Vlad Udrescu

Gândul că ar putea să fie în alt loc practicând altceva și nu actorie, ar putea fi pentru tânărul actor Vlad Udrescu cea mai mare mâhnire. Se hrănește cu ceea ce face și se mândrește că mai demult, pe niște scări din Târgu Mureș, locul unde a copilărit, și-a pus în gând să se facă actor și i-a ieșit. A fost cucerit pe deplin de scenă atunci când a jucat într-o dramatizare a Micului Prinț a lui Exupery. Acela a fost momentul când a realizat ce face arta din om sau omul din artă. 

 

Atunci am priceput că arta transformă. Fie că ești receptor sau emițător al ei – arta te transformă.

Îl putem vedea în spectacole la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova încă din 2016, deși debutul său (2008) a fost la Teatrul de Comedie din București. În urmă cu patru ani fost selectat să participe la Festivalul de Film de la Sarajevo, unde a avut prilejul să lucreze alături de artiști internaționali din lumea filmului.

În anul acesta pandemic a participat la “10 pentru Film” în cadrul TIFF. Un joc ticluit al șanselor, dorință sau multă muncă îmbinată cu talentul pentru această selecție, ne va spune în rândurile de mai jos Vlad Udrescu.

Dorința mea de a-i creiona un portret tânărului actor a încolțit de curând. În interiorul meu mă cert puțin, căci am descoperit un spirit dinamic, liber, care se lasă purtat de idei, circumstanțe, oameni și care a răspuns curiozităților mele fără ocolișuri și menajamente. Merita adus în paginile Elita României mai devreme.

Cine este Vlad Udrescu în afara scenei

Ca om este pașnic, cu un caracter îngrijorător de calm, după cum ar spune el. Vlad, copil al părinților săi, poate este prea cuminte.

De la mama sa a moștenit bunătatea, candoarea și blândețea. De pe linia paternă consideră că a însușit un strop frumos de nebunie, multă perseverență și ambiție. Pe oriunde a mers, nu a omis să arate tot ce a fost transmis în familie.

Se mândrește cu oamenii din jurul său și le mulțumește celor pe care i-a copiat și imitat din iubire. În egală măsură, își exprimă recunoștința și în fața celor ce i-au pus bețe în roate. Totuși, nu-i place că uneori oferă prea multă permisivitate celor din jur și se ascunde, poate, după deget.

Cu actoria nu este prieten în viața reală și după fiecare spectacol, știe să se dezbrace de hainele personajelor și le lasă la teatru de cele mai multe ori.

Ca cetățean votează, merge la proteste uneori. Crede în egalitate și nu îi place discriminarea. Susține anumite cauze și este implicat civic prin comportament.

Aș vedea viitorul României fără nostalgia pe care o simt, încă, foarte prezentă în societatea românească vis-a-vis de tradiții ori cutume. Aș vedea o Românie mai puțin rasistă, mai puțin homofobă, mai puțin machistă, mai puțin conservatoare, mai tolerantă. Cred că m-am săturat de „România Folclorică” în care: „trebuie să stai cuminte, să nu deranjezi”, „e rușine să..”, „nu-i frumos să..”, sau „nu-i normal să..”.

 

Atuurile cu care a ieșit în față Vlad Udrescu

Franchețea cu care spune lucrurilor pe nume îl ridică în ochii lumii ca om. Onestitatea pe care o adoptă față de el însuși este esențială pentru bunăstarea sa personală. Nu obișnuiește să iasă la braț cu o îndrăzneală foarte mare. Timid de fel, dar sigur pe el și pe tot ceea ce întreprinde.

Faptul că este sincer implică determinare și curaj. Este ancorat în prezent și nu își creează expectanțe. Nu poartă un vis anume, ci ca orice om vrea mai mult. Mai multe proiecte, poate atenție, mai multă recunoaștere.

A împărtășit câteva trăiri și ne-a declarat că este în momentul actual în punctul în care se simte recunoscător pentru ce are, dar nu a simțit emoția împlinirii până acum.

Sunt mulțumit, da, dar nu mă simt întregit. Nu știu de ce, dar cred că am crescut cu un soi de Cult al Lipsului. Ce prostie, nu? Sunt sănătos, am de toate dar se poate mai mult.

Regrete nu poartă cu el prea multe, ci mai degrabă le-ar numi sentimente de vinovăție pentru ce a făcut sau pentru ce nu a făcut. În schimb, se mândrește cu o dorință arzătoare de a realiza lucruri pe care a dovedit-o în multe situații că o deține. În mod tacit, desigur, cum ne-a obișnuit tânărul actor până acum.

 

Detalii despre devenirea sa ca actor și parcursul său profesional

Vlad Udrescu se identifică perfect cu ceea ce face. Devenirea sa este un rezultat al unei aspirații născută în mintea sa încă de pe vremea când era un puștan.

Povestea pe cât este de simplă, pe atât de frumoasă. A dat la actorie în Mureș și București. A ales cel din urmă oraș pentru mai multe uși deschise, iar de atunci parcursul său continuă firesc. Proiecte, roluri, ascensiuni și bucurii la un loc.

A avut diverse ocazii de a lucra alături de actori și regizori consacrați care l-au inspirat în traseul său profesional, dar preferă să se raporteze la aceștia ca de la egal la egal.

Unii, majoritatea, preferă raportul ăsta – tipul ăsta de raport permite apariția creației valoroase. Alții, puțini, nu permit, dar eu prefer să ne raportăm simplu, uman. Bineînțeles că sunt multe raporturi de putere în profesia asta, dar ești nevoit să te mulezi, să te adaptezi. Iar asta e minunat.

Pasiunea și plăcerea pentru scenă nu poate fi comparată cu nimic, așa cum nu poate face tânărul actor diferența nici între teatru și film. Ce-i drept, după cum exclamă chiar el, s-a concentrat mai mult pe teatru în ultima vreme. Dar a participat la Festivalul de Film de la Sarajevo (acum ceva ani, când nu era pandemie) în secțiunea „Talente”, a jucat în câteva scurtmetraje și a început astfel să cunoască și universul filmului.

 

TIFF – o experiență specială

Vlad Udrescu promite mult, în pofida faptului că uneori își dorește să fie mai mult „creator”. Vibrează de fiecare dată când se află pe veșnica scândură a teatrului, fie el de stat sau independent.

A participat la workshop-uri naționale și internaționale. Este președinte fondator al Asociației culturale “Arena” și susține proiecte teatrale independente.

Deși nu este la prima selecție de a se afla printre participanții unui festival internațional de film, nu neagă că această experiență a fost benefică pentru el. A plecat mai bogat, mai încrezător, mai informat, dar și privilegiat că a fost înconjurat de oameni care împărtășesc aceeași pasiune și au același crez.

Am aflat niște inside-uri care ar fi utile pentru orice actor care își dorește să facă film. Am cunoscut regizori de film importanți, producători, actori și oameni pasionați de film cu care am schimbat impresii despre lume, artă și viață.

Cum încheie Vlad Udrescu pentru cititorii Elita României

Vlad respectă mult scena teatrului pentru că este locul unde vibrează și simte trăiri reale. Este locul unde se vulnerabilizează atunci când interpretează roluri. Este spațiul unde nu are rețineri să se exteriorizeze.

Se bucură de oameni, artă și frumusețea lucrurilor mici. Nu crede în baftă, ci în dorințe și energii. A aruncat una către stele, iar acum se declară mulțumit pentru ce a primit.

Este muncitor și autodidact. Este indulgent, dar poate fi și la polul opus. Pune piciorul în prag atunci când e vorba de cariera sa.

Am cunoscut un om care prin felul lui ne transmite să trăim liber și să ne prețuim întâi pe noi, fără să sune a egoism. Vlad Udrescu conchide astfel:

Îl ascultam zilele trecute pe Dr. Gabor Mate (specialist în neurologie, psihiatrie și psihologie) care spunea că ar trebui să ne bucurăm când avem sentimente de vină (atât timp cât nu e patologic), pentru că înseamnă că ne-am permis ceva nouă înșine, că am făcut un lucru pentru noi. Ne sfătuia „să dăm o petrecere” când trăim un astfel de sentiment de vină și să sărbătorim faptul că am zis NU la ceva într-o lume în care, teoretic, trebuie să spui DA la tot.

Foto credit: Marius Matiș

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *