Ana Maria Brânză, campioană olimpică la scrimă: „Visați și munciți pentru visul vostru! Dacă eu am reușit, o puteți face și voi!”

Scrimera Ana Maria Brânză, Popescu după căsătoria cu poloistul Pavel Popescu, este una dintre figurile reprezentative ale sportului românesc actual. Campioană olimpică la Rio de Janeiro 2016 cu echipa României de spadă, vicecampioană olimpică la Beijing 2008 în proba individuală, dublă campioană mondială cu echipa în 2010 și 2011, de 7 ori campioană europeană (o dată la individual – 2013 – și de 5 ori cu echipa), Ana Maria își dorește acum calificarea pentru a 5-a oară la Jocurile Olimpice, de data asta pentru Tokyo 2020.

Am început dialogul cu marea noastră sportivă cu subiectul copii, pentru că am văzut-o implicată în diverse acțiuni avându-i în rol principal pe micuții sportivi, și nu numai. „Brânzici”, cum i se spune, a scris și o carte pentru copii, în care personajul principal este chiar „Brânzici” și despre care ne povestește în cele ce urmează.

Dar să vedem cum crede Ana Maria că îi putem atrage pe copii către sport. Cum putem să le insuflăm dragostea pentru mișcare:

Pentru copii, sportul înseamnă joacă, de aici ar trebui să plecăm. Orice copil iubește joaca. Dar, înainte de asta, trebuie să-i convingem pe părinți de beneficiile sportului. De la dezvoltarea fizică armonioasă, până la disciplină și responsabilizare, sportul are foarte multe avantaje.

Dar mai e nevoie de ceva, după spusele marii sportive: de antrenori pregătiți să lucreze cu cei mici și să adapteze antrenamentele la nevoile acestora.

Înotul și alergarea, primordiale pentru copii

Cu toate că și-ar dori ca toți copiii să practice scrima, Ana Maria Brânză consideră că înotul și școala alergării ar trebui să fie discipline obligatorii de la vârste fragede. Performanța vine pe parcurs, nu vor ajunge toți campioni olimpici sau mondiali – e conștientă de asta. Ideea e că acești copii vor crește frumos, iar sportul nu face altceva decât să îi pregătească pentru viață.

Cum a început ea? Ce a atras-o la sport și, în special, la scrimă?

Încă de la prima vizită la sala de scrimă, a rămas fascinată de sportivii care se duelau, de spade și de costumele albe. Chiar și astăzi poartă în memorie acea imagine.

La prima sa competiție oficială, s-a clasat penultima. Se amuză și acum amintindu-și că, după acel concurs, cu lacrimi în ochi, și-a promis și i-a promis antrenorului ei că va munci atât cât va trebui pentru ca anul următor să câștige.

N-am avut nici cel mai mic gând de a renunța, nici la început, nici în alte momente grele. În interiorul meu este un izvor nesecat de motivație, care mă împinge mereu spre noi provocări, și asta mai ales când eșuez într-o competiție. Pentru că nu îmi place să rămân cu acea imagine, cu mine învinsă.

De ce să ne trimitem copiii la sport

Se spune despre sportivii care încep de mici, că n-au copilărie, n-au timp să se joace. Prea multă muncă, rigurozitate, disciplină. Cum se spunea, de altfel, și despre gimnaste, supuse unui regim dur de cantonament pentru a realiza mari performanțe.

Însă „Brânzici” nu este de acord cu acest lucru și nu consideră că și-a sacrificat copilăria în numele sportului:

Am mers la sala de scrimă pentru că acolo puteam să mă joc în voie. Deși mă jucam după niște reguli stricte, tot joacă se chema. Mi-am făcut prieteni noi, socializam, aveam oportunitatea să plec în deplasări, să văd locuri noi și să cunosc oameni. Am avut o copilărie frumoasă, și asta mulțumită sportului. Și da, am avut timp să mă joc și cu păpușile, după antrenamente și după ce îmi terminam lecțiile.

Pentru că da, aceasta a fost prima și singura condiție a părinților. Temele să fie gata înainte de antrenament și să nu ia note mici. Așa cum explică Ana Maria Brânză, educația și sportul fac echipă bună atunci când îți cunoști prioritățile.

Sportiva vorbește, așadar, despre priorități, organizare, eficiență, ceea ce e mai dificil de realizat la o vârstă fragedă. Să vedem cum a reușit ea să se organizeze la începutul carierei:

Având un frate mai mare și disciplinat din fire, cei din familie au fost ceva mai permisivi în privința mea și, trebuie să recunosc, am fost un copil răsfățat, dar care a ținut cont de reguli atunci când era cazul. Când am ajuns la Centrul Olimpic de la Craiova, la vârsta de 13 ani, locuind la cămin, am realizat în scurt timp că acolo nu mai există nimeni care să strângă în urma mea, așa că a trebuit să învăț ce înseamnă disciplina și responsabilitatea. Nu este o lecție care să fie pe placul unui tânăr, dar este o lecție care-l va ajuta pe viitorul adult!

„Am luat medalie la concurs, am tras bine, eu când o să am un costum alb și frumos?”

Au fost și momente grele în perioada junioratului, în care îi era greu să înțeleagă „lipsurile” de la antrenamente sau de la concursuri. Mergea la competiții și vedea sportivi îmbrăcați în costume imaculate, pe când ale ei și ale colegelor erau îngălbenite de vreme. Ana Maria crede că a fost cea mai grea perioadă pentru domnul Podeanu, antrenorul său, care nu găsea răspuns la întrebarea: „Am luat medalie la concurs, am tras bine, eu când o să am un costum alb și frumos?”

Înaintea unui Campionat Mondial de cadeți și juniori, la începutul anilor 2000, nu a putut face deplasarea pentru că nu au existat fonduri. La 16 ani, nu prea a înțeles de ce nu poate merge la cea mai importantă competiție după ce a muncit un an întreg. Dar aceste momente nu au făcut decât să îi hrănească foamea de medalii și performanță.

Se spune tot mai des în ultima vreme că tinerii, copiii din ziua de azi nu mai au chef de sport, nu mai au tragere, răbdare, pentru că distracția vine mai ușor din fața calculatorului. Cum i-am putea readuce la sport acum, în 2019? Ce motiv ar avea să se apuce de sport sau, în particular, de scrimă, când e mult mai ușor să „practici” mai multe sporturi la PC sau pe consolă?

Din același motiv pentru care am început și eu, și toți colegii mei. Nu contează despre ce an vorbim, copiii și-au dorit și-și vor dori întotdeauna să se joace. Deși faimoșii muschetari ai lui Dumas nu mai sunt „la modă”, si nici măcar „Zorro”, scrima este un sport care îi atrage pe cei mici. Încă ne bucurăm de ecoul pe care l-a avut succesul echipei de spadă feminin la JO Rio 2016, rezultat care ne-a sporit considerabil numărul de sportivi.

Sfat pentru părinți, de la Ana Maria Brânză:

Indiferent ce își doresc dânșii pentru copiii lor, să le ofere celor mici șansa de a cunoaște cât mai multe ramuri sportive și să îi lase pe ei să decidă. Noi, ca adulți, suntem datori să le oferim celor mici informația, dar să-i lăsăm pe ei să aleagă unde își doresc să meargă. Asta a functionat în cazul meu! (deși bunica și-a dorit foarte mult să devin balerină).

Pe de altă parte, un copil sau părinții acestuia s-ar putea întreba în ziua de azi dacă se câștigă bani din scrimă. Banul dictează totul în societatea actuală, nu mai sunt prea mulți „poeți” pe lume, care să trăiască doar cu spiritul. „Jucam de plăcere” – am auzit de multe ori din gura unor foști mari sportivi, dar în zilele noastre, când vezi cât câștigă, să zicem, Neymar sau Serena Williams, parcă ai vrea și tu să ai o situație stabilă financiar când practici un sport. Iată ce crede Ana Maria:

Trăim într-o societate în care totul se rezumă la câștig, indiferent că vorbim de faimă, de bani sau de alte beneficii. Doar din scrimă, nu cred că vei reuși să deții proprietăți, să ai prea multe vacanțe exotice și să conduci mașini de miliarde, dar, ajuns la un anumit nivel, îți poți asigura un trai decent.

Ar mai fi un impediment în calea practicării scrimei, ca și a altui sport: cheltuielile pentru echipamente și deplasări la concursuri. Eroina acestui reportaj atrage atenția că, din nefericire, la început de drum, costurile sunt suportate în mare parte de către părinți. Costurile pentru deplasări și concursuri nu sunt foarte mari, deoarece majoritatea competițiilor sunt naționale. Pe măsură ce copilul avansează, va trebui să participe și la competițiile internaționale, iar acolo vorbim de alte sume.

Ana Maria Brânză spune că unele cluburi încă își permit să mai suporte din aceste costuri, dar nu toate. Scrima este un sport în care trebuie să investești, mai ales dacă vorbim de echipament, care poate ajunge până la 400-500 euro/an, dar, făcând o comparație cu tenisul, spre exemplu, costurile sunt semnificativ mai mici.

Ana Maria Brânză: „Să punem pe primul plan bucuria și liniștea copilului”

O mare problemă în dezvoltarea micilor sportivi, în ziua de azi, este implicarea exagerată a părinților, care dau sfaturi la antrenamente, țipă, subminează autoritatea antrenorului, îl zăpăcesc pur și simplu pe copil. Eroina noastră își dorește ca părinții micilor sportivi să înțeleagă că autoritatea lor se termină la intrarea în sală, apoi antrenorul preia această responsabilitate pe durata antrenamentului.

M-aș bucura ca toți părinții să fie alături de cei mici, să-i susțină, să-i încurajeze, dar să nu-i forțeze. Am observat tendința aceasta în mai multe sporturi. Înțeleg dorința de rezultat, dar hai să punem pe primul plan bucuria și liniștea copilului, apoi medaliile și diplomele. Iar copiilor le voi spune să viseze și să muncească pentru visul lor până ajung să-l împlinească. Dacă eu am reușit, oricine o poate face!

Tot pentru bucuria copiilor, Ana Maria Brânză le-a dedicat o carte. „En garde! Fetița cu masca tricoloră” este chiar povestea ei.

Ana Maria Brânză: „Am ajuns în acest punct datorită muncii, pentru că momentan este singura cale spre succes pe care am găsit-o, dar și a oamenilor din jurul meu”

Începând cu familia, antrenorii, colegii, prietenii, fiecare om cu care a interacționat a pus o cărămidă la scrierea acestei povești și astfel a reușit să își împlinească marele vis, acela de a deveni un campion.

A venit momentul ca eu să fiu unul dintre acei oameni pentru micuții care se visează campioni. Cartea se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 8 si 12 ani, dar mi-aș dori ca povestea Brânzicăi să ajungă și la cei mai mici, care nu au deprins încă tainele lecturii. Eu am crescut cu povestea de seară și știu cât de prețios este acel timp petrecut de copil cu al lui părinte.

De ce e nevoie urgentă în sportul românesc

Am întrebat-o pe Ana Maria ce ar face dacă ar ajunge, la un moment dat, ministru al sporturilor, cum au fost Gabi Szabo sau Elisabeta Lipă. Care ar fi primele decizii pe care le-ar lua pentru renașterea sportului românesc?

Prefer sa „nu mă văd” ministru și să îmi fac treaba cât de bine pot în locul în care sunt și să fac performanță în activitatea în care sunt implicată. Sunt multe lucruri de care sportul românesc are nevoie! O bună comunicare între instituții, orgolii mai mici și dorință de performanță mai mare poate că ar reprezenta un început.

Sunt multe lucruri negative în sportul românesc și în societatea românească, în general, în organizare, în strategie, plus că lipsește de cele mai multe ori infrastructura, mai ales la sport. Totuși, trebuie să privim și pozitiv, să vedem motive de optimism, chiar dacă acestea sunt puține.

Ana Maria crede că, pe alocuri, sunt oameni care muncesc, care își dau interesul și își doresc, dar la nivel macro, o spune cu părere de rău, „trăim din excepții”. Cât despre sport, campioana remarcă diferențe față de alte țări nu doar în condiții de antrenament sau în motivație financiară. Succesul altor țări se datorează faptului că toți lucrează după un plan. Pornesc din punctul A și știu sigur calea spre punctul B. În timp ce noi, creativi cum suntem, căutăm scurtături, indiferent de domeniu…

„Românii sunt prea umili și nu e ok”, spunea campioana olimpică într-un interviu. Cum scăpăm de negativismul specific românesc și de complexul de inferioritate?

Și eu mi-aș dori tare mult să aflu! Nu mă consider în măsură să răspund la această întrebare, dar un punct de plecare cred că ar fi acela în care să învățam să ne evaluăm corect.

Ana Maria Brânză: „Ar fi extraordinar să pot ajunge la a 5-a ediție a Jocurilor Olimpice din carieră”

Ce-și mai dorește Ana Maria Brânză Popescu după o carieră atât de frumoasă? Înainte de toate, să se califice la JO Tokyo 2020. Criteriile de calificare sunt foarte dure și, cum a ratat podiumul la CM din acest an, și-a îngreunat parcursul, dar există suficiente competiții care-i pot asigura punctele necesare pentru calificare.

Ar fi extraordinar pentru mine să pot ajunge la a 5-a ediție a JO din carieră. Momentan, îmi concentrez toată atenția asupra următorului sezon, pentru care voi începe pregătirea în scurt timp.

Antrenamente, antrenamente și iar antrenamente. Mai are timp Ana Maria și pentru alte activități extrasportive? Sau pentru viața de familie? Îmi spune că, atunci când ești bine organizat, ai timp pentru toate și că a ajuns la vârsta la care își cunoaște foarte bine limitele și prioritătile, așa că îi este mai ușor să mențină un echilibru între cariera sportivă și viața extrasportivă.

Cât despre familie, recunoaște că este puțin dificil, având în vedere că sezonul de polo pe apă, unde participă soțul ei, se încheie când la scrimă încep competițiile de obiectiv, dar că își pot permite un prânz în oraș într-o zi lucrătoare. Sunt avantaje și dezavantaje, dar, spune Ana Maria, își trăiesc viața de familie în reprize scurte și intense.

Așteptăm „pensia” pentru luna de miere și prima vacanță adevărată, care va dura mai mult de 3 zile.

Cât despre „mărirea echipei”, adică un bebeluș, e de părere că „toate lucrurile bune vin în momentul în care trebuie să vină”.

Vrând-nevrând, va veni și momentul retragerii. Nu se știe exact când, dar sigur nu înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo. Ana Maria Brânză știe mai degrabă ce nu va face după retragere, pentru că nu își dorește o carieră în antrenorat.

Pe de altă parte, este conștientă că drumul său poate duce oriunde. Are proiecte la care se gândește, însă deocamdată este prematur să vorbească despre ele.

Sursa foto: Facebook Ana Maria Brânză