Andy Hertz, românul care a dat Londra pentru liniștea vieții la țară

Andy Hertz a avut și are parte de o familie minunată. A copilărit pe malul Mureșului, în Săvârșin, cu mama sa. După ce ea murit, când avea vreo 13 ani, s-a mutat cu unchiul, mătușa și cele trei fete ale lor care, de mici copii, i-au fost asemeni unor surori.

Încă din vremea copilăriei mi-au fost insuflate valori care mă ghidează și astăzi prin viață. Totuși, pe cât de simplu pare totul la prima vedere, e greu să explic decizii luate cu sufletul și felul în care trăiesc astăzi. Tot ce ține de minte poate fi mai ușor explicat. Cine sunt e totuși un mister, iar asta face ca toată această călătorie prin viață să fie fascinantă.

 

Dorul de țară l-a făcut să dea Londra pe satul Dupăpiatră, din Munții Hunedoarei

Au fost aproape 6 ani lungi și lați petrecuți în Londra. Un loc de muncă foarte bun, venit în urma unei școli tehnice pe care a terminat-o acolo, plimbări, vizite, concerte, prieteni, muzee, mare, adică tot ce înseamnă o viață plină.

Dorul de țară s-a făcut simțit încă din prima zi pe insulă. Gândul meu a fost mai tot timpul la revenirea acasă, dar n-aș fi gândit vreodată la felul în care viața mea urma să se schimbe aici și că „acasă” urma să fie o căsuță din lemn de la marginea pădurii, departe de vreun oraș. Într-o bună zi am decis să-mi ascult inima și mi-am schimbat radical viața, lăsând în urmă un loc de muncă foarte bun și traiul din Londra pentru un cătun din Apuseni.

Crede că această schimbare își are bazele în nevoia de relaționare. Aici, la munte, surprinzător, s-a trezit într-o lume mai plină și mai bogată decât a cunoscut oriunde a pășit în trecut.

Întâmplător, în 2016, a întâlnit niște oameni minunați care trăiau la munte după o viață în oraș și a decis aproape instantaneu să încerce și el. Câteva zile în mijlocul naturii s-au transformat într-un mod de viață.

A scris trei cărți, iar ultima se numește Mutat la țară – Viața fără ceas – Din Londra în Apuseni. Poate fi găsită în multe libării fizice din țară, online și în străinătate prin site-ul Amazon.

Pentru a înțelege dorul lui Andy Hertz și ceea ce l-a îndemnat să facă alegerea, las câteva citate din cartea menționată mai sus:

„În timp ce străbăteam cei zece‑cincisprezece metri dintre mașină și ceilalți, parcă timpul s-a oprit și îmi lăsa răgaz să realizez ce am găsit acolo. Am găsit o iarbă de un verde pur, curat, plină de floricele albastre. Am găsit cerul senin și norii, care aveau o formă deosebită și parcă o altă culoare decât cea văzută de jos, din oraș.

Am găsit căsuțe din lemn, grajduri vechi, căpițe de fân, cai, vaci, câini și pisici, și păsări nemaivăzute de ochii mei până atunci. Am găsit garduri din piatră și porți din lemn, vatră de foc și apă de izvor. Am găsit adăpost și mâncare bună. Am găsit natura care mă chema de‑atâta vreme și liniștea ei, iar cel mai important, am găsit oameni frumoși și deschiși, care mă așteptau ca pe unul de‑al lor, pentru că au înțeles!

Și m‑am găsit pe mine, copilul pe care l‑am lăsat demult undeva, în trecut. Deși practic pe toate acestea le‑am realizat puțin mai târziu, cumva, dincolo de înțelegerea mea, le știam din acea clipă, făcând acei primi pași pe pământul „de aur”. (…) …mi‑am dat seama din nou că am ajuns în sfârșit acasă.

Acolo, la munte, în cort, în iarba verde, în ploaie, noaptea, eram acasă! Ce sentiment măreț! Mai mult ca niciodată, simțeam că nu mai puteam da înapoi. Rămânerea mea în România era hotărâtă deja. Ploaia, cu fiecare strop mare și greu căzut pe cort, aducea cu ea, pe lângă iubire și toate celelalte, sentimentul larg și adânc de libertate. Pe cum mă adânceam tot mai tare în somn, Londra se îndepărta de mine tot mai mult.”

 

Un simplu grup pe Facebook a devenit un proiect de înrădăcinare a tinerilor și chiar mai mult

„Mutat la țară”, deși nu a fost gândit la nivelul unui proiect, înseamnă astăzi un grup de peste 35000 de oameni, un website și multe altele. Totul a pornit în mod natural, fără vreun plan inițial sau gânduri de dezvoltare. Și totuși, ceea ce a descoperit, învățat și trăit el, este de fapt o chemare pe care mulți o poartă în suflet.

Viața într-o lume verde, în liniște și armonie de fapt este mediul nostru natural pentru care suntem concepuți să funcționăm. N-am descoperit eu roata, ci doar am conceput locul în care să putem discuta despre ceea ce pe mulți dintre noi ne-a chemat sau ne cheamă.

Pentru Andy Hertz, acest proiect deși la început a fost altceva, a devenit asemeni unui loc de muncă. Este o responsabilitate extraordinară, o mare satisfacție și bucurie să vezi oamenii cum se ajută, se adună, cum leagă prietenii și pun la cale tot felul de idei noi și frumoase.

Acum, eroul nostru are în plan un festival, un eveniment mare desfășurat în mediul rural care să faciliteze împrietenirea oamenilor și scoaterea în evidență a frumuseților satelor și a oamenilor care le țin vii. Planul este foarte bine conturat, dar cum lucrurile nu se întâmplă de la sine, e mult de lucru până la punerea în practică:

De la aceste evenimente n-ar trebui să lipsească un stand cu semințele naturale românești, un stand dedicat caselor de vânzare din zonă, un stand al Centrului Turistic local, ateliere despre construcții diverse și grădinărit ecologic, jocuri pentru copii, loc de campare și foc de tabără, tombolă și activități care să adune oamenii la povești și schimb de experiență, mâncare produsă local, produse locale, sfatul/prezentarea/premierea bătrânilor, etc., și ar trebui să lipsească cu desăvârșire tarabele cu chinezării și mâncarea fast-food! La asemenea evenimente s-ar putea reconecta sătenii cu orășenii, și ar putea începe diverse colaborări.

Și de la aceste micuțe idei, dacă veți intra pe grupul de pe facebook, veți vedea cum oamenii se mobilizează la tot felul de clăci unde îi ajută pe alții să muncească pământul, să își ridice casa, să își vândă produsele, sau pur și simplu se găzduiesc unii pe alții.

 

Ce informații veți găsi la Andy Hertz, dacă doriți să vă mutați la țară

Andy a ajuns atât de cunoscut, încât îi este tot mai greu să ajute el oamenii, în mod direct. Primește sute de mesaje, emailuri, telefoane, comentarii, tag-uri pe Facebook pe care nu le mai poate citi în totalitate. I s-a întâmplat chiar de câteva ori să primească vizite neanunțate!

Cam toate informațiile se găsesc pe grup sau în website. Andy le este recunoscător tuturor oamenilor care au pus umărul, cu informații sau orice altă implicare, la construcția acestei comunități.

Pe website puteți găsi, de exemplu, un proiect nou și unic, Cetățile Prieteniei. Acestea sunt gopodării/locuri de la țară, din mai multe județe, unde se desfășoară (unii vor începe din 2020) activități care pot fi numite „mostre din viața reală la țară”.

Tot acolo se discută despre viața sau mutarea la țară, într-un mediu plăcut și organizat pentru asta. Cetățile desfășoară deja evenimente pe diverse teme, de la construcții naturale și până la culesul ciupercilor, ori produse de la țară.

Andy Hertz recunoaște că ideea a venit puțin cam târziu pentru acest an, însă speră ca, peste iarnă, cititorii să se documenteze mai în detaliu și de la anul să participe la cetăți în grupuri cât mai mari.

Tot pe website există o hartă unde pot fi afișate/găsite produse locale, spații de cazare și multe altele. Mai există și o platforma de prietenii, dar și cu funcție de matrimoniale, pentru că există mulți oameni singuri care vor să se mute la țară sau sunt deja mutați și își caută un partener.

Tot de la Andy, am aflat că satele nu mai sunt chiar așa cum le știam noi odată. Oamenii s-au adaptat noilor trenduri, diversificându-și activitățile și îmbinând cumva plăcutul cu utilul.

Una dintre aceste experiențe mai puțin cunoscute de unii dintre noi este voluntariatul, un fel de troc modern între gazde și oaspeți:

Am găzduit oameni din țări îndepăratate ale lumii, și nu mică a fost mirarea vecinilor să vadă pe ulițele cătunului în care se credea că va rămâne pustiu peste scurtă vreme, chinezi, jamaicani, canadieni, brazilieni, etc. Este vorba de un schimb, ei ajută la muncă, iar gazdele oferă cazare și hrană, dar evident că aici nu este vorba doar de acest troc, ci mai degrabă de socializare, prietenie, distracție și conexiuni.

 

Tradiții, meșteșuguri și utilitatea lor actuală

Deși s-ar putea să fiu lovit cu roșii și ouă pentru afirmația asta, cred că deși mare parte a autorităților și multe organizații și-au însușit sloganuri despre reînvierea meșteșugurilor și tradițiilor, acestea din urmă nu mai sunt atât de utile la scară largă ca pe vremuri și nu ajută suficient satele și oamenii satelor. Pe de altă parte se face prea puțin pentru crearea unor condiții absolut necesare pentru un trai adecvat la țară.

Concluzia la care a ajuns Andy Hertz este că aceste meșteșuguri și tradiții care se pare că se tot dorește a fi reînviate nu se întâmplă, în primul rând pentru că nu este posibil fără o infrastructură reală.

Apoi, în opinia sa, opincile, șubele, trasul lemnelor cu boii, tăiatul copacilor cu joagărul sau țesutul la război nu mai pot face parte, făcute la scară largă, din viața secolulul 21, nici măcar în viața satului. Ele pot avea sens de muzeu, de conservare, de expunere, de natură turistică și chiar de întrebuințare (ex îmbrăcăminte, culinar), dar să ne concentrăm pentru început cu toții mai mult pe nevoile reale ale omului de la țară în timpurile în care trăim.

Oamenii au plecat de la sat și în vremea în care aceste tradiții și meșteșuguri erau încă vii, așa că nu de aici trebuie pornit. O familie cu un copil, greu ar face pasul către lumea satului dacă iarna drumul este înzăpezit cu săptămânile sau calitatea serviciilor de comunicații este foarte proastă. Desigur că tradițiile și meșteșugurile trebuie păstrate și făcute cunoscute în primul rând copiiilor ca să știe de unde au pornit părinții sau bunicii lor, dar concentrarea maximă ar trebui să fie pe repopularea satelor în contextul actual, de secol 21.

 

Cum ar trebui să se implice autoritățile locale în cazul celor noi mutați la țară

Iubind satul și dorind cumva reconectarea cu acesta, mă întreb totuși cum ar trebui să reacționeze autoritățile pentru a ușura viața noilor veniți și a-i ajuta să se acomodeze.

Dacă autoritățile se concentrează pe a întoarce oamenii doar către creșterea animalelor, meșteșuguri și grădinărit ca activitați unice de trai și numai astfel, dar rupți unii de ceilalți, ba mai mult – în competiție, fără acces auto în orice sezon și fără acces la internet (rezultă turism zero), vom rămâne în urmă cu 100 de ani, așa cum unele sate au și rămas, ne spune Andy Hertz.

Sigur că natura, liniștea și armonia satelor trebuie păstrate cu sfințenie. Asta însă nu exclude acces facil cu mașina, ambulanța sau microbuzul școlii, canalizare sau apă potabilă. Conexiunea la internet nu deranjează cu nimic viața pașnică de la țară! Oamenii au nevoie de oameni, de prieteni pe același nivel și cu pasiuni asemănătoare, de informație, iar asta se poate face cu o conexiune bună la internet și drumuri asfaltate și curate în orice sezon. 

Traiul în izolare nu cred că este sustenabil și satisfăcător pe termen lung, nici pentru crescătorii de animale și nici pentru IT-ști, artiști, doctori sau pensionari. Ar fi foarte util să existe o linie verde unde cei care doresc să se mute la țară sau care trăiesc deja la țară să poată solicita informații diverse, de la întocmirea de acte de proprietate, procese de uzucapiune, și până la autorizații DSV, sugestii și reclamații, etc.. Sper ca într-un viitor cât mai apropiat unele dintre aceste informatii vor putea fi gasite pe/prin siteul mutatlatara.ro.

După ce am aflat aceste aspecte, mi-au venit în minte instantaneu altele. Nu pot să nu îmi ridic problema unei unități de sănătate sau de învățământ, în cazul în care satul este mai izolat, iar tinerii au copii.

Am avut aici un caz care a necesitat chemarea ambulanței. Cineva și-a rupt piciorul. Smurd-ul a venit în circa 35-40 de minute și tot atât a făcut până înapoi la spital. Sigur, nu e tocmai un timp scurt de siguranță, probabil că ar trebui să existe echipaje de salvare pregătite pentru urgențe în comune care sunt locate la o distanță mai mare de 15km de primul spital. Pe de altă parte, mediul de aici este mult mai curat și mai sănătos decât cel din preajma orașelor/spitalelor. Cât despre școli, ele există în fiecare comună și cred cu tărie că educația pleacă de acasă și poate fi continuată oricum în orașe. Eu am făcut școala generală într-o comună, apoi am terminat o alta în Londra, pe puterile mele.

Eu am să mai ridic și cu această ocazie problema educației de la noi, care din punctul meu de vedere este una rigidă, neadaptată deloc zilelor în care trăim. Pentru cazurile mai izolate, ar trebui să existe posibilitatea frecventării școlii la distanță, prin intermediul internetului sau a Homeschoolingului, care poate fi o salvare a multor copii de la abandonul școlar, violuri sau alte probleme ale societății actuale.

 

Un gând către cei de la oraș, despre viața la țară și apropierea de natură

A supraviețui sau a te bucura de viață?!

Orășenii care simt această chemare, pot încerca mutarea la țară ca experiement de viață pentru un an de zile.

Cei care au citit ultima carte scrisă de Andy Hertz, au aflat din primele capitole că mai întâi a fost vorba de conștientizare și de oameni. În jurul lor s-a întâmplat mutarea la țară, aceasta fiind o alegere de suflet.

El nu și-a cumpărat așa, o casă, apoi a plantat cartofi și a strigat în gura mare cât de fericit este! Nu! Mutarea la țară sau orice formă de schimbare a vieții în bine, ține de relaționare. Andy crede că toate clipele semnificative și memorabile ale vieții noastre sunt legate de oameni. Mutarea orășenilor la țară se conturează mai frumos și prinde mai mult rost cu ajutorul prieteniei și comunicării!

Și mai e ceva: de la țară, se poate oferi mult lumii. Aici e timp mai mult și loc mai potrivit pentru prieteni, dezvoltare personală, creație, hrană curată, exerciții fizice, soare, aer curat, odihnă și pace.

Dincolo de produse curate, dincolo de mult discutatele apuse sau reînviate tradiții și meșteșuguri, dincolo de tractoare, căruțe și palme bătătorite, dincolo de online, dincolo de evenimente, dincolo de castraveți și gogoșari, dincolo de râuri și păduri, dincolo de toate cele ce se știu, există aici oameni întorși la simplitate, gata să vă devină prieteni ca frați. Suntem tot mai mulți!

 

Cuvânt de închiere

Un interviu captivant de la început până la sfârșit. Idei, gânduri, soluții, pentru oamenii care iubesc viața la țară, dar nu numai.

Andy Hertz este exemplul că lucrurile frumoase vin în viață când ne așteptăm cel mai puțin. Uneori, nu noi le alegem pe ele, ci ele ne aleg pe noi.

Totuși, alegerile trebuie să țină de întreg, adică să nu fie doar un segment al visului nostru. Așa, nu vom fi nici împliniți, nici nu ne vom găsi rostul acolo unde am ales să ne mutăm.

Schimbarea nu este ceva care trebuie întotdeauna să se întâmple brusc. Faceți-o treptat, mergeți câteva zile, luați o căsuță în chirie și vedeți dacă acest mod de viață este ceea ce vă doriți.

Viața la țară are pentru fiecare alt înțeles, dar iubirea față de natură, de hotar și de pragul părintesc, este cea care face legătura între toate!