Fațete ale binelui de zi cu zi. Cu Olivia Vereha, Code for Romania

Pe Olivia Vereha am cunoscut-o acum mai mulți ani, în Budapesta, cu ocazia Festivalului de la Sziget. Aveam să aflu mult mai multe detalii despre acea primă întâlnire a noastră, chiar la începutul acestui an când ne-am reconectat cu ocazia invitației pe care i-am adresat-o de a veni pe scena TEDxBucharest. Am fost șocată să aflu mai multe despre contextul primei noastre intrări în contact. Iar din acel șoc s-a născut, printre altele, ideea acestui interviu, despre care co-fondatoarea Code for Romania a spus că „este personal și mereu e greu când e personal.“

„Eu sunt Olivia de la Code4“. Așa îi place ei să se autodefinească. Un extrovert pentru care această carantină este foarte apăsătoare. Un comunicator desăvârșit cu experiență în jurnalism și științele comunicării. Un user experience designer azi.

Într-un context de melancolie retrospectivă, rememorarea copilăriei sucevene o face să își reconfirme ei, femeia de azi, faptul că este un om calm, foarte răbdător și care arareori intră în panică. Un om foarte emotiv, care își consumă adesea emoțiile pe interior.

Olivia de la Code4 a înțeles pe la 27-28 de ani „puterea introspecției și a timpului petrecut în propriul cap“, lucruri care au determinat-o să afle repede în viață ce îi place și ce își dorește.

Vrând-nevrând și poate chiar inconștient, a mers pe urmele dorințelor părinților, foarte deschiși în a-i oferi suport pentru orice și-ar dori ea în viață. A preluat dorința tatălui care și-o imagina architect, întrucât face design de concept în mediul digital, dar și a mamei care și-ar fi dorit să o vadă „un diplomat vorbind des la microfon“, având în vedere că este extrem de prezentă la conferințe de profil din toată lumea.

Pot să pun capul pe pernă că nu am respins nimănui un apel telefonic sau o rugăminte de „ai cinci minute” decât dacă într-adevăr nu am avut cum să o fac.

Puterea familiei și cum să treci peste despărțirea de cei dragi

Ce a marcat copilăria pentru viața de adult a Oliviei a fost atitudinea părinților în fața obstacolelor: cu umor și bună dispoziție părea că orice problemă are o soluție. A dezvoltat din muzica despre care vorbea adesea cu mama ei, o ancoră de căpătâi în momentele tulburi care i se cer ordonate. Căci viața nu i-a fost una lipsită de încercări sau dramatism, ba chiar din contră. Însă alături de oameni de bine și pe care s-a putut baza, a ieșit fiecare data la liman.

Bogdan, sora ei, Cătălin, Tudor, Georgiana, Simona, Andreea, Alex, Valentin, Răzvan, Rodica sunt toți exemple de oameni care îi lumineză viața. Și ea, lor. Pentru că prin moștenirea dorinței de a ajuta și a unui facem noi cumva de la mamă și a umorului de la tată, a dezvoltat un simț și o capacitate neobosite de a găsi un tipar în haosul de zi cu zi.

A mai dezvoltat ceva din moștenirea de acasă: neștiința de a spune nu, un defect de care nu și-ar dori să scape.

Olivia și-a pierdut ambii părinți într-un mod dramatic acum mai mulți ani. A fost o perioadă intensă petrecută pe repede înainte și care a maturizat-o instant cu câteva decenii. Prin suportul surorii ei care i-a fost mereu alături, a devenit omul întreg de azi.

În acest context de viață ajunsesem eu să o cunosc la Budapesta. N-aș fi zis că trece printr-o astfel de încercare despre care nu vorbea cu nimeni. Azi, dacă ar fi să le transmită ceva alor ei, de oriunde ar privi-o, ar fi un emoționant “I’ve got this, mom & dad! “

Olivia Vereha: „Îmi dau seama când am nevoie de pauze și cred că despre asta e vorba în echilibru.”

Olivia este unul dintre acei oameni atât de pasionați de ceea ce fac, încât ajung să se dea cu totul, uneori rămânând fără un minim pentru ei înșiși. Recunoaște pe cât de amar, pe atât de mândră de dăruirea ei, că nu a știut niciodată să pună în practică celebrul work-life balance. Orele peste program au fost mereu la ordinea zilei, poate și pentru că aproape la fiecare job a mers cu inima deschisă și cu poftă de muncă.

Cu o onestitate și deschidere care te dezarmează prin puterea, asumarea și claritatea gândirii, Olivia Vereha afirmă:

Să închid laptopul și telefonul de muncă la ora 18.00 și să mă apuc de pilates, gătit și seriale în fiecare zi este o presiune prea mare ca să îmi aducă vreo formă de relaxare. Să știu că acum trebuie să mă relaxez și peste două ore trebuie să citesc ca să mă dezvolt personal și în weekend trebuie să mă duc în natură este exact opusul unui echilibru. Am învățat grație terapiei să prevăd burnout-urile și să mă cunosc destul cât să îmi dau seama când am nevoie de pauze și cred că despre asta e vorba în echilibru, nu despre programe organizate în Google Calendar la secundă.

Pe fondul invaziei atâtor teorii de dezvoltare personală pe repede înainte, mai ales în contextul social de acum, poate merită să ne gândim un pic la noi înșine și la cum ne împărțim timpul astfel încât să încapă totul într-o zi.

Orice faci azi, fii bun cu ceilalți!

Știind felul în care se oferă pe ea însăși prin tot ce face într-o nesațietate uluitoare, am întrebat-o Există vreodată destul pentru tine? Și, așa cum mă așteptam, răspunsul s-a legat de mediul exterior, acela al unei țări care necesită multe resurse, multă energie, mulți oameni, mult timp, multă voință și mult know how pentru a schimba lucrurile într-un mai bine.

Chiar și la un răspuns care cerea să se pună pe ea în prim plan, nu a făcut asta și a preferat să se refere la nevoile din afara ei, adică la acel univers care „o fură destul de des și o face să se mobilizeze în multe curse contra cronometru“.

Până să ajung să îmi doresc să mă pensionez și să mă mut în Lisabona, mai sunt foarte mulți ani.

Code for Romania, organizația căreia Olivia Vereha îi dedică tot timpul, energia și know how-ul de care este capabilă, este un demers inspirat de Code for America. Reprezintă visul ei cel mai frumos pentru că încorporează tot ce și-a dorit vreodată: „a construi ceva cu atât de mult impact în viețile oamenilor, încât să merit să ajung pe o scenă internațională de anvergură pentru a da mai departe din experiența mea“. Este, de altfel, visul care îi dă și cei mai mulți fiori pe fondul unei dorințe personale de progres care nu îi permite să stea nicio secundă pe loc.

Manifestarea bunătății față de ceilați dă valoarea unui om, crede Olivia Vereha.

Să nu rănești, să nu fii pasiv agresiv cu oamenii, să nu critici doar de dragul de a părea tu mai deștept, să nu faci rău doar pentru că poți. Sunt niște lucruri care mă întristează foarte tare când le văd în jur, iar perioada asta în care m-ai prins acum, din nefericire, mă face să cred că mulți dintre noi suntem de fapt egoiști și meschini și cumva izolarea asta scoate la suprafață multe lucruri pe care altfel le ținem îngropate în restul timpului. Stau în casă de 4 săptămâni și am ajuns în punctul în care mă țin foarte departe de social media pentru că îmi face fizic rău să văd atât de multă înverșunare și conversații distructive.

Nevinovat, până la proba contrarie…

În încercarea de a se pune mereu în papucii celorlalți, deși are o poziție de putere prin ceea ce face zi de zi, nu profită de acest statut în avantajul propriu și face tot posibilul să construiască un spațiu sigur și confortabil pentru toți cei din jurul ei. Se consideră un om pe cât de onest cu ceilalți, pe atât de lucidă cu ea însăși.

De unde începe și unde se termină etica personală a Oliviei? Pare complicat să aduci conversațiile despre morală în universul IT, însă lucrurile nu stau chiar așa când e vorba de Olivia de la Code4.

Prin ceea ce face ea (user experience designer, cu tot tacâmul de ce e corect, ce e greșit, error prevention) ea are, de fapt, rolul unui mic creator și facilitator al drumului de la problemă la soluție.. E un creator al unei lumi, cu reguli clare, jucători bine definiți și un context controlabil.

Într-un astfel de „joc“, etica ei se traduce astfel:

Cred că e important ca într-un context dat, guvernat de o serie de norme prin care un grup se auto-manageriază, să avem mecanici de prevenție și de reacție corecte când cineva greșește. Iar ca regulă personală: toată lumea e nevinovată până la proba contrarie.

Cum să o faci pe Olivia Vereha să se lumineze: invit-o să vorbească despre Code for Romania!

De departe din toată discuția noastră, partea în care am vorbit despre Code for Romania a făcut-o cea mai bucuroasă. Surprinzător sau nu, Olivia definește Code for Romania ca fiind acel clișeu de familie în care există grupuri de suport și în care colegii au grijă unii de alții la nivel personal. Această perioadă, desigur, i-a apropiat și mai mult.

Vorbim încontinuu toți și ne trimitem prin curier cadouri, mâncare, dulciuri, facem și sesiuni de relaxare în fiecare vineri când intrăm să bem un pahar de vin împreună, de prin toată țara. Avem grijă unii de ceilalți și pe timp de pace, dar și în situații de urgență. Am avantajul de a lucra într-o echipă care e acolo pentru misiune și nu pentru altceva, într-un spațiu safe, cu opiniile tuturor ascultate și analizate, cu reguli de conduită și cu mult umor de care e bine să ai în orice situație. Ne ajută că suntem diferiți ca pregătire și experiențe și că avem perspective foarte variate pentru că așa ne lărgim cel mai bine orizonturile și găsim cele mai bune soluții.

Code for Romania este format din 10 persoane care lucrează full time și despre care Olivia are numai admirație și cuvinte de laudă (Bogdan Ivănel, Cătălin Bindea, Oana Despan, Radu Ștefănescu, Alexandra Ștefănescu, Raul Ritea, Dragoș, Adelina Nicolov și Radu Sofrone). Lor li se alătură alți 20 de membri cu roluri în toate departamentele, dar și nu mai puțin de 1640 voluntari!

Foto credits: Irina Mocanu

În patru ani, au lansat 12 aplicații software și au prototipat sute de alte soluții digitale. Au peste 100.000 ore lucrate pro bono, pe 7 fusuri orare, peste 500 evenimente organizate în țară și diaspora și peste 2.5 milioane de euro economisiți.

Nu cred că am loc în nici o revistă din lume să scriu pe cât de mult mi-aș dori despre toți oamenii care lucrează la Code for Romania pentru că fiecare dintre ei este special și foarte, foarte mișto. Suntem o echipă fantastică și cel mai important este că funcționăm foarte bine împreună. Am fost fericită în multe din joburile mele anterioare. Dar nu împlinită, așa cum mă simt la Code for Romania, în care am o încredere oarbă.

Code for Romania, în sprijinul societății și activi pe timp de stare de urgență

Nu toate zilele sunt pline de vești bune, de optimism sau bunăvoință. Organizația Oliviei trece adesea prin încercări personale și profesionale deloc de invidiat.

La fel, mai des decât ne-am aștepta, nu văd luminița de la capătul tunelului. Dar ei știu că e acolo. Iar responsabilitatea față de oamenii din echipă și față de voluntari îi determină să nu renunțe nici o secundă la a o căuta.

Sunt multe momente în care nu văd din prima luminița și e foarte dificil pentru că pare că niciodată nu se mai termină cu lucrul și cu starea de agitație din creier. Dar sigur ieșim sub cer senin la un moment dat. Cred că e valabil pentru toți din echipă povestea asta și ceea ce ne ajută foarte mult în vremuri dificile sunt mesajele de la cei pe care i-am ajutat și care acum au un strop de „mai bine” în viața lor grație eforturilor noastre.

Alături de comunitatea din care face parte, Olivia a învățat să ia „monstrul ăsta prietenos, tehnologia“, și să îl folosească pentru a muta munții. Au digitalizat observarea alegerilor cu ajutorul unor oameni care au vegheat, voluntar, independent, ca voturile românilor sa nu fie compromise. Au construit o platformă de colectare de fonduri pentru organizații nonprofit care in primul an a strâns 3000 de formulare pentru 500 de organizații. În al doilea an a strâns 10.000 de formulare pentru o mie de organizații. Anul acesta 8 companii au preluat platforma, pro bono și s-au alăturat efortului de colectare. Mai au jumătate din perioada de strângere de formulare și deja au depășit de mult numărul de anul trecut.

În luna martie au lansat împreună cu departamentul pentru situații de urgență o platformă de management de resurse pentru situații de dezastru. Au deschis date publice și le-au explicat pe înțelesul tuturor, au dat rezultatele alegerilor în timp real pentru prima dată în România, au construit platforme care să ajute refugiați din toată lumea să găsească sprijin legal gratuit. Toate acestea, chiar dacă au fost nevoiți să lucreze noaptea, în weekenduri sau în pauze de masă…

Manifest, de Olivia Vereha

„Am ajuns în locuri în care, cu durere am descoperit că nu a mai ajuns aproape nimeni niciodată. În grupuri de oameni care ne-au spus că pe ei nu îi caută nimeni, nu îi întreabă nimeni cât de greu le e, cu ce se confruntă și de ce au nevoie.

Am citit sute și mii de pagini de legislație, am stat în zeci de interviuri, am petrecut nopți în șir desenând flow-uri și ecrane pentru următoarea soluție care să contribuie fie la transparentizare, fie la sănătatea mediului fie la combaterea violenței domestice.

Am răspuns la mii de telefoane când diaspora românească a stat la cozi să voteze, am ascultat organizații care au venit să ne spună că mor fiindcă dispar finanțările, am ascultat funcționari publici care ne-au spus cât de complicată și schingiuită e administrația și am încercat să înțelegem unde și putem să îi ajutăm pe toți, nu doar pe unul sau pe celălalt. Și să îi ajutăm mai ales să înțeleagă că nu sunt singuri și nu sunt prea mici. Și o facem zi de zi.

O facem chiar dacă e groaznic uneori. E groaznic să te duci în teren și să afli cât de complicat, prost și nefuncțional e totul. Sunt 6 județe in Romania care nu au niciun centru pentru victimele violenței domestice, deși legea spune că trebuie să ai cel puțin un pat la 10.000 de victime.

Mamele din comunități defavorizate ajung pentru prima dată la spital când trebuie sa nască. E o încărcătură emoțională și o neputință și o frustrare pe care le duci cu tine. Și te așezi la masă și începi să găsești soluții. Că țara asta are nevoie de oameni care își rezolvă singuri problemele“.

Code4, alături de România pe termen lung

Criza COVID a adus noi provocări pentru Code for Romania, dar și oportunitatea găsirii de noi soluții prin Task Force-ul care a creat 6 aplicații noi dedicate perioadei de izolare socială din cauza pandemiei: date la zi, știri oficiale, ghid de pandemie, stăm acasă, diaspora hub și RO help.

Acestea și toate celelalte proiecte Code4 se înscriu în limitele unei asumări de menținere de standard înalte, „cu codul la vedere și mereu responsabili de produsele pe care le scoatem, gratuit, în lume.”

Olivia Vereha crede că umanitatea și binele țin de fiecare dintre noi:

Nimeni nu vine să muncească pe brânci, ore în șir, fără un beneficiu financiar dacă nu ar înțelege că e nevoie ca unii oameni să fie altruiști și să își pună aptitudinile la bătaie ca să ne fie tuturor bine.

Înseamnă aceasta, oare, că doar altruiștii sunt umani? Desigur că nu, însă diferența de repere ne face să ne distingem între noi la nivel personal.

Viitorul sună bine atât pentru Olivia cât și pentru Code for Romania. Își planifică să construiască mai departe infrastructura digitală de care este nevoie în țară și să aducă sectorul public la un nivel de digitalizare cât mai contemporan. E de la sine înțeles că au foarte multă treabă, iar Olivia Vereha ne asigură că ei vor fi aici încă mulți ani, doar că într-o echipă mai mare și cu mult mai multe programe în derulare.

Sufăr de o formă ușoară de OCD, dar e foarte util în meseria mea în care trebuie să petrec foarte mult timp ascultând și înțelegând totul până în cele mai minuscule detalii, pentru ca apoi să pot să fac ordine în probleme și să construiesc soluții.

Și asta face. Zi de zi. Pentru ea. Și pentru noi.