Marcela Pricop Căprițele lui Robert

Marcela Pricop şi Marcel Taftă formează o familie frumoasă, care după 12 ani de stat prin Italia au hotărât că este vremea să se întoarcă acasă, în comuna Răcoasa din Vrancea, să își facă o fermă. Și nu una ca oricare alta, ci una cu vreo 500 de căprițe, dar și un portofoliu impresionant de produse lactate. Și pentru că au un băiețel minunat, care toată ziua le mână și le adună de drag, i-au spus: „Căprițele lui Robert”.

 

Din Vaslui, în Valea Jiului, iar apoi în Italia ca asistent medical

Marcela Pricop este nimic altceva decât suma succeselor și insucceselor sale. Un om care emană energie, încăpățânată, ambițioasă, curajoasă, optimistă, plină de viață și unică în felul său.

S-a născut în comuna Vinderei, județul Vaslui, în noiembrie 1974. Copilăria și-a petrecut-o departe de locurile natale. Avea în jur de 2 ani, când părinții s-au mutat în Valea Jiului, în Uricani, un orășel de munte, unde mineritul era baza.

De atunci și până la vârsta de 30 ani, a locuit doar acolo și s-a mai întors la bunica de pe plaiurile natale doar în câteva vacanțe. Mama, o fire severă, și-a pus puternic amprenta pe formarea celor trei copii.

Vacanța de vară din 1992 a prins-o pe Marcela lucrând într-un bar. Avea 17 ani și, ca toată lumea după revoluție, era tare dezorientată. În acea vară, a realizat că barul nu era un loc unde ea își dorea să fie și s-a decis asupra viitorului.

În anul 1993, Marcela Pricop a absolvit Liceul Teoretic Lupeni, iar în aceeași toamnă a început cursurile Școlii Postliceale Sanitare. Este locul în care s-a desăvârșit formarea sa profesională, dar și caracterul, dorința de a ajuta oameni la nevoie, de a fi utilă.

Am avut norocul să lucrez ca asistentă medicală, în orașul unde am cresut, aproape de Parcul Național Retezat, acolo de unde minerii scoteau aurul negru la suprafață, și anume cărbunele, acolo unde muntele se înălța semeț chiar din fața blocului, unde locuiam.

Marcela a profesat această meserie mulți ani, dintre care ultimii 12 în Italia. A lucrat în spitalul din Carpi și apoi la Baggiovara în provincia de Modena, ca asistentă medicală în secția de reanimare.

Uitându-se în urmă, Marcela Pricop are cu ce să se mândrească, chiar dacă la început nici măcar nu vorbea limba italiană. 

În Italia am învățat că trebuie să îți faci meseria cu seriozitate și să nu aștepți să primești nimic în schimb, doar salariul, nu exista așa numita ȘPAGĂ. A fost o muncă de echipă și mereu am învățat de la alții. 12 ani de străinătate își pun amprenta asupra unui individ, chiar dacă nu își dorește acest lucru. Străinătatea te schimbă ca om, caracter, dorință, voință, atitudine, cultură, mod de viață, te face să-ți dorești același mod de viață și în România.

 

Întoarcerea la vatră între nebunie și bucurie

Oriunde s-ar afla, românul duce dorul locurilor natale și tânjește după acasă. Așa și Marcel și Marcela. Deși realizați în Italia, simțeau că nu sunt unde trebuie să fie, că le lipsește ceva ce nu era acolo și era în România.

Ideea întoarcerii a fost a lui Marcel, în urma unui eșec în afacerile lui din Italia. Într-o zi, a venit acasă decis să se întoarcă în România, pentru că „sigur nu vom muri de foame”.

Marcela știa câte ceva despre creșterea animalelor, de la străbunicii, bunicii și tatăl său. Nu s-a aplecat însă niciodată către asta, deoarece a avut mereu un loc de muncă care îi ofereau siguranță, o viață echilibrată, un program bine stabilit.

Venirea acasă, i se părea un vis greu de realizat, mai ales că amândoi erau la a doua căsătorie, iar ea trebuia să îl urmeze într-o lume care nu era a ei.

Un gram de nebunie m-a făcut să-l urmez, să renunț la siguranța mea. În iunie 2012 am venit și eu acasă, eram însărcinată, iar pentru că în antecedente am mai avut sarcini pierdute, iar statul italian protejează mama și copilul, mi-am luat concediu medical pentru sarcină cu risc. În luna septembrie  am pierdut sarcina. Nu pot exprima în cuvinte ceea ce am simțit, dar am mers mai departe cu gândul că ceea ce nu te omoară, te întărește. Robert a venit pe lume în iulie 2014, după o altă pierdere, și stat la pat 27 de săptămâni și cu un serclaj, dar a venit.

 

De la câteva căprițe, au ajuns la 500, 80 de oi și o măgăriță

Ferma „Căprițele lui Robert” a luat naștere în 2013 când au cumpărat o bucată de teren de 1,3 ha. Au construit un saivan și tot în același an au cumpărat 99 capre.

În urma unui proiect depus în 2013 la sediul Agenţiei pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în cadrul Măsurii 112 pentru instalarea tinerilor fermieri, Căprițele lui Robert a primit o finanţare de 40.000 de euro. Și datorită acelor bani, astăzi ferma numără nu mai puțin de 500 de capre, 80 de oi, o măgăriță, două pisici și 10 câini!

Pentru ca ferma să meargă ca pe roate, Marcel munceşte împreună cu tatăl său non-stop. Ba cu animalele, ba la cosit, îmbalotat sau alte lucrări. El e obișnuit de mic cu această muncă: de când se știe el, a avut curtea plină de animale.

Cât am stat în Italia, atunci când vorbea de oi, i se vedea o lumină în ochi de bucurie și dorința de a le avea în preajmă. Tot timpul visa să poată să își facă ferma lui. Sunt momente când îl văd obosit, dar spune că nu regretă niciun moment că a făcut acest pas, deoarece se simte liber, chiar dacă trebuie să fie tot timpul în preajma lor. În ultimii ani nu am mai avut concediu. Nu poţi. Nu ai timp.

Diminețile încep devreme și duminicile nu sunt mereu duminici, dar viața la țară și gândul că tot ceea ce fac este cu folos și o fac din drag, le umple inima de energie și entuziasm.

Faptul că prietenul lor care îi vizitează de la București, spune mereu că pleacă de la ei cu bateriile încărcate și relaxat, a înfiripat un alt gând de proiect, în inimile celor doi soți. Vor încerca să înființeze o fermă turistică, unde copii de la oraș să vină în vizită, să vadă cum se îngrijesc animalele și de unde provine laptele, să se îndrăgostească de gustul românesc.

Este un vis care sperăm din tot sufletul sa devină o realitate. Nu este imposibil, dar este greu, necesitățile fiind foarte mari, dar eu iubesc oamenii, lumina şi culorile și îmi place să caut, să simt, să înţeleg ceea ce mă înconjoară, să comunic, să dialoghez, să ascult. Fiecare conversaţie mă îmbogăţeşte, mă ajută să înţeleg mai multe despre cum văd şi ceilalţi lumea.

Și uite așa, de la un pas ca o nebunie, cum spunea Marcela, un om care mereu zâmbește, râde, e deschisă și prietenoasă, au ajuns la o fermă, mai multe produse lactate și un proiect care sună foarte bine! Unde mai pui, că Marcela se ocupă și de patiserie. Și ce torturi minunate face!

 

Cine caută, găsește rețetele cele mai bune de lactate și brânzeturi

Deși produsele nu au certificat de produse bio, toate sunt naturale. Pentru obținerea lor se folosește cheag natural și fermenți din culturi sigure care au certificat de conformitate. Bineînțeles că animalele de la fermă sunt hrănite cu mâncare sănătoasă și îngrijite corespunzător.

O mare perioadă de timp, aproape 1 an de zile, Marcela Pricop a căutat rețete despre tot ceea ce însemna procesare lapte. Prin 2016, a ajuns la concluzia că doar produsele tradiționale nu generau un profit care să le permită investiții sau reinvestiții.

Din pagină în pagină, Marcela a găsit un forum italian, unde toate tipurile de lactate și brânzeturi erau explicate în cel mai mic detaliu. Norocul ei a fost faptul că știa limba italiană. În România nu se fac cursuri de specializare pe partea de procesare a laptelui, iar pe internet nu găsești nimic.

Și de la rețete, a ajuns să se documenteze: ce conține laptele, care sunt calitățile sau beneficiile produselor și cel mai important cum se pot fabrica produse sănătoase, fără factori de îngroșare sau alte adaosuri.

Au început așadar cu câteva produse. Ferma vindea lapte, caș, urdă și telemea, rotițe de feta și casurda (cacciricotta) marinată în ulei de măsline și condimente. În 2018 au apărut iartul, kefirul, precum și o cremă tartinabilă.

Astăzi, Căprițele lui Robert mai vând sana, cașcaval proaspăt și afumat, telemea, brânză frământată, dar și pastramă de capră, de oaie și cârnați din carne de oaie și capră. Cel mai important pentru cei doi soți este că au reușit să scoată o brânză maturată, încă în cantitate redusă, lucru care însă se va schimba de anul viitor.

Momentan produsele de la fermă ajung doar prin comandă directă către clienți, prin intermediul paginii lor de Facebook, prin mesaje, sau cu apel direct.

Anul trecut, produsele fermei au fost prezente la Bachus și la Bruxelles, prin intermediul Direcției Agricole Vrancea, iar anul acesta la târgul produselor tradiționale de la Constanța și la București la Ziua națională a produselor tradiționale.

Marcela Pricop – mulțumiri și gânduri pentru consumatorii din România

Ambii soți spun că ar fi foarte bine dacă legislația ar fi mai ușoară și că ar conta foarte mult ca aceasta să prezinte stabilitate și să nu sufere schimbări frecvente.

La primul proiect a fost greu să înțeleagă tot parcursul de obținere a documentelor. Nefiind din zonă, nu cunoștea instituțiile unde trebuia să ajungă, dar a reușit. A îndeplinit tot planul de afaceri, ferma a depășit efectivul de animale, iar acum Marcela Pricop se poate declara expertă în… alergatul după documente:

S-au făcut atât de multe proiecte fictive, unde cei care au fost deștepți au profitat, au luat banii și nu au făcut nimic, încât acum se cer foarte multe documente, tocmai pentru a evita fraudele. În acest moment, avem depus un proiect pe măsură 16.4, încercăm să punem pe picioare un centru de prelucrare lapte și așteptăm răspunsul final.

Cui se datorează toată această poveste? În primul rând, părinților Marcelei, cei care au înzestrat-o cu calități deosebite și au fost mereu alături de ea. De asemenea, tuturor celor care îi încurajează, îi sprijină și bineînțeles le cumpără produsele.

Simt că trebuie să împărtăşesc din experienţa şi ideile mele, pentru ca cei care îmi cumpără produsele, să aibe căt mai multe informaţii despre mine. De acum înainte ce-o mai fi om mai vedea. Noi privim cu încredere înainte. Să fim sănătoși, că planuri și inimă avem pentru mai multe vieți! Dorința mea este să învățăm cu toții să avem încredere unii în alții, să avem încredere în fermierii români, să-i sprijinim cumpărându-le produsele. Doar așa fermele românești rămân în picioare. Să mâncăm românește, pentru că în România încă putem savura gusturile autentice ale produselor de la țară, produsele făcute de fermierii români au gust adevărat ca odinioară. Celor care doresc să înceapă o afacere în zona rurală, le spun doar atât, căutați afacerea care vi se potrivește mănușă și cu multă muncă veți reuși. Trebuie doar să pui pasiune și multă dragoste în tot ceea ce faci, ca rezultatul sa fie unul de succes. Și voi să fiți sănătoși, că-i mai important ca tot.

 O viață avem, colorată sa fie!

 

Cuvânt de încheiere

Pentru a reuși în viață nu avem nevoie de rețete de succes. Ele nu vin la pachet, ci se caută, iar când ai înțeles că succesul este de fapt în mâinile tale, lupți să duci la capăt ceea ce ai gândit și ai plănuit cu migală mai multă vreme. Sau poate dintr-o dată, ca urmare a unei pasiuni mai vechi!

Succesul este o înșiruire de acțiuni care se leagă una de alta, pentru care trebuie să cauți mereu motorul care să le facă fiabile și să le pună în funcțiune pentru a aduce un profit. Și nu neaparat material, dar și sufletesc. Succesul este strâns legat de echilibrul interior și de liniștea ta. Până nu le găsești pe acestea, nici succesul nu este total.

Marcela Pricop și Marcel Taftă ne demonstrează că străinătatea și bunăstarea, siguranța și securitatea nu sunt întotdeauna totul, dacă tu te simți neîmplinit. Ne demonstrează că familia înseamnă împreună, mână în mână și gând în gând. Înseamnă încredere, nebunie, respect și suport!

Marcela Pricop

Să le dorim succes și poate, într-o zi, le vom trece pragul fermei turistice, pentru a gusta din produse și a vedea cum este să trăiești într-o fermă situată pe un tărâm de vis vrâncean.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *