Răzvan Popovici SoNoRo

Pe muzicienii de la SoNoRo i-am ascultat prima dată într-o catedrală. Apoi la un conac de poveste, în mijlocul podgoriei de la Avincis. Apoi la Casa Enescu, în interiorul micuțului și cochetului salon, dar și în splendida curte interioară, transformată într-o adevărată feerie muzicală în seri de vară. I-am văzut cântând în clădiri istorice, de patrimoniu, în vechi conace ale României, în cetăți medievale, în galerii de artă, universități, și alte spații neconvenționale, dar și în clasicele săli de concerte ale Ateneului sau filarmonicilor. Muzica SoNoRo e mai mult decât muzică clasică, desăvârșit interpretată, e o lecție de istorie, de arhitectură, de tradiții, toate într-o proporție și un amestec care „îți pun sufletul la locul lui”, așa cum descrie Răzvan Popovici efectul pe care spectacolele SoNoRo îl au asupra publicului.

 

Aparițiile lor sunt din ce în ce mai surprinzătoare, încărcate de o doză de umor, spirit ludic și creativitate care îi face unici în domeniu. Dovadă și titulatura concertelor: Vertigo, HaydnSeek, Despre dragoste și alți demoni, Clarobscur, Anima Allegra, Side Effects, Lunatique.

SoNoRo e special și prin „intimitatea pe care o are un festival de muzică de cameră”, așa cum declară violistul Răzvan Popovici, director executiv al Festivalului SoNoRo și iniţiatorul Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo. Pe lângă faptul că este un interpret desăvârșit, Răzvan Popovici este și manager cultural, antreprenor al acestui proiect pe cât de inedit pe atât de îndrăzneț, un idealist revenit din Germania după ani mulți de studii muzicale.

S-a încăpățânat să creadă că muzica de cameră poate depăși granițele convențiilor genului și a reușit să convingă, chiar dacă nu i se dădeau șanse de izbândă. Privită din afară, interpretarea și punerea în scenă a muzicii clasice marca SoNoRo schimbă toate regulile. Chiar dacă ești un consumator și iubitor de muzică clasică, greu asociezi acest gen cu umorul, cu spiritul ludic, cu asocierile inedite de genuri de muzică din registre diferite. Imaginați-vă un Smooth Criminal al lui Michael Jackson interpretat de un cvartet de coarde și veți avea o idee…

 

13 ani de Festivaluri SoNoRo

Răzvan Popovici împărtășește această viziune a muzicii cu pianista letonă Diana Ketler, directorul artistic al Festivalului SoNoRo. Împreună construiesc un antreprenoriat cultural unic în România, în condițiile în care au fost descurajați de multă lume care a considerat că proiectul lor e o utopie. Chiar tatăl lui Răzvan, muzician la rândul său, s-a arătat foarte sceptic la începuturi, într-o lume care acum 14 ani era racordată la cu totul alt gen de muzică.

Artiștii SoNoRo s-au întors recent din turneul „Rhapsodie Roumaine”, cu care au concertat în Austria, Turcia sau Japonia, în renumita JT Hall din Tokyo. Sunt în plin Festival SoNoRo, care are loc în perioada 2-20 noiembrie, în clădiri de patrimoniu din București, Cluj, Sibiu, Timișoara, Brașov. Intrarea este deseori liberă, o performanță pentru un festival care rezistă de 13 ani.

L-am rugat pe violistul Răzvan Popovici, fondatorul acestui festival și cumva liderul „fenomenului” SoNoRo, să ne povestească despre ce îi motivează pe acești artiști atât de speciali și cum au reușit să evolueze atât de frumos în vremurile acestea atât de complexe.

 

Calitativ, surprinzător, jucăuș, consecvent, vizionar, elegant, într-un cuvânt, SoNoRo

Daniela Palade-Teodorescu: Creativitatea concertelor SoNoRo este cuceritoare. Și te surprinde de fiecare dată. Un concert ca al dvs. e ca o călătorie în timp. Cine e responsabil pentru această creativitate debordantă?

Răzvan Popovici: De la început, SoNoRo a fost creat ca un festival conceptual și pentru acest lucru sunt responsabil împreună cu Diana Ketler, directorul artistic al festivalului. Ne-am dorit sa invităm publicul, la fiecare ediție, la o călătorie într-o lume anume, creând un adevărat fluid între repertoriu, spații și artiști, toate subordonate temei festivalului: anul trecut ne-am jucat „hide and seek/de-a v-ați ascunselea” prin București, iar în acest an căutam diverse „side effects/efecte secundare” în cinci orașe din țară. Găsim o uriașă plăcere în a face publicul curios, a-i stimula simțurile, a-l surprinde și, desigur, a-l convinge și chiar cuceri.

DP-T: SoNoRo e deja un brand. Care îi sunt atributele?

RP: Calitativ, surprinzător, jucăuș… dar și consecvent, vizionar, elegant. Și, desigur, care nu se ia foarte mult în serios.

DP-T: Ce nu se schimbă niciodată în muzica clasică, indiferent de vremuri?

RP: Frumusețea acestei muzici este eternă, va emoționa, încuraja și stimula întotdeauna oamenii. Este muzica ce poate transforma în bine pe oricine, e un univers care, odată descoperit, oferă satisfacții nebănuite, extrem de valoroase și unice. Muzica clasică dezvăluie cel mai clar măreția ființei umane.

 

Răzvan Popovici: „În interiorul fiecărui ansamblu pot exista mai mulți lideri: muzicali – de obicei pianiștii, sau organizatorici – de regulă violiștii.”

DP-T: Ce are SoNoRo specific românesc? Redescoperirea clădirilor emblematice, ieșirile în țară, la muzee și conace uitate, concertele în aer liber?

RP: De la început, SoNoRo a fost un festival internațional: conceptul general, artiștii invitați, repertoriul ales, reprezentând deseori o noutate pentru publicul local. Dar sălile și spațiile în care concertăm, efervescența sonoră, posibilitatea de a realiza un festival cu personalitate, dar extrem de personal, prin aportul și generozitatea uriașă a celor care ni s-au alăturat pe parcursul anilor, totul face din SoNoRo un festival specific românesc. Prin turneele SoNoRo Conac, acest lucru devine și mai clar pentru că am reușit să atragem atenția asupra minunățiilor arhitecturale ale țării, de o diversitate și o bogăție surprinzătoare. Este o mare satisfacție personală să arătăm acest lucru celor din afară, cărora le vine deseori foarte greu să creadă că ceea ce văd există în România!

De unde vine inspirația în găsirea de noi formule care să atragă publicul larg, nu doar pe cel de nișă?

Cred că cel mai important lucru pe care am reușit să-l realizăm în acești 13 ani a fost faptul că am rămas credincioși dorinței de a nu subestima niciodată publicul. Asta înseamnă că programe inventive și variate, interpretate excelent, explicate publicului cu spirit și umor, prezentate „à la SoNoRo”, au succes nu doar în marile orașe, dar și în colțurile cele mai îndepărtate ale țării.

Răzvan Popovici SoNoRo

 

Răzvan Popovici: „Ne-am dorit dintotdeauna să facem ascultătorii fericiți, să le punem, prin muzică, sufletul la loc.”

DP-T: Este artistul un lider pentru public? E nevoie de un lider în interiorul formației?

RP: Dintotdeauna artiștii buni au fost apreciați, curtați, idolatrizați. Pentru a putea opera sănătos cu această energie copleșitoare, primită seară de seară de la public, este necesară o porție bună de realism și mai ales de umor. După părerea mea, este important să-ți știi valoarea, însă este și mai important să înțelegi unde ți-e locul pe o scară mare. Nu este ideal să te mulțumești a fi un „big fish in a small pond”. Cei care se iau prea tare în serios nu ajung foarte departe. În interiorul fiecărui ansamblu pot exista mai mulți lideri: muzicali – de obicei pianiștii, pentru că au cele mai multe note de cântat și cea mai bună privire de ansamblu asupra pieselor. Sau organizatorici – de obicei violiștii, pentru că au capacitatea mentală și de timp pentru a pune lucrurile în ordine fără prea mult stres.

DP-T: Spectacolele voastre îmi aduc aminte de trupe faimoase care au ales să iasă din sala de spectacol, implicându-se în campanii sociale. Care ar fi misiunea socială a SoNoRo? Ce putem face să știe cât mai multă lume de voi?

RP: În cazul nostru cred că cel mai bun lucru este că am convins publicul să vină în sălile de concerte, acestea fiind singurul loc în care liniștea mai vibrează așa cum trebuie. În altă ordine de idei, ne-am dorit dintotdeauna să facem ascultătorii fericiți, să-i îndemnăm să se oprească din goana cotidiană și să le punem, prin muzică, sufletul la loc.

Turneul național SoNoRo Conac aduce de șapte ani în prim-plan frumusețea arhitecturală a patrimoniului construit al țării și redă astfel oamenilor o parte din valorile pierdute în timpul comunismului. Amplul proiect educativ SoNoRo Interferențe construiește de 12 ani elita muzicală a țării, prin peste 300 de burse acordate unora dintre cei mai talentați tineri muzicieni români. Pentru a ne ajuta, puteți întotdeauna să deveniți „prieten” al festivalului și să donați ca firmă sau persoană privată. Astfel, o mică parte din festival vă va aparține. Formularele de aderare se găsesc pe www.sonoro.ro și vă mulțumim anticipat!

 

Răzvan Popovici: „Sălile de concerte sunt singurele locuri în care liniștea mai vibrează așa cum trebuie.”

DP-T: Cum vă primesc spectatorii din diaspora?

RP: Concertele bune sunt apreciate la fel de entuziast atât în țară, cât și în străinatate. În acest an centenar am avut marea bucurie să lansăm CD-ul „Rhapsodie Roumaine” în Sala Musikverein din Viena, după care a urmat un amplu turneu internațional care ne-a dus la München, Anvers, Izmir, Arezzo, Kobe și Tokio. Reacția publicului când a ascultat Rapsodia română a lui George Enescu, într-un aranjament inedit pentru cvartet cu pian, a fost extraordinară: străinii, mai degrabă fascinați de ritmurile cuceritoare, iar românii din diaspora au fost readuși pentru câteva clipe în locul pe care îl idealizează necontenit, ca oricine care a avut curajul să plece din propria țară și să aleagă drumul pribegiei.

DP-T: Începem să vorbim tot mai mult despre identitatea poporului român, atât de mult „zdrențuită” de toate influențele nefaste. Cum se vede această identitate din turneele dvs.?

RP: Nu cred că muzica noastră vorbește neapărat despre identitatea poporului român, fiind universală. Ceea ce reușește SoNoRo de foarte mulți ani este să pună Bucureștiul și România pe harta culturală europeană care contează. Este extraordinar să constat câtă admirație și încântare arată publicul din străinătate când intră în contact cu inițiativele SoNoRo: fie că este festivalul SoNoRo Arezzo, desfășurat anual în unul dintre cele mai importante centre culturale ale Italiei, în mirifica Toscana a lui Piero della Francesca, Giorgio Vasari și Francesco Petrarca, sau că vorbim despre broșurile SoNoRo în care publicul poate vedea ce săli splendide există în România, sau despre spoturile de promovare originale, de-a dreptul atipice pentru domeniul nostru și care arată o creativitate extraordinară, sau despre albumele foto și CD-urile festivalului, care au încântat critica internațională.

Mi-am dat seama de mai mulți ani că ambasadori ca noi pot arata în modul cel mai elegant și eficient ce poate România și, astfel, să contribuim la crearea unei identități românești în context european.

DP-T: Care e muzica ce s-ar potrivi cel mai bine la actuala criză în care se află țara noastră?

RP: Criza despre care vorbiți ar putea fi rezolvată cu ușurință dacă politicienii ar asculta și înțelege doar un pic muzica clasică: de la Ludwig van Beethoven ar învăța măreția ființei umane; de la Wolfgang Amadeus Mozart – generozitatea; de la George Enescu – dragostea de țară, departe de orice kitsch și populism ieftin; de la Dmitri Șostakovici – determinarea și hotărârea în situații limită; de la Piotr Ilici Ceiakovski – noblețea; de la Gabriel Fauré – eleganța.

Răzvan Popovici SoNoRo

 

Răzvan Popovici: „Iubirea și zâmbetele mi-au fost dintotdeauna cei mai buni aliați în viață.”

DP-T: În lumea asta plină de kitsch și zgomot, cum vă pastrați autentici?

RP: Încercând să facem muzică cât putem de bine. Și când cel mai important lucru este calitatea concertelor, nu poți fi influențat de kitsch. În muzică, probabil mai mult decât în multe alte arte, meșteșugul este cel mai important – dacă nu ești în stare, nu ai ce căuta pe scenă. Doar așa publicul va reveni, din ce în ce mai numeros, la concerte, pentru a asculta concerte bune și a petrece serate memorabile.

DP-T: Sunteți adevărați păstrători de comori prin tot ceea ce interpretați – muzică, instrumente, apariție scenică, scene improvizate în clădiri de patrimoniu, concept de turnee. Cum le combinați de iese mereu așa un „tot” rotund și plin?

RP: Din dorința de a aduce publicului frumusețea. Asta înseamna că preocuparea pentru detalii este unul dintre cele mai importante aspecte în organizarea Festivalului SoNoRo. Fiind muzician știu cât de importante sunt detaliile, iar publicul se obișnuiește rapid cu lucrurile bune, lucru care ne face și pe noi, organizatorii, să încercăm să ne depășim pe noi înșine cu fiecare ediție.

DP-T: Practic, sunteți mai mereu pe drumuri. Nomadismul e noua paradigmă a profesioniștilor din toate domeniile. Cum e viața personală a unui artist în această formulă?

RP: Este adevărat că petrec aproape fiecare săptămână în altă țară, dar este un lucru normal pentru un muzician care concertează. Acest nomadism, așa cum îl numiți, este însă un lucru extrem de benefic pentru că am ocazia să rămân treaz, curios și, mai ales, să progresez necontenit. Muzicienii sunt într-un fel precum vinul: cu cât înaintează în vârstă, cu atât devin mai buni. În acest context, cel mai sănătos lucru este să ai o viață personală stabilă. Doar așa îți poți extrage seva și puterea de a porni în fiecare săptămână spre alt colț al lumii. Personal, sunt foarte norocos că am o soție încântătoare care nu doar că înțelege nevoile unui artist, dar îi este și muză. Iubirea și zâmbetele mi-au fost dintotdeauna cei mai buni aliați în viață. Iar reîntoarcerea acasă este întotdeauna de o dulceață irezistibilă!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *