Articole

Cristian Florea

Cristian Florea și colegii săi se află în spatele celei mai de succes platforme de concursuri pentru bloggeri. El facilitează promovarea brandurilor prin crearea unor campanii cu ajutorul bloggerilor. Vorbim de un fel de proiect de backlinking din care toate cele 3 părțile au de câștigat. Campaniile sunt atractive, iar bloggerii mulțumiți. 

 

A fost odată ca niciodată un mediu colorat virtual în care bloggerii postau pe blogurile proprii și firmele aveau nevoie de promovare. Iar o mână de oameni coceau un nou proiect care să îi aducă pe toți împreună.

În 2011 se năștea proiectul, iar în 2014 Cristian Florea se alătura ideii deja formate pentru a o ajuta să înflorească.

Cristian Florea, Cristian China – Birta și Vlad Dulea sunt cei care fac minunile posibile din spatele celei mai longevive platforme de campanii pentru bloggeri. Blogalinitiative.ro este singura platformă dedicată concursurilor cu și pentru bloggeri, care a trecut testul timpului și al corectitudinii.

Aici nu există concursuri fictive, companii care dispar și nu mai oferă premiile sau webmasteri care nu răspund la emailuri sau comentarii. Toate trei părțile sunt mulțumite, iar lucrurile merg ca pe roate.

Blogal Initiative este, simplu spus, inițiativa 2.0 care vrea să pună umărul la dezvoltarea blogosferei locale. Scopul nostru este de a strânge în jurul acestei inițiative bloggeri care vor să se profesionalizeze și care vor să se implice în dezvoltarea pieței locale în care ei activează.

Cristian Florea

 

Cine este Cristian Florea?

Cristian Florea e născut și crescut în Focșani până la finalul ciclului liceal, apoi mutat în București în care locuiește deja de vreo 7 ani de zile.

Am fost mereu curios și pasionat de tot ce mă înconjoară și am experimentat tot ce am simțit că poate deveni o pasiune.

Primul său vis era să devină electrician, apoi și-a dorit să fie atlet de performanță. În clasa I a început să meargă la un Centru de Electronică pentru copii, poveste care a continuat pentru 5 ani, apoi s-a apucat de atletism de performanță. A făcut și asta vreo 5 ani, apoi a renunțat.

Se pare că sufletul său a fost împărțit între timpul petrecut la calculator și cel petrecut în praf alergând. Aceste două lucruri diametral opuse și-au făcut loc în viața sa deși la un moment dat și-a deschis un blog căruia i-a oferit toată atenția.

Pasionat și curios, a mers la facultatea Politehnică, la specializarea Inginerie Electrică, iar după un semestru și-a dat seama că nu i se potrivește.

Pentru a-și regla cursul vieții a ales să urmeze cursurile facultății de Comunicare și Relații Publice, o facultate pe care a și terminat-o pentru că i-a plăcut. Cunoștințele dobândite aici i-au fost de mare ajutor în domeniul bloggingului, a rețelelor sociale și a comunicării online.

Sunt meticulos, calm şi uneori mult prea atent la detalii. Îmi place să scriu articole în urma cărora cititorii să rămână cu informații interesante sau să povestesc despre trucuri care le-ar putea face viața puțin mai ușoară.

Cristian Florea

 

Proiectul Blogalinitiative

Blogalinitiative a fost inițiat de Cristian China-Birta și Vlad Dulea în 2011 deoarece au simțit că piața de blogging din țara noastră avea nevoie de o platformă de legătură între bloggeri și companii. S-a dovedit un proiect bun deoarece platforma are deja o vechime de 8 ani, iar numerele stau în felul următor:

  • 593 bloggeri activi în Campionatul Național de Blogging;
  • 2591 bloggeri participanți din 6 iunie 2011 până azi;
  • 21558 postări la 460 campanii;
  • premii în valoare totală de 231983 EURO;
  • 489 de produse în Giftshop în valoare totală de 13548 EURO;

Eu am ajutat-o să funcționeze mai bine și să dezvolt baza de date de bloggeri și clienți.

Top 4 motive pentru care bloggerii au ales să participe la campaniile organizate sunt:

  • subiectele potrivite blogurilor lor;
  • produse de calitate oferite drept premiu;
  • posibilitatea de a testa produsele;
  • seriozitatea clientului;

Top 4 premii preferate ale bloggerilor sunt:

  • bani 17%;
  • laptopuri 14%;
  • smartphone-uri 11%;
  • tablete 11%;
  • cărți 9%;

Bloggerii participanți la campaniile Blogalinitiative se pot înscrie la concurs doar după ce au afișat bannerul site-ului pe blogul lor. Au de ales 2 dintre următoarele 4 tipuri de campanii:

  • Campionatul Național;
  • Campionatul Local București;
  • Campionatul Local Craiova;

Premiile cel mai des oferite sunt recompense în bani exprimate în Euro sau vouchere la diverse magazine. Pe deasupra, premiile conțin puncte care pot fi folosite în secțiunea de Giftshop. Aici sunt oferite produse de firmele colaboratoare celor care licitează cele mai multe puncte, iar bloggerii sunt extrem de mulțumiți de acest aranjament.

Provocările colaborării cu bloggerii și companiile

Când ești persoana de legătură între bloggeri și companii, încercând să creezi campanii de succes, lucrurile se complică. Vor exista mereu provocări, iar cea mai mare este cea de a înțelege ambele tabere și găsirea unei soluții care să le mulțumească.

De multe ori așteptările și dorințele lor sunt diferite: companiile vor să fie menționate cât mai des, iar bloggerii doresc să nu deranjeze cititorii menționând brandul de cât mai puține ori.

Când reușim să găsim acea linie fină care să mulțumească atât bloggerii, cât și companiile, înseamnă că ne-am făcut treaba bine.

Deși a lucrat la campanii diverse, multe și care mai de care mai complexe, Cristian Florea nu consideră că a avut momente dificile. Odată trecut peste ele, parcă nimic nu mai pare dificil.

La polul opus, cel mai satisfăcător moment din viața sa profesională ar fi campania cu cele mai mari rezultate: 262 de bloggeri înscriși au publicat 531 de articole.

Colaborarea cu bloggerii și companiile a trecut testul timpului, iar toate celelalte platforme și site-uri au ajuns în uitare. De ce? Pentru că oamenii din spatele platformei sunt și ei bloggeri, ceea ce le-a oferit o idee despre cum gândesc și ce își doresc bloggerii.

Asta ne ajută să înțelegem mai bine ce-și doresc bloggerii și ne ajută să ne și împrietenim mai ușor.

 

Cristian Florea: „Cel mai important lucru e să știe de ea fiecare blogger căruia îi place să scrie”

Scopul acestei platforme este de a aduce laolaltă bloggerii cărora le plac competiția și scrisul. În timp ce se perfecționează, să se bucure de avantajele acestei platforme: concursuri, premii, adrenalină, networking in real life. Bloggerii și reprezentanții companiilor se întâlnesc în mediul offline regulat.

Mi-ar plăcea să se înscrie pe site și să vadă dacă acest tip de activitate e potrivită pentru ei.

Ce zic bloggerii despre campaniile organizate pe platformă?

Atât bloggerii, cât și companiile au fost mulțumite de cum a decurs totul, iar în campaniile cu influenceri, când bloggerii știu ce au de făcut, iar clientul înțelege ce pot oferi aceștia, totul iese bine.

Colaborarea între două categorii atât de diferite este bună atât timp cât bloggerii nu se tem să pună întrebări despre cerințele campaniilor.

O simplă întrebare a schimbat complet percepția mea asupra campaniei și felul în care înțelegeam ce am de făcut în cadrul campaniei.

 

Social media și scrisul

Pasiunea pentru social media a început încă din școala generală, când în timpul orelor de informatică a învățat să facă site-uri.

Am reușit să organizez primul blogmeet din Vrancea (eu fiind crescut în Focșani), iar asta m-a făcut să-mi doresc să fac o carieră din asta. Ulterior m-am mutat în București, am devenit Social Media manager la Kooperativa 2.0 și am pus bazele unui proiect numit casăștiți.

Singur a început să creeze tot felul de designuri pentru site-uri, iar în 2008 a creat un design de platformă de blogging.

Pentru că mi-a plăcut am rămas activ și conectat la lumea social media. Am renuțat la design și la realizare de site-uri prin 2009, dar cu scrisul am rămas.

Lunile acestea, blogul său va împlini 11 ani. Aici Cristian Florea, postează despre tot ceea ce știe și îl interesează, dar mai ales despre acele lucruri care i-ar interesa pe cititorii săi.

Este proiectul în care a fost implicat cel mai mult timp. A crescut de la un an la altul și i-a adus o mulțime de oportunități și de cunoștințe.

Decizia de a fi activ pe blog reprezintă una dintre cele mai bune pe care le-am luat vreodată.

Despre viitor nu are nicio idee ce va fi, dar este sigur că și peste 3-4 ani oamenii vor citi bloguri, iar el va fi acolo și va publica frecvent conținut cât mai util.

Planurile sale de viitor se rezumă la învățarea cât mai multor lucruri legate de social media și business. De asemenea, ar vrea să scaleze de la an la an businessul blogului personal și al proiectului casastiti.ro, câștigătorul locului 3 la Webstock Awards, categoria Utility.

 

Cristian Florea și Casastiti.ro

Casăștiți.ro este locul în care cele mai mari curiozități ale lumii sunt prezentate în mod comic și concis de către Cristian Florea. Se străduiește să publice în fiecare zi pe blog și să promoveze conținutul pe Facebook și Linkedin.

Deși nu are un motto al său, are mereu grijă să se comporte cu ceilalți așa cum ar vrea să se comporte alții cu el. Este îndeajuns pentru a face un motto din asta.

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Că nu toată lumea are aceleaşi gusturi. George Bernard Shaw știa ce zicea.

Cristian Florea este acel tip amabil din spatele platformei care îți va răspunde la întrebările târzii din noapte, prietenos și extrem de profesional.

Pasiunea pentru ceea ce face se vede din ușurința cu care scrie. Mai mult transpare dorința de a comunica bine cu oricine apelează la el. Articolele sale sunt aparent simple și ușor de digerat.

De fapt, în spatele celui mai simpluț articol stă un research amănunțit. Pentru a afirma ceva, Cristian Florea confirmă din cel puțin două surse de pe internet și în special din cărți.

Câți oameni din ziua de azi mai scriu pe blog din ceea ce citesc căutând lucruri interesante? Dăruirea sa se vede din fiecare post pe blog. Sunt sigură că bloggerii se vor bucura de o experiență frumoasă pe Blogalinitiative.ro în mare parte datorită lui.

De reținut: un studiu realizat de platformă a relevat faptul că bloggerii asociază platforma cu 40 cuvinte pozitive. Cele mai importante sunt: campanii, premii, bloggeri, competiții, seriozitate, oportunitate, profesionalism.

Cristina Oțel Soul Bloom
Cristina Oțel s-a născut la Oradea, a fost manager la Oracle, este blogger, speaker, creator de podcast, soție, dar și mamă de Alex și Sara. Pe lângă toate aceste activități și responsabilități, Cristina mai are timp să fondeze, să fie trainer și coach la Soul Bloom. Cum reușește să găsească energia? Să vedem din reportaj!

 

A străluci așa cum doar tu însăți poți, este ideea care stă la baza a tot ceea ce face Cristina Oțel

Cristina Oțel s-a născut la Oradea acum mai bine de 36 de ani. Este cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei și singura fată.

Are doi copii, Alex și Sara, exact așa cum și-a imaginat și un soț implicat cu care împarte responsabilitățile de la egal la egal.

Iubește oamenii, culorile și timpul său cu sine, citește mult, ascultă muzică și îi place să petreacă timp în mijlocul naturii.

Sunt un om simplu și am reînvățat să găsesc bucuria în lucrurile mărunte.

 

A lăsat Oracle unde a fost manager, deoarece a dorit să intre într-un proces personal de transformare

Pentru a putea să descrie acest proces, Cristina Oțel a simțit să deruleze filmul puțin, înainte de a ajunge manager.

Am avut noroc de un manager absolut minunat, care m-a încurajat și care m-a așezat pe drumul training-ului și a lucrului cu oamenii. Pe măsură ce descopeream domeniul ăsta al dezvoltării personale și profesionale mă îndrăgosteam tot mai tare, iar creșterea pe scara ierarhică a venit firesc odată cu dezvoltarea mea.

În toți anii mulți petrecuți în corporație, a avut parte de șefi care au avut încredere în ea, care i-au acordat libertate, dar a avut și un colectiv senzațional. Uitându-se însă înapoi, gândul de a încerca să lucreze pe cont propriu se tot arăta discret. Atât de discret, încât uneori, nici nu își dădea seama.

Catalizatorul deciziei de a încheia acest capitol a fost nașterea Sarei, al doilea nostru copil. Venirea ei pe lume s-a suprapus cu un proces personal de transformare în care mă aflam. Unul din rezultatele acestui proces este statutul de freelancer pe care îl am de la începutul lui 2018.

 

Blogging despre viața de mamă, parentaj conștient, dezvoltare personală și trainer de Personal Branding

Pentru Cristina Oțel, blogul a fost parte a unui exercițiu de branding personal, care a luat naștere în urmă cu aproape 6 ani. Și-a dorit un spațiu al său unde să poată scrie despre lucrurile importante pentru ea.

Țin mult la spațiul ăsta virtual și la comunitatea formată în jurul lui de-a lungul timpului. A crescut cu mine și mi-a rămas oglindă firească. Atunci când eram trainer în corporație scriam des despre teme care mă preocupau atunci. Când am stat acasă cu Sara am scris mult despre viața cu bebeluși și despre cum se simte experiența maternității. Când am devenit freelancer am scris mult despre ce trăiam atunci, despre ce învățam, asta și pentru că simțeam că e nevoie de informații pe tema asta. Și, dacă mă iau după feedback-urile cititorilor, am avut dreptate.

În ultimul an și jumătate a început să scrie tot mai mult despre viața trăită conștient, transformare personală, valori, redescoperirea de sine. De aici a rezultat și motto-ul – „Shine like only you can!”.

Înainte de a afla ce este un trainer de Personal Branding, Cristina a ales să ne explice despre cum vede ea ideea de a fi un trainer bun.

Soul Bloom

Pe de o parte, ne spune Cristina, vorbim de un profesionist care învață continuu. Se perfecționează, e pasionat de ceea ce face, caută metode pentru a facilita procesul de învățare. Este curios, organizat, un bun comunicator, știe să gestioneze întregul proces de training (care nu începe și nu se termină în sala de curs). Înțelege cum funcționează creierul și cum învață adultul.

Pe de altă parte, contează și felul în care se poziționează în relația cu participanții la cursurile sale. Să fie cu mintea deschisă, să nu plece de pe o poziție de „eu le știu pe toate”, să nu își propună să își impună punctul de vedere. Să se concentreze pe participanți și pe nevoile lor, nu pe ale sale, să pună mai multe întrebări, să asculte mai mult. Să personalizeze materialele și modul de livrare în așa fel încât să atingă cât mai multe preferințe de învățare. Să fie empatic, relaxat și să știe să creeze un mediul propice învățării.

Dacă e să intrăm în detaliu pe o anumită temă, Personal Branding de exemplu, aș mai adăuga nevoia să fi trecut prin ceea ce prezintă, să fie un exemplu de om care stăpânește arta branding-ului personal, să aibă povești proprii despre succes și despre lecții învățate, despre ce a făcut concret, cum și de ce. Să știi teoria nu e suficient.

 

Ce este Soul Bloom și ce înseamnă soloprenor?

Cristina Oțel caută mereu căi prin care să îi ajute pe cei pregătiți să pornească pe drumul conștientizării. Pe lângă workshop-uri, ședințe de coaching, articole pe blog sau pe site-ul Soul Bloom, evenimente la care este invitată să vorbească, a creat un grup de Facebook, Părinte conștient. S-a format o comunitate frumoasă de oameni preocupați să crească și să își îmbunătățească relația cu ei înșiși și cu cei din jurul lor.

Cristina Oțel

Cel mai nou proiect al Cristinei este podcast-ul Pauza de Bine, continuarea unei serii îndrăgite de articole de pe blogul său.

Soul Bloom e umbrela sub care îmi desfășor activitatea de trainer și coach. Pe lângă faptul că aceste două cuvinte sumarizează perfect misiunea mea ca profesionist, am avut nevoie de un proces de rebranding. Vezi tu, după ani de zile de scris aproape zilnic despre subiecte legate de viața de părinte îmi creasem o reputație puternică de blogger de parenting, lucru care nu mă deranja, dar era doar o parte mică din cine sunt și ce fac. Experiența mea profesională, expertiza mea, toate certificările mele sunt din sfera de training și coaching. Asta e ceea ce știu să fac cel mai bine și ce mă reprezintă cel mai fidel. Workshop-urile pe care le creez și le livrez au ca și numitor conștientizarea de sine și combină, printre altele, elemente din neuroștiință și psihologie pozitivă. Soul Bloom e despre cum ieșim din capul nostru, unde petrecem prea mult timp dacă mă întrebi pe mine și cum facem să auzim ce vrea sufletul, e despre a trăi conștient, aliniat cu valorile noastre, despre a da la o parte toate straturile de condiționare cu care am crescut și despre a străluci așa cum doar noi o putem face.

Prin tot ceea ce face, Cristina Oțel a devenit un reper pentru multă lume care o citește, o urmărește pe blog, la evenimente, pe pagina de facebook, lucru care ar putea să ambiționeze sau să responsabilizeze. Din acest motiv, am fost nespus de curioasă să văd ce simte ea în legătură cu acest aspect.

Sunt recunoscătoare pentru încrederea pe care oamenii mi-o acordă indiferent de pălăria pe care o port – coach, trainer, speaker, blogger, creator de podcast. Da, e o mare responsabilitate, trebuie să fii atent la ce mesaje transmiți și cum. Feedback-ul mă ambiționează să merg mai departe chiar și atunci când îmi e greu. Mă bucur că mi-am găsit vocea și plănuiesc să o folosesc cum pot eu mai bine. Cât despre influență, cred că fiecare dintre noi e influencer pentru cineva.

 

Cristina Oțel despre iubire în ceea ce facem

Pentru Cristina Oțel contează să facem ceea ce iubim. Consideră că este mai degrabă responsabilitatea fiecăruia dintre noi să descoperim lucrurile care ne energizează, care ne fac inima să cânte de bucurie și să facem pași concreți pentru a le include cât mai des în programul nostru. Nu neapărat ca job sau carieră, dar măcar ca hobby.

Trăim vremuri nemaivăzute când vine vorba de accesibilitatea informației. Găsești aproape orice pe internet. Sunt foarte multe site-uri și bloguri cu conținut valoros, dar sunt și multe surse în care nu poți avea încredere. Există multă creativitate, multă libertate de exprimare, dar și mult plagiat și bullying. Cred că e foarte important să ne alegem cu grijă paginile pe care le urmărim și să trecem informația prin filtrul propriu, să luăm lucrurile care rezonează cu noi, care ne ajută.

Lecții de viață sunt multe pe care le-a învățat, dar ne enumeră doar trei, pe care le consideră valoroase:

Oamenii văd ceea ce sunt pregătiți să vadă și nu e treaba mea să îi conving de nimic. Chiar dacă nu putem alege emoțiile pe care le simțim, putem alege ce gândim și cum acționăm. Împlinirea noastră nu e treaba copiilor noștri.

Nu mai dă sfaturi de ceva vreme deoarece ecuația „cu sfatul meu + responsabilitatea altcuiva dă cu virgulă.” Acum că știe în ce fel, preferă să pună întrebări care să îi ajute pe ceilalți să vadă lucrurile într-o lumină nouă, care să le crească nivelul de conștientizare.

Cred că viața are nevoie de oameni care să dezvețe tot ce nu îi reprezintă ca să poată deveni cine s-au născut să fie, de oameni care se vindecă pentru a nu răni mai departe, de oameni care petrec timp cu ei înșiși ca să înțeleagă ce îi mișcă, ce le place, cine sunt și de ce sunt. Dacă ai această claritate va fi mai simplu să îți dezvolți autodisciplina care, la rândul ei, te va ajuta să reușești.

Maria Mazilu
Maria Mazilu a studiat Dreptul și a lucrat 15 ani ca lichidator de societăți comerciale, la biroul său de insolvență. În urma unei călătorii în Asia, s-a redescoperit pe sine și sensul existenței sale, amintindu-și de cel mai bun prieten al său care nu a părăsit-o niciodată, scrisul!  Experiența asiatică a determinat-o să renunțe la carieră și să-și creeze blogul mazy.ro – Povești din realitate, unde a scris articole despre experiențe din viața de zi cu zi, dar mai ales din călătorii. Au urmat lansarea cărții „Frământările unui pisoi salvat”, iar acum a dat naștere unui proiect personal, Valenciana.ro – Ghid pentru siesta și fiesta, un ghid virtual dedicat orașului Valencia.

 

Citind-o foarte mult pe Maria Mazilu atât pe blogul ei personal, cât și pe Catchy sau pe pagina de facebook, am reușit să îmi dau seama despre faptul că este un om 100% autentic, sensibil, deschis, un iubitor de animale plin de empatie, o curajoasă care a sfidat de multe ori inimaginabilul în călătoriile sale. Un om cu experiențe extraordinare de viață, care merită aprofundate cu mare atenție.

Înainte de a-ți răspunde la întrebări, vreau să îți mulțumesc pentru oportunitatea oferită, de a mă aduce în centrul atenției, dar și să salut cititorii: „Bună ziua și bine v-am găsit!” Din anumite puncte de vedere sunt pe modelul clasic și nu pot să înțeleg de ce apelarea pe messenger sau whatsapp exclude salutul! În cazul de față mi se pare că se va crea o apropiere destul de intimă și personală, cititorii vor intra puțin în casa mea (în sensul de viață) și atunci mi se pare firesc să îi întâmpin cu un salut.”

Să îi spunem deci Mariei: „Bună ziua și bine te-am găsit, Maria! Ne bucurăm să te avem alături și să conversăm cumva câte în lună și în stele, la o ceașcă virtuală de vorbe și prietenie!”

 

Copilul și tânăra Maria Mazilu

Maria Mazilu s-a născut la Sinaia, „deoarece la Bușteni nu erau locuri libere la maternitate”. Până la 7 ani, a crescut la Bușteni, la bunica din partea mamei.

Maria se declară un fel de Mowgli modern, pe variantă feminină, ceea ce înseamnă că a crescut foarte aproape de natură și asta și-a pus amprenta pe felul său de a fi.

Casa bunicii mele era la marginea pădurii, lângă un râu, la poala Vârfului Caraiman. Nu am avut parte de alte animale decât un câine în lanț, cum era în anii ’70 și o pisică în casă, dar proximitatea pădurii unde ne jucam de-a războiul sau de-a nemții în poieniță, plimbările lungi de pimăvară când mergeam cu bunica la cules de fragi, cântatul păsărelelor dimineața (bunica îmi deschidea geamul să le aud), sunt lucruri care n-au rămas doar frumoase amintiri, ci au devenit parte din mine.

Cam ca aproape toate poveștile copilăriei de atunci și Maria avea să fie luată de părinți de la bunici, la vârsta de 7 ani, ca să meargă la școală. Ea, fetița crescută în natură, urma să se mute de tot în București, un loc plin de betoane unde copiii se jucau pe asfalt, printre blocuri. 

Nu mai era verdeață, de fapt nimic din lumea pe care o știam, nu se regăsea acolo! Atunci am trăit o dezrădăcinare, care m-a afectat toată viața. Pentru mine Bucureștiul a fost o cușcă în care mi s-a frânt libertatea!

A rămas foarte legată de Bușteni și Mamaie, cum îi spune bunicii, astfel că a revenit la ea în absolut toate vacanțele, inclusiv în vremea studenției și mulți ani după. Mamaie este mentorul ei spiritual, moral și sufletesc. Chiar și astăzi, este locul în care simte cele mai puternice emoții. Se simte ocrotită, fericită, fără a avea un motiv anume.

În București a urmat gimnaziul, apoi Liceul ”Gheorghe Lazăr” și Facultatea de Drept a Universității București.

 

Jurnalistică sau Drept?

Povestea interesantă începe de aici. Astfel, Maria avea înclinații literare încă din adolescență: în timpul liceului a mers la cenaclul literar ”Săgetătorul” sau la olimpiade de limba și literatura română. După treapta a II-a a optat pentru secția de Uman a liceului, iar când a venit vremea facultății, a schimbat brusc direcția și a ales Dreptul.

Dacă la prima încercare, când se luptase cu 14 concurenți pe un loc, nu fusese pregătită (se cerea și istorie, materie care nu-i era dragă deloc și pentru care se pregătise doar cu 4-5 luni înainte), la următoarea a reușit să înlăture cei 18 cu care concura pe un loc.

Această pauză a avut și o parte bună, deoarece în răstimpul dintre cele două admiteri a ajuns să colaboreze printr-o întâmplare frumoasă la canalul România Tineret. Într-o zi, Doamna Geta Adam, redactor la canalul România Tineret, s-a plâns mamei Mariei (angajată la Serviciul Fonotecă al Radiodifuziunii Române) că a rămas fără invitat într-o emisiune. Povestindu-i, doamna Adam și-a amintit de Maria și talentul său la scris.

Maria Mazilu a fost astfel invitată să intre în direct la emisiunea cu tema „Eva la 19 ani”. A trebuit să pregătească un eseu pe tema asta, emisiunea a fost un succes, iar ea a rămas acolo pentru următoarele luni.

Oamenii voiau să vorbească cu mine, să îmi spună despre ei. Pe adresa redacției mi-au venit sute de scrisori de la oameni, oameni maturi, nu adolescenți, care îmi povesteau supărările lor. Erau din diferite zone și orașe ale țării. Parcă văd și acum scrisoarea unui domn din Basarabia, care îmi povestea cum își pierduse fratele în război și mă ruga să îl ajut să îl găsească. Atașase și o poză veche, îngălbenită, cu fratele când era mic.

Deși s-a gândit că i-ar fi plăcut să aibă o astfel de meserie, nu și-a pus problema să dea la Jurnalistică.

 

Lecțiile învățate din partea negativă a vieții de antreprenor

La patru ani de la absolvire și fără niciun fel de experiență managerială, Maria Mazilu a pus bazele propriului birou de insolvență. 15 ani a trăit pe propria piele multe din situațiile neînțelese ca angajat. 

Am luat totul de la zero. A fost un zero absolut pentru că m-am lansat într-un domeniu aflat el însuși la început în România. Nu aveam practică din care să mă inspir în aplicarea legii, procedura abia atunci se punea pe picioare. Am participat la redactarea primei Legi a insolvenței (64/1995), ca și la actele constitutive ale asociației de profil. Că a fost greu, este puțin spus. Parte din dificultatea situației o poate înțelege doar cineva care a trecut prin așa ceva. Și ca să fie lucrurile și mai grele, că se pare că mie așa-mi place, am făcut singură totul, ani buni.

Fiind la început, singură, Maria se zbătea să facă rost de clienți. Îndeplinea procedura, atât scriptic, cât și al cercetării pe teren și al prezenței în instanță și se ocupa și de contabilitate. Judecătorii, singurii care te puteau numi în dosare, adică să îți dea clienți, nu prea se uitau la ea. 

Locuiam cu chirie și chiar dacă biroul meu era la mine în garsonieră, tot aveam de acoperit cheltuieli lunare. Am avut noroc că locuiam în garsoniera vărului meu care mă lăsa să îl plătesc o dată la câteva luni și că părinții mei nu țineau cont de interdicțiile impuse de mine (nu voiam să accept niciun fel de ajutor) și îmi aduceau mâncare. Altfel, nu știu ce aș fi făcut. De multe ori am vrut să renunț, nu vedeam nicio perspectivă.

După 4 ani, și-a permis primul colaborator. Era student. Atunci a fost și momentul în care Maria a înțeles responsabilitatea sa față de angajatul ei. Pe lângă motivația principală a muncii fiecăruia, banii, ea și-a dorit să fie un exemplu bun, să îl motiveze. Așa și-a amintit lucruri citite în cărți motivaționale și aplicându-le, a reușit să crească o relație sănătoasă angajat-angajator.

Maria a continuat să se zbată pentru a-și crește și mai mult reputația, pentru a obține lucrări. Cu timpul, biroul a crescut și s-a format o echipă faină, al cărei unic scop a fost binele și succesul afacerii.

Maria Mazilu

Trecuseră vreo 10 ani de când întemeiase biroul, când a simțit primele semne de nemulțumire. În pofida satisfacțiilor profesionale, nu se regăsea în ceea ce făcea. Simțea că nu mai are niciun control asupra vieții sale.

Ce a contat cel mai mult a fost faptul că îmi lipseau bucuria și emoția de a face. Prin specificul meseriei, dar și al faptului că eram antreprenor, eram prinsă într-un lanț fără sfârșit al problemelor care necesitau rezolvarea mea, al unor oameni care, de cele mai multe ori, depindeau de mine și deciziile mele. Fiecare lucrare nou intrată aducea noi și diverse probleme. Nemulțumirea mea veche de a nu avea lucrări se transformase în cea de a nu mai avea un timp al meu.

 

Despre cum o călătorie ne poate schimba întreaga viață

Și atunci, în acele clipe, a venit cumva și revelația Mariei. Într-o seară obișnuită, când își făcea exercițiile pe bicicletă în fața televizorului, dintr-o dată s-a văzut în sticla acestuia ca-ntr-o oglindă:

Eram un bou care trăgea la jug și lăsa o brazdă în urma lui, fără să știe pentru ce și fără să aibă vreo satisfacție.

A început să caute răspunsuri la întrebările, stările și nemulțumirea ei. Își dorea altceva, dar nu știa ce. Se simțea epuizată, îngrijorată că nu avea nicio pasiune sau abilitate căreia să se poată dedica. 

Și pentru că biroul începuse să funcționeze chiar și fără prezența ei, a început să călătorească. Citise prin cărți că în astfel de momente e bine să faci ce-ți place. Au fost călătorii scurte, aproape de casă, apoi tot mai departe.

În Asia de Sud-Est mi s-a întâmplat ce nici nu visam: m-am regăsit. Fără să urmez vreun retreat, fără să iau parte la vreun curs de yoga, fără să fac nimic special. Îmi trăiam experiențele descoperirii de turist. Copleșită fiind de atâta natură, liniște, sălbăticie, de-a lungul șederii mele am început să scriu impresii pe facebook. Era 2014, rețeaua nu ajunsese la popularitatea de azi, dar pentru mine era modalitatea cea mai simplă de a-i face și pe alții părtași la ce trăiam.

Postările Mariei au început să fie foarte citite. Schimbarea a venit în momentul în care Brad Florescu, românul care cu ani în urmă își lăsase jobul și plecase din țară doar cu o valiză pentru a trăi și explora Thailanda, îi urmărea postările pe facebook. După ce călătoria ei s-a încheiat, a întrebat-o dacă nu vrea să scrie un articol despre toată experiența sa?

Articolul „Două luni în Asia. Ieșirea din labirint” publicat pe Tedoo.ro a fost lung dar de mare succes. Maria îmi povestește cum, din cauza numărului mare de vizitatori, a căzut serverul de două ori în câteva ore! A fost momentul declanșator care a făcut-o să renunțe complet la meserie și și-a lansat propriul blog. Acestea erau lucrurile care îi făceau cu adevărat plăcere – scrisul și călătoriile!

Am mai avut nevoie de aproape doi ani de zile ca să renunț la birou. Aveam o răspundere, nu puteam lăsa oameni și lucrări baltă pur și simplu. Iar de ușor nu a fost ușor pentru că am întâmpinat și oarece rezistență din partea părinților. Doar că nu am vrut să aud pe nimeni! Uitasem cât de grele sunt începuturile, important era să fac ce-mi place. Am avut nevoie de un ocol mare prin viață ca să ajung la mine. Îmi place să spun: „lung a fost drumul către mine!”

 

„Frământările unui pisoi salvat”, cartea cu două chipuri și o surpriză desecretizată

„Frământările unui pisoi salvat”, prima sa carte, este doar aparent cu și despre pisici. Încă de la lansare, Maria Mazilu a prezentat-o ca pe o carte cu două chipuri: pentru copii, o istorie cu pisici, plină de tâlcuri, pentru adulți, povestea unor îndoieli și căutări personale. 

S-ar putea crede și că a folosit pisicile pentru că ele conduc internetul și sunt un produs de succes, dar este complet fals. Cartea nici măcar nu a fost premeditată, ea scriindu-se cumva aproape singură, ca urmare a unor căutări personale ale Mariei.

În capul meu, vorbesc cu animalele de mică. Primul pisoi pe care l-am avut la București a fost când aveam 19 ani și chiar vorbeam cu el. Părinții râdeau de mine, îmi spuneau că Thomas nu înțelege, că mă prostesc, dar nu m-a afectat. Asta era convingerea mea. Când am avut cei trei pisoi în preajmă, povestea s-a legat de la sine. La început sub forma unor postări pe facebook, într-un miniserial intitulat „Jurnal de bonă”. Părinții plecaseră pentru câteva zile și mi-i lăsaseră în grijă. Interesant cum ei, care cu ani în urmă râdeau de viziunea mea asupra animalelor, ajunseseră să îi trateze pe Grigore, Ilie și Bumbi ca pe niște copii. Aveau paturile lor, cu așternuturi făcute din cârpe, saltea din burete îmbrăcat, noaptea nu dormeau afară. Prietenilor de pe facebook le-au plăcut relatările mele cu cei trei, așa că m-au îndemnat să scriu o carte. În nici 3 luni, m-am apucat de ea.

Pentru cei care nu au citit „Frământările unui pisoi salvat”, am să prezint pe scurt, personajele principale. Trei pisoi au fost aruncați în albia unui pârâu și salvați de părinții Mariei. Primii au fost Grigore și Ilie care aveau doar câteva zile, erau mici cât o palmă, nu aveau nici ochi. La o distanță de doi ani și jumătate – Bumbi, care după estimările medicului veterinar avea aproape două luni.

Bumbi era extrem de speriat, plângea de răsunau împrejurimile. Cu cât tatăl Mariei încerca să se apropie mai mult de el, cu atât mai mult Bumbi se îndepărta. Se suise într-un pom de pe malul apei și deși îi era foame, nu se lăsa ademenit.

Ca să îl prindă, tatăl Mariei s-a suit și el într-un pom apropiat, din care era să cadă. Până la urmă a reușit să-l prindă și să-l aducă acasă, unde a fost acceptat de îndată de ceilalți doi. Aceasta este partea reală a cărții, ne spune Maria zâmbind.

Maria Mazilu

Maria Mazilu și celebrul Bumbi

Pentru că umanizez foarte mult animalele, văzându-l pe Bumbi cel negru, cum este și se comportă, l-am asemuit mie în vremea copilăriei și a adolescenței. Așa că am făcut din el personajul central, iar în blana lui m-am ascuns eu, cu fricile, îndoielile, nesiguranțele și căutările mele. Atât în realitate, cât și în carte, Ilie și Grigore sunt familia lui pisicească, dar ei nu sunt corespondenții părinților mei. Ilie are multe din trăsăturile bunicii mele, dar în fiecare dintre ei se regăsesc bucăți mari din mine. Spre surprinderea cititorilor, voi recunoaște că cei trei pisoi nu sunt ai mei. Ei sunt ai părinților, care i-au salvat și crescut, iar eu, am dorit să scriu această carte, deoarece a fost ceva care a venit de la sine. A devenit însă un succes în mediul online și un debut al meu în plan scriitoricesc.

 

Maria Mazilu și povestea ei de dragoste, Valencia

Momentan, Maria Mazilu trăiește în Spania, mai precis în Valencia, unde s-a mutat în iulie 2016. A făcut o pauză de un an și ceva pentru a-și lansa și promova cartea.

A revenit în Valencia în toamna anului 2018. Aici este implicată într-un nou proiect personal, un ghid virtual dedicat orașului Valencia.

Proiectul s-a născut din dorința de a aduna la un loc informații folositoare celor care vor să viziteze orașul sau care vor doar să afle informații utile și frumoase despre el.

De asemenea, Valenciana își propune să promoveze destinații, tradiții și evenimente din cadrul comunității și despre care ghidurile turistice vorbesc mai puțin.

Călătorind am învățat foarte multe lucruri despre mine. La primele scunfundări am învățat că atunci când am o frică, soluția nu e să fug de ea, ci să o țin de mână și să o înfrunt, făcând fix acel lucru. Ascensiunea pe Muntele Kinabalu, 4095 m, în care am plecat nepregătită din toate punctele de vedere, m-a învățat cum să rezist atunci când simt că nu mai pot. A fost pentru prima dată în viață când am fost aproape să cedez psihic. Atunci am inventat și expresia: chiar și atunci când nu mai poți, tot poți puțin! Să fiu perseverentă dacă îmi doresc cu adevărat ceva, chiar și când realitatea îmi este potrivnică, am învățat din întâmplarea cu delfinii în Marmaris, Turcia.

 

Cuvânt de încheiere

Cu Maria Mazilu ne vom regăsi cu siguranță în alt reportaj sau articol. Atât de multe lucruri frumoase mi-a relatat ea aici, încât nu aș avea cum să le pot scrie pe toate. Așa că, le voi scrie altă dată.

Maria Mazilu este exemplu acela clar ca lumina zilei, de voință, perseverență și viziune. Deși aproape nimic planificat, alegerile ei au așezat cumva aproape perfect un puzzle poate prea împrăștiat până atunci.

Concluzia? Maria Mazilu continuă să fie un avocat. Al ei. Al vieții, fericirii și bunăstării sale sufletești, morale, spirituale, materiale, pentru care pledează aproape perfect.

Este de asemenea un antreprenor sclipitor. Știe să stipuleze cumva, aproape involuntar, momentul cheie și face pasul în față, fără nicio temere. Un vizionar frumos, care iubește oamenii, pisicile, animalele, natura și călătoriile. Numai pentru atât și tot merită să îi călcați pragul virtual!

Cristian China Birta Kooperativa 2.0

Cristian China Birta este fondatorul agenției digitale Kooperativa 2.0, consultant, influencer, speaker, blogger, familist convins și un brand recunoscut și respectat în social media. Dacă nu știți despre cine vorbesc așa, vă spun altfel. Este vorba de Chinezu, de cel care de foarte mulți ani de zile a făcut din numele său un adevărat brand, scriind pe un blog.

 

Când eu m-am apucat să scriu pe un blog, Chinezu era deja acolo. Un nume și un reper pentru toți cei care doreau să facă din blogging un brand.

Mi-a plăcut întotdeauna la el rațiunea, modestia și omenia. Faptul că se apleca asupra fiecăruia și îi răspundea, îl direcționa. Nici nu mă gândeam eu atunci că va veni vremea să îi iau eu interviu. Dar asta este cumva din ciclul: „Niciodată să nu spui niciodată!”.

 

Venirea în capitală a fost un noroc cosmic

Cristian China Birta este un om care vede paharul vieții în întregimea lui, dar preferă oricând jumătatea lui plină. Iar pe partea plină, unul din principiile sale de funcționare este că dacă poți să faci cuiva un bine, de ce să nu îl faci!?

Dacă este să o luăm pe partea goală a paharului, ăsta-i citatul său favorit: „Teoretic, se poate. Practic, suntem la nivel teoretic”. E citat din el, spune Cristian zâmbind. Căci, după 20 de ani de consultanță, a văzut atât de multe businessuri și atât de mulți antreprenori cât să știe că, din păcate, în cele mai multe cazuri, cam asta-i situația din teren.

Eu sunt de loc din Baia Mare. În 1993 am venit la facultate în București și orașul ăsta m-a prins în mrejele sale. Nu că îmi pare rău, dă-i pace. Doar spun că fix așa s-a întâmplat. Oricum, chiar dacă mi s-ar fi întâmplat doar un singur lucru bun aici în toți anii aceștia și tot aș zice că venirea mea în Capitală a însemnat norocul cosmic al vieții mele. Pentru că aici am cunoscut-o pe doamna mea.

Multă lumea îl știe ca blogger, ca influencer (ca să folosim terminologia updatată), ca speaker sau că „ăla care mai apare la TV”. Cristian China Birta este cu adevărat toate astea. Doar că nu sunt cele mai importante moduri de a fi pentru el. Nici pe departe.

Pentru mine există familia și restul. Punct. Și nu mă refer doar la restul lumii, ci la restul orice. Doamna sufletului meu (uite, chiar când scriu aceste rânduri îmi vin iar fluturi în stomac, așa cum simt pentru ea de 23 de ani), cei trei copii (mă uit la ei tot timpul și mă mir permanent cum de am putut aduce asemenea minunății în lumea asta…), ei sunt pentru mine 98% din ce sunt și pentru ce exist. Toate celelalte intră în restul de 2%. Este drept că vorbim de un 2% consistent. Adică bag masiv cărbuni în „restul” ăsta. Doar că, fără sala mașinilor, care înseamnă familia mea, nu aș avea cărbunii pe care să îi bag în ce fac în plan profesional și public, nici gând așa ceva!

 

Cristian China Birta: „Chestia asta digitală este revoluția care va schimba totul”

Prin 2006, Cristian căuta pe internet despre tehnici de scriere a unui discurs politic, având câțiva clienți în zona asta. A găsit informații excelente pe un site pe care scria „blogul lui …”. I-au plăcut foarte mult cum scria, combinația de limbaj colocvial și de substanță.

Mi-am zis, ce-o fi ăsta blog. Și am început să cercetez. Și, pe măsură ce aflam lucruri, mi-am dat seama că ăsta-i viitorul. Că social media (nici nu știu dacă i se zicea atunci așa), chestia asta digitală este revoluția care va schimba totalmente nu doar modul în care comunicăm, ci cel în care vom trăi.

Astfel că, după o perioadă de gândire de vreo 6 luni, a luat decizia ca la poker: all in în blogging. 99% dintre prieteni și cunoscuți i-au spus că face o mare prostie, că asta este modă și va trece, că de ce să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard, dar el știa deja răspunsul.

Mă uitam la ei și nu îmi venea să cred că nu își dau seama ce urma să vină peste noi, eram siderat de cât de puțin îi vedeam că înțeleg. Pe scurt, a fost un pariu câștigat. Căci, iată, 15 ani mai târziu, eu trăiesc din asta și trăiesc bine. Nu neapărat financiar (deși nu mă plâng de nicio culoare), ci pe partea de calitate a vieții, care este uau!

Cu alte cuvinte, când găsești ușa nu ai cum să înțelegi ce este dincolo de ea, decât dacă vei găsi în tine destul curaj să o deschizi. Odată intrat, ca să ajungi departe, trebuie să perseverezi, să te informezi și să prinzi cumva din zbor totul. Apoi, restul ține de intuiție, de alinierea stelelor, ca să spun așa și de încrederea pe care o ai în tine însuți. Chinezu a înțeles toate acestea, iar bloggingul i-a venit cumva ca o mănușă pe spiritul său de învingător. Și luptător!

Între timp, pe lângă blog, a deschis agenția digitală Kooperativa 2.0 care crește frumos și constant. A făcut asta pentru că a venit natural pe fondul cererilor pe care le avea de genul: „auzi, aș vrea să fac asta, mă poți ajuta?”.

Când te întreabă așa ceva trei oameni, te descurci, dar când te întreabă 20 pe zi așa ceva, ai nevoie de echipă. Am construit în timp și cu foarte mare greutate (sunt foarte pretențios cu cei alături de care urmează să lucrez cot la cot), dar acum pot să spun că cea mai mare realizare a mea pe parte profesională este echipa de la Kooperativa 2.0. Niște senzaționali, pur și simplu niște senzaționali. Dar să nu le zici că am spus asta. Că s-ar putea să mă coste niște beri…

Sigur, că nu le voi zice. Eu doar te voi cita, Chinezule și să sper că echipa îmi va da și mie o bere, la una din întâlnirile viitoare unde îmi voi seta niște întrebări pentru fiecare dintre ei. Sunt sigură că răspunsurile vor fi pe măsură, ba chiar vor întrece așteptările unora. Nu de alta, dar pe Cristian Florea, unul din băieții din echipă, îl știu de când era un licean și mânca social media și discursuri pe pâine.

 

Ce este, până la urmă, un blog?

Pentru Cristian China Birta contează enorm să iubească ce face și să facă ce iubește. Ar minți să spună că a fost așa de când a apărut Kooperativa 2.0. Nici pe departe.

Dar, în urmă cu vreo 6 ani, Cristian și-a spus „gata, stop, ce fac aici?!”. Și a decis că obiectivul său principal în carieră este să se simtă bine, să facă în așa fel încât să nu mai îi tragă în jos calitatea vieții per ansamblu. Și așa a făcut, iar din acea clipă, absolut totul în viața sa a funcționat perfect.

Cristian China Birta Kooperativa 2.0

Cristian China Birta, Kooperativa 2.0: „Schimbarea mindsetului este sfântă, în ceea ce privește modul în care te relaționezi la viața profesională. Restul sunt, cum ziceam, tehnicalități.”

Multă lume își pune și acum întrebarea despre ce este un blog sau ce ar trebui un blog să fie. Unii văd în blog o formă de presă, alții o formă de promovare, alții îl transformă într-un jurnal, iar alții pur și simplu nici acum nu îi înțeleg de fapt implicațiile și importanța.

Blogul este o formă de presă, da, poți spune asta. Dar numai dacă ține să clasificăm lucruri. Căci, dacă ne uităm la distincția asta din punctul de vedere al cititorului, pe el, pe cititor, chiar îl doare la banană dacă îi zici blog, site, ziar, agregator sau cum îi zici. El vrea informația pe care o primește de acolo „de pe net”. Restul le putem discuta, diseca, analiza, dar adevărul basic acesta este: omul citește de pe net lucruri. De aici începe discuția.

 

Promovarea brandurilor și cum ajungi să fii un nume respectat de ei

Am o vorbă: nu faci bani din blog, ci din businessul pe care îl construiești în jurul blogului. Este foarte important să înțeleagă asta oricine se gândește să facă astfel bani. Hai să o zic altfel. Mai aplicat. Companiile îți dau bani ție ca blogger pentru că tu le poți aduce un beneficiu care să însemne mai mult decât ți-au dat ei ție. Iar banii se dau în urma unui contract, în baza căruia faci o factură. Practic, din punct de vedere al modului de funcționare, este un business ca oricare altul.

Cum ajungi să fii respectat de branduri? Chinezu spune că, deși pare pentru mulți, nu este rocket science. Iar pentru asta, ar fi 3 reguli:

  • Intră în mindsetul de business de mai sus (nu faci bani din blog, ci din businessul din jurul blogului).
  • Fii profesionist, fără fițe sau aere. Gândește-te că brandul care îți dă bani vrea să își scoată „pârleala”, deci prestează în așa fel încât să ajuți brandul, nu doar să te dai tu mare.
  • Oferă tot timpul un pic mai mult decât prevede contractul.

 

Să fii influencer este o responsabilitate enormă

Mda… Știu că multă lume, în special din zona tinerilor, se uită la mine ca la ceva far călăuzitor sau ceva de genul. Încerc din răsputeri să dărâm imaginea asta. Ok, da, am făcut ceva în viață, asta este clar, dar, Doamne, cât de multe defecte pot să am și cât de multe greșeli am făcut și încă o să mai fac… Culmea este că, deși încerc în draci să zic tinerilor că nu-s așa, tocmai această sinceritate de-a dreptul brutală din partea mea îi face să creadă și mai mult în ce zic și să mă respecte și mai tare.

De unde și o responsabilitate imensă pe care o simte Cristian. Cel mai greu lucru din tot ce face, pentru că tot ce spune sau scrie este luat de bun. Vorbim însă de o presiune constructivă, care îl motivează teribil și îl duce în direcția potrivită.

Și cunoscându-i cumva evoluția mai îndeaproape, aș spune că responsabilizarea a fost un bun semn de cale, iar direcția a venit mai mult de la sine. Știind de la început de ce ești capabil și cât de sus te poate ridica valul, înveți din start să faci surf ca un expert.

 

Cristian China Birta despre subiectul ”fake news”

Pentru Cristian, ideea dezbaterii acestei teme este o chestiune complicată. Și juridic. Și moral. Din toate punctele de vedere. Dar cel mai important lucru pe care ar trebui să îl înțeleagă lumea este că nu ar exista astfel de fake news dacă nu ar fi mulți care „să le citească, să le consume, să pună botul, pe românește.”

Recomand tuturor să își facă o listă de surse sigure de pe internet. Și să își obțină informația de acolo. Pentru că, dacă este cu adevărat important ceva în lumea asta, la un moment dat ajunge și în sursele alea sigure. Dacă nu ajunge înseamnă că nu a fost atât de important. Altfel, dacă te apuci să dai click pe toate tâmpeniile doar pentru că ți se par interesante, se cheamă că ți-o cam ceri, este?

Este, Cristian! În ce mă privește, este o problemă care are rădăcini mult mai adânci decât doar propagarea lor. Problema ține de educația și educarea cititorilor, fapt din ce în ce mai puțin practicat de media care face trafic pe naivitatea și lipsa de informare a celor care îi citesc.

Ratingul a devenit mai important decât calitatea informației. Astfel că, presa de calitate are un număr restrâns de cititori, iar cea de senzație continuă să fabrice știri, adunând tot mai mulți adepți.

 

Cristian China Birta: „Să nu fi altfel decât ești!”

Chinezu spune că nu prea le are el cu vorbele aspiraționale. Dacă ar fi totuși să sintetizeze ce nu ar mai face (adică a făcut greșit, dar atunci nu și-a dat seama) crede că:

Pentru o pace cu tine însuți, ar fi să nu fi altfel decât ești. Căci pe ceilalți îi poți minți. Nu tot timpul (asta ar însemna un efort imens din partea ta, care te-ar distruge în timp), dar poți face asta. Dar pe tine nu te poți minți. Și, la un moment dat, sătul de minciunile tale despre ceea ce pretinzi că ești, acel tu din sufletul tău s-ar putea să se despartă de tine. Și vei deveni foarte singur în interiorul tău.

Ce am mai aflat despre Cristian? Că se bucură de orice interacțiune cu cei pe care îi apreciază. Că a avut o singură tentativă să plece din țară, prin 1997, dar și-a dat seama că este român și vrea să rămână, pentru a se simți el bine cu propria persoană.

Că nu îi place deloc să dea sfaturi deoarece fiecare om este unic și irepetabil, iar ceea ce i se potrivește lui, nu i se potrivește altuia. Și invers.

Tot ce fac atunci când mi se cer cuvinte de astea mai înțelepte este să spun ce mi s-a întâmplat mie și ce concluzie am tras din ce am pățit. Atât. În plus, oricine a primit niște zmetii din partea sorții știe că sfaturile sunt pentru unii ca halba aia de bere rece într-o zi caldă de vară. Adică ceva necesar, dar nu suficient. Nici pe departe suficient.

 

Cuvânt de încheiere

Nu știu pentru voi cum a părut acest interviu și nici câte răspunsuri ați găsit aici. Pentru mine, s-a făcut cumva lumină și am înțeles de ce nu oricine care scrie are și puterea și capacitatea de a deveni un lider în social media. Ca să devii lider și să fii recunoscut ca o voce puternică a cuvântului scris, trebuie să ai întotdeauna ceva nou de scos din mânecă.

Trebuie să știi să folosești canalele nu doar ca pe instrumente, dar ca un fel de angajați. Să le îmblânzești, să le dresezi și să știi întotdeauna să îți alegi oamenii cu care pornești la noi drumuri. Că încurcate sunt căile biților, să spunem așa!

Nu pot să uit cum a spus el: „Mă uitam la ei și nu îmi venea să cred că nu își dau seama ce urma să vină peste noi, eram siderat de cât de puțin îi vedeam că înțeleg.”. Asta de fapt a făcut și face diferența între cei care au viziunea și cei cărora le lipsește!

Un om cu viziune poate să găsească insule noi, doar călătorind pe o plută. Celălalt, dimpotrivă, poate avea un vapor și nu va găsi niciodată calea.

Cristian China Birta este un fel de Magellan al internetului, deoarece știe să navigheze pe orice ape, dar și un Nostradamus, deoarece este un vizionar care știe construi, din viziunile sale, ceva de durată.

Ionela Lungu
Membră a Asociaţiei Naţionale a Creatorilor Populari din România, dar și a Asociaţiei Meşterilor Populari din Ţinutul Neamţ, profesor coordonator în cadrul Școlii Populare de Arte „Carmen Saeculare” Piatra Neamț, inginer de meserie, Ionela Lungu a avut cumva o revelație și a ales să fie un meșter popular care dă viață poveștilor lui Nică a Smarandei din Humulești.

 

Apropierea de casa lui Ion Creangă a adus-o pe Ionela Lungu mult mai aproape de ceea ce este astăzi

Ionela Lungu nu este doar un meșter popular extraordinar de talentat și plin de dăruire, dar este un om vesel și șugubăț, cum s-ar spune în zonă. Un suflet despre care chiar aș putea spune și eu citându-l pe bădia: „Nu știu alții cum sunt…”, dar eu când văd ceva creat, fotografiat, scris de Ionela, mă întreb cum poate să fie un om atât de complex și totuși, atât de firesc, de simplu, de frumos?!

Ionela Lungu

Foto credit: Radu Păltineanu

Pe lângă arta populară, Ionela Lungu este blogger la Povești de pe Ozana, fotograf, soție și femeie împlinită. Un om fascinant, un om frumos de la suflet la trup, în poveștile și vorbele căreia oamenii sunt parcă din altă lume.

Ionela Lungu consideră că aceia care nu-și găsesc cuvintele propriei gândiri sunt cei care cred și se regăsesc în citate celebre. Ea nu crede. Citatul este un crâmpei dintr-un întreg, iar Ionela nu funcționează după segmente. În schimb, poate spune, mai degrabă, că are niște repere după care se ghidează:

E simplu, eu sunt Ionela Lungu. M-am născut și crescut la Tulcea, am făcut facultatea la Iași, m-am măritat la Humulești. Sunt sigură că ceea ce sunt azi este o sumă a ceea ce am învățat în copilărie, ce oameni am întâlnit pe parcurs, de ce nevoi m-am lovit în timp, pe ce cărări m-a dus viața. Am crescut printre „mormane” de materiale didactice confecționate de mama și de sora mea mai mare, amândouă fiind educatoare. Vedeam zilnic și participam la ceea ce bibileau amândouă, fie păpuși din cârpe, fie planșe desenate sau rochițe de păpuși. Am crescut în acest mediu, acela de a lucra cu mâinile mele și mai ales de a fi creativ. Apoi, când am crescut mare, am terminat facultatea și ne-am stabilit la Humulești, mi-a fost ușor să mă joc cu lutul, chiar dacă era ceva absolut nou pentru mine. Dar apropierea de casa marelui povestitor și recitirea poveștilor lui m-au apropiat foarte mult de meșterul popular Ionela Lungu, cel care sunt azi.

 

De la inginerie, la lumea figurinelor din humă modelate în căușul palmelor, a fuioarelor de cânepă şi piei tăbăcite

Cu siguranță, nimic nu este întâmplător sau neîntâmplător în viață. Toate au cumva o rânduire care așteaptă un moment oportun să se nască.

Așa a fost și cu vocația Ionelei, care a simțit că ingineria nu este ceea ce o face fericită. Faptul că soțul ei este din Humulești a apropiat-o pe Ionela de lumea lui Creangă, care mai apoi avea să devină și lumea ei.

   

Ionela Lungu provine dintr-o lume a orașului, însă după facultate, spune ea, a deschis dintr-o dată ochii într-o lume a satului. I-a plăcut mult și la catedră și a predat 13 ani la un liceu tehnologic, dar întotdeauna după ore se refugia măcar o oră, două, în atelier. Nu a perceput niciodată ca pe o muncă, ceea ce făcea și face. A decurs totul firesc, plăcându-i încă de la început îmbinarea școală (predat) – atelier.

Că am ajuns un meșter popular îndrăgit, nu știu. Mă bucur că mă considerați prețios și mai ales inedit și aș vrea ca prin prezentarea figurinelor pe care le realizez, să aduc mai aproape tradițiile de povești. De fapt poate tocmai aici e farmecul meșteșugului meu, apropierea noastră, a fiecăruia dintre noi de lumea lui Ion Creangă, de ceea ce înseamnă Pâcală sau fata moșneagului. Nu cred că a existat om care să treacă prin fața standului cu figurinele din lut, la diferite evenimente la care am participat, să nu se oprească o clipă, să nu zâmbească, să nu descifreze asemănarea între ceea ce am modelat eu și poveste. Este de neprețuit expresia celor care vin și privesc personajele. Inspirația vine și dintr-un simț al umorului, probabil. Dar și din lumea satului în care trăiesc acum, în Humulești.

Ionela îmi mai spune cum iese ea cu bicicleta pe ulițe și cum simte o libertate pe care poate omul de la oraș nu o are. Asta o ajută cel mai mult să rămână senină, să zâmbească după fiecare tură cu bicicleta.

Când iau lutul în palme, acel boț de humă – cum spunea și Creangă, simt cum prinde viață. Dar nu imediat. Expresia o capătă când ii dau culoare, după ce s-a uscat. Pentru că acesta e parcursul: modelat, uscat, șlefuit fața cu hârtie abrazivă, colorat obraji, ochi, buze, la urmă lipit păr din blănițe și pus căciulițe din piei de miel, tăbăcite, iar dacă sunt personaje feminine lipesc codițe împletite de fire de in și băsmăluțe. În câțiva pași parcurși în câteva zile, personajul din poveste prinde viață.

 

Expoziții de fotografie, „Povești de pe Ozana” și predatul

Fără să iubim ceea ce facem am fi niște fantome, zău. Neiubirea transformă normalul într-un om rău, egoist. Poate chiar iubind ceea ce faci ți se deschid drumuri și căi prin care poți să te exprimi, poți respira, exista. Mie îmi place să mă redescopăr, sunt neobosită în a explora, îmi pun idealuri astfel încât să le pot atinge. Din aproape în aproape am tot evoluat sau în fine, nu știu, ceea ce am devenit. Făcând personaje din Lumea lui Ion Creangă, apoi am încercat să fac figurine care seamănă cu persoane din realitate, apoi am încercat în fotografie să realizez portrete de oameni din Lumea satului.

În fiecare zi, Ionela Lungu lucrează cu elevi din școli, ajutându-i să vadă arta populară ca pe ceva ce ține de noi, de rădăcinile și zestrea noastră de români. Nu este greu să facă asta, deoarece copiii par să înțeleagă, să pătrundă și să iubească mult mai profund decât adulții, această lume fascinantă a meșteșugurilor.

Ionela Lungu

Copiii iubesc lumea aceea de dincolo de ușile pe care le deschidem noi, cei mari. Consider că e menirea noastră să-i sensibilizăm de tot ce e legat de tradițiile noastre autentice, nu cele false, spoite. Nu idealizez trecutul, ci îmi aleg ceea ce e cald și autentic din trecut, privind spre viitor. Sunt purtătoare DOAR de ii vechi, pentru că au pânza aceea țesută în stative, nu în fabrică. Și la fiecare oră am un accesoriu tradițional, tocmai pentru a le atrage atenția elevilor. O dragoste către frumos poate fi transmisă doar fiind tu credibil, la rândul tău. Și asta încerc eu să fac.

Ionela Lungu vorbește cu mare drag despre proiectul „Povești de pe Ozana”, despre care spune că este una dintre „casele sale”, alături de cea a modelajului în lut și cea a fotografiei. Adică aici, povestește în cuvinte ceea ce trăiește și simte, iar imaginile care se găsesc pe blog, completează, vizual, subiectul din temă.

Nu scrie des, nici mult, deoarece nu îi place să bată câmpii și să plictisească oamenii. Dar încearcă să scrie despre ceea ce contează, despre realitate și lumea frumoasă pe care mulți o uităm în alergătura noastră zilnică.

Trăim într-o lume grăbită, care nu mai are timp și eu încerc prin fiecare articol de pe blog o oprire, un răgaz. Nu depășesc 700 de cuvinte, mă concentrez pe subiect și nu scriu pe bucăți. În general e un of pe care îl zic deodată, dar pe care îl gândesc (îl coc!) câteva zile înainte.

 

Ionela Lungu: „Cred că e important sa-ți găsești un rost indiferent unde ești.”

Întotdeauna este vorba despre alegeri. Ce alegi să faci în viață. Eu, împreună cu soțul meu am ales să rămânem în țară. Nu știu dacă e bine sau rău, dar e ceea ce am ales. Cred că e important sa-ți găsești un rost indiferent unde ești. Cred că mulți care au plecat din țară și-au găsit un rost acolo, unde lucrează, lucru pe care nu și l-au găsit aici, acasă. Nu avem de unde ști de ce și cum a dus pe fiecare viața. Iar România realizăm că o iubim doar când ieșim din granițele ei. Ați observat că ne lovește dorul de ea când suntem departe?

Ionela Lungu ne spune că ea este ea în fiecare zi: „de ce credeți că aș fi altcineva?”. Un om absolut normal, care își ia energia de la ce este frumos în jurul său. Are împreună cu soțul său prieteni puțini dar foarte buni, iar de la copiii cu care lucrează învață foarte mult.

Și-apoi e vorba de echilibru. Sunt atentă să-mi păstrez obiectivitatea, mă ajută mult și Costi, soțul meu, și el la rândul lui meșter popular, ceea ce e foarte important într-o echipă. Râdem mult împreună, de la el mi-am dezvoltat mult simțul umorului, am crescut amândoi în același spirit. Îmbin tot ceea ce fac cu relaxarea: fie că modelez lut, fie că sunt la târguri și prezint ce lucrez în atelier, fie că merg cu bicicleta sau fac poze la oameni, prin sat. Iar când dau cu aspiratorul ascult muzică, pentru că de mâncare gătește Costin.

Ionela Lungu

Expoziția fotografică: Oamenii Humuleștiului

Ca lecție învățată pe parcursul vieții ar fi ca fiecare să facem ce ne pricepem, să te canalizezi pe ceva și să încerci să te dezvolți, să evoluezi, să devii tot mai bun. Dacă ne închipuim că știm să facem de toate, de fapt nu știm nimic, spune Ionela.

Să tot faci cercuri concentrice cu raze din ce în ce mai mari, în jurul a ceea ce-ți place și știi să faci. A! Și să citești la timp ce trebuie citit, să asculți o muzică bună, să nu te iei prea în serios și sa nu-ți pierzi umorul. Și să nu faci pe nimeni prost. Cam multe lecții, nu-i așa, dar țin de bun simț. Nu dau sfaturi dacă nu mi se cer. Mai avea Costi o vorbă: „eu îți dau un sfat, fă cum crezi!”.

Și, șugubeață cum o știm, Ionela încheie: „Pune semnul meu de carte în cartea ta, sunt onorată. Domnița Ramona, îs gata!”

 

Cuvânt de încheiere

Apoi, vorba lui Nică a Smarandei, cu Ionela ți-e mai mare dragul să stai la taclale, să o asculți, să mergi cu ea de-a lungul satului cu bicicleta și să te bucuri de oamenii simpli și frumoși ai locului. Să te ogoiești olecuță pe malul Ozanei „cea frumos curgătoare” și să realizezi că viața înseamnă mai mult decât planuri. Ea este despre viață, mai mult decât despre orice altceva!

Ionela Lungu

Ozana, foto by Ionela Lungu

Ionela Lungu este un om care, în cuvinte puține, are capacitatea de a cuprinde înțelesuri mari. De câte ori îi trec pragul, mai mult virtual, că doar așa îmi permit momentan, nu pot decât să mă bucur de ceea ce văd. Să fac ochi mari precum copiii mirați, să pășesc într-o lume care deși a noastră a românilor, parcă te poartă undeva în poveștile cu Dănilă Prepeleac, Păcală, Smaranda Popii. Și este bine! Că ne mai scuturăm oleacă de glotul zilei și ne bucurăm de frumosul meșteșugurilor și a oamenilor!

Ionela m-a cucerit cumva de când am descoperit-o prima dată. De vreo câțiva ani, ce este drept. De atunci, mereu mă delectez cu arta și scrisul ei. Cu tografiile din locuri parcă rupte din Rai!

Apoi, de la primul salut firesc, deschis, prietenesc, de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Și poate, așa o fi, deoarece prea ne leagă multe pe mine și pe Ionela a lui Costin din Humulești, cum îmi place mie să îi spun femeii care a reușit să dea viață „unui boț de humă”!

Locație atelier: drumul de la poalele Cetății Neamț
Telefon : 0233 790.093, 0742.999.506, 0726.985.695
E-mail: palmaart@yahoo.com

Natalia Dabija

De când a născut primul copil, cu 5 ani în urmă, Natalia Dabija a pornit încet, dar sigur pe un drum nou, al dezvoltării personale. Astfel a putut să își descopere o nouă pasiune, scrisul, dar și să ducă o viață simplă, domoală, dar plină de însemnătate.

 

Acum, Natalia Dabija își învață urmăritorii să economisească, cu cap, să introducă esențialismul în viața lor și să găsească liniștea într-o lume modernă, aflată mereu pe fugă. Este în căutarea sensului, dornică să descopere ce se află dincolo de viața de toate zilele.

Am descoperit că pot să economisesc și că-mi place traiul simplu și scriu despre asta ca să inspir lumea.

 

Începuturile Nataliei Dabija

Născută în Moldova, are formare profesională de contabil, însă a profesat doar un an după absolvirea facultății. Apoi a demisionat și și-a urmat soțul în România unde a lucrat în vânzări timp de 10 ani la o firmă de telecomunicații.

În 2018 și-a dat demisia pentru a o lua de la capăt. Începea povestea cu scrisul și implicit blogul. Dezvoltarea sa personală este un domeniu care o pasionează și nu se va sătura niciodată de citit în această direcție.

A început să citească despre psihologie și înțelegerea creierului uman atunci când a rămas însărcinată cu primul copil. De asemenea, la momentul respectiv a fost preocupată să afle cât mai multe despre parenting și educarea celui mic.

Cea mai interesantă carte a fost „Creierul copilului tău” scrisă de Dr. Daniel Siegel și Tina Payne Bryson.

Atunci am înțeles prima oară că aș face bine să mă înțeleg eu pe mine și apoi voi fi un suport de nădejde și pentru copil.

Dezvoltarea personală venită ca proces natural

Întrebările care i-au scris traseul dezvoltării au fost: cine sunt, ce vreau, unde vreau să ajung, ce mă face să nu ajung acolo unde vreau, ce mă face să fug de responsabilitate, ce mă face să mă sabotez.

În cursul acestui an a descoperit și analiza tranzacțională – o metodă de lucru în psihoterapie, lucru care a ajutat-o să ducă lucrurile la alt nivel. Fiecare ședință de terapie și autocunoaștere, fiecare moment în care își oferă timp pentru înțelegere o ajută să se dezvolte.

Nu e întotdeauna ușor, fiecare pas presupune și multă frică, deznădejde, durere, dar e singurul lucru care contează acum pentru mine – să fiu eu, cu cât mai puține măști.

Drumul dezvoltării personale i-a adus și răspunsuri, nu doar întrebări de autocunoaștere. Astfel a înțeles lucruri pe care nu le înțelegea despre ea: de ce este impulsivă la cumpărături, de ce simte nevoie de a se răsplăti cu haine, de ce dacă este supărată își dorește să meargă la mall…

Cunoașterea de sine aduce o mai bună înțelegere a tuturor obiceiurilor de zi cu zi, inclusiv de ce cheltuia pe lucruri care nu o făceau fericită.

Atunci am început să economisesc cu intenție, am continuat să mă cunosc și toate lucrurile bune au venit spre mine.

Lansarea blogului în 2016

2016 a fost anul când și-a lansat blogul Nataliadabija.ro, la început ca blog generalist, cu un focus pe viața de familie. În 2017 i-a venit ideea de a nu se mai întoarce la serviciu după concediul de maternitate cu al doilea copil.

După ce s-a documentat despre cum să-și transforme pasiunea în afacere, și-a ales o temă principală pentru blog – economisirea. A realizat că propria experiență în domeniu poate fi de folos și altor oameni.

În plus, există o mare lipsă de informații pe tema educației financiare în țara noastră. Sau, acolo unde exista, Natalia Dabija a constatat o orientare mult prea complexă, în sfera consultanței financiare.

De aici a înțeles că oamenii au nevoie de informație practică, ca de la egal la egal. Informație care să poată fi aplicată imediat acasă. Acesta a devenit scopul Nataliei.

Nu scriu din postura de om care le știe pe toate, ci din postura unui om care a reușit să iasă la suprafață și care povestește despre cum a ieșit și ce face mai departe. Dacă eu am putut să fac schimbarea, atunci poate oricine.

Articolele sale sunt simple, conținând cuvinte obișnuite, în detrimentul termenilor complicați, tocmai pentru a fi înțelese de oricine. Tratând teme diverse într-un mod jucăuș și plăcut, oricine poate găsi un articol interesant și o idee valoroasă de pus în practică imediat.

Educația financiară în țara noastră

Deși resursele de articole pe teme financiare din țara noastră sunt limitate, mulți români economisesc într-o formă sau alta. Majoritatea însă nu au o structură fixă care să le permită să facă asta în mod constant. Dacă totuși reușesc să economisească, oamenii nu prea găsesc informații despre ce pot să facă folosind acei bani.

Un alt domeniu în care lipsesc informațiile este modul de creștere a veniturilor. Oamenii în general cunosc doar două tabere: angajat sau antreprenor. Puțini sunt cei care sunt angajați și au surse de venituri suplimentare, cum ar fi o afacere mică.

Cred că la nivel de întreaga Românie, lipsa educației financiare e mai acută decât o văd eu.

 

Drumul interior spre autocunoaștere

Autocunoașterea a ajutat-o pe Natalia Dabija să își simplifice viața, să își încetinească puțin propriul ritm. Astfel află în fiecare zi care sunt lucrurile importante pentru ea, care îi sunt pasiunile, ce înseamnă o viață cu sens. Apoi încearcă să se concentreze doar pe acele lucruri.

A trebuit să renunțe la unele gândiri limitative, cum ar fi să accepte că nu poate să le facă pe toate în același timp. De asemenea, a realizat că multitaskingul nu mai este o valoare deoarece scade plăcerea de a face acele lucruri.

Dacă nu mai avem satisfacție de la munca noastră, e ca și cum nu avem nimic.

Culoarea unei vieți trăite domol și simplu

Cu toții am auzit de întoarcerea la lucrurile care contează, la o viață simplă, doar la lucrurile esențiale, valoroase și indispensabile.

Pentru a avea o viață domoală, am renunțat să (mai) fac tuturor oamenilor pe plac. Am renunțat să trăiesc după valorile altora și m-am întrebat care sunt valorile mele. Am renunțat să vreau să fiu bună la toate.

Este important ca oamenii să înțeleagă că nu le pot face pe toate, nu totul le aduce bucurie și că fericirea vine din lucruri mici și liniște mai presus de orice.

Astfel, Natalia Dabija a redus din sarcini și continuă să o facă. Deși înainte își dorea să facă multe, acum a înțeles că este mai important să învețe să FIE, nu doar să FACĂ.

 

Economisim Împreună

Prin intermediul interviurilor Economisim Împreună, Natalia a înțeles că fiecare vede economisirea în felul său. Unii oamenii economisesc prin faptul că nu risipesc banii și merg la piață. Alții cheltuiesc mai puțin pentru a nu avea o viață încărcată. Mai sunt și cei cu un sistem clar definit de mulți ani în care se plătesc întâi pe ei înșiși, adică pun deoparte.

Cele mai bune sfaturi de educație financiară pe care le-a aflat din aceste interviuri Natalia Dabija:

  • Sunt prea sărac să îmi cumpăr lucruri ieftine;
  • Sunt cea mai importantă factură din bugetul meu, iau salariul și mă plătesc (adică pun în contul de economii);
  • Nu plătim cu bani, ci cu timp din viața noastră și de fiecare dată când cumpărăm ceva inutil, furăm de la noi;
  • Să nu-mi cumpăr lucrurile de care nu am nevoie, cu banii pe care nu îi am, pentru a impresiona oamenii care nu-mi plac.

Nu doar că nu avem o educație financiară solidă, dar nu vorbim despre bani decât în familie.

Unii ne temem să nu îi facem pe cei de lângă noi să se simtă inconfortabil, alții ne temem de invidie sau alte motive.

Acționând în acest mod, nu vom afla niciodată ce metode bune au folosit alții, ce a mers și ce nu.

Natalia Dabija: „A trăi conștient e despre a alege în fiecare clipă cum te simți și ce faci”

Esențialismul este un curent care inspiră un stil de viață în care lucrurile importante trebuie savurate, apreciate. Este important ca fiecare om să afle care lucruri sunt importante pentru sine și apoi să se bucure de ele.

A trăi în mod conștient înseamnă asumarea tuturor lucrurilor pe care o persoană le face. Deși Natalia Dabija nu pretinde că duce o viață conștientă, alege să fie conștientă de alegerile sale mai des.

Dacă Natalia Dabija ar urma un motto în viața sa, acesta ar fi: Suntem responsabili pentru fiecare alegere pe care o facem clipă de clipă. Nu există scurtături. Deși nu este ușor să trăiască după acest motto, este de fapt eliberator.

Cărți de dezvoltare personală recomandate oricărui începător:

  • Comunicarea Nonviolentă de Marshall B. Rosenberg. „Cartea asta m-a ajutat să înțeleg cât e de important ca într-o discuție să vorbești despre ce știi tu despre tine și despre cum te simți tu. Nu presupune lucruri despre alții, nu interpreta.”
  • Curajul de a fi vulnerabil de Brene Brown. „O carte despre cât este de grea povara perfecționismului și cum se răsfrânge peste toate planurile vieții noastre. E cartea care m-a făcut să las controlul din mână și să îmi fac curaj să mă arăt așa cum sunt. Imperfectă, dar complexă, profundă și suficient de bună.”
  • Voi fi vreodată suficient de bună? de Karyl McBride. „O carte pentru femeile ale căror mame sunt narcisiste. Despre cum să accepți relația cu mama, fără să o schimbi pe ea, ci înțelegându-ți experiențele de viață.”
  • Eu sunt OK. Tu ești OK de Thomas A. Harris. „Despre cum prejudecățile pe care le preluăm de la părinți ne pot însoți toată viața. Despre cum se schimbă lucrurile când punem la îndoială acele prejudecăți.”

 

Privire spre viitor

Planurile sale de viitor includ direcții noi pentru blog, cum ar fi ebookuri și cursuri despre economisire și simplificarea vieții. Plănuiește să urmeze o școală de coaching, deoarece comportamentele legate de bani au legătură cu emoțiile, cu cine suntem.

Pe partea personală, Natalia Dabija ar vrea să meargă la cursuri de dans. Este o veche pasiune căreia nu i-a dat niciodată curs liber.

În general și cel mai important, intenționează să ducă o viață domoală, întreținându-se și lucrând la ce îi place. Și-ar mai dori să fie întreagă în familie, să aibă timp de prieteni și de hobby-urile sale: călătorii, dans, teatru.

Natalia Dabija este o bloggeritză care a pus economisirea, simplitatea și esențialismul pe primul loc în viața sa. Acum vrea să îi ajute pe ceilalți români să facă același lucru.

Cosmin Cernica

Cosmin Cernica are 25 de ani, propria firmă de PR la Londra și 80.000 de followers pe Instagram. Care este secretul?

 

Aproape că nu mai pot scoate un cuvânt despre vreun secret, ceva, deoarece Cosmin mă informează scurt și la obiect „Tocmai ce am depășit 80.000 și asta mă bucură!”, chiar dacă nu îi place neapărat să pună accentul pe cifre.

Și-a început contul de Instagram pur și simplu ca pe un hobby: îi plăcea să posteze imagini din viata de zi cu zi și din vacanțele lui. Un fel de jurnal foto, care acum s-a transformat într-un business în care conținutul de calitate primează, iar colaborările cu diferite branduri sunt atent selecționate.

Cosmin Cernica s-a născut în România desigur, iar acum se află în UK. Îl întreb cum explică succesul unui tânăr român pe meleaguri britanice și, în fond și la urma urmei, ce caută aici, în UK?

 

Cosmin Cernica, pe ruta Birmingham – Dubai – Londra

A plecat imediat după terminarea liceului pentru a studia PR, Marketing și Publicitate la Universitatea din Birmingham. Când a ajuns la Birmingham a realizat că engleza pe care o învățase el la British Council și la școală nu l-a ajutat.

Limba era foarte diferită de ce știa el. În primele luni a avut reale dificultăți în a se înțelege cu oamenii. Studiile au fost acoperite de statul britanic, Iulia, verișoara lui, l-a ajutat cu câteva luni de chirie, iar apoi l-au susținut mama și bunica.

După vreo jumătate de an era bine. Și-a făcut prieteni și a obținut în facultate un internship la National Express (o companie privată de transport). La început răspundea pe twitter oamenilor nemulțumiți de serviciile companiei!

Nu i-a plăcut orașul Birmingham și „a luat” prima ofertă deschisă la National Express, la divizia internațională, în Dubai-Bahrain, unde urma să deschidă o rețea de transport. Dubai suna bine…

Mai târziu avea să realizeze pentru National Express design pentru materiale promoționale, să organizeze un eveniment la care au venit foarte mulți oameni. Lucru care l-a propulsat apoi pe partea de eveniment.

Experiența din Dubai i-a ajuns, după cum spune: invitații la evenimente, i-a crescut popularitatea pe rețelele sociale, iat blogul lui inițiat încă din studenție a început să fie productiv.

Cosmin Cernica

În 2013, Huffington Post publicase un interviu cu el, intitulat „Student Blog Of The Week: Birmingham City University Student Cosmin Cernica’s Blog on ‘The Finer Things In Life’”. La una dintre întrebări – „Ce te face diferit de restul?”, Cosmin a răspuns: „Chiar dacă sunt student și toți cei care contribuie pe blogul meu sunt și elevi, spre deosebire de cele mai multe bloguri studențești am decis să îmi concentrez atenția asupra aspectelor rafinate ale vieții orașului. Pe de altă parte, cred în faptul că blogul meu oferă diversitate și informații relevante pentru cei care se bucură de viață la maxim!”.

După „faza Dubai” (la care nu a renunțat, păstrându-și legăturile și contactele) a revenit la Londra și a început să lucreze pentru o companie de cosmetice de lux. A făcut pentru ei PR, social media, VIP client relations, a lucrat cu multe personalități din UK etc. De aici și până la cei peste 80.000 de followers nu a mai fost decât un pas. Acum, blogul lui reprezintă o afacere.

 

România e mereu cu el

Deși spune că întotdeauna a știut că viitorul lui va fi undeva în afara României, România e mereu cu el. Cosmin Cernica s-a născut în Câmpina și a plecat în Anglia pe când avea 18 ani.

Inițial a vrut să meargă la o universitate din Elveția, la care să studieze management hotelier. Tatăl lui vitreg are o casă, la Zurich, iar când era mai mic Cosmin își petrecea vacanțele acolo și îl fascina locul. Dar s-a răzgândit în ultima clipă. Și crede că a fost cea mai bună decizie, pentru că și-a dat seama în primele luni că iubește PR-ul și tot ce ține de social media și digital marketing.

Mama lui a realizat că el vrea sa plece din țară chiar a doua zi după Bacalaureat. Nu prea a fost de acord, iar singura care l-a sprijinit a fost bunica.

Când vorbește despre România, nu ar putea izola o singură amintire legată de țara lui de baștină:

Toate amintirile legate de copilărie și adolescență sunt legate nemijlocit și de țară. Nu aș putea să îmi amintesc lucruri legate de viața mea de acum 10, 15 sau 20 de ani fără să mă gândesc la România. Am în minte ritualuri schematice, mirosuri, melodii și momente idealizate care reprezintă fiecare vârstă, fiecare an trăit acolo. Îmi amintesc cu căldură și nostalgie plimbările pe care le făceam cu prietena mea, străbătând orașul mic – Câmpina de la un colț la altul. Puneam lumea la cale la o limonadă, sau în convesații interminabile la telefon. Îmi amintesc că timpul era de partea noastră atunci, deși spuneam tot timpul că suntem ocupați. Acum că ne vedem mai rar, când ne sincronizăm un gol în agendele încărcate, cuvântul „ocupat” a căpătat cu totul altă semnificație. Și îmi amintesc cu drag de vremurile de atunci.

Sunt curioasă dacă se consideră un millenial – că tot e la modă. El consideră însă că termenul e folosit foarte des în UK ca o generalizare și un stereotip al unui grup care este în realitate eterogen și divers. Mai divers poate decât generațiile de dinainte. La fel este si ideea de succes, sau drumul parcurs pentru a-l atinge:

Este un lucru personal și subiectiv, iar semnificația lui se schimbă în funcție de persoana întrebată. Pot spune doar că acum mă consider împlinit. Și am lucrat mult la mine ca să ajung în punctul asta. Sunt mulțumit de lucrurile pe care le-am realizat până acum și mă bucur de ele alături de oameni dragi, într-un mediu cu care rezonez.

 

Online-ul, un mediu foarte volatil

Un român cu impact pe social medial în străinătate nu e ceva ce întâlnești în fiecare zi. Mai ales că, pentru a fi influencer cum e el (deși știu că nu îi place termenul și poate îmi explică de ce), trebuie să aibă grijă să se mențină constant în top. A avut o rețeta pentru așa ceva? E atât de…cuceritor conținutul lui online?

Este interesant faptul – și am mai auzit acest lucru de multe ori – că oamenii cred că nu există foarte mulți români cu impact în online în străinătate. Este total greșit. Eu personal în Londra cunosc mai mult de 10 bloggeri de succes cu peste 100.000 de followers (chiar peste 400.000 cum este cazul Doinei Ciobanu), care din păcate nu sunt cunoscuți în România, sau nu se vorbește despre ei foarte des. Online-ul este un mediu foarte volatil, în care lucrurile se mișcă chiar cu viteza luminii. Nu cred în rețete și scurtături. Cred în muncă, străduință și creativitate.

Într-adevăr, trebuie să aibă grijă să se updateze aproape instant cu noile trenduri, inovatii, aplicații, pentru a putea crea acel conținut de calitate care să îi facă pe oameni să vrea să îl urmărească în continuare. Uneori presiunea este destul de mare, dar atunci când o faci cu pasiune, totul pare mai ușor.

De curând, împreună cu brandul românesc Wagner Arte Frumoase, Cosmin Cernica a lansat la București o colecție de butoni din porțelan – ENVOL. Cum s-a ajuns la o asemenea idee și ce se va întâmpla mai departe cu această colecție – care „merge” în Anglia și în Dubai (am înțeles că lansarea va culmina, în Dubai, printr-un eveniment exclusiv în prezenţa elitelor din Orientul Mijlociu) îmi specifică chiar el.

Colecția de butoni este cel mai de preț proiect la care am lucrat până acum. Este prima linie de produse asupra căreia mi-am pus amprenta și mă bucur că debutul s-a produs în colaborare cu un brand românesc – și anume Wagner Arte, de care mă leagă o prietenie de peste 4 ani. Este o colecție cosmopolită – dacă pot spune așa, pentru că ideile care au stat la baza designului s-au născut în urma călătoriilor mele în Orientul Mijlociu, cu tente londoneze bineînțeles.

 

Cosmin Cernica, un om liber

În momentul de față, trei retaileri din Anglia și-au arătat interesul în a vinde butonii din colectia ENVOL în magazinele lor, deci cel mai probabil vor fi pe rafturi foarte curând. În Dubai totul se produce la nivel de online în momentul de față, urmând ca evenimentul de lansare să se producă în luna septembrie. Și da, evenimentul din Dubai va fi exclusiv.

Am înțeles: societate fină, branduri (inclusiv lobby pe cele românești), “influencerism” etc., dar cât de liber se simte? Se simte mai liber decât dacă ar fi făcut ceea ce face acum nu în Anglia, ci în România?

Mă simt un om liber. Liber să spun ‘da’ sau ‘nu’, liber să aleg ce doresc, să merg unde vreau, să iubesc așa cum simt. A alege să fii liber este o artă. Arta de a învăța să spui ‘da’ și ‘mulțumesc’ vieții și tuturor lecțiilor pe care aceasta ți le oferă chiar și atunci când te simți cel mai vulnerabil sau doborât. Și cred că Anglia m-a învățat cumva cum să aleg libertatea prin stilul de viață emancipat și lipsit de prejudecăți.

Processed with VSCO with a4 preset

Sfatul lui pentru românii care doresc să se lanseze, ori să își continue drumul pe social media este să învețe în permanență lucrurile care îi pasionează cu adevărat. Fiindcă nimic nu e mai frumos decât să trăiești din pasiunea ta.

Nu știu de ce mi se pare cam absurd să întreb un tip de 25 de ani cum se vede în viitor. Îl întreb însă și răspunde: „Mă văd devenind cel mai bun eu!”.

Bogdan Dinu Căruța cu Bani

Căruța cu Bani este un blog de educație financiară atipic în media românească. În comparație cu celelalte site-uri din acest domeniu, el nu vinde produse sau cursuri, ci o face cu totul dezinteresat financiar. Bogdan Dinu trăiește în Belgia, e consultant financiar al oamenilor foarte bogați ai lumii, lucrând în Luxemburg, și e foarte aproape de a deveni independent financiar la nivel global.

 

Singurul obiectiv pe care el îl are cu Căruța cu Bani este unul de orgoliu personal. Vrea să îi învețe pe români cum să aibă o viață financiară mai bună. Vă invit în continuare să descoperiți un om de la care avem cu toții enorm de multe lucruri de învățat.

 

Bogdan Dinu, tânărul cu motivație puternică

Bogdan Dinu are 31 de ani, fiind născut și crescut în București. De 8 ani trăiește în Belgia și lucrează în Luxemburg. Ca studii, are o licență de inginerie civilă la Universitatea Tehnică de Construcții București, masterul tot pe inginerie civilă fiind făcut la alte 2 universități în străinătate.

Bogdan Dinu face parte dintre acei tineri care au crescut printre blocurile gri cântate de BUG Mafia. Muzica trupei l-a motivat să exceleze în ceea ce făcea, astfel încât să își depășească propria condiție.

Ca personalitate, cel mai mult l-a influențat Brian Tracy. Încă din clasa a IX-a, a devorat tot ce a scris si toate audio book-urile scoase de el. A fost ”game changer” pentru el să înțeleagă cum îți eficientizezi timpul avut la dispoziție, cum să produci valoare, cum să te dezvolți armonios…

Au mai existat două evenimente care l-au influențat enorm și au dus la schimbarea modului său de gândire. Primul a fost Leaders School, unde Bogdan Dinu a învățat cum să gândească ”outside the box”, cât și despre reponsabilitatea pe care o porți în momentul în care îți asumi rolul de leader.

Al doilea a fost un eveniment organizat de Google în Belgia, aici având ocazia de a intra în contact cu cele mai inteligente persoane pe care le-a întâlnit în viața sa.

 

Investițiile ca punct de plecare în viață

Momentul zero când a știut că vrea să facă investiții în imobiliare l-a avut la începutul anilor 1990, pe când era copil. În acele vremuri, mai mulți investitori micuți vizitau România pentru că auziseră de căderea comunismului și voiau să vadă potențialul țării noastre. Problema era că nu aveau foarte multe opțiuni de cazare, așa că tatăl său închiria cu ziua apartamentul în care locuiau.

Când apartamentul era închiriat (câte 2-3 zile), se înghesuiam toți la bunici. Banii câștigați erau puțini, având o valoare aproape simbolică la acele vremuri, însă acel moment a fost clar unul revelator pentru Bogdan Dinu. Atunci a înțeles că un apartament poate fi valorificat și nu servește doar ca un acoperiș deasupra capului.

Pe bursă a început să tranzacționeze mai târziu, prin 2011. Inițial, își punea banii într-un fond de investiții, până când soția lui, absolventă de finanțe, i-a explicat că nu e bine ce face. De atunci, Bogdan Dinu și-a schimbat strategia:

Oamenii bogați au, în primul rând, o altă mentalitate. Cea a prosperității. Ei înțeleg diferența dintre un activ și un pasiv. Știu, de exemplu, că apartamentul în care ei locuiesc este un pasiv, iar unul cumpărat, care este ulterior închiriat, este un activ. Pe scurt, pasivul este acel obiect care îți golește portofelul, iar activul ți-l umple.

Bogdan Dinu (Căruța cu Bani)

 

Bogdan Dinu, consultantul financiar al oamenilor foarte bogați ai lumii

Bogdan Dinu e în prezent consultant pe Private Banking în Luxemburg. Nu lucrează direct cu investitorii sau cu o singură bancă, ci pe diverse proiecte ale mai multor bănci. Private Banking-ul este reprezentat de acele departamente dintr-o bancă ce se ocupă cu management-ul averilor oamenilor foarte bogați.

Bogdan Dinu face consultanță pentru bănci care, în general, acceptă doar clienți în private banking persoane cu minimum 5-10 milioane de EUR / USD / CHF disponibili de investit.

În munca de zi cu zi, ajută băncile să-și servească mai bine clienții prin implementare de core baking systems, data warehousing, automatizare, digitalizare etc. A lucrat pe diverse module de portfolio management, risk management șamd.

Mulți își imaginează că milionarii duc o viață foarte costisitoare. În realitate, aceștia sunt foarte cumpătați. În general, nu conduc mașini foarte scumpe și nu au case cu multe etaje. Ar trebui să învățăm cum bogații nu au ajuns unde sunt astăzi cheltuind iresponsabil ci investind, inițial sume mai mici, care ulterior au crescut ca Prâslea cel Voinic.

 

Independent financiar până la 40 de ani

Tânărul consultant financiar are un obiectiv foarte îndrăzneț, care presupune o mentalitate complet diferită de cea pe care o descoperim în jurul nostru. Mai precis, el și-a propus să ajungă independent financiar la nivel global până la 40 de ani. În realitate, există șanse ca el să își atingă obiectivul mult mai repede.

Pentru mine, să fiu independent financiar la nivel global înseamnă să generez din investiții îndeajuns de mulți bani încât să pot trăi oriunde în lume. Încă nu îmi este clar ce voi face când voi ajunge în acel punct. Știu însă că mă voi focusa doar pe lucruri ce îmi provoacă fericire, neglijând partea financiară.

El a început deja să se implice în diverse astfel de proiecte. Unul din ele – Căruța cu bani!

Bogdan Dinu (Căruța cu Bani)

Căruța cu Bani, blogul prin care românii pot dobândi educație financiară

Site-ul Căruța Cu Bani a apărut acum câteva luni din dorința lui Bogdan Dinu de a împărtăși experiențele sale ca investitor individual, dar și ca profesionist în private banking. Visul lui este ca, în 3 ani, blogul său să devină cea mai importantă sursă de informare pentru cei interesați de educația financiară.

Pe blog, Bogdan se concentrează pe 3 teme: investiții pe bursă, investiții imobiliare și creșterea veniturilor active. Prin articolele postate, el își dorește să ajute românii să investească cât mai eficient posibil, astfel încât să prosperăm ca popor.

Numele blogului a venit natural. Când eram copil, mergeam o dată pe an în vacanță prin țară cu părinții. Absolut de fiecare dată îmi treceau prin fața ochilor căruțe pline cu haine, cazane etc. Părinții mi-au explicat că acele persoane sunt nomade, alegând să locuiască în fiecare zi în alt loc. Am fost absolut fascinat de această idee, de unde și numele „căruța cu bani”, unde căruța este de fapt o metaforă pentru ceea ce numim în ziua de azi un card. Atât timp cât ai suficienți bani pe card, poți locui oriunde în lume.

 

Carențele educației financiare la români

Românii au cel mai scăzut nivel de educație financiară din Europa. Majoritatea se tem de investiții și preferă să cheltuie tot ce câștigă. Asta se datorează faptului că nu avem o istorie a capitalismului foarte bogată. Un alt motiv ar fi faptul că România vine dintr-o perioadă în care ne-au lipsit multe lucruri, iar acum mulți încearcă să umple goluri lăsate de istorie.

Această situație nu se poate schimba decât prin educație, fie formală în școală, fie individuală de pe bloguri, citind cărți. Din păcate, în școala românească încă nu este foarte popular subiectul educației financiare personale.

Așa ajungem să descoperim mulți români foarte inteligenți și cu randamente excelente în domeniile lor de activitate, dar cu o situație financiară ce lasă de dorit. În același timp, alții cu o inteligență medie sau chiar mediocră au randamente financiare excepționale. Asta se datorează faptului că acele persoane inteligente nu și-au dedicat măcar câteva ore pe săptămână, timp de câteva luni, să învețe și cum să gestioneze și investească eficient banii pe care îi câștigă.

Căruța cu bani, prin intermediul lui Bogdan Dinu, ne avertizează să monitorizăm tot ce se întâmplă cu banii, în fiecare lună. Pe ce categorii de cheltuieli se duc? Abia apoi trebuie să ne setăm mental pe ideea ca, la final de lună, să rămână și un procent, cât de mic, de economii. Doar astfel putem avea o relație sănătoasă cu finanțele personale.

 

Ce înseamnă a fi investitor și ce trebuie să știm înainte de a merge pe acest drum

A fi investitor înseamnă să pui banii să lucreze pentru tine, aceștia producând la rândul lor alți bani. Un potențial investitor ar trebui să își ofere timpul necesar înțelegerii diferitelor produse investiționale existente.

Ar trebui să înțeleagă ce este o acțiune, o obligațiune, un cont de economii, un fond de investiții șamd. În niciun caz nu ar trebui să se grăbească să investească în ceva. Întotdeauna trebuie să investești în acel produs despre care știi cum funcționează, atrage atenția Bogdan Dinu.

La fel ca toți marii investitori, și Bogdan pune cel mai mare accent pe a economisi/a nu pierde bani, înainte de a căuta investiții cu randament mare. Poți fi cel mai bun investitor din lume, atât timp cât nu economisești, nu ai ce să investești.

În plus, lăsând factorul investițional la o parte, în momentul în care economisești bani, ajungi în mod inevitabil să ai o anumită sumă pusă deoparte. Această sumă poate reprezenta fondul de urgențe, care te va ajuta să faci față unor cheltuieli neprevăzute, fără să faci credit sau să treci fără stres peste o perioadă în care poate ai rămas fără locul de muncă.

 

Cum economisim bani în România

Mulți cred că e mai greu să pui bani deoparte în România decât în restul Europei. Un sistem bun care a funcționat la Bogdan Dinu a fost următorul: la fiecare salariu alege să se plătească pe el prima dată. Cu alte cuvinte, dacă ar avea un salariu de 3000 lei, primul lucru făcut e acela de a transfera o parte din sumă într-o cont separat de economii, ce ulterior ar putea fi investiți.

Presupunând că o persoană are cheltuieli lunare de 2700 lei, prima dată va transfer 300 lei în acel cont. Deși la început este greu, după două-trei luni apare obișnuința, iar efectele vor fi uimitoare pe termen lung.

Mergând mai departe, de fiecare dată când primesc un bonus sau o mărire de salariu, nu îmi cresc cheltuielile decât cu maximum 50% din acea mărire, sau bonus, restul fiind economisiți.

 

Cine poate investi la bursă?

Încă mulți români cred că investițiile la bursă sunt pentru cei cu foarte mulți bani. Nimic mai fals! Este chiar indicat să începi cu sume mici, chiar dacă dispui de mulți bani, ne spune Bogdan. Astfel ai timp să te familiarizezi cu întregul proces investițional fără să riști vreo greșeală care să te coste ceva semnificativ.

Sincer, pe bursă, nu sunt diferențe foarte mari între un investitor cu mai puțini bani față de un altul cu mai mulți bani. Poate doar frecvența cu care ar face investițiile. Cel cu mai puțini bani, poate alege să investească o dată la 3 luni, în loc de o frecvență lunară, pentru a-și reduce costul cu comisioanele, de exemplu.

Dacă ieșim din sfera bursei, există într-adevăr un avantaj al investitorului cu mulți bani: acesta se poate diversifica ușor și pe imobiliare fizice. Nu înseamnă însă că cel cu mai puțini bani este neapărat foarte dezavantajat, susține Bogdan. Și acesta poate investi în imobiliare prin bursă. Un exemplu complet aleatoriu la BVB, menționat de el, e Unirea shopping center.

 

Construirea portofoliului de investitor

În primul rând, portofoliul unui investitor trebuie să țină cont de apetitul de risc al acestuia. O persoană cu aversitate foarte mare la risc va investi o proporție mare din portofoliul său în titluri de stat, pe când un investitor cu o afinitate pentru risc va investi majoritar în acțiuni. În general, dacă vorbim despre investiții pe bursă, portofoliile investitorilor sunt un mix între acțiuni și obligațiuni.

În comparație cu investitorul educat din vestul Europei, românii tind să includă un risc mare în portofoliu. Românii au un apetit foarte ridicat pentru criptomonede, unul din cele mai riscante instrumente financiare. Investitiile P2P încep să aibă tracțiune, de asemenea, în Romania.

De asemenea, majoritatea românilor investesc în domeniul imobiliar, o atracție mare inclusiv pentru Bogdan. Îi plac în primul rând deoarece a studiat ingineria civilă și știe cum să analizeze un imobil din punct de vedere tehnic.

Bogdan Dinu, Căruța cu Bani: „Imobiliarele reprezintă pentru mine o relaxare, o evadare din domeniul private banking-ului.”

Bogdan Dinu investește în principal în acțiuni, obligațiuni, reit-uri și imobiliare fizice. Dacă ar fi mai în vârstă, spune că s-ar focusa tot mai mult pe bursă, căci acest tip de investiție poate fi 100% automatizată, în special prin prezența robo adviserilor, care au grijă ca portofoliul personal să respecte alocările dorite, în mod automat.

 

Sfaturile lui Bogdan Dinu pentru investitorul român începător

În investiții trebuie, în primul rând, să înțelegi cum funcționează produsele pe care le-ai ales. Atunci când vine o criză financiară, nu toate produsele investiționale se duc la vale. Un investitor informat știe că, în timp ce unele instrumente financiare scad, precum acțiunile, altele cresc, precum obligațiunile, aurul. Astfel, definirea alocării portofoliului este crucială.

Investitorul începător ar trebui să-și ofere timp să învețe și să se familiarizeze cu instrumentele financiare existente ca să își poată crea un portofoliu care se mulează pe profilul lui de risc.

ETF-urile pe înțelesul tuturor

Bogdan Dinu e mai atras de ETF-uri decât de acțiunile clasice. Cum mulți români încă nu știu nimic despre ele, l-am rugat să le facă înțelese cititorilor educați, dar nefamiliarizați cu aceste instrumente financiare.

ETF-urile sunt fonduri de investiții tranzacționabile pe bursă. Un ETF poate fi văzut ca un coș ce conține mai multe acțiuni sau obligațiuni adunate împreună.

Cel ce deține Căruța cu Bani preferă ETF-urile pentru că, acestea conținând mai multe acțiuni / obligațiuni, se poate diversifica foarte ușor. De exemplu, se poate investi într-un ETF global care investește direct în toate companiile mari din țările dezvoltate. Pe de altă parte, ETF-urile au comisioane mult mai mici față de fondurile mutuale clasice administrate activ. Comisioanele pot fi chiar și de 10 ori mai mici.

În plus, prin ETF-uri poți să ajungi să investești în piețe altfel de neatins, cum e China. În mod normal, unui investitor din afara Chinei nu îi este deloc ușor să ajungă să investească în companii chineze, din cauza legislației. De la Bogdan am aflat că prin ETF-uri însă, această problemă dispare.

Totuși, el ne spune și care sunt minusurile ETF-urilor. Unul dintre acestea e că prin ele nu investești într-o companie anume, ci în mai multe deodată. De ce ar putea fi acesta un dezavantaj? Poate ca investitor ești foarte pasionat de tehnologie și ești la curent cu tot ce se întâmplă pe acest domeniu la nivel mondial. În această situație, poate ai vrea să investești individual în 3-4 companii despre care ești convins că vor avea o creștere spectaculoasă în următorii ani.

 

Optimizarea fiscală pentru un investitor român

Bloggerul ce deține Căruța cu Bani ne mai amintește că nu putem controla randamentele instrumentelor financiare,. Este însă de datoria noastră să eficientizăm taxele, respectiv comisioanele, acestea afectând în final profitabilitatea lor.

Dacă ne referim la taxe, scopul unui investitor este să investească astfel încât să profite de toate optimizările fiscale pentru a-și maximiza profitul net.

Bogdan Dinu ne prezintă în acest sens un caz concret în care un rezident român investește într-un ETF internațional ce deține acțiuni pe piețele dezvoltate (SUA, Germania, Franța, Japonia, Marea Britanie etc). Este foarte important să aleagă ca acel ETF să fie domiciliat într-o țară de tip ”tax heaven” precum Irlanda din două motive.

Primul este că, atunci când acest ETF va primi dividende de la companiile aflate sub el din diferitele țări (SUA, Germania etc), administratorul ETF-ului va plăti taxe minime, căci Irlanda, fiind ”tax heaven”, a negociat individual cu fiecare țară la nivel mondial diferite acorduri favorabile, astfel încât să reducă la minimum taxele plătite pe dividendele plătite de companiile din alte țări. În final, acest lucru înseamnă mai mulți bani pentru investitor.

Al doilea motiv este că Irlanda, fiind ”tax heaven”, în momentul în care trimite dividendele către investitorul rezident din România, nu aplică la rândul ei nicio taxă de investitor străin, ca majoritatea celorlalte țări, deci încă o dată, investitorul are un câștig direct.

Alegerea instrumentelor este de asemenea crucială. Bogdan ne spune că, de exemplu în România se poate evita plata impozitelor dividendelor dacă investitorul alege ETF-uri cu acumulare. Cu alte cuvinte, în loc ca dividendele ETF-ului să fie transmise semestrial direct în contul investitorului, ca ulterior să fie taxate de statul român, ele sunt reinvestite direct de catre managerul ETF-ului în același ETF. Astfel, se evită plata taxei pe dividende.

 

Recomandări pentru investitorii români de ETF-uri

Urmărind constant articolele pe care Bogdan Dinu le publică în blogul său, am aflat că el a reușit să-și reducă la minim taxele și comisioanele pe care le plătește pentru ETF-uri. Însă aceste facilități sunt mai ușor posibile pentru că trăiește în Belgia, unele instrumente nefiind disponibile celor ce trăiesc în România. De aceea, am vrut să aflu de la el ce ar face pentru a-și reduce la maxim costurile investițiilor dacă ar trăi aici.

Dacă ne referim la Bursa de Valori București (BVB), eu nu aș investi în ETF-ul BET, ci aș alege primele 6-7 companii ce fac parte din BET, investind individual în ele. Raționamentul este simplu: BVB-ul fiind o piață mică, comisionul ETF-ului BET este destul de mare, fiind mai eficient să plătesc comisioanele de tranzacționare individuală pe cele 6-7 companii alese de mine, care replică BET-ul în proporție de 90%. Un exemplu de comision de tranzacționare individuală este de 1.9 RON.

În extern, Bogdan ar investi atât în ETF-uri, cât și în acțiuni individuale plătitoare de dividende din SUA. Pe de o parte, România are un tratat super avantajos de nedublă impozitare pentru dividendele primite din SUA, iar pe de alta, impozitul intern pe dividende este mic.

Acestea sunt doar câteva dintre sfaturile și lecțiile de educație financiară pe care Bogdan Dinu le-a dezvăluit cititorilor noștri. Cei interesați să învețe mai mult despre acest domeniu, o pot face citind articolele pe care el le publică pe blog-ul său, Căruța cu Bani.

Lipa-Lipa

Lipa-Lipa este un blog creat de doi călători cu normă întreagă care au renunțat la joburile lor full time pentru a se dedica pasiunii de a vedea lumea. Acum călătoresc în întreaga lume, promovează România și mai ales, învață pe alții cum să călătorească frumos și cu cap. 

 

În spatele numelui de Lipa-Lipa se află un cuplu de oameni frumoși. Doi români curajoși care au dat siguranța joburilor în agenție și televiziune pentru o aventură mai provocatoare: viața pe cont propriu.

Cine nu și-ar dori ca într-o zi să dea peisajul de birou pe plajele însorite ale Americii sau pe verdele crud al Asiei neîmblânzite? Ei au făcut-o și nu regretă niciun moment asta.

Mai mult, prin blogul lor de călătorii redactat în limba română încurajează românii să accepte puțină aventură în viața lor. Pe lângă asta, le oferă informații concise și la obiect despre cum să călătorească în siguranță și sănătoși.

 

Lipa-Lipa: De la începuturi

Simona s-a născut în Constanța și a copilărit în Eforie Sud, o localitate pe care mulți o cunoaștem ca destinație de vacanță în plin sezon estival. Dacă unii copii văd plaja ca pe o destinație de vacanță de unde nu mai vor să plece, pentru Simona întreaga ei copilărie a fost o vacanță. Stațiunile de vacanță sunt pline ochi pe timp de vară și părăsite pe timp de iarnă, o imagine dezolantă pentru orice copil, dar și pentru adulți.

Simona se mândrește cu un spirit creativ care i-a fost dezvoltat în timp, dar și cu un spirit antreprenorial de invidiat. Își amintește cu plăcere cum la vârsta de 6 ani mama nu a mai vrut să îi cumpere pistoale și tancuri, așa că și-a îndreptat atenția spre altceva. A cules roșiile din grădină și le-a vândut cu un preț ușor sub piață, ceea ce a ajutat-o să facă furori.

Deși erau supărați că a devastat grădina, părinții ei au apreciat spiritul întreprinzător care era un atuu pentru viitoarea viață de adult.

Alex a avut o copilărie ușor diferită. Născut la Târgu Ocna, dar de la 8 ani crescând în Câmpulung Muscel, Alex a prins gustul muzicii și nu a mai renunțat la el. Își întindea jucăriile pe o pătură în sufragerie, iar părinții puneau muzică la pick-up. Aveau zeci de discuri, dar preferatele lui erau Queen și Phoenix.

Lipa-Lipa

Simona Stănescu, Lipa Lipa: „Îmi pun energia și încerc să găsesc soluții pentru obstacolele pe care le întâlnesc.”

 

Pasiunea pentru scris și călătorii

Simona a simțit prima dată că ar vrea să călătorească pe o insulă îndepărtată când a citit Robinson Crusoe. I-a plăcut atât de mult că a mai recitit-o de 4 ori.

Scrisul i-a venit natural odată ce a învățat să pună primele cuvinte pe hârtie. La 6 ani scria chiar primele versuri. Deseori, se certa pe sine pentru că ar fi citit prea mult și nu se pregătea la matematică.

Alex lucrează cu video, deci se exprimă cel mai bine în imagini și sunete. Pasiunea pentru călătorii a venit natural de când a început să călătorească alături de părinți. La 6 ani urca pe munți și descoperea că îi place la nebunie.

Momentul când au decis efectiv să se dedice călătoriilor full time nu este unul precis pentru că se gândeau de mult timp la asta. Clar este că în septembrie 2016 s-au hotărât să renunțe la joburi, în februarie 2016 erau deja plecați și au decis să investească timpul petrecut la birou în călătorii, blogul Lipa-Lipa și video.

Articolele de pe blog tratează orice subiect din sfera de influență a călătoriilor: experiențe în Americi, Europa, Asia sau România, oferte, buget de călătorie și vlog de călătorie.

Deși ar părea că scriu doar despre experiențele lor în anumite locuri, de fapt cititorii lor primesc mult mai multă informație utilă. Ce să pună în bagaj, secretele bagajului, cum să își protejeze unghiile de micoze, întrebări și răspunsuri despre statul în autorulotă în Turcia, economisire pentru vacanță, etc.

De admirat este faptul că, deși au văzut locații îndepărtate din America sau Asia, Simona și Alex nu au uitat de frumusețile țării noastre pe care o promovează asiduu. Cititorii află tot ce le-ar trebui pentru a avea un stil de viață ca al lor. Nimic nu rămâne ascuns lecturii pentru cititorii Lipa-Lipa.

 

Momente dificile în călătoriile lor care i-au motivat

Ca în orice domeniu sau profesie au existat și momente dificile în care părea că eforturile depuse nu au fost apreciate de public. Au muncit foarte mult la un material pentru Lipa-Lipa care a trecut neobservat de public.

Motivația părea că a plecat departe, dar glumeau că se vor retrage în munți și vor crește roșii. De când și-au schimbat stilul de viață, cel mai rău scenariu era să reintre în rândurile celor cu joburi de la 9 la 5.

Deși în teorie varianta există, în realitate nu au luat niciodată în considerare această variantă.

Momentele dificile prin care au trecut nu le-au cerut investiții financiare majore. Un moment dificil a fost când au avut un accident cu scuterul în Thailanda, dar îngrijirile nu au costat prea mult.

Adevăratul cost a fost faptul că Alex avea nevoie de ajutor în permanență pentru că nu putea păși pe picior. Aflându-se în afara orașului, acest lucru le-a făcut viața dificilă pentru că se deplasau greu.

De admirat pentru o țară unde oamenii nu vorbeau engleza este faptul că au făcut autostopul până la supermarket pe gratis. Până s-a recuperat Alex, oamenii au înțeles situația și i-au ajutat, chiar fără bani.

Adică nu au acceptat bani pentru serviciul lor. Uneori generozitatea celor simpli ne uimește și ne dă lecții de viață valoroase.

Cele mai dificile momente au fost însă mereu psihologice și am trecut peste discutând despre ele și încercând să ne ajutăm unul pe celălalt.

Cărări spre viitor

Simona nu are mentori, dar admiră femeile puternice și carismatice precum Michelle Obama, Beyonce sau Emilia Clark. Își ia inspirația din mai multe locuri și încearcă să nu idolatrizeze pe nimeni pentru că în final suntem toți oameni, cu bune și rele.

Travel bloggingul este un domeniu prin care vor să ajungă la oameni și la sufletele lor.

Vorbim de oamenii pe care îi întâlnesc în călătorii, dar și de cei care îi inspiră, de cei care își pregătesc următoarea vacanță, dar și pe cei pe care îi ajută cu sfaturi de călătorie.

Planurile sunt legate de destinație, dar asta ține doar de ei. Cea mai mare realizare a lor este viața la care visau și în mod incredibil, o trăiesc chiar acum.

Acesta a fost cel mai mare vis, considerat nebunesc, dar atât de real și palpabil pentru zilele în care trăim.

 

Amintiri de neuitat

Drumurile prin întreaga lume le-au adus amintiri de neuitat, deși nu toate au fost pozitive. Cele mai frumoase amintiri din călătorii au fost: un flashback din Palawan, cu un răsărit de soare foarte frumos, apoi unul cu templele din Myanmar, unul cu baloanele din Cappadocia, boarding pe vulcan, ruine maya în junglă.

Povestea cea mai plină de însemnătate pentru Simona este cea din Duli Beach, o plajă superbă aflată pe un mini eco-resort. Aici au ajuns din întâmplare și vrăjiți de magia locului au decis să își stabilească „biroul” acolo pentru o vreme. Câteva luni mai târziu erau aleși manageri pentru două luni, cât proprietarii plecau în vacanță.

Cea mai urâtă amintire a fost când tatăl Simonei a căzut de pe casă și ei erau în Malaezia. Simona s-a simțit neputincioasă aflată la o asemenea distanță, dar din fericire totul s-a terminat cu bine.

Alte momente grele au fost cele când Alex a căzut cu scuterul în Thailanda și când au rămas fără carduri, cu puțini bani cash. Se aflau în Nicaragua și tocmai ce aveau loc proteste violente.

Totul e bine când se termină cu bine și ne-am găsit de fiecare dată drumul spre casă și am făcut alegerile corecte pentru a nu intra în belele.

Cea mai frumoasă locație pe care ar recomanda-o oricui este Cappadocia – o zonă deosebită din punct de vedere geologic, cu peisaje superbe.

Turcii sunt un popor prietenos, ospitalier, cu o mâncare delicioasă și accesibilă. Zona le ofera turiștilor multe lucruri de făcut, iar dimineața pot vedea un cer plin de baloane cu aer cald.

 

Lipa-Lipa: Planuri de viitor

Cei doi travel bloggeri își propun mereu să vadă și să facă lucruri noi. Destinații inedite, idei de implementat, proiecte pe care le pregătesc, totul face parte din planurile lor.

Motivul pentru care nu pot face mai multe lucruri este faptul că timpul nu este atât de mult.

Pe viitor ar vrea să rezolve problemele tehnice ale blogului și să petreacă mai mult timp alături de familie.

Își doresc să investească în echipament nou, dar își păstrează flexibilitatea atunci când întâmpină dificultăți. O gândire pozitivă și flexibilă este tot ce le trebuie pentru a reuși orice își doresc.

Lumea modernă în care trăim pare că ar crea oameni similari, dacă nu la fel. Sfatul lor pentru bloggerii de travel aspiranți este să iasă din tipare și să fie diferiți.

Este bine să nu idealizeze un loc. Mai bine îl prezintă cu bune și cu rele, chiar dacă vor primi mai puține reacții. Uneori vor greși și este bine să recunoască asta atât timp cât explică ce au învățat din asta.

Ar fi frumos să vedem mai des în țara noastră noțiunea de eco-turism și turism responsabil. Unicitatea le va aduce faima și succesul pe care și-l doresc.

În general îi sfătuiesc să își urmeze visul, oricât de nebunesc ar părea pentru alții. Evident și visul lor cu Lipa-Lipa a părut o nebunie pentru alții: „Să vă fie viața o vacanță!”

Deși călătoriile sunt activitatea lor full time care le ține loc de job, de fapt ei muncesc, dar remote. Lipa-Lipa este doar unul dintre proiectele de care se ocupă momentan.

Și-au ales un alt stil de viață care îi face fericiți. Acesta conține flexibilitatea programului, libertatea de alegere și dedicarea timpului proiectelor de suflet. Au libertatea de a face ce vor și de a se dedica total călătoriilor.

 

Vacanța mare

Vacanța în general este o pauză de la stres și o evadare într-un loc nou, inedit, faimos pentru frumusețea sa. Oamenii aleg locuri cu peisaje frumoase pentru a-și reîncărca bateriile, absorbind frumusețea și liniștea unui loc. La întoarcere ne simțim mai odihniți, mai dornici de muncă și chiar mai pozitivi.

Uneori citim aventurile altor oameni în locul unde vrem să ajungem înainte de a merge acolo. Un astfel de blog plin de informație este Lipa-Lipa, site-ul pe care orice călător experimentat sau aspirant ar trebui să îl citească!

Aventurescu

Aventurescu este numele primului site dedicat vacanțelor pe cont propriu creat din pasiune pentru aventuri și călătorii. În spatele lui se află doi nomazi digitali, călători full time cu acte în regulă.  

 

Aventurescu este format dintr-un nume tradițional românesc, Ion-escu de exemplu și „aventură”. Iată cum aventura ar putea deveni un nume de familie pentru oricine este un împătimit al călătoriilor în întreaga lume.

Cine se află în spatele lui Aventurescu? Ei bine, un cuplu de oameni frumoși care se iubesc și fac în fiecare zi ceea ce le place: călătoresc în locuri minunate, fără griji, fără stres, fără termene limită.

Alina și Florin călătoresc împreună din 2009, iar din august 2015 a luat naștere Aventurescu. Deși amândoi au cochetat cu scrisul încă de pe băncile școlii, nu au aprofundat.

Când au început să călătorească, prietenii sau colegii de muncă au început să îi întrebe dacă nu cumva au câștigat la loto. Se gândeau că nimeni nu poate călători atât fără vreo moștenire.

Un câștig la jocurile de noroc era la fel de plauzibil. Niciunul nu se gândea că totul este doar foarte bine planificat și pus la punct din timp.

Povestind o dată, de mai multe ori până s-au plictisit, au ajuns la concluzia că ar fi bine să își facă un blog. Acolo ar putea scrie pe larg toți pașii urmați pentru vacanțe nemaipomenite.

Povestea lor a început acum aproape 10 ani și continuă să inspire oameni din toate colțurile țării.

Ne-am inspirat unul pe celălalt, am descoperit împreună pasiunea de a călători și ne-am dezvoltat tot împreună în direcția asta.

Este frumos, mai încape întrebare? Ce femeie nu și-ar dori să aibă parte de iubire și de călătorii în cele mai faimoase locuri ale lumii? Nu cred că există vreuna să zică pas.

 

 

Studiile nu au nimic în comun cu pasiunea

Alina a învățat limba germană la școală după standardele din Germania, iar asta a făcut-o să îndrăgească limba. La maturitate i-au adus primul job full time.

Ca studii are două facultăți: Management în Agroturism, în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară, respectiv Științe Economice, la Titu Maiorescu.

A doua facultate i-a adus un domeniu de bază unde s-a și angajat: domeniul financiar, apoi contabilitate.

Astfel a câștigat banii cu care a plecat în primele sale vacanțe, iar printre primele orașe a fost unul german, Stuttgart.

Florin a fost pasionat de mic de calculatoare și tehnologie. Pasiunea sa îl ținea nopțile treaz la calculator, iar temele rămâneau pe ultimul loc.

A învățat singur web design, programare și într-un final UX Design. Astfel și-a făcut site-ul singur. Așa a apărut Aventurescu. Are și o diplomă în Drept de la Universitatea Spiru Haret, dar nu i-a folosit deloc.

Programul lejer pe care îl avea i-a permis să aibă un job la o firmă de web design unde a învățat multe, a prins experiență și a făcut bani de buzunar.

Aventurescu

Trăsături potrivite pentru travel blogging

Alina este un scorpion născut în 1987 în Berceni, București. Florin este un taur născut în 1985 în Rahova, București.

Ambii au crescut în cartiere mai dure din București, unde a fost nevoie să fie puternici pentru a supraviețui. Au învățat să se descurce și asta i-a ajutat când au ajuns în noi culturi.

Dacă Alina este o optimistă convinsă, plină de voie bună și de poftă de râs, Florin este un încăpățânat și perseverent. Alina se bucură de lucrurile mici, iar Florin își atinge scopurile și duce lucrurile la bun sfârșit.

Atât de diferiți la caracter, dar aceste trăsături i-au ajutat mult în noul stil de viață. Datorită acestora au ajuns oameni liberi, călători, oameni care apreciază viața simplă.

Exact așa cum este ea de fapt.

Aventurescu

Satul lui Popeye, Malta

Scânteia aventurii

August 2016. Vacanță în Algarve, Portugalia. Aventurescu era mic, dar creștea pe zi ce trece. Aducea câțiva bănuți, dar nu destul încât să își lase joburile full time pentru el.

Deși în vacanță nu s-au ocupat deloc de site, când s-au întors și au verificat, o mulțime de oameni vizitaseră site-ul. Exista interes și era unul foarte mare!

La doar două zile după ce s-au întors acasă, Alina și-a dat demisia, iar peste o lună lucra full time pentru Aventurescu.

Poate la început a crezut că s-a aruncat cu capul înainte, dar în timp a realizat că era cea mai bună decizie pe care o putea lua.

Peste un an Florin i-a urmat exemplul, devenind amândoi freelanceri. Acum lucrează de oriunde au o masă cu două scaune și internet bun. Libertatea este cuvântul de bază al noii lor vieți.

Un sfat pe care l-am putea da celor din jur este să-și urmeze visul și instinctul, dar să nu înlăture rațiunea cu totul.

Nomazi digitali

Cine nu și-ar dori să poată călători în întreaga lume cu puțini bani și să nu mai lucreze de la birou în fiecare zi?

Termenul de digital nomad a început să se răspândească din ce în ce mai mult în lume și freelancerii își doresc să ajungă la acest nivel.

A fi nomad digital înseamnă să nu ai o locație stabilă, ci să călătorești și să lucrezi la distanță cu oameni din orice țară dorești.

Este un vis al freelancerilor – să lucreze de pe plaje însorite… Profilul lor social să arate de parcă ar fi în vacanță în fiecare zi.

Aventurescu

Corfu

Deși pare atât de glamorous și nemaipomenit, începutul poate fi dificil dacă nu ai un venit minim lunar sau măcar niște economii din care poți trăi o perioadă.

 

 

Direcții în travel blogging

Un om pe care ambii îl admiră foarte mult este Johnny Ward de la Onestep4ward.com. Stilul lui îi inspiră și își doresc să îl însușească atunci când vor deveni celebri.

Viața lui îi fascinează: călătorii în întreaga lume, un domiciliu stabil în Thailanda, cazări și restaurante de top.

De asemenea, organizează tururi în zone mai puțin turistice precum Afganistan, acțiuni caritabile și chiar vacanțe de lux pentru mama sa.

Dorințele lor sunt ca la nivel de societate să deschidă ochii oamenilor pentru a înțelege că pot vizita locuri frumoase și cu puțini bani.

Noi știm sigur că prin călătorii oamenii devin mai buni, mai înțelepți, mai deschiși la minte, dar trebuie ca toți s-o vadă.

Călătoriile fac oamenii mai înțelepți, mai răbdători, mai toleranți și mai deschiși la minte. Alte culturi ne pot da lecții de viață pe care stând într-un singur loc nu le vom primi niciodată.

Călătorind, vedem și alte culturi, vedem cum se comportă oamenii în alte țări și aducem și noi ce e mai bun acasă, atât în comportament, în mentalitate, cât și în ce privește micile activități din viața de zi cu zi, precum o rețetă nouă sau un obicei neobișnuit, cum ar fi, de pildă, obiceiul de a savura cafeaua la sfârșit de săptămână timp de două ore, cum o fac grecii.

În plan personal, au obținut ce își doreau, adică timp liber pentru ei înșiși, călătorii, proiecte personale, odihnă. Blogul le lasă libertatea de a-și face programul cum vor, când vor.

 

 

Cea mai mare realizare

La 30 si ceva de ani, cea mai mare realizare este, în mod evident, Aventurescu. Le-a oferit tot ce își doreau: venit stabil, job plăcut, birou portabil, program de lucru flexibil, bucuria de a ajuta o mulțime de oameni.

Ni se umple inima de bucurie când primim mesaje de la cititorii care, la întoarcerea dintr-o vacanță reușită, ne mulțumesc pentru ponturi.

În anul 2017 Aventurescu a câștigat premiul de cel mai popular blog de travel la eTravel Awards 2017. În 2016 a fost nominalizat la categoria „Best bloggers projects”.

Pe lângă călătorii, Alinei îi place mult să citească mai ales despre călătorii sau despre diferite locuri din lume. Asta o inspiră.

Florin are o pasiune pentru agricultură, în special grădinărit. Vrea să înceapă un proiect nou: un solar îngropat în care să își cultive propria hrană. Ceea ce nu poate fi decât mai sănătos decât orice găsim în magazine.

 

Planuri de viitor

Alina vorbește despre planul de a merge în Islanda unde nu au reușit să ajungă până acum. Preferă să nu își mai facă multe planuri de care nu se pot ține.

Unul, maxim două planuri sunt suficiente și relativ ușor de atins. De asemenea, ambii vor să facă mai multă mișcare.

Un sfat pentru oricine dorește să se apuce de blogging: menținerea calității informației, verificarea informației din mai multe surse sau experiența personală, iubirea și respectarea limbii române.

Iar dacă la toate astea se adaugă și pasiune, și perseverență, fără de care nu se poate ieși în față, atunci succesul este garantat.

A scrie despre călătorii sau locuri de vizitat în general nu este un lucru ușor. Eu, recunosc că nu pot face asta. Mi se termină inspirația când vine vorba să scriu despre un loc unde am fost.

Aventurescu

South Beach, Miami, 1 ianuarie 2019

Este extraordinar că oamenii aceștia au preluat un stil de viață din USA trăindu-l în mod autentic. Mai mult, cât de altruiști pot fi dacă oferă „secretele” oricui fără să ceară ceva în schimb?

Libertatea aduce cu ea o mare putere de organizare, prioritizare și planificare a vieții personale. Nu este chiar ușor să îți faci programul singur. Nici să te ții de treabă când apa cristalină a oceanului te cheamă să înoți.

Felicitări Aventurescu pentru toată munca depusă!

 

Sursa Foto: Facebook Aventurescu