Victor Alartes Abandonul calului negru

Victor Alartes este autorul unui roman despre societatea în care trăim, o incursiune literară în domeniul politic, atât de necesară în contextul unei „crize democratice”: Abandonul calului negru. De asemenea, scrie despre confruntări din lumea sportului cu un lirism ieşit din comun.

Un scriitor este valoros dacă scrierile sale sunt apreciate de cititori, căutate și uneori premiate la concursuri din branșă. Ceea ce scrie îl reprezintă, așa cum pentru un sculptor fiecare obiect este o parte din sine, din mintea, din sufletul și din imaginația sa.

Pentru public, cartea mea sunt eu: contează dacă romanul “Abandonul calului negru” are forță să transmită ceva publicului. La fel și în cazul povestirii “Departe de carte”, inclusă în volumul colectiv “Ficțiuni reale” (Editura Humanitas, 2013) de către  “selecționerul” Florin Piersic junior.

“Departe de carte”, povestirea la care scriitorul face referire, este o întâmplare reală care vorbeşte despre indiferență, incompetență și nepotrivirea cu librăria a unor oameni care lucrează acolo. Sunt angajați să vândă cărţi oameni care nu citesc; aceştia nici nu știu autorii, nici nu pun cărțile la raftul/categoria în care se încadrează. Cea mai mare culpă este că nu le pasă dacă un om cumpără sau nu din acea librărie.

Una e să ți se spună că ai scris o compunere sau o teză foarte bună și cu totul alta să “produci” o carte.

 

Victor Alartes – nume de artist

Pasiunea pentru scris vine din copilărie. Victor Alartes începea cu entuziasm romane pe caiete dictando, romane pe care de cele mai multe ori nu le ducea până la final. Undeva pe drum, entuziasmul și motivația se pierdeau. Sau se termina prea repede intriga…

La un moment dat, pe când aveam deja peste 35 de ani, am avut revelația că, date fiind informațiile acumulate și întâmplările trăite, aș putea duce la bun sfârșit un roman care să aibă suficientă substanță și relevanță. Și n-am mai abandonat după câteva pagini! E drept că nu am mai sacrificat vreun caiet, ca în copilărie, ci am apelat la calculator…

Victor Alartes Abandonul calului negru

Pentru cei atrași de cărți, lectura este cea mai frumoasă activitate. Este o pasiune ce oferă multe satisfacții, deși cere mai multă răbdare în comparație cu filmul sau televiziunea, care sunt alternative mai dinamice.

Lectura permite ca aceeași poveste să capete dimensiuni diferite în mintea fiecăruia dintre cititori. Fiecare simte, vede, aude întreaga acțiune în felul său, prin prisma propriilor idei, sentimente și mai ales, experiențe.

Cine se mulțumește să vadă doar filmul (sau filmele) economisește ceva timp, dar pierde mult…

 

Abandonul calului negru – între luciditate şi imaginaţie

Mi se părea că am condei (deci mi-am remarcat și singur talentul), dar că nu mi s-au întâmplat încă lucruri demne de a sta la baza unui roman.

Ajuns la o vârstă la care se acumulaseră destule experiențe, idei, amintiri, emoții și speranțe, Abandonul calului negru a venit (aproape) de la sine. Victor Alartes a găsit forța, motivația și perseverența de a „ciopli în cuvinte” până la ultima pagină a primului său roman. Să sperăm că nu şi ultimul.

În cartea sa “Romancierul naiv şi sentimental”, Orhan Pamuk demonstrează că intenţiile sau motivația scriitorului nu sunt decisive pentru valoarea şi destinul operei sale literare: “… să ne amintim că Dostoievski a scris Demonii, cel mai mare roman politic al tuturor timpurilor, ca pe o lucrare de propagandă împotriva adversarilor  săi politici, liberalii şi cei care susţineau occidentalizarea Rusiei  – şi totuşi elementul care stârneşte plăcerea când citim acest roman în zilele noastre este descrierea profundă a naturii umane.

Romanul politic-contemporan aduce lămuriri, limpeziri și poate chiar o radiografie amănunțită a unei situaţii. Uneori aspecte importante ies la iveală atunci când o țară întreagă fierbe, iar economia se află pe muchie de cuțit.

„Contextul în care e scris un roman este nesemnificativ, la fel ca şi locul în care e citit. Singurul lucru important este ce anume ne spune textul. Dorinţa de a te adânci în text este asemănătoare cu aceea a vizitatorului unui muzeu care doreşte să fie lăsat singur în faţa frumuseţii atemporale a unui tablou, indiferent de corporaţia sau guvernul care ar putea folosi muzeul în scopuri propagandistice.” (Orhan Pamuk)

Întrebat de la cine s-a inspirat pentru a scrie acest roman atât de lucid, palpitant, mult mai provocator și intrigant decât un articol politic, Victor Alartes spune simplu: „de la alții”.

 

 

Inspiraţia a venit din poveştile de viaţă ale altora

Alții înseamnă experiența unor alte persoane. În afară de tine, toți ceilalți sunt „alții”. Poți învăța de la oricine și poti refina idei preluate de oriunde.

Abandonul calului negru este o carte despre un profesionist autentic care se vede nevoit să intre în politică, unde nu oricine rezistă şi unde mai nimeni nu este ceea ce încearcă să pară. Nu oricine rezistă şi nu toţi îşi doresc să fie acolo. Se trage cortina unei lumi tabu pentru cei din afară.

Au încercat, dar nu au reușit, căci au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la concluzia că e o lume în care nu pot pătrunde sau înainta dacă nu renunță la multe dintre principiile și valorile în care cred. S-au simțit acolo ca o piesă de șah (un cal negru, dacă vreți) într-un altfel de joc, ale cărui reguli le sunt străine…

Politica în general, să nu zic neapărat a noastră, este un teritoriu interzis în care jocurile sunt deja scrise, cărțile sunt împărțite. Nu există loc pentru cei din afară și mai ales pentru intelectuali oneşti – reprezentanții ideilor perfecte ale lui Platon.

Motivația din spatele unei cărți – manifest este de a deschide ochii unei generații căreia nu îi pasă suficient de ziua de mâine, darămite de politică și o cam lasă în seama celor care joacă rummy la final de săptămână în parc.

Abandonul calului negru ne învață că se poate scrie frumos, palpitant, moralizator, chiar şi despre un domeniu în general plictisitor.

Am vrut să descriu ce se întâmplă la intersecția mediului academic cu cel politic și a modului occidental de a privi viața cu cel oriental. Și am mai încercat să aduc în prim-planul romanului principiile după care se ghidează personajele, nu emoțiile și ambițiile lor personale, care sunt dominante în majoritatea cărților.

Aşa a luat naştere Abandonul calului negru, care, după copertă, ar putea trece şi drept o carte despre şah sau despre curse de cai.

 

Victor Alartes: „Durează luni sau chiar ani să scrii un roman”

Scrierea unui roman este o experiență de scoatere a ideilor și cuvintelor din interior, un fel de spintecare a burții peștelui pentru a ieși la lumină ca Iona.

E frustrant să știi că șansa cărţii tale de a ajunge la public este minimă dacă nu ești un autor deja consacrat sau cu anumite conexiuni. Eu am pretenția ca piața literară să valideze sau să invalideze o carte și nu sunt omul care să se autopromoveze.

Lumea literară încă nu este suficient de obiectivă încât să publice cărți de valoare, care totodată pot schimba mentalități. Este adevărat că trăim într-o lume profund comercială, dar unele lucruri trebuie făcute pentru suflet.

Nu țin să public din vanitate. Vreau să fiu publicat doar dacă un editor chiar crede în acea carte. Dacă merită să vadă lumina tiparului. Nu este vorba despre a câștiga bani mulți din scris, ci de a ți se citi manuscrisul.

 

Publicul țintă sunt intelectualii în sens larg

„Abandonul calului negru” este o carte foarte ușor de înțeles și palpitantă până la ultima pagină, însă nu îndeajuns de cunoscută. Promovarea trebuie să se facă permanent și cu atenție la public.

Țintă sunt oamenii cărora le PASĂ. Încă le mai PASĂ. Intelectualii în sens larg înţeleg repede unde bate autorul. Sau oamenii preocupați de viața „cetății” din care fac parte. Tinerii care se întreabă dacă să rămână în țară sau să plece, sau dacă să se întoarcă și să schimbe ceva…

Dacă un astfel de roman ar fi citit de unele persoane din politica românească, poate ar înțelege ceva. De exemplu să lase oameni cu adevărat competenți să facă schimbări de substanţă.

Nu contează ce îmi doresc eu, contează ce citesc ei. Iar dacă un roman este lecturat, contează ce înțelege cititorul, nu ce a vrut să spună autorul!

 

Victor Alartes, cronicarul

Victor Alartes scrie despre sport sau cărţi pe site-uri de renume cum ar fi GSP sau Filme-cărți.ro (un important blog cultural, din echipa căruia face parte). Cronicile sale de cărți au multă profunzime şi originalitate. Celelalte sunt altfel de articole despre meciuri de tenis sau alte evenimente sportive.

Victor Alartes publică articole pe care le consider cronici cu suflet despre sport pentru că le scrie cu mare patos. Citind despre Simona Halep de exemplu, ai impresia unei poveşti despre cea mai mare învingătoare de balauri din povești. În general, are o pasiune pentru a scoate tot ce este mai bun din acțiunile unui om, adică uneori laudă mai mult decât te-ai aștepta. Te face să cauți meciurile sportivului despre care scrie.

Simt că am ceva de spus despre anumite cărți, filme sau performanțe sportive și că publicul acestor site-uri, dar și cel al “Dilemei Vechi” (în care mi-au mai apărut articole), este interesat de astfel de texte.

Două pasiuni diferite, aparent opuse, se îmbină în ființa scriitorului Victor Alartes: cărțile și sportul – de la tenis la fotbal.

Tenisul este, înainte de orice altceva, un sport foarte elegant. De unde pasiunea? Pe când eram copil, m-a dus tata pe actualele Arene BNR să îi văd jucând pe Virginia Ruzici și pe Florin Segărceanu. Îmi place însă mult și fotbalul. Am scris în ultimii ani pe marginea performanțelor Simonei Halep, dar am la activ și articole despre Mircea Lucescu, Loti Boloni sau Cristi Chivu.

Victor Alartes Abandonul calului negru

 

Să faci lucruri și gesturi care au sens!

O recenzie bună are ceva de zis, lasă în urmă informații relevante și nu în ultimul rând emoție. Recenziile cele mai bune conving potențialul cititor al unei cărți să ia o decizie privind lectura sau renunțarea la achiziția unei anumite cărți.

Mă feresc să scriu recenzii lungi pentru că empatizez cu cititorul care caută doar o punere în temă. Încerc să vin cu o abordare originală a cărții recenzate.

Fericiți sunt cei ce ce fac lucruri care contează, care îi împlinesc. Făcând ceea ce schimbă lumea în mai bine, mergem încet-încet spre o lume mai civilizată și mai îngăduitoare.

Nu pentru că așa ai văzut sau ai citit că se face. Mai degrabă pentru că ai reflectat asupra lor și merită făcute. Că au cu adevărat un rost… Și nu ajunge să ai niște scopuri în viață (să îți cumperi o casă sau să ocupi o funcție).

Pe viitor este posibil să mai auzim de Victor Alartes. Deși a spus că Abandonul calului negru nu va avea o continuare, ceva asemănător ne poate aștepta.

Am de ceva vreme în cap un roman de idei care abordează impasul democrației la nivel european. Nu am găsit încă motivația de a-l așterne pe hârtie.

Victor Alartes este el însuși un cal negru, pe care, poate, nu se mizează de la început. Este posibil ca la final să ajungă pe primul loc. Scrierile sale demonstrează că are mai mult potențial și mai multă profunzime decât modestie. Uneori modestia și bunul simţ țin oamenii cu adevărat valoroși în umbră.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *