Anca Tîrcă

Anca Tîrcă este de 40 de ani în domeniul educației, sub toate formele posibile. Fostă profesoară și directoare de școală, Anca este consultant în educație, trainer certificat național/internațional în domeniul managementului educațional, dezvoltării gândirii critice, educației pentru democrație şi învățării active. Tot Anca Tîrcă a oferit consultanţă pentru Banca Mondială, Consiliul Europei, British Council Romania sau Know How Fund.

 

Copilul și Prințesa

Anca Tîrcă s-a născut în Pucioasa, Dâmbovița, într-o lună pe care o iubește foarte mult, pentru bogăția de flori din grădina sa – iulie. A avut o copilărie frumoasă, atât cât a putut să fie, cu tot felul de jocuri cu gașca de copii de pe stradă, cu trotinetă, cu școală și toate cele, așa cum erau în acei ani de comunism.

Anca Tîrcă

I-a plăcut să învețe, a luat mereu premii la școală și acest lucru îl datorează și mamei, care mereu o ajuta, în special la compuneri.

Prin clasa a 4-a am avut parte, tot datorită mamei mele, de una dintre întâlnirile acelea care îți marchează viața, întâlnirea cu prințesa Elena Donici Cantacuzino, doamna căreia îi datorez cariera și, în bună parte, ceea ce sunt astăzi. Intr-o societate închisă și într-o perioadă în care în școli se studia limba rusă, am avut sansa să învăț limba engleză și limba franceză de la doamna Donici, cum ii spuneam noi. Împreună cu sora sa, prințesa Bălașa Cantacuzino, fusese alungată de comuniști din conacul lor din Băleni (Galați) și avea domiciliu forțat în Pucioasa. Locuia într-o singură cameră, la etajul modest al unei case de pe strada Libertății (!!) și, pentru a se întreține, dădea lecții de engleză și franceză unor copii din oraș, care aveau înclinație pentru limbi străine.

De la 10 ani și până când a terminat liceul, Anca Tîrcă a mers la doamna Donici de două ori pe săptămână, pentru o oră de franceză și una de engleză, pentru povești despre trecut, artă, literatură, călătorii, noblețe, morală, etică, eleganță și multe altele.

Mai târziu, a absolvit în 1981 Facultatea de Limbi Străine din Universitatea București și s-a întors în Pucioasa ca profesoară de limba engleză. Când a devenit directoare de școală, în semn de respect și recunoștință pentru cea care a marcat destinul multor tineri din oraș, a decis să schimbe numele în Școala nr. 4 ”Elena Donici Cantacuzino”.

 

Anca Tîrcă și revoluția la „firul ierbii” în educație

Anca Tîrcă este exemplul concret al faptului că poți ajunge ceea ce ești și acolo unde îți propui, prin multă muncă, dar și pentru că ești pasionat și iubești ceea ce faci.

Nu am avut niciodată vreun sprijin din afară, vreo persoană sau instituție care să mă protejeze, tot ce am făcut a fost prin concurs și selecție. Apoi, am citit mult, m-am documentat, m-am pregătit întotdeauna pentru orice colaborare pe care am avut-o. Sunt o persoană foarte responsabilă, o calitate care astăzi nu mai este la modă, dovada că au apărut o mulțime de experți făcuți peste noapte, din vorbe și băgat în față și vorbit mult, nu contează despre ce, scopul să ți-l atingi.

Despre revoluția la firul ierbii e mult de vorbit. Anca crede în schimbare, mai ales că am avut în 30 de ani prea puține inițiative și programe de reformă adevărată create de către minister. Exceptând, poate, perioada domnului Marga, nu a existat un impuls de schimbare din partea ministerului, care „să mobilizeze oamenii, să inspire și să descătușeze energii”.

Când reformele de sus în jos întârzie sau nu sunt eficace, nu trebuie să mai așteptăm prea multe de la autorități, guvernanți și politici educaționale. Ar trebui să facem reforma din interior, să acționăm la firul ierbii, în sala de clasă, în școală.

Adevăratele schimbări sunt făcute de profesori și directori devotați și responsabili, de către părinți și chiar elevi, subliniază specialista în educație. Rolul esențial este însă al directorului, cel care ar trebui să acționeze exact ca un manager de corporație. Să fie lider, mentor, un excelent motivator, să își asume responsabilități.

 

Dintre realizările unei cariere dedicate învățământului

Opt ani cât a condus școala nr. 4, și-a propus să demonstreze că se poate și revoluția bottom-up. Anca Tîrcă a urmat acest model transformând o școală tradițională în cea mai modernă din România. 

Din 2004 este freelancer, simțind că poate împărtăși din experiența sa mai bine într-un astfel de rol. A lucrat în multe proiecte atât în țară, cât și în strainătate, lansând multe idei care au produs schimbări la nivel național. Printre campaniile de succes, sunt de menționat în special „Toată școala citește” sau „Școli creative și prietenoase”.

A scris cărți, a ținut cursuri, a fost solicitată în media, a coordonat proiecte, iar în același timp a avut grijă să-și construiască o familie frumoasă.

Cred că una dintre cheile de a face față este să fii bine organizat. Îmi amintesc că îmi planificam săptămânal ce aveam de făcut,  aveam întotdeauna liste întregi cu lucruri pe care trebuia să le realizez, păstrez și azi sutele de agende și plannere completate de-a lungul anilor. Deci, zic că am știut să-mi organizez timpul astfel încât să fac față tuturor solicitărilor și asta m-a ajutat mult.

Anca Tîrcă

Pe blog a început să scrie în anul 2013, deoarece ajungi în viață la o anumită perioadă când începi să reflectezi mai mult la ceea ce ai făcut, iar reflecția aduce după sine și scrisul.

Cred că era o perioadă mai liberă din viața mea, și, cu gândul la doamna Elena Donici, prințesa Cantacuzino, despre care este și primul articol de pe blog, am început să scriu. Am creat blogul pentru că am dorit să am un loc pentru mine, în care să-mi adun ideile, în care să scriu ce cred eu despre educație, dar și ce zic alții că e bine să se întâmple în acest domeniu, un loc care să fie o resursă pentru cursanții mei, pentru lumea educației, pentru că am acolo foarte multe exemple de bune practici, analize și noutăți. Nu m-am gândit niciodată că el o să aibă succesul pe care îl are astăzi, când este considerat unul dintre cele mai bune blog-uri despre educație din România, care inspiră mulți profesori să se schimbe pe ei și școlile în care predau. Vreau să menționez că blogul nu îmi aduce niciun venit.

Scrie adesea pe teme de leadership și management educațional, pentru că ea crede că dacă directorul bun nu e, nimic nu e. Le dă de multe ori sfaturi, despre cum să aibă grijă de starea de bine a profesorilor, cum să lucreze cu părinții, cum să transforme spațiul școlii, cum să amenajeze o cancelarie altfel, cum să construiască o comunitate profesională, cum să conducă în mod participativ… Un efort susținut care nu rămâne fără ecou, deoarece observă cu bucurie că postările ei generează schimbare. 

 

Anul 2020 în educație, în contextul actual

Din păcate, există studii și analize care arată negru pe alb lipsurile educației din România. Deși sunt și aspecte pozitive, e bine să luăm aminte la ce spun instituții de marcă precum Banca Mondială, OECD, UNICEF – puternice susținătoare ale învățământului la nivel global.

Pe scurt, pregătirea inițială și continuă a profesorilor nu este aliniată la standardele unei educații moderne. Nu avem autonomie a școlilor, nu îi pregătim pe copii pentru viață și nu le dezvoltăm abilitățile socio-emoționale. Mulți directori nu au calități de leaderi, inspectoratele sunt structuri politizate, care nu doar că nu fac coaching și nu asigură calitatea educației din școli, dar, de multe ori le blochează activitatea cu multe solicitări. Multe politici educaționale sunt doar pe hârtie, nu sunt implementate, nu am gândit pe termen lung și nu am bătut în cuie ce vrem să facem cu educația din România. Avem mulți copii în categorii de risc care nu sunt sprijiniți prin programe finanțate de la bugetul de stat, avem încă școli cu toaletele în curte și multe altele.

Atât cât a putut, Anca Tîrcă a fost în această perioadă alături de profesori, din drag de educație și pentru copii. În șase luni de pandemie, a scris pe blog 65 de articole cu etichetele #școalaînvremeacoronavirusului, #redeschidereașcolii, #anșcolar20202021.

Le-a dat idei despre cum să facă clase în aer liber, blended learning, flipped classroom, un plan operațional în contextul covid 19, cum să comunice cu părinții. A dat sfaturi directorilor, inspectorilor și decidenților și a prezentat multe studii, analize, ghiduri și recomandări ale unor instituții renumite legate de educația în pandemie, precum și exemple de bune practici din alte țări, din care să se inspire.

A făcut o serie de recomandări pentru redeschiderea școlilor și activitatea din primele săptămâni de școală. Toate acestea, sunt pe blog.

Sincer, în această perioadă, m-aș fi așteptat la mai multă solidaritate de la instituții și experți, mai mult timp oferit de fiecare iubitor de educație pentru a face ceva concret, a veni cu sfaturi și soluții.

 

Un sistemul educativ mai deschis învățării online și homeschooling-ului?

Da, cred că ar trebui și chiar este în prezent de o sută de ori mai deschis față de cum era în primăvara acestui an. S-a intrat, practic, într-o nouă paradigmă, una foarte provocatoare, în care profesorii au multe de învățat, pentru că învățarea online nu înseamnă doar folosirea simplă a unui device, ci planificare, organizare, interactivitate, monitorizare și evaluare. În general, cum spun întotdeauna, eu sunt pentru echilibru în educație, iar în acest caz, când vremurile or să ne permită și vom scăpa de pandemie, aș opta pentru mintea hibridă, ca al treilea mod de a învăța și a fi.

Asta înseamnă a ști să trăiești simultan atât în lumea digitalizată, cât și în natură. A folosi computerul pentru a te informa și a procesa date și a folosi mediul natural pentru a lucra cu simțurile. A învăța văzând, ascultând, pipăind, mirosind, mai adaugă Anca Tîrcă.

Cu homeschoolingul nu am nicio problemă, cine poate, să îl facă, deși mi se pare că e foarte solicitant pentru părinți, dar e o opțiune proprie, care trebuie respectată și sprijinită, dacă se poate.

 

Între educație și reforma educației, ce face Anca Tîrcă?

Timp liber, nu prea există la Anca. Mai mereu a avut cel puțin două joburi, dar și o familie de întreținut. În vacanțe, s-a plimbat prin toată Europa, a ajuns în SUA, Egipt sau în Turcia.

De doi ani de când e ceva mai liberă, și-a dezvoltat cea de-a doua pasiune – grădinăritul. Îi putem vedea minunățiile de flori, pe pagina de Facebook Timp în grădină

În rest, își petrece timpul cu nepoțica sa de 5 ani și jumătate, Noria Anastasia. Așadar, după cum vedem, pentru Anca Tîrcă a fost mereu vorba de educație.

A reformat școala de stat în care lucra, a transformat un mic proiect de școală privată într-unul de succes, a fost printre cei care au modernizat curriculumul și formarea profesorilor în România, a scris multe cărți și a realizat o serie de studii și analize.

A fost mentor pentru mii de profesori și școli, a implementat numeroase proiecte și a consiliat instituții și organizații de marcă din țară și din străinătate.  

Ceea ce vreau eu să spun este că lumea trebuie să înțeleagă că, dacă vrei cu adevărat, se poate să schimbi lucrurile și să le miști înainte. Eu cred că nu există școală prea mică, oraș prea mic, vis prea mic, poveste de necrezut. Putem visa să ne transformăm sau să transformăm școli și comunități, dacă îndrăznim, vrem și ne lăsăm inspirați.

 

Cuvânt de încheiere

Profesorii și oamenii dedicați educației, sistemului educativ, sunt de fapt pilonii, structura și fundația unei întregi societăți umane. Pare mult, nu e așa? Și totuși, este adevărat! Tot ce este o societate la un moment dat, se datorează avântului sau decăderii educației și culturii!

De ce vă prezint atât de multe exemple de profesori, specialiști și mentori în educație? Deoarece vreau să înțelegeți că România are resursele umane.

Și atunci de ce se degradează educația și sistemul educațional în România? Deoarece cei din vârful piramidei, cei care iau deciziile pe plan național în sistemul educațional, nu au capacitatea de reformare integrală a sistemului!

Politizarea acestuia încă se practică la nivel de inspectorate și manageri de școli, manualele nu sunt cele mai bune alegeri, iar sistemul educațional nu este unul liber. Nu ne oferă posibilitatea de a alege din mai multe sisteme: școală normală, online sau homeschooling.

Școala românească deși încă performantă, a rămas totuși înrădăcinată în trecut, înglobând zeci de materii care practic nu sunt aduse în prezent, nu ajută tânărul să fie pregătit pentru ce urmează după școală. Și, consider că eliminarea școlilor profesionale a fost o mare greșeală.

Anca Tîrcă este exemplul concret, de excelență în tot ce ține de educație. Un om care practic s-a dedicat educației, școlii și copiilor, de o viață. Un om care nu doar că a căutat soluții, dar le-a aplicat și le-a adaptat în așa fel, încât să dea randament maxim, să fie ce trebuie să fie! A reformat școli, gândiri și mentalități!

Să ne dea Dumnezeu cât mai multe Anca Tîrcă în toate domeniile și poate atunci, vom simți și noi reformele, la un nivel, la care aceastea pot schimba o mentalitate colectivă, națională.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *