona Halep.

Crescută într-o familie obișnuită din București, Cristina Neagu a avut șansa unică să fie la locul potrivit, în momentul potrivit. A început handbalul abia la 12 ani, când s-a gândit că nu are nimic de pierdut dacă merge la o selecție pentru acest sport.

Putea să nu se ducă, și România nu ar fi avut o asemenea bijuterie.

Putea să fie oricine altcineva în locul ei, dar forța din braț ieșită din comun, puterea de muncă și pasiunea pentru un sport nou pentru ea au transformat-o în singura sportivă desemnată de 3 ori handbalista anului în lume.

A câștigat tot ce se putea în handbal, mai puțin un titlu suprem cu naționala României. A fost de câteva ori foarte aproape, atât la tineret cât și la senioare, conducând o generație de excepție a handbalului românesc.

De peste 10 ani, adversarele se tem de ea și nu știu cum să îi mai oprească ghiulele imparabile trimise către poartă. Nu cred că există portar în lume care să nu fi simțit forța Cristinei, golgheter în toate competițiile în care a jucat, cu o precizie și o anduranță rar întâlnite în handbalul mondial.

Ceea ce impresionează și mai mult este că, odată cu vârsta, vocea Cristinei se aude tot mai des și mai răspicat în time-out-uri. Este antrenorul din teren al echipei sale, lider autoritar și respectat în primul rând datorită exemplului personal.

O fată ca oricare alta, care nu anunța cu nimic o asemenea explozie târzie, dar care în doar câțiva ani a contribuit la reînvierea unui sport spectaculos, de mare tradiție în România. Și datorită ei, sălile de handbal sunt iarăși pline, corporațiile oferă contracte generoase de sponsorizare, iar bucuria, pasiunea și așteptările fanilor sunt din nou la cote maxime.

 

Deși cu povești de viață diametral opuse, Simona Halep și Cristina Neagu și-au construit drumuri similare pentru a ajunge și a se menține în elita sportului mondial. Au demonstrat calități incontestabile, fără de care succesul nu ar fi posibil, în orice domeniu.

Nu este suficient să ai bani pe care să îi cheltui pentru pasiunea ta. Atâta vreme cât nu păcălești munca, știi să te înconjori de oameni de calitate care să îți sprijine dezvoltarea și nu uiți să te modelezi ca om, poți ajunge la asemenea performanțe, oricine ai fi tu!

Iată că, în ciuda tuturor opreliștilor, România poate genera performanță, la fel ca oricare altă țară din lume. A venit momentul să descoperim modele de urmat în sport, în societate în general, să punctăm lucrurile pe care trebuie să le respectăm pentru a ajunge acolo, sus.

Acest articol este doar începutul secțiunii de sport. Urmează exemple, analize, pe care le vom dezvolta aici și în toate secțiunile acestui site.

De ce Elita României, Portrete Elita României

La momentul la care lansăm acest site, țara noastră se află la răscruce de drumuri. O țară frumoasă, cu drepturi depline încă în Uniunea Europeană, cu extrem de mare potențial și cu valori incontestabile, este într-unul din cele mai periculoase momente din întreaga sa istorie. Când toată lumea bună se gândește doar la cum să elimine răul din țară, iată că apare un mesaj la 180 grade. Așadar, de ce Elita României acum, în aceste vremuri tulburi?

 

Încotro ne îndreptăm, acum, la 100 ani de la Marea Unire și la aproape 30 de când ne-am recâștigat drepturile?

Vrem să ne bucurăm în continuare de avantajele obținute cu multă trudă și sudoare? De recunoașterea pe care (încă) ne-o oferă mapamondul? Vrem să exploatăm calitățile românilor adevărați și să îi folosim în beneficiul țării?

Sau urmărim să ne exportăm absolut toate valorile? Să ne găsim cu toții o altă casă, departe de România dezamăgitoare, în alte locuri unde suntem cu adevărat apreciați?

Nu cred că trebuie să mai detaliez ce se întâmplă zilele acestea în România. O fac alții foarte bine, iar Elita României nu e despre asta.

Cred că a venit momentul să ne mai uităm și la altceva. O să ajungem să vorbim numai și numai despre corupție, despre statul de drept, despre justiție, despre hoție și despre paza democrației.

Foarte bine că facem asta – am demonstrat că vocea puternică comună poate influența sau măcar amâna un deznodământ nedorit.

DAR…

Încă se întâmplă și multe lucruri frumoase în interiorul granițelor. Românii valoroși din Diaspora încă nu și-au uitat rădăcinile și se identifică cu mândrie cu țara, locurile, oamenii care i-au format. Chiar și atunci când protestează, îi vedem purtând drapelul cu speranța că, pentru cineva, oricine, asta încă mai înseamnă ceva înălțător.

Și atunci, de ce să nu ne bucurăm împreună de reușitele acestor oameni? Chiar vrem să uite de tot că sunt români? Nu cred că ne dorim asta…

Elita României este pentru cei care încă tremură când văd culorile tricolorului, când aud versurile imnului, când duc numele României pe cele mai înalte culmi.

 

De ce Elita României este diferită de presa zilelor noastre

Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar mă uit acum pe paginile marilor publicații din România și văd aproape în exclusivitate un spectacol jalnic. Publicații mainstream, sportive, economice, politice – cam aceleași lucruri peste tot: cancanuri, bârfe, critici, înțepături gratuite, discuții despre românii care fură în Spania sau se prostituează în Germania… Analize incomplete, în timp ce articolele de calitate sunt tot mai rare.

Știu, o să spuneți că toate astea aduc trafic. Dar, pe bune acum, la ce mă ajută pe mine să știu ce salariu fabulos are Andreea Mantea??? Sau ce tatuaj și-a mai făcut Giani Kiriță?

Și atunci întreb, cine e de vină pentru calitatea publicului în România? Ei au trafic pentru că asta li se cere, sau doar pentru că se adresează unei audiențe limitate? Nu sunt neapărat în măsură să judec, dar pot înțelege de ce segmentul high-class al societății noastre dispare tot mai mult din analizele de trafic ale audiențelor.

Elita României este pentru cei care simt nevoia să mai citească și altceva. O lectură plăcută, pozitivă, frumoasă, o oază de optimism într-un deșert comercial.

 

Români de colecție

O analiză pur personală dar cred că relevantă îmi spune că românii pot fi împărțiți în patru categorii:

  • Cei care caută puterea și calcă pe cadavre în folosul beneficiului personal. Să le spunem ”profitorii”
  • Cei care au trăit toată viața în sărăcie, nu au fost capabili să își depășească condiția, se complac în situația dificilă și se vaită de condițiile de trai – ”asistații”
  • Cei cu potențial uriaș, cu talent incontestabil într-un domeniu sau altul, ale căror prime realizări în viață merită subliniate – ”viitorul”
  • Cei care au demonstrat determinare, au beneficiat (sau nu) de o stare familială bună sau au perseverat în a-și crea ei înșiși un mediu sănătos, propice dezvoltării. Unii le-ar spune norocoși, oportuniști, poate chiar profitori, dar noi știm foarte bine că norocul apare atunci când pregătirea întâlnește oportunitatea. Deci, să le spunem ”perseverenții”.

 

Ați înțeles foarte bine unde bat. Sunt ferm convins că o schimbare de mentalitate poate minimiza contribuția profitorilor și asistaților în societatea românească.

Elita României este pentru perseverenți, pentru viitor, pentru cei cu o cultură suficient de mare încât pot să extragă esența unei povești, să aplice în cazul lor personal, să intervină și să educe acolo unde simt că pot schimba ceva.

 

În loc de concluzie

Nu în ultimul rând, Elita României este pentru acei români, celebri sau nu, care vor și pot să inspire prin povestea lor.

Este spațiul în care succesele sunt promovate și celebrate.

Este locul destinat performanței românești.

De ce Elita României? Pentru că simt că sunt prea puține demersuri care încearcă să aducă un suflu nou societății noastre.

Pentru că astăzi nu vedem prea des modele de succes, fiindu-ne arătate, aproape în exclusivitate, exemplele de ”așa nu”.

Și, mai ales, pentru că România chiar are cu ce se mândri, iar o comunitate de calitate nu poate decât să ne încarce pozitiv!

 

Sper că ești de acord cu mesajul meu și vei rămâne aproape de acest demers. Te invit așadar să cunoști echipa, să te abonezi la newsletter sau să vezi cum poți chiar tu contribui în mod activ.

Și dacă ai orice gând, sugestie sau feedback vizavi de cele de mai sus, m-aș bucura să dezbatem în secțiunea de comentarii de mai jos!