Articole

Cleopatra Căbuz

Dacă nu ar fi abordat calea științei, ce altă cale ar fi ales în viață? Crede că nu s-ar fi născut. Într-atât de mult iubește acest drum pe care l-a ales și pe care l-a urmat, cu succes, Dr. Cleopatra Căbuz, cercetătoare româncă, membru al Academiei Naționale de Inginerie din SUA.

 

Poate sună pompos, dar clădiri faimoase din lume, precum Burj Khalifa din Dubai, Terminalul 5 din aeroportul London Heathrow, stadionul Wembley, sau facilităţile utilizate la Olimpiada de la Beijing au sistemele de protecţie la incendii, de alarmare şi evacuare în caz de urgenţă dezvoltate sub îndrumarea Dr. Cleopatra Căbuz. Și poate această scurtă prezentare este atât de fulminantă, de amuțitoare, încât nu ar mai fi nimic de zis. Dimpotrivă.

Are o carieră impresionantă, care cel mai bine a fost descrisă anul trecut de către Viva FM, cu ocazia decernării premiului de cetățean de onoare al municipiului Suceava. Câteva lucruri sunt de menționat, pentru a demonstra că vocea doamnei Căbuz merită ascultată.

 

Autor a 55 brevete de invenție

Este plecată din țară încă din 1995, când a obținut poziția de cercetător principal la corporația Honeywell, care operează în peste 100 de ţări şi are o cifră de afaceri de 40 miliarde de dolari. Timp de 12 ani, Dr. Cleopatra Căbuz a deţinut funcţia de vicepreşedinte pentru cercetare şi dezvoltare a grupului de afaceri Siguranţa Vieţii (Life Safety/Industrial Safety) din cadrul Honeywell, având în subordine peste 1.000 de ingineri din 13 ţări ale lumii.

Este autor a nu mai puțin de 55 de brevete de invenţie înregistrate la Biroul de Invenţii al SUA. Raportul “US Nanotechnology R&D and Commercial Implications: Technologies, Opportunities and Markets 2001-2005” al firmei Fuji-Keizai USA Inc. o menţionează pe Dr. Cabuz drept unul din primii 5 lideri din SUA în domeniul microstructurilor integrate în siliciu (MEMS).

Cleopatra Căbuz a fost aleasă, în 2018, membru al Academiei Naţionale de Inginerie din Statele Unite, prestigioasă recunoaştere profesională pentru inginerii cercetători din SUA, pentru contribuţiile tehnice şi ştiinţifice deosebite în domeniul microsistemelor integrate în siliciu, a senzorilor şi a sistemelor de siguranţă industriale.

Pe lângă activitatea ştiinţifică a activat și ca preşedinte al Heritage Organization of Romanian Americans în Minnesota (HORA), o organizaţie non-profit axată pe păstrarea şi promovarea istoriei comunităţilor româneşti din Minnesota, pe promovarea limbii, tradiţiilor şi culturii româneşti.

Cleopatra Căbuz

Dr. Cleopatra Căbuz: „Sunt fericită că am reușit să îmbin activitatea profesională, extraordinar de intensă, cu partea de suflet a menținerii spiritualității românești.”

 

Un om al viitorului

Desigur, suntem curioși cum percepe Cleopatra Căbuz funcția de membru al Academiei Naţionale de Inginerie din Statele Unite, din punctul de vedere al cercetătorului român. O percepe cu modestie și cu recunoașterea faptului că, fără îndoială, reprezintă o recunoaștere de vârf pentru orice cercetător.

Cu atât mai mult pentru un cercetător român venit în Statele Unite cam la mijlocul carierei și lucrând în mediul de cercetare și dezvoltare industrial. Majoritatea covârșitoare a membrilor Academiei sunt profesori universitari cu foarte lungi „ștate de serviciu”.

Ce coordonate poate avea (căci portret-robot probabil e mult spus) un inginer al viitorului? Așa, din perspectiva unui vizionar, Cleopatra Căbuz subliniază cu precizie:

Mă voi folosi în răspunsul meu de studiul realizat de Academia Națională de Inginerie a SUA – unde inginerul viitorului trebuie să aibă cinci competențe importante. 1. Să aibă cunoștințele și talentul necesare pentru a conduce o cercetare independentă într-un domeniu tehnologic nou; 2. Să aibă o formare multidisciplinară pentru a putea lucra cu sistemele complexe prezente într-o lume interconectată; 3. Să fie capabil să lucreze eficient în medii multiculturale, deoarece tehnologia și știința se dezvoltă acum la scară globală; 4. Să aibă o bună înțelegere a aspectelor economice, deoarece nici o soluție tehnică nu prinde viață dacă nu produce rezultate economice pozitive; 5. Să aibă răspundere civică, deoarece tehnologiile puternice pot avea efecte sociale foarte mari.

 

Crearea unui Cadru legal și fiscal care să încurajeze masiv investițiile externe și interne

Pare a fi persoana cea mai potrivită pentru postul de ministru al Cercetării și Inovării în România. Dar nu îndrăznim să ne imaginăm ce ar fi făcut mai exact într-un asemenea post fiind. O provoc însă pe Dr. Căbuz să îmi spună ce ar fi făcut într-un asemenea neimposibil caz.

Iată cum văd eu problema. Multă lume poate să descrie care este starea ideală a unui sistem de cercetare și inovare viguros și capabil să producă creștere economică. Partea extrem de grea este tranziția din starea curentă în starea ideală. Și asta nu se poate face fără cunoașterea în detaliu a stării curente, un plan pe termen îndelungat cu susținere consecventă și cu acceptarea unor momente dificile.

Elemente cheie ar fi, în viziunea domniei sale, următoarele: crearea unui cadru legal și fiscal, care să încurajeze masiv investițiile externe și interne și să clarifice starea proprietății intelectuale; crearea unei hărți complete a mecanismelor de finanțare, de la faza de idee academică la produs comercial; alinierea proiectelor cu obiectivele strategice de țară, cu focalizare pe știință și tehnologia aplicată; crearea unei infrastructuri pentru susținerea start-upurilor; încurajarea mobilității și dinamismului personalului de cercetare către start-up/companie privată; dezvoltarea unei Culturi Antreprenoriale,  unde rezultatele economice sunt cele cu adevărat importante.

În ultimii ani s-au făcut progrese în toate aceste zone. Dar mai este mult până departe. Multe ţări se luptă cu aceste probleme, cu mai mult sau mai puțin succes. Nu suntem singuri. Dar este esențială dezvoltarea unui sistem de Cercetare și Inovare comensurat cu puterea și orientarea economică a țării noastre.

 

Cum au contribuit Cleopatra Căbuz și echipa sa la inaugurarea noului Wembley

În toamna anului trecut Cleopatra Căbuz s-a retras din funcţia de vicepreşedinte pe tehnologie şi parteneriate din cadrul grupului Honeywell. Aceasta după o carieră de 23 de ani în cadrul conglomeratului american. Recunoaște, nu fără emoție, că au fost multe momente extraordinare în timpul activității sale în acest mamut al Americii.

Unul din ele a fost legat de inaugurarea noului stadion Wembley, în primăvara lui 2007. După amânări repetate, se programase în cele din urmă deschiderea stadionului cu ocazia finalei cupei Angliei din 19 mai 2007.

Lumea întreagă aștepta cu sufletul la gură redeschiderea templului fotbalului mondial, Wembley, după șapte ani în care fusese demolat și reconstruit într-o manieră foarte modernă.

Deschiderea stadionului cu aproape o sută de mii de locuri însă nu se putea face fără avizul agențiilor de siguranța vieții. Asta presupunea funcționarea perfectă a sistemelor de alarmă la incendii și de evacuare de pe stadion, toate proiectate de către Honeywell.

Cu nici două săptămâni înainte de predarea oficială a stadionului de la constructor la utilizator, erau încă probleme. Alarme false, mesaje de eroare în sistem…

Teroare! Nu doream ca inaugurarea stadionului să fie amânată din cauza noastră! Am fi fost pe prima pagină a presei englezești și internaționale. M-am dus la fața locului pe 1 martie 2007, împreună cu o echipă de ingineri de sistem și am constatat, între altele, deficienţe la instalarea unor cabluri – instalare făcută de contractori locali. Sunt zeci de kilometri de cabluri în Wembley. Era exclus să se schimbe cablurile. Deci trebuiau modificate  sistemele noastre ca să recunoască și să elimine semnalele false produse de factori pe care nu îi puteam controla.

A fost un efort uriaș. Într-un weekend s-au produs mii de dispozitive noi, s-a modificat softul, apoi s-a montat totul, s-a testat sistemul și s-au obținut aprobările de rigoare. A fost posibil să se joace amicalele în martie și finala Cupei Angliei în 19 mai. Mare bucurie pentru echipa Honeywell și pentru suporterii fotbalului din lumea întreagă.

Cleopatra Căbuz

În momentul de față, sistemul de siguranță a vieții al stadionului Wembley este monitorizat de o echipa Honeywell din România, iar studenții din laboratorul IoT de la Facultatea de Construcții  pot vizualiza în timp real situația acestor sisteme.

 

Lecția de succes economic

Viitorul este de fapt economia cunoașterii, după cum spune cercetătoarea. În viziunea sa, ecosistemele economice se bazează pe agricultură, pe producerea de bunuri sau pe servicii.

Automatizarea a redus dramatic numărul oamenilor necesari în agricultură și în producția de bunuri. Prin urmare, un număr tot mai mare de oameni lucrează și vor lucra în servicii. În economia cunoașterii, aceste servicii sunt tot mai mult bazate pe expertiza intelectuală a individului, nu pe efortul fizic.

Cleopatra Căbuz ne reamintește cei patru piloni importanți pe care se bazează Economia Cunoașterii, conform Băncii Mondiale: 1. Cadrul instituțional care favorizează folosirea cunoașterii și înflorirea antreprenoriatului, 2. Disponibilitatea forței de muncă calificate și existența unui bun sistem de educație, 3. Existența și accesul la o infrastructură adecvată pentru tehnologia informației și a comunicației, 4. Un cadru de inovație vibrant, care să includă mediul academic, sectorul privat și societatea civilă.

Progresul în tehnologia informației și a comunicației oferă acces la orice fel de informație imaginabilă, unor mase foarte mari de oameni. Sistemul de educație nu mai are ca rol primordial comunicarea de informații, dar trebuie să se axeze pe formarea de oameni care pot gândi în mod creator. Care pot transforma volumul imens de informații pe care îl avem la dispoziție, în cunoaștere.

Selectarea și integrarea informației, identificarea de noi modalități de a rezolva problemele sociale, implementarea de soluții în maniere economice viabile – asta înseamnă economia cunoașterii. Mai mult că oricând, dezvoltarea gândirii critice, colaborarea și creativitatea vor defini succesul economic.

 

Dr. Cleopatra Căbuz: „Educația de la noi, și in familie și la școală, nu țintește crearea omului ca locuitor al cetății”

După finalizarea carierei, Dr. Căbuz  va lansa un sistem de burse pentru studenții români orientate în zona de leadership, acesta fiind poate cel mai important element lipsă în sistemul românesc de educaţie – după cum subliniază.

Nu îmi propun să discut toate circumstanțele care ne-au adus aici. Dar unul din factori este acela că educația de la noi, și in familie și la școală, nu țintește crearea omului ca locuitor al cetății. Tradițiile de voluntariat, de răspundere civică și socială sunt aproape inexistente. Acest lucru are mari implicații pentru societatea românească.

Domnia sa crede că statutul de lider – de conducător –  nu este suficient de respectat în societatea noastră.

Nu este înțeleasă valoarea enormă pe care o aduc liderii și managerii buni. De aceea, nu există perocupări sistematice de a dezvolta viitorii lideri încă din copilărie și adolescență, când se formează sistemul de valori și referințe al tinerilor. Sigur că trebuie să avem copii foarte bine pregătiți academic, dar trebuie să ii formăm și pentru a fi buni conducatori, căci numai așa știința se poate transforma în tehnologie și tehnologia în progres economic.

Un prim pas pe care l-a făcut în direcția aceasta este angajarea Politehnicii din București într-un program al Academiei Naționale de Inginerie a Statelor Unite – Grand Challenges Scholar Program – axat pe formarea inginerilor secolului XXI.

O parte importantă a acestei formări este dezvoltarea responsabilității sociale. Tocmai de aceea Dr. Cleopatra Căbuz ne invită la evenimentul din 15-17 mai de la Politehnică, la care are onoarea de a fi co-chair, împreună cu Dl. Prorector George Darie. Vor fi prezente peste douăzeci de universități din Sud-Estul Europei.

Acolo vom discuta un program de educație care, pe lângă rezolvarea provocărilor tehnologice ale secolului XXI,  să includă și aspecte de responsabilitate socială, de înțelegerea viabilității economice ca factor important de decizie în alegerea soluțiilor tehnice, de înțelegerea aspectelor multiculturale ale economiei globale în care trăim.

Oricum ar fi, cu asemenea oameni de nădejde în ale științei și educației, România mai are șanse. Dacă nu ar fi abordat calea științei, ce altă cale ar fi ales Dr. Cleopatra Căbuz în viață? Răspunde fără ezitare: „Cred că nu m-aș fi născut”.

Otilia Magheru Tracia Land

Conceptul Tracia Land a luat naștere în anul 2009, când Otilia Magheru a simțit nevoia să ofere producătorilor o formă de organizare care să îi protejeze în relațiile cu rețelele multinaționale de pe teritoriul României. În același timp, era nevoie de o voce comună sub aceeași „umbrelă”, pentru o comunicare mai bună către clienți.

 

În prezent există o relație comercială cu o rețea de magazine tip super-market, cu care colaborează la dezvoltarea proiectului. E vorba de un format de magazine foarte apropiat de idealul Tracia Land – magazine de proximitate, adresate clienților cu venituri peste medie.

Au obținut deja suportul celor din Federația Națională a Producătorilor de Produse Tradiționale Atestate care i-au susținut în identificarea producătorilor care doresc comercializarea prin intermediul rețelei respective de magazine.

 

Otilia Magheru, omul din spatele proiectului

Înainte de Tracia Land, Otilia Magheru a activat în vânzări de produse food-non food provenite din import, fiind director de vânzări la câteva branduri de produse electronice. Asta se întâmpla prin anii 2002-2004, când piața era într-o mare competiție, fiind în plină efervescență magazine care ofereau posibilitatea de „a cumpăra cu buletinul”.

A urmat apoi o lungă perioadă în care a trecut la produse alimentare din import, până la sfârșitul anului 2008 când a luat decizia să își îndrepte atenția spre produsele autohtone.

Viața Otiliei a fost plină de întâmplări fericite. Începând de la familia în care s-a născut și în care a crescut înconjurată de iubire, traiectoria sa a fost sub semnul norocului.

În școală a avut parte de cei mai buni profesori din Drobeta Turnu Severin, orașul ei natal. În 1988 a plecat la facultate în Timișoara, convinsă fiind că dacă ai încredere în tine poți muta munții din loc.

Faptul că m-am născut în Severin, oraș occidental, privit înainte de anul 1989, am crescut de două ori mai bogată, cum îmi place mie să spun, pentru că am fost de două ori mai informată, privind și alte modele de țară (fosta Yugoslavie și Bulgaria).

În Otilia, se poate depista ușor acel spirit balcanic, de oameni veseli, cu muzica lor și multe obiceiuri comune. Mediul în care s-a dezvoltat a fost prima sa sursă de inspirație. A crescut ascultând muzica difuzată pe programele sârbești: Madonna, Queen, Michael Jackson, Tina Turner, George Michael, muzica pop pozitivă a anilor ‘80.

 

Otilia Magheru a dus Tracia Land la Bruxelles

De ce? Pentru că Bruxelles este capitala Uniunii Europene. Pentru că acolo trebuie să bați gongul dacă vrei să dezvolți un proiect pentru Europa. Din fericire, reprezentanții Comisiei Europene au înțeles acest concept. Cu cei din țară, însă, a fost mult mai greu…

Platforma TraciaLand se adresează producătorilor de produse tradiționale atestate din Balcani, titularilor de mărci de produse locale de excepție, dar și celor care activează în industria turismului. Aici intră produsele turistice care valorifică potențialul local, mai exact a agențiilor din întreg spațiul carpato-danubiano-pontic.

Inițiatorii platformei sunt interesați în egală măsură să dezvolte împreună cu operatorii locali platforma integrată care să „vândă” atât produse alimentare cât și produse turistice, dar și servicii care pot lua naștere din îmbinarea celor două domenii de activitate, proiecte culturale sau servicii logistice de marketing și publicitate, inclusiv servicii suport pentru membrii săi.

Nu orice produs poate face parte din Tracia Land. În primul rând, acesta trebuie să fie un produs de calitate, certificat, chiar dacă e vorba de un produs turistic.

De altfel, Otilia Magheru și colegii ei sunt într-un continuu proces de identificare a acelor produse turistice care merită să fie puse la dispoziția străinilor interesați să viziteze România.

Otilia Magheru Tracia Land

Otilia Magheru – eveniment lansare Tracia Land

Cele mai mari piedici în realizarea și dezvoltarea proiectului

Slaba digitalizare a mediului economic din România este una dintre cele mai mari probleme în dezvoltarea proiectului Tracia Land, e de părere Otilia Magheru.

Mediul economic din România este împărțit în două mari categorii, și nu mă refer absolut deloc la cei care lucrează la STAT. Pe de o parte sunt cei care lucrează în marea familie a multinaționalelor, familiarizați cu modele organizatorice venite de la companiile mamă, și cei care au creat propriile afaceri tipic românești, fără să aibă o cultură de business. Avem cel mai bun internet din Europa, cei mai buni IT-iști, și totuși, avem cele mai puține companii care să aibă un site de prezentare. Încă se folosesc adrese de yahoo sau gmail. Nu se înțelege încă importanța internaționalizării companiei. Suntem în era digitală, dar în România lipsește digitalizarea.

În ceea ce privește marketingul, producătorii români trebuie să învețe că este un serviciu făcut de către specialiști. Acesta nu poate fi lăsat la voia întâmplării.

Acum, mai mult decât oricând, vorbim de marketing digital, acesta însemnând o companie internaționalizată, produse care se pot achiziționa on-line de pe diferite platforme, iar aceste servicii se plătesc. Conform creatoarei proiectului Tracia Land, mulți producători români încă nu înțeleg aceste lucruri.

 

Mentalitatea cumpărătorului român față de produsele autohtone

După 1989 s-a manifestat o dorință excesivă a consumatorilor români de a cumpăra produse din import. Produsele românești aproape au dispărut.

Cele care au rămas nu au ținut pasul cu normele impuse de comerțul modern. Acestea presupun standardizări multiple pe întreg lanțul valoric, fiind distruse astfel cele existente, de la unități de colectare a materiilor prime la unități de procesare, cât și magazinele de valorificare a produselor românești.

Otilia Magheru îmi dă exemplul lactatelor – produse ultra-fresh, cele mai sănătoase pentru consumul zilnic. Înainte de 1989, România dispunea de un sistem pe care acum alte țări civilizate se străduiesc să îl implementeze.

Laptele era colectat de la ferme și adus la unitățile de procesare, care existau în fiecare oraș. Acestea erau dimensionate la numărul populației, asigurând astfel aprovizionarea zilnică a magazinelor cu lactate proaspete, folosind ambalaje returnabile, cu un format unic la nivel național.

Acum, la fiecare produs lactat consumat, mărim gunoiul prin ambalajul aruncat. Astăzi, în locul fostelor întreprinderi de prelucrare a laptelui există hypermarketuri, dispărând un întreg sistem național care asigura hrana populației.

Prin reclamele tv, consumatorii au fost direcționați către produsele din import. Acestea au alocate bugete uriașe de promovare pentru a cuceri o piață nouă, ne amintește Otilia Magheru.

Cumpărătorul român din 2019 este din nou în căutarea produselor autohtone deoarece a crescut cu ele, dacă ne referim la cei care au peste 40 de ani. În același timp, publicul tânăr este în căutarea produselor locale pentru că este informat și înțelege importanța accesului la produsele locale, naturale, provenite din fermele tradiționale din România.

Atuurile produselor românești în fața celor străine sunt gusturile și rețetele autentice, pur și simplu pe gustul nostru, și nu în ultimul rând, materiile prime folosite, provenite din ferme românești.

 

Punte de legătură cu țara natală pentru românii stabiliți în străinătate

Mulți români care doresc sa se întoarcă în țară nu au siguranța unui sistem care să îi sprijine în dezvoltarea afacerilor. Tracia Land oferă servicii suport prin partenerii săi. Se urmărește o creștere organică a comunităților, atât în țară cât și în străinătate.

TraciaLand nu este doar pentru români. Întreg spațiul carpato-danubiano-pontic se confruntă cu aceleași probleme. Migrarea tinerilor în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit este prezentă în toată regiunea. Prin proiectul acesta, se pot găsi soluții pentru a duce produsele specifice celor din Balcani acolo unde s-au format noi comunități ale celor din Estul Europei.

Otilia Magheru Tracia Land

Otilia Magheru și Monica Irimia (președinte TraciaLand Italia)

Planuri de viitor pentru Tracia Land

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când a fost lansat proiectul, acesta fiind o marcă înregistrată la nivel național și european, pe mai multe clase.

Tracia Land are în plan lansarea platformei de vânzare a produselor din Balcani, undeva în toamna acestui an. Surprize pot apărea în orice moment în ceea ce privește dezvoltarea proiectului Tracia Land. În prezent se așteaptă cu interes răspunsul din partea autorităților pentru realizarea unui parteneriat public-privat ce poate accelera dezvoltarea sinergică a comunităților identificate.

Nu știu cum va evolua acest proiect pe viitor, dar cred că susținând micii producători locali putem avea o viață economică mai sănătoasă.

Măriuca Verdeș

Măriuca Verdeș s-a născut în 1989 în comuna Desești, Maramureș, într-o familie mare și cu tradiție în folclor. A lansat albume de muzică populară, hori, colinde și pricesne. Este o cântăreață de horă ultrapremiată la nivel național și internațional, însă asta nu e deloc cel mai important lucru despre ea.

 

Măriuca nu s-a mulțumit cu a „hori” folclorul, ci a dorit să îl predea generațiilor care vin din urmă. De aceea, a inițiat proiectul prin care a introdus studierea folclorului ca materie opțională în școală în județul Maramureș.

În fiecare zi, se luptă ca satul maramureșean să-și recâștige gloria de altădată. Încearcă să arate că România are nevoie de o autenticitate culturală, prin intermediul căreia să ne păstrăm valorile care ne-au definit timp de secole.

Despre toate acestea, dar și despre evoluția unei artiste cu credință în Dumnezeu, în interviul de mai jos:

 

 

Iată doar câteva din ideile extrase din dialogul cu Măriuca Verdeș:

 

Cum se definește Măriuca Verdeș în muzica autohtonă românească

„Noi, în Maramureș, nu cântăm, ci horim. Horele acestea sunt mai mult doine și balade, pentru că femeile la câmp nu făceau altceva decât să cânte. Mama horea fie că făcea treabă prin casă, fie când era la fân sau la sapă. I se părea că nu îi e atât de greu cântând.

Eu am ales partea aceasta mai sacră, mai veche, mai profundă, pentru că mie îmi place să mă hrănesc din lucrurile din care alții nu văd nicio valoare în ele. Eu le văd Dumnezeirea, le văd sacralitatea și totodată înțelepciunea țăranului care poate nu are studii, dar a lăsat după el o istorie întreagă.”

 

Un semnal de alarmă în legătură cu dezrădăcinarea poporului român, care riscă să-și piardă definitiv identitatea

”Eu stând printre copii, stând în sate, văd cât de gravă este problema societății de astăzi și cum văd părinții folclorul de astăzi. Ei cred că dacă nu ajungi să cânți pentru bani, nu are rost să te îmbraci tradițional. Sunt părinți care spun că ce rost are să îl întorc pe copilul meu în timp, când noi vrem să ne dezvoltăm și să ne modernizăm. Numai prin educație, copiii își vor da seama că este vital să ne cunoaștem pe noi.

Eu îmi doresc mai mult. Folclorul ar trebui să fie materie obligatorie în școli. Ar trebui să știm cine suntem, de unde ne sunt rădăcinile, ca să putem sta verticali în fața oricărei furtuni care vine din dreapta și din stânga.

A fi maramureșean înseamnă să te cunoști pe tine. Înseamnă să-ți recunoști originile și să le duci mai departe. Faptul că generații după generații se înstrăinează de acest sentiment nu face decât să ne autodistrugă o cultură care nu ar trebui vizitată doar la muzeu, ci ar trebui întreținută în satele maramureșene.”

 

Cum se translatează viziunea sa, la nivel național

„Ar trebui să fim conștienți că fiecare județ a avut cultura sa specifică. Eu din păcate văd doar o Românie săracă, cu mulți bătrâni, cu puțin potențial, dacă nu vom redeschide acea economie locală, care a reprezentat forța României. Nu vreau să fiu rea, nici sceptică, dar eu nu prea văd viitor pentru România, pentru că nu mai credem în România. Și dacă noi nu mai credem în România, ea o să mai creadă în noi?

Avem o obligație morală față de strămoșii noștri care s-au gândit să ne lase o arhitectură, un port, simboluri, grai, rânduieli… Să ne lase atât de multe lucruri valoroase, pe care dacă noi să le învățăm și să le ducem mai departe, nu mai credem nici în Dumnezeu, nici în aproapele Lui. Credem doar în noi, în cultul nostru, iar când crezi în cultul tău, ajungi să faci o „idolatrie” din tine.”

 

Interviul cu Măriuca Verdeș a fost realizat în docă locații: Muzeul Maramureșan, secția de etnologie, din Sighetu-Marmației, și Biserica ”Înălțarea Maicii Domnului” din Călinești (Maramureș).

Sursa foto: arhiva personală

„Omul sfinţeşte locul” spune o veche vorbă românească din popor. În cazul lui Călin Matieş, această vorbă a devenit un fapt cert şi chiar o stare de a fi. Călin sfinţeşte nu doar locul, ci neamul şi spiritul nostru românesc, prin Pita de Sântimbru, dar mai ales prin dedicarea sa la tot ce înseamnă atitudine şi promovare a imaginii noastre şi a României autentice.

 

Călin Matieş s-a născut pe data de 8 August 1971, la Alba Iulia. A copilărit pe lunca Mureşului în Sântimbru, judeţul Alba şi în Şoimeni, judeţul Cluj.

Numai cine nu a fost, nu ştie cum este Mureşul şi cum sunt ardelenii locului. Oamenii de acolo sunt harnici, primitori, plini de veselie, molcomi şi iubitori de tradiţii şi autenticitate. Nici nu este de mirare că Sântimbrul a crescut un român frumos precum Călin Matieş.

Mama a fost asistentă medicală, iar tatăl maistru turnător. Nu au avut cum să îi ofere prea multe pentru acea vreme, dar l-au sprijinit în tot ceea ce el a decis.

I-au dat sfaturi pline de omenie şi l-au ghidat aşa cum au ştiut ei, în viaţă. Au trăit modest şi simplu, într-un apartament cumpărat în rate şi au călătorit într-o maşină cumpărată şi ea tot în rate.

Acest fapt nu l-a împiedicat pe Călin să urmeze cursurile de la „Liceul industrial nr. 1”, profil electro, „Postliceala finanţe-contabilitate” şi să absolve cu succes „Facultatea de Ştiinte Economice” din Timişoara.

 

De la încărcat de baloţi și săpat şanţuri, la conducerea unei firme cu 1200 de angajați

Călin Matieş îşi aminteşte cum, pentru a nu le fi o povară părinţilor, în timpul vacanţelor lucra la CAP-ul din zonă la încărcat baloţii de paie şi la centrul de seminţe. Nu l-a deranjat niciodată munca de jos, deoarece orice activitate este respectabilă dacă este făcută cu rost şi pentru un scop nobil.

După liceu, a lucrat ca muncitor necalificat pe şantier. În timpul şcolii postliceale a vândut ziare în gările din Alba Iulia, Simeria şi Deva. În facultate săpa şanţuri la Teleconstrucţia, unde era foarte bine plătit, ceea ce l-a ajutat să se suţină în facultate.

A făcut armata la Câmpia Turzii la paraşutişti, iar după facultate a fost director la o firmă italiană de încălţăminte, unde a avut în subordine 1200 de muncitori.

Pita de Sântimbru – produs tradiţional şi ecologic, un brand de ţară ultrapremiat

În timp ce unii aleg să dea naştere unor afaceri în alimentaţie cu tot felul de aditivi şi înlocuitori, în Sântimbru, Călin Matieş a frământat din sufletul său de român iubitor de tradiţii ideea unei brutării ce respectă o reţetă veche de aproape 300 de ani.

În 1998, cu 5000 de dolari, avea să ia naştere faimoasa brutărie de Sântimbru, specializată în produse tradiționale şi ecologice.

Călin Matieș Pita de Sântimbru

Şi dacă este o pâine atât de comună, pe care o făceau oamenii la sate, ce are ea atât de deosebit, veţi spune. Ei bine, tocmai asta este deosebit, faptul că este „ca la mama acasă” şi ne aduce mereu la brutărie să o cumpărăm.

Pita de Sântimbru, aşa cum a denumit-o Călin Matieş, este un produs autentic tradiţional. A primit de două ori distincţia de „Produsul tradiţional al anului”, în 2015 şi în 2017, iar în 2018 a fost atestată ca prima pâine ecologică din România.

Însă Călin Matieș nu s-a oprit la pită. În 2003, reuşeşte să facă prima sa investiţie în cetatea din Alba Iulia. La început doar un spaţiu lăsat în paragină, acesta avea să prindă formă, culoare şi suflet, devenind Pub 13, un restaurant medieval autentic, cu o arhitectură unică în sud-estul Europei şi căruia i-au trecut pragul zeci de artişti, elite şi oficialităţi.

Călin îi enumeră, la întâmplare, pe Florin Piersic, Marcel Iureş, Dorel Vişan, Mircea Cărtărescu, Corina Chiriac, Iris, Direcţia 5, Compact, Holograf, Pavel Stratan, Ionuţ Fulea, Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocşa, Ivan Patzaichin, Cătălin Botezatu, Monica Tatoiu, Virgil Ianţu, Andra & Cătălin Măruţă, Petre Roman, Ataşatul Comercial al Chinei, Primarii din Salonic sau Tel Aviv. Miniştrii, Parlamentari, Secretari de Stat, Reprezentantul Naţiunilor Unite pentru Europa de Est, Consulul onorific al Austriei.

Tot la Pub13, au loc evenimente precum Noaptea devoratorilor de publicitate, AD Show, Stand Up Comedy, Spectacole de Teatru şi Concerte.

În 2006, Călin Matieș atestă nu mai puțin de 7 produse tradiţionale, iar în 2008 reinventează o clădire din Sântimbru într-un Hotel-Restaurant, denumit Rustiq.

Situat la câteva minute de Alba Iulia, într-un ambient care parcă ne întoarce în timp şi ne prezintă viaţa ţăranului şi satului românesc, hotelul de 3 stele include o expoziție etnografică din zona Alba Iulia, care constă în costume tradiționale, unelte și instrumente populare.

Nu în ultimul rând, în anul 2011 se constituie Asociaţia producătorilor de produse tradiţionale, ecologice şi de casă “Alba Transilvania”, unde Călin Matieş este ales Preşedinte.

 

Cine stă în spatele lui Călin Matieş, un nume cu greutate printre marii producători din ţară

La această întrebare, Călin Matieş a răspuns dintr-o suflare, zâmbind natural, firesc şi parcă bucuros că poate să vorbească despre superterii săi adevăraţi: familia!

Am 2 copii minunaţi, o fiică pe nume Alexandra, de 19 ani şi un băiat, pe Ştefan, care are 15 ani. Amândoi sunt la cele mai minunate vârste, când simţi să explorezi viaţa, informaţiile şi să îţi doreşti să le dai viaţă. Alături de mine, mereu, este Alina, frumoasa mea soţie, un om extraordinar şi o mamă de excepţie, care nu doar că îmi înţelege toate deplasările şi plecările de acasă, dar mă susţine şi îmi este cel mai bun prieten!

Călin Matieș Pita de Sântimbru

Pe lângă familie, am vrut să ştiu dacă un om mereu pe drumuri, între brutării, restaurante, evenimente, gale de premiere, invitaţii în străinătate, are timp şi pentru el, pentru pasiunile sale.

Şi ce credeţi? Are! Eu una mă mir cum reuşeşte să se împartă între toate marile sale iubiri şi pasiuni, familia, câinii şi brutăritul. Probabil Călin Matieş funcţionează şi el după vreo reţetă străveche şi magică, deoarece altfel nu îmi explic cum poate fi peste tot.

Călin Matieș Pita de Sântimbru

O altă pasiune a sa, după panificaţie, sunt câinii de rasa Dog German sau Great Dane. Iubitor de animale, Călin are 6 câini acasă pe care nu simte să îi folosească asemeni unui trofeu, ci să se bucure de ei, să le ofere timpul şi afecţiunea sa.

 

Sfaturi pentru cei care vor să facă un lucru frumos în România

Fiind un producător, un român care iubeşte tot ce este românesc, Călin Matieș doreşte ca oamenii să înţeleagă că trebuie să trăiască româneşte, să mănânce româneşte şi să promoveze cât mai mult produsele noastre specifice şi tradiţionale.

Ar trebui să consumăm produse locale, pentru că aşa ne dăm nouă de lucru. Când dumneavoastră cumpăraţi o pită de Sântimbru, salariatul meu poate să meargă la măcelarul din colţ care, la rândul său, va avea bani să plătească fermierului pentru un animal, iar cel din urmă va plăti apoi un ţăran, un cultivator. Dacă nu mai cumpăraţi un produs tradiţional românesc, tot lanţul acesta dispare, pentru că le veţi oferi de lucru fermierului din Franţa, măcelarului din Italia şi aşa mai departe.

Asta spune Călin Matieş de fiecare dată când un jurnalist îi pune această întrebare. Nu pentru că nu ar avea mai multe răspunsuri, dar pentru că aşa doreşte el să accentueze faptul că producţia locală, românească ar trebui stimulată, încurajată şi promovată cât mai mult.

Oamenii trebuie să dea gust şi culoare la orice fac şi oriunde merg. Să nu se teamă să scoată pâinea românească pe masă, cârnaţii şi mezelurile româneşti, brânza, vinul, pălinca şi alte produse. Ele ne reprezintă peste tot în lume şi o fac cu mare cinste chiar, străinii fiind fascinaţi de gastronomia noastră.  

Călin Matieș Pita de Sântimbru

Pub 13

Toată această minunată incursiune în lumea satului românesc, a Ardealului, a pâinii cu suflet, nu poate decât să îmi întărească sentimentul de înrădăcinare şi bucurie a faptului că sunt român. Categoric, Călin Matieş împărtăşeşte acest sentiment:

 Iubesc România şi Românii până la sacrificiul suprem! Mă regăsesc şi mă identific în tot ce este românesc.

Ca un motto personal, Călin Matieş spune că „nu există nu se poate” şi că „orice piedică în calea mea a fost o oportunitate pentru mine”.

 

Cuvânt de încheiere

Cum să pleci uşor de pe tărâmurile Albei, judeţul unde s-au născut poeţii Lucian Blaga cel „mut ca o lebădă”, Agârbiceanu, Stanca, artişti precum Augustin Bena, Carl Filtsch, profesorul şi publicistul Ioan Maiorescu, tatăl celui care va fi Titu Maiorescu şi multe alte portrete reprezentative acestei minunate zone din Ardeal.

Pe lunca Mureşului, deşi au răsărit ghioceii, iarna mai şade un pic, cum îi este datul pe acolo. Nimic nu este mai frumos decât să vezi Mureşul repede curgând şi purtând cu el atâtea poveşti ale copilăriilor şi ale istoriei.

Nu este uşor să ne luăm rămas bun nici de la miresmele copilăriei, ale pitei încropite din făină, maia, apă caldă, drojdie şi sare, pe tăvi de fier unse cu puţin ulei şi coapte în cuptor de cărămidă, cum erau cele făcute de ţigani, tradiţie veche de 100 de ani.

Îţi doresc să ai mereu parte de oameni încropiţi din aceleaşi reţete autentice ca ale pitei tale, Căline! Oameni buni, omenoşi, care să ştie să respecte tradiţiile şi lucrul bine făcut. Cum s-ar spune altfel? Oamenii buni ca Pita de Sântimbru!

Îţi doresc să te bucuri de familia ta frumoasă, să duci tradiţia românească în toate cotloanele lumii şi oriunde vom merge să simţim miresmele pâinii frământate de mamele noastre acasă!