Oana Dima

Oana Dima este aparent doar Doamna profesoară care predă limba franceză la Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” din Mărășești. În esență, veți descoperi în Oana un om deosebit, polivalent, neobosit și implicat în tot ceea ce înseamnă educație, frumos și civism.

 

Oana-Cristina Dima este o persoană simplă, discretă, muncitoare, iubitoare de natură și copii, care își dorește să lase ceva bun oriunde ar merge.

S-a născut la Suceava, în sânul Bucovinei, mama fiind din Podu Turcului, iar tatăl din Frasin, o localitate tare dragă sufletului său. Aici a petrecut nenumărate vacanțe de vară în sânul naturii, bucurându-se de păduri, de Suha, pârâul în care se bălăcea în zilele toride și în care a învățat să facă „broscuțe”, de tradițiile și obiceiurile specifice zonei Gura Humorului, de mătușa Floarea, sora bunicului său patern de la care a învățat o mulțime de lucruri frumoase printre care să coase pe etamină, de micuța bibliotecă din zona centrală de care s-a îndrăgostit și de multe altele de care se simte încă legată până în suflet.

Copilăria mea a fost marcată de bunicul meu patern, tata Ion, cum îi spuneam în familie, el m-a crescut de mică, m-a învățat să fiu un om corect, hotărât, empatic, să fiu mereu atentă la cei din jurul meu, să nu-i deranjez niciodată prin ceea ce zic sau fac, să inspir bunătate și să-i ajut de fiecare dată când am posibilitatea. Parcă-l aud spunându-mi: „Oana, ajută-i mai întâi pe cei de lângă tine, apoi te ajuți pe tine!” Despre bunicul meu ar fi multe de spus, aș putea să scriu un roman, a fost un excepțional, care m-a făurit așa cum sunt astăzi și care trăiește în continuare prin mine.

Și cum nimic nu este întâmplător în viața omului, Oana a crescut într-o familie bogată în profesori. Mama sa, Claudia, a predat limba și literatura română și limba germană, acum fiind pensionară și bucurându-se de viața de bunică.

Tatăl său, Virgil, a predat cursuri de italiană. Unchiul Grigore a fost director de școală și profesor de istorie, o mătușă de-a sa a fost profesor de geografie, iar bunicul a predat câțiva ani buni istorie.

Am avut parte de un mediu propice pentru a îmbrățișa o astfel de meserie, dar alegerea a fost doar a mea, dorințele care mocneau în mine erau doar ale mele, dintotdeauna am simțit că destinul meu va fi legat de școală, elevi, educație. De la prima oră de limba franceză, din clasa a III-a, de la Liceul de Artă din Suceava, am știut că într-o bună zi voi deveni profesor de limba franceză și că voi avea toată energia necesară de a le face elevilor o ofertă de nerefuzat, să îndrăgească această limbă.

Și a devenit! A devenit profesor de limba franceză, în 2014, la Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu” din Mărășești!

 

Oana Dima, mereu pe redutele limbii franceze

La început am fost nemulțumită dorindu-mi să fiu profesor în altă școală, poate în altă localitate, dar treptat, am conștientizat faptul că locul meu este aici, că nu am ajuns întâmplător în Mărășești, ci cu un scop bine întemeiat. Din momentul în care am conștientizat că în mâinile mele stă schimbarea, că uneori trebuie să pui problema altfel pentru a reuși, m-am simțit cu adevărat bine, liniștită, împlinită și pregătită de luptă.

De altfel, aș spune că Oana Dima este chiar ea un fel de Ecaterina Teodoroiu a limbii franceze. Și nu doar fiindcă predă franceza în acel loc unde, cândva, s-a spus: „Pe aici nu se trece!” și nu s-a trecut.

Când a văzut că elevii săi nu reușeau să învețe gramatica limbii franceze, nu a renunțat. Într-o școală în care preponderent învață copii de etnie romă, a înțeles că trebuie să-și schimbe metodele de predare și evaluare. A înțeles că trebuie să fii creativ, să te joci, să le trezești interesul elevilor, să-i provoci să învețe limba franceză un pic altfel.

A căutat tot felul de idei și soluții pentru a-și motiva elevii și a reușit! Cum? Prin bețișoare de înghețată cu verbe la infinitiv, prin deslușirea de coduri QR cu texte în franceză, prin spinner game sau un tricou buclucaș, personalizat cu verbele AVOIR și ÊTRE. Prin jocuri menite să dezvăluie biblioteca școlii sau concursuri cât mai distractive cu premii și note.

Mereu le-am spus și le spun în continuare elevilor mei: „Franceza este o limbă grea, dar eu o să v-o fac ușoară!”.

Însă Oana Dima nu s-a rezumat strict la orele de limba franceză. Și-a propus să depășească sfera școlii încercând să-i implice pe elevi în comunitate, să-i facă responsabili, să trezească în sufletul lor spiritul civic.

Cu mare bucurie în suflet, Oana amintește de cele trei proiecte de voluntariat realizate împreună cu Azilul pentru Persoane Vârstnice „O Nouă Șansă” din Mărășești. A reușit să implice toți elevii școlii pentru a duce la bun sfârșit aceste proiecte

Cu această ocazie, am văzut în ochii lor compasiune față de persoanele în etate, am văzut lacrimi sincere care m-au tulburat vreme îndelungată.

În urma tuturor activităților școlare și extrașcolare realizate la Mărășești, Oana a conștientizat faptul că în mediile defavorizate ești sau devii un PROFESOR ADEVĂRAT. Aici te cunoști pe tine ca om, îți cunoști limitele, îți pui la bătaie răbdarea, încerci să scoți tot binele din tine, toate cunoștințele pe care le deții, pentru a le oferi elevilor educație, sprijin, valori morale și intelectuale.

 

Cărți pentru biblioteca școlii, dar și pentru schimbare

În vara anului 2o19, Oana și-a propus să strângă cât mai multe cărți noi, frumoase, interesante, actuale pentru elevii de la școala sa.

Mi-am spus că pentru a realiza schimbări în sânul comunității din Mărășești, este nevoie de lectură. Pentru problemele de literație din rândul elevilor, este nevoie de lectură. Pentru a putea preda o limbă străină, este nevoie de lectură.

Astfel, cu ajutorul unor oameni extraordinari, a reușit să adune peste 1.200 de volume. Nu le-a oprit pe toate, multe dintre ele le-a oferit liceului din Mărășești.

În vara aceasta, a făcut o nouă colectă de cărți – dicționare noi de franceză și engleză. Până în momentul de față, a primit 39 de dicționare, 21 de dicționare de limba franceză, 10 dicționare de limba engleză și 8 dicționare de limba română (+ altele).

Donațiile continuă, iar dacă vor primi prea multe cărți, acestea vor fi redirecționate către alte biblioteci școlare din Mărășești sau către Biblioteca Orășenească.

Deci iată, aveți ocazia să redați Mărășeștiului talantul pentru ceea ce a fost el cândva, dar și pentru ceea ce poate deveni prin tinerii săi, prin lectură și educație! Dai o carte, faci o parte sau schimbi o viață, ar spune noua vorbă adaptată situației.

 

Oana Dima, cu Erasmus în Finlanda și finalistă la „Creatori de Educație”

Prin intermediul unui proiect Erasmus+ câștigat de liceul din Mărășești, a avut posibilitatea să petreacă o săptămână de neuitat în „cea mai fericită țară din lume”, cu un sistem educațional foarte bine pus la punct, Finlanda.

Nici nu mi-am imaginat vreodată că voi pune piciorul în acest colț de lume, dar s-a întâmplat într-un mod frumos și fructuos. Aș putea să scriu foarte multe lucruri despre ce am văzut, dar mă voi rezuma la un singur aspect. În rândul tinerilor finlandezi nu am observat dependența de dispozitive mobile. Pe unde am fost, rar am văzut adolescenți butonând smartphone-uri sau tablete. Ce am văzut în schimb? Tineri care citesc mult, care colorează (cărți pentru adulți), desenează, dezleagă integrame sau rebusuri.

Când se gândește la experiența din Finlanda, imediat îi răsar în minte imaginile cu tinerii studioși și discreți și celebra Bibliotecă Oodi.

Pe lângă tot ce am prezentat până acum, mai aflăm că Oana Dima este unul din cei trei finaliști ai proiectului național „Creatori de Educație”.

În cadrul acestui concurs, a fost unul dintre finaliștii din județul Vrancea. Nu a câștigat, dar nu a fost cu supărare, deoarece marea sa dorință a fost să scoată din anonimat orașul Mărășești, școala, elevii și cadrele didactice din această localitate.

Mi-am dorit să ridic puțin capul și să spun răspicat: „Da, la această școală dintr-un mediu defavorizat există profesori care muncesc din greu, care au zilnic provocări peste provocări, care nu știu ce metode, jocuri, activități să mai inventeze pentru a-și atinge scopul didactic!” Prin participarea la acest concurs național, am vrut efectiv să sparg niște prejudecăți. Nu știu dacă am reușit, dar mi-am dat silința ceea ce este foarte important.

 

Profesorat în timp de pandemie

2020 a fost poate anul care ne-a luat cel mai mult prin surprindere, pe nepregătite și ne-a pus în fața a foarte multe situații noi. Ne-a obligat cumva să ne depășim limitele, să găsim soluții și să ne adaptăm la o viață personală, socială, pe care nici nu am luat-o vreodată în calcul.

Ca profesor, 2020 a fost o provocare uriașă și am dorit să aflu câteva impresii ale Oanei.

Au fost câteva luni memorabile, am avut parte de numeroase provocări… Care ar fi concluzia mea? Nu poți face școală online, așa cum se dorește de la Ministerul Educației și Cercetării, oriunde, oricând și cu oricine! Elevii noștri nu au dispozitive, nu au Internet, foarte greu de gestionat aceste lipsuri. Elevii noștri de la Mărășești trebuie să vină la școală, ei nu pot învăța la distanță, ei trebuie să fie (fizic) în clasă, cu profesorul, cu ceilalți elevi, cu toate materialele didactice de care dispunem.

Totuși, a existat și o parte frumoasă. În perioada stării de urgență, Oana Dima și-a dorit să le ofere elevilor de la clasa sa (atunci, clasa a VI-a A) momente liniștitoare, pozitive, de încurajare. Așadar, le-a citit povești cu har, povești scrise de Leon Magdan, le-a înregistrat pe telefon și le-a publicat pe Youtube. Le trimitea cu multă emoție elevilor ei, copii care așteptau cu nerăbdare, seară de seară, o nouă poveste.

Iată că pandemia nu înseamnă doar lucruri negative. Înseamnă să avem capacitatea de a depăși barierele distanțării sociale și a învăța să ne apropiem și altfel, ca educatori, ca elevi, ca oameni care colaborăm, ca angajați, ca oameni în general!

 

Cu aparatul foto pe bicicletă, prin munți și o platformă online

Pentru Oana Dima, Focșaniul a devenit a doua sa casă după Suceava. Când a ajuns aici, în octombrie 2011, acest oraș nu a impresionat-o deloc, dar treptat, a reușit să descopere locuri frumoase, în care să se simtă în largul său și oameni deosebiți care să o facă să aprecieze tot ce este în jurul său.

Sigur că mai vede și aspecte de îmbunătățit, însă Focșaniul pentru Oana este astăzi viu, colorat și frumos. Prin lentila doamnei profesoare, orașul mai însemnă #prinfocsaniulmeu, fotografii care scot la lumină tot ce este mai frumos: parcuri, clădiri istorice, monumente, spectacolul anotimpurilor, căsuțe verzi, oglindiri etc., după cum ne spune chiar ea.

Și pentru că fotografia este marea sa pasiune, Oana Dima a lansat platforma Invrancea.ro, din dorința de a oferi comunității informații, fotografii, curiozități despre punctele de interes turistic din Vrancea. Totul gratis, fără sponsorizări sau afilieri politice, doar din dragoste pură pentru Țara Vrancei, pentru locuitorii ei, pentru turismul românesc.

Invrancea.ro înseamnă videoclipuri sau filmulețe live realizate de soțul său, Valentin Dima, dar și fotografii care poartă semnătura Oanei. De cele mai multe ori, obiectivele turistice locale sunt prezentate prin ochii, emoțiile și cuvintele băiețelului lor, Dragoș.

Oana Dima

Oana Dima: „Invrancea.ro înseamnă o familie, o comunitate, aspecte pozitive, frumoase, pentru unii înseamnă acasă, dor, amintiri.”

 

Cuvânt de încheiere

Ca o încheiere, vă las câteva din gândurile Oanei.

Vorba mea de suflet este:„Omul sfințește locul.” În orice colț te va purta viața, trebuie să scoți tot ce ai mai bun din tine și să te oferi comunității! Oriunde vei ajunge, trebuie să-ți faci datoria, să muncești cu folos și bucurie! Orice lucru pe care vrei să-l faci, să-l faci cu dragoste, dragoste pentru tine, pentru oameni, pentru viață!

Oana Dima m-a cucerit prin modestia și implicarea sa în tot ce o înconjoară. Mereu atentă la ce se întâmplă în urbea sa, cu elevii săi, mereu acolo unde este nevoie de ea, dar și unde nici nu te-ai aștepta să o găsești, Oana este exemplul concret de atitudine și energie debordantă!

Un profesor dedicat, care a înțeles că lumea educației nu vine la pachet cu un manual de utilizare, Oana dă parcă o altă definiție educației. O reinventează pentru ca elevii săi nu doar să o înțeleagă, ci să o îndrăgească.

Oana Dima a înțeles că lectura și educația sunt cele care schimbă destine și societăți umane și pentru asta, revoluționează suflete!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *