Inițiator al Mate Club Șaguna, singurul cerc de matematică din România care sparge tiparul orelor clasice și al modului de a gândi matematica, Cătălin Ciupală este nu doar profesorul de la Colegiul Național Andrei Șaguna din Brașov care a adus muzica clasică, realitatea virtuală și Youtube în orele sale de la clasă, dar și cel care a înființat STYM – Student’s Tournament of Young Mathematicians. Toate, pentru a moderniza predarea singurei științe care ne pregătește pentru viață prin gândire logică: matematica.
În mod evident, Cătălin Ciupală (Ciupi, pentru elevii săi) este profu’ de mate pe care mulți dintre noi ne-am fi dorit să îi avem la clasă când ne chinuiam cu ecuații de gradul n, probleme complexe sau analiză matematică. Și aceasta nu de dragul matematicii, neapărat, ci mai ales pentru a înțelege principiile din spatele atâtor calcule și formule, aparent, fără sens.
Mulți ar spune că matematica nu este pentru oricine, dar nu și Cătălin Ciupală, profesorul care a reinventat modul în care se poate preda această materie.
Matematica nu este naturală minții umane. Trebuie efort să o înveți.
Cred că este ceva cu generația aceasta, li se schimbă comportamentul, modul de a reacționa, de a învăța. Trebuie să mă documentez, nu sunt lămurit pe deplin ce se întâmplă, dar este minunat.
Acesta este felul de a gândi al unui profesor pe deplin interesat de modul cum se formează tinerii și în slujba creșterii cărora se dedică zi de zi.
Am putea crede că un om atât de pasionat de materia pe care o predă s-a născut cu cartea de matematică în mână … dar nu este chiar așa. A fost mai degrabă un proces natural de cunoaștere, de descoperire inspirat chiar de profesorul său de matematică din școala generală, mai ales că intențiile inițiale în viață păreau să îl ducă înspre medicină.
Prima amintire a lui Cătălin legată de matematică este din clasa a VI-a, când a rezolvat singur o problemă din Gazeta Matematică. Era o problemă de geometrie căreia îi dedicase câteva ore, pentru că îi plăcuse mult demersul complex prin care a căutat o soluție. Simte multă nostalgie în amintirea acestei bucurii, mai ales pentru că îi vede o continuitate în preocupările similare ale fetelor lui.
Acum, totul începe și se termină cu matematica:
A rezolva o problemă foarte grea de matematică presupune câteva lucruri: să ai răbdare, să ştii să înveţi – în special singur, să ştii să analizezi problema pe toate feţele, să ai capacitatea de a stabili soluţia şi de a o redacta – asta presupune şi că poţi sintetiza elementele utile soluţiei – şi nu în ultimul rând un sistem de feed-back. Iar dacă mai punem că, în general, probleme de matematică sunt şi abstracte, avem un tablou destul de complet. Deci dacă faci matematică, poţi face cam orice ţine de mintea ta.
Cătălin Ciupală crede că aproape totul se poate explica prin teorii matematice sau ştiinţifice. Ce nu se poate explica astfel, sunt lucruri pe care încă nu le vedem sau nu le cunoaştem.
Cătălin Ciupală – mentor acasă și la școală
Plăcerea pentru matematică și fascinația pentru abstract și gândire logică îi sunt completate de istorie, geografie, psihologie aplicată și ciclism. Cătălin merge la școală zilnic, de ani buni, cu bicicleta, indiferent de vreme, convins de importanța mișcării în funcționarea raționamentelor aerisite. Neîmpăcat cu traficul în oraș, are în plan crearea în școală a unei zi a mersului pe jos.
Visul de om mare al lui Cătălin este de a trăi „într-o societate așezată, bazată pe competență, în care oamenii să acţioneze mai mult prin gândire şi educaţie bună decât prin instinct sau impuls” și în care conducătorilor lipsiți de competențe să nu se permită distrugerea de destine. Dincolo de vocație și pasiunea pentru materiile predate, profesorii sunt formatori de viitori adulți, așa încât responsabilitatea unei ghidări a pașilor în viață se cuvine să cadă și în seama lor.
Cătălin își ia foarte în serios atribuțiile de profesor și de mentor atât față de copiii de la clasă, pe care îi consideră prieteni și parteneri de discuții, dar și pentru propriile fete, Ana și Maria, ambele șaguniste cu rezultate foarte bune la școală și medaliate la Olimpiada Națională de Matematică și cărora își dorește să le ofere suport în a face bine orice își doresc.
Ana, fiica cea mare a lui Cătălin, a intrat la Facultatea de Matematică de la Universitatea Oxford, un motiv în plus pentru tatăl ei să fie mândru de ea, dar nu pentru că a ales calea matematicii, ci pentru că și-a decis singură viitorul.
Cătălin Ciupală: „Lumea se fereşte de gândire în general, iar matematica este preponderent gândire.”
De câte ori se află în fața unei probleme de viață care necesită un raționament logic, Cătălin face matematică pentru a afla soluția de a ieși din impas. Este absolut convins că a face raționamente logice este egal cu a face matematică.
Față în față cu pasiunea sa pentru abstract, pare un fericit al sorții și nicidecum un om obișnuit, cum el însuși spune despre el că ar fi.
Cred că lumea se fereşte de gândire în general, iar matematica este preponderent gândire, raţionament şi muncă. Cei mai mulţi dintre oameni văd în matematică doar o înșiruire de formule, ceea ce este greşit, dar nici nu au avut de unde să vadă altceva. Este o ştiinţă bau-bau pentru că nu este naturală creierului nostru, care nu a fost construit pentru a face matematică, iar a învăţa la matematică necesită un efort destul de mare.
Acestor realități atât de clar explicate de Cătălin li se adaugă rigurozitatea cu care școala lasă pe plan secund raționamentul și decoperirea a ceea ce stă în spatele unei formule, a unei demonstrații, concentrându-se mai ales pe formule și moduri sterile de calcul.
Preocupat în mod autentic de psihologia copiilor cărora le predă matematica zi de zi, Cătălin Ciupală își pune toată speranța în generația tânără, pe care o vede foarte capabilă să își urmărească interesul imediat și de a obține rapid tot ce îi interesează. Sunt o generație de indivizi pragmatici care dincolo de ziua de azi, au acces și interes în ziua de mâine.
Majoritatea tinerilor cu care am luat contact se proiectează foarte realist şi caută domenii pentru facultate care cred vor avea căutare.
Spre deosebire de acești tineri care au ajuns să știe ce vor, copiii (și noi înșine, când eram copii), nu au capacitatea de a se vedea în viitor suficient încât să aibă grija unei dedicări mai profunde în școală din clasele mai mici și instinctul de a evada din condiționările familiale și sociale în care se nasc.
Trăim în capcana întinsă de mediul nostru familiar şi social
Încep să cred, din ce în ce mai mult că primii 7-10 ani din viaţa noastră sunt decisivi pentru viitorul nostru, deci, într-un anumit fel suntem în capcana întinsă de mediul nostru familiar şi social în care ne dezvoltăm în aceşti ani. Deja când suntem adulţi suntem în capcana pe care ne-am întins-o în anii de dinainte.
Spre exemplu, avem cu toții în jurul nostru adulţi care nu-şi schimbă uşor meseria, puţini dintre ei fiind deschiși reconversiei profesionale, învățării continue sau descoperirii unui domeniu nou.
Norocul de a putea constata acest lucru vine din faptul că părinții lui Cătălin l-au încurajat și îndrumat în momentele importante din viață, ghidându-l corect înspre meseria pe care o are astăzi și care, fără drept de apel, îi este și vocație.
Cătălin Ciupală nu are un mentor către care să meargă ori de câte ori are nevoie să vorbească și nici nu simte nevoia de a dialoga cu o singură persoană. Dimpotrivă, mai degrabă se lasă inspirat de oricine îi dă idei bune la care să se gândească.
La rândul său, îi inspiră pe elevii care își doresc să-i calce pe urme prin predarea matematicii. De la un moment dat, recunoaște chiar el că nu mai este clar cine este profesorul și cine elevul, având în vedere că transferul de energie la clasă se face mereu în ambele sensuri.
Am încercat să iau ce-i bun de la fiecare, sper să fi şi reuşit.
Cu ocazia unui Bal al Bobocilor, de exemplu, el a fost cel care a trebuit să învețe cum să dezvolte și execute un program artistic, o provocare pentru un profesor pasionat de abstract și structură.
Cătălin crede cu tărie în altruism, o valoare pe care își doreste să o insufle și fetelor sale. Își dorește ca atunci când au de luat o decizie care să le impacteze pe termen lung, „să nu se grăbească, să caute, să analizeze și când o iau să fie a lor, nu a altuia”. Independența gândirii cu mintea proprie este un prerogativ al celor care se asumă prin fiecare acțiune luată.
Matematică în era modernă, sub bagheta profesorului Cătălin Ciupală
Unul din exemplele concrete de a preda matematica în mod diferit este STYM (Șaguna Tournament of Young Mathematicians), proiectul cel mai aproape de sufletul lui Cătălin. Este un concurs la nivel de Colegiul Național Andrei Șaguna, bazat pe tot ce poate fi mai inedit în predarea acestei materii: colaborare, cercetare, dezbatere elegantă, competiție frumoasă. Concursul se bucură de extrem de mult succes în rândul elevilor tocmai pentru că este gândit în avantajul dezvoltării lor personale și al performanței educaționale.
Din același registru al inovației în predarea științifică, Laboratorul „Maths and Science” este primul pas făcut de Cătălin Ciupală în regândirea modului în care se face școală prin aducerea mai aproape de mintea și interesele copiilor a modului și al instrumentarului de predare. Acest laborator online este gândit în așa fel încât copiii să învețe matematică stucturând informația și făcând filme cu ajutorul cărora alți elevi să învețe la rândul lor.
Cred că fiecare trebuie să dea tot ce are mai bun din el pe toate planurile. Pentru că dacă dai ce ai mai bun de la tine, în jurul tău va fi o lume mai bună şi te vei înconjura de oameni cu aceleaşi concepţii, deci vei fi şi mai fericit.
Mai mult, arăți celor din jur că merită efortul tău.
Ţelul său: teste de nivelul celor de admitere la Oxford sau Cambridge!
Mulțumit și mândru de cele realizate până acum, Cătălin Ciupală știe că mai are multe de făcut. Printre cele de pe lista sa, se numără aprofundarea culturii matematicii, clarificarea modalității de a redacta simplu problemele și construcția generală a testelor de admitere. Reperele sale sunt universtățile Cambridge și Oxford.
Dincolo de dorința de perfecționare a științei matematicii, Cătălin face tot posibilul să descripteze mintea și preocupările noii generații de elevi nativi digitali. Astfel că își dorește să se partenerieze cu un psiholog alături de care să pătrundă mai bine în modul de a fi al elevilor săi pentru a micșora distanța mental-generațională și pentru a ajunge și mai aproape de felul în care tinerii se raportează la viață și la ei înșiși.
Profesoratul este o combinaţie între ştiinţă şi vocaţie. Trebuie să ştii psihologia copilului, pedagogie, ştiinţa materiei pe care o predai, să ai o cultură bună și vocaţie pentru a le îmbina pe toate în mod natural. Și foarte important, să îți placă să mergi la şcoală şi să-ti placă ceea ce faci pentru şcoală.
Cătălin Ciupală este unul din puținii dascăli autentici pe care îi mai întâlnim astăzi în învățământul românesc. Și cu siguranță este mai important să ne bucurăm că ei există, chiar dacă sunt mult mai puțini decât ar fi nevoie, decât să ne gândim că nu ajung.
Un profesor modelează comportamente, moduri de a gândi, moduri de a fi și în final, destine
De foarte multe ori când fac ceva la şcoală mă gândesc în ce mod îi influenţez şi caut să fie o influenţă cât mai bună. Să vă dau un exemplu: acum când suntem forţaţi să stăm acasă, mă gândesc să transmit o stare de linişte, de raţiune, le spun că trebuie să gândim realist, să vedem şi părţile bune, dar nu este suficient. Chiar şi în timpul vacanţei de Paşte, când se presupune că ar trebui să fim cu toţii în vacanţă să nu facem ore, eu fac cu elevii de clasa a XII-a ore de pregătire şi recapitulare pentru bac sau admitere. Ei trebuie să vadă un exemplu de stabilitate, de calm, de privire realistă şi fac asta prin ce mă pricep cel mai bine: predând şi introducându-le un program cât se poate de riguros de pregătire la matematică. Răspunsul lor este peste așteptările mele: participă cu interes chiar şi când orele sunt de dimineaţa devreme, pun întrebări, răspund bine chiar şi cei pe care nu îi interesează media la matematică la bac.
Mai mult decât atât, empatia lui Cătălin și lipsa totală de ego în raport cu elevii săi îl determină să își dorească să le transmită că nu este o rușine să nu știi și să întrebi cum se face un lucru sau la ce folosește altul. Din acest motiv, pentru laboratul de VR pe care l-a obținut pentru Șaguna prin Fondul Științescu, Cătălin se consultă cu elevii săi și îi intreabă ori de câte ori are ocazia, cum se folosește un anumit program, ce trebuie să facă în anumite momente, ce aplicații noi au mai apărut. De asemenea, le cere sfatul când trebuie să achiziționeze un anumit echipament. Prin aceasta, elevii se simt importanţi, utili şi capătă încredere în ei, ceea ce pe termen lung este foarte important.
Reversul acestei mari responsabilități profesorale față de destinele pe care le influențează vine cu teama de a nu influența negativ pe cineva.
Mi-e teamă ca mulţi oameni să depindă de mine şi să nu fac faţă.
De ce să intri cu plăcere la ora de matematică?
Din punct de vedere intelectual, elevii din clasele lui Cătălin nu sunt diferiți de cei ai altor profesori. Însă din punctul de vedere al apetenței față de matematică, este foarte posibil să aibă un plus motivațional de regăsit chiar în vacanțele în care elevii găsesc o plăcere în a face mai multă matematică decât în timpul școlii.
„De ce mă duc la școală? “ este întrebarea la care Cătălin Ciupală crede că fiecare profesor ar trebui să răspundă onest pentru sine. Pentru orgoliu, pentru a fi în centrul atenției, pentru salariu, pentru a avea o slujbă, pentru a ajuta elevii cu materia pe care o predau, doar ca să-și predea materia, să socializeze cu elevii?
De la răspunsul la această întrebare se începe. Profesorii care își recunosc responsabilitatea asumării de a vorbi aceeași limbă cu elevii (sub forma tehnologiei și a lumii digitale) sunt cei de la care cei mici vor învăța cu plăcere.
De ce să pierzi vremea cu desenatul unui organ la biologie când poți lua desenul de pe internet și doar să explici cum funcționează sau la ce folosește?
Motivul pentru care există o prăpastie atât de adâncă între copii și matematică este nivelul mare de abstract și felul inabordabil în care îl îmbracă școala clasică. Din punctul acesta de vedere, toate eforturile lui Cătălin au mers în direcția diminuării acestui spațiu și al creșterii nivelului natural de înțelegere al elevilor.
Cătălin crede că valoarea unui om stă în a face bine în jurul lui din toate punctele de vedere.
Un jucător de fotbal este valoros echipei lui dacă face ca echipa să joace mai bine, să fie omogen mai bună. Dar acelaşi jucător poate să nu fie la fel de valoros altei echipe.
Să vedem și beneficiile lucrului de acasă. Chiar și în învățământ!
Deși nu i-a plăcut în mod special limba română, a înțeles utilitatea ei, logica din spate și nevoia de a o cunoaște temeinic. A rămas dator lui însuși cu cunoașterea mai multor limbi străine, un deziderat rămas în sufletul său.
Uitându-se în jur, vede mulți copii care își iau drept repere personalități ca Steve Jobs, un model de obicei tabu în învățământ pentru că a renunțat la școală. Și totuși, Cătălin Ciupală este mai degrabă de acord decât dacă și-ar lua un reper local mediocru, fără viziune și impact. Faptul că acești copii aspiră la a deveni excepționali în anumite domenii este, în definitiv, un aspect pozitiv.
Cât privește fenomenul electronicelor folosite în exces și nediscreționar de foarte mulți copii și tineri, Cătălin crede că problema este foarte profundă şi ţine de concepţia părinţilor despre educaţie. El vede cu ochi buni intervenția unui psiholog în astfel de situații.
Despre perioadă curentă de distanțare socială, Cătălin ne spune că îl provoacă să învețe lucruri noi prin perfecționarea predării online. Chiar își propune ca la revenirea la programul normal de școală să păstreze acest mod de a preda, intercalat cu interacțiunea fizică de la clasă, pentru că a observat receptivitatea crescută a elevilor față de predarea online.
Ce oportunitate! Un elev care este bolnav poate să participe la oră şi să nu piardă lecţia!
Matematica – o cale spre profunzimea sufletului?
Oricine gândeşte corect face într-un fel matematică. În virtutea acestei teorii despre viață, Cătălin crede că modul său de a judeca lucrurile este pe cât de mult o calitate, pe cel puțin la fel de mult un defect. Important este dozajul și găsirea momentului potrivit pentru fiecare moment de analiză.
Un matematician își petrece întreaga viață printre lucruri și concepte abstracte, ca de exemplu numerele, spațiul, proporțiile. Știm cu toții că 1+1=2, dar există 1 cu adevărat sau este numai un construct mental? Sau o convenție, poate?
Există cu adevărat spațiul Euclidian sau avea dreptate matematicianul Janos Bolyai care i-a scris tatălui său atunci când descoperise geometria neeuclidiană: „Şi din nimic am creat o lume nouă”?
Lumile corect construite conțin nu doar abstracțiuni puse cap la cap într-un mod logic, ci și un fir roșu dat de bunul simț care pentru Cătălin este „simţul natural al tău, dincolo de răutăţile pe care de dobândeşti cu timpul”.
Lumea în care trăim azi în România nu este una pe placul profesorului de la Șaguna, pentru că lipsește o democrație reală, o dezbatere intelectuală de idei valoroase.
Dacă acum, în distanțate socială, nu ar avea nici o restricție, Cătălin Ciupală ar restarta învățământul, sistemul administrativ și sistemul sanitar. O consideră o excelentă oportunitate de resetare a societăţii pe baze meritocratice, care cel mai probabil nu va fi exploatată.
Dincolo de laudele pe care le primește din partea elevilor, părinților elevilor săi, colaboratorilor, Cătălin consideră că ”mi-am făcut şi-mi fac treaba cât pot de bine. Atât”.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!